Fetia cu fundie desprinse din cer
de Emilia Plugaru
O pictur de cer czu pe pmnt i pe locul unde czu rsri o floricic
albastr, albastr ca cerul. Soarele o nclzea, o mngia, floricica era fericit, i
plcea totul n jur doar c de la un timp i se fcu sete. Atepta cu nerbdare s vin
ploaia, dar cerul rmnea limpede i biata floricic se sufoca de ari, petalele
ncepur s i se ofileasc.
Unde e ploaia? ntreb ea de vecinele sale, ns nimeni nu putu s-i rspund.
Un trandafir puternic, cu rdcinile lungi, ce sorbea ap de mai n adnc, i spuse c
ploaia este adus de norii tuciurii. Norii tuciurii nici gnd nu aveau s apar, doar un
noura alb, rchirat, se zbenguia de ici colo pe bolt, ba destrmndu-i aele, ba
esndu-le iar.
Mi-e sete, optea floricica albastr. O auzi soarele i fiindc nu-i putea stpni
razele s nu nfierbnt pmntul, l rug pe nouraul alb s mearg pn la floricic,
s o stropeasc cu cteva picturi de ploaie.
Nu pot, i rspunse nouraul, nu sunt un nor de ploaie, misiunea mea e s aduc
un pic de umbr, att. Friorii cenuii sunt stpnii ploii, ns ei au plecat n vacan
la mare.
Ce mai atepi? i ordon soarele. Pornete spre mare! Adu-i fraii de ndat,
altfel acolo jos vor arde, se vor prpdi toate florile!
Eh, oft nouraul, lund cursul spre miaz-zi, dac nimeni nu le ajut pn ne
ntoarcem, bietele flori numaidect se vor ofili
Spre sear, pe trotuar, nu departe de floricica albastr, civa copilai se
zbenguiau, mprocndu-se cu ap. Ce mai ipete, ce veselie. Doar floricelele din
grdini rmneau triste. Uneori cte un strop ajungea pn la ele, dar dup o
asemenea ari cu ce te poate ajuta o singur pictur?
Biata floricic nu avu noroc nici de att. Unui huluba ce tocmai i rcorea
picioruele ntr-o bltoac i se fcu mil, i ncrc ciocul i merse spre ea, ns
nendemnatic fiind, picturile czur alturi. Mai ncerc o dat, nc o dat, fr
succes i se ls pguba.
Mi-e sete, optea la nesfrit floricica.
Brusc o feti se opri din joac.
Linite! strig ea. Ai auzit?
Ce s auzim? Nu am auzit nimic, rser copiii.
Cineva ne cere ajutor, ascultai, fii ateni, cineva plnge, zice c i este sete,
chiar nu auzii?
Las povetile! o sftui un bieel. S ne continum jocul!
Privii! alerg fetia spre flori. Iat cine are nevoie de ajutor! n timp ce noi
irosim apa ele se usuc de sete. Cum dorii, eu plec dup stropitoare!
Fetia reveni i ud toate floricelele. Vznd-o att de vrednic, de bun la
inim, cerul i drui o pereche de fundie albastre iar soarele i auri prul. De atunci
toat lumea o alint zicndu-i fetia cu prul de aur i fundie desprinse din cer. Iar
floricelele i zmbesc ori de cte ori trece pe alturi.