Poezia Plumb de George Bacovia apartine genului liric, iar ca tip de poezie este o arta poetica ce face parte
din
curentul literar simbolism.
Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa poetica fiind dominata de curentele literare
simbolism si expressionism. Volumul Plumb aparut in 1916 este primul volum de versuri ce cuprinde arte poetice in care
universal bacovian prinde forma si contur. George Bacovia este cel mai mare reprezentant al simbolismului romanesc.
Volumele sale de versuri: Plumb" (1916), Scantei galbene"(1926), Cu voi" (1930), Comedii in fond" (1936) si Stante
burgheze" (1946), ii confera acest loc privilegiat.
in lirica bacoviana, cele mai importante motive simboliste sunt: plumbul (sugerand cenusiul existential, apasarea,
caderea in moarte sub greutatea de plumb a destinului universal); orasul de provincie (spatiu dezolant, cu ploi putrede de
toamna si copii bolnavi de tuberculoza), ploaia depresiva, solitudinea. golul, plictisul, somnul, agonia, culorile bolii e tc.
Plasata in fruntea primului volum de versuri bacovian (Plumb" - 1916), poezia mentionata poate fi socotita o ars
poetica si o sinteza nu doar a volumului pe care il deschide, ci a intregii lirici bacoviene.
In cele doua catrene ale acestei poezii, sunt reunite motive si stari sufletesti specifice acestui poet: moartea,
prabusirea, frigul, somnul, pustiul, singuratatea, apasarea, dezarticularea psihicului etc.
Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice sunt considerate operele in care
artistul exprima conceptia personala, viziunea despre arta si procesul de creatie.
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal, inovatii la nivelul poeziei. Se foloseste
simbolul, un element al existentei umane sau al planului material care dobandeste conotatii aparte si ca urmare exprima
stari afective. Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind legatura simbolului cu starile emotionale sau
afective. Apar corespondentele, cele care exprima legaturile eului poetic cu lumea si cu restul universului. Se utilizeaza
cromatica, fiecare culoare folosita in poezie exprimand stari sufeltesti. Poezia se bazeaza pe stari sufletesti neclare,
ambigue, obsesia, frica angoasa, nevroza, apasarea sufleteasca, splinul. Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin
intermediul a doua tehnici: tehnica refrenului si tehnica eufornica in care apar gifuri de stil sonore precum aliteratia si
asonanta. La nivelul versificatiei, poezia simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din iomaginarul poetic
sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora. De asemenea, se foloseste sinestezia, forma
de transpunere metaforica a datelor unui simt in limbajul altui simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul
unei imagini artistic, o surprindere in forma concreta a unei realitati priceputa in mai multe secvente.
Strofa I prezinta cadrul in care se afla poetul: un cavou cu sicrie si flori facute din plumb, sau care sunt percepute
astfel de eul liric, din pricina luminii cenusii si a atmosferei [Link] pare ca acest spatiu isi extinde influenta si asupra
naturii exterioare: coroanele arborilor molipsite" de plumb scartaie jalnic, atinse de o boala [Link] - aproape
toate la imperfect (dormeau", stam", scartaiau", atarnau"), prelungesc parca, intr-un timp infinit somnul" sicrielor,
veghea poetului si agonia naturii.O mentiune aparte merita cuvantul cavou" care, pe langa sensul propriu, ar putea sa
mai aiba si alte semnificatii:ar putea fi camera poetului cu braie negre zugravita", asa cum este descrisa in poezia
Singur". Acesta ar fi cel mai mic cerc al solitudinii bacoviene;cavoul ar mai putea sa reprezinte orasul care, intr-o zi de
ninsoare uriasa, devine un rece si intins cimitir (Si ninge ca-ntr-un cimitir"), asa cum apare in poezia Nevroza". Acesta ar
fi al doilea cerc al solitudinii poetului;prin extensie, cavoul ar mai putea simboliza planeta (intreg pamantul pare un
mormant" Note de toamna"), ori chiar intreg Universul. Acesta ar fi ultimul cerc" al singuratatii si al [Link]
echivoc al termenului discutat constituie un alt element [Link] strofa I, in spatiul intunecat, apasator si rece, poetul
pare a fi captiv in cercurile concentrice ale unui univers care aluneca spre Nefiinta: cavoul, orasul-cimitir, pamantul-
[Link] vecina cu somnul de plumb, frigul, scartaitul coroanelor provoaca anxietate; eul liric intra in criza de
identitate, fiind pandit de uniformizarea intru plumb.
II-a, s-ar parea ca poetul vegheaza sicriul unei persoane iubite (care murise).Primul vers al strofei in discutie
(Dormea intors amorul meu de plumb") a fost interpretat ca avand sensul de intors cu fata spre apus", adica
[Link] vers confirma sensul general al liricii bacoviene: caderea, miscarea de involutie a vietii, prabusirea in starile
primare ale [Link] alaturi de amorul sau intors", poetul are in fata o ipostaza rasturnata a Creatiei divine: umanul
care s-a descompus, intorcandu-se in mineral si devenind [Link] este chemarea poetului (Si-am inceput sa-l
strig"), caci invazia plumbului si frigul patrunzator arata ca totul s-a intors cu fata spre apus" ca si mortul din sicriu:
transformat parca intr-o pasare cu aripi de plumb, acesta nu se mai poate desprinde din inclestarea [Link] cadrul
evocat, poetul traieste mai multe stari (singuratatea, frigul, somnul) si este cuprins de sentimente diverse: tristetea,
apasarea sufleteasca, pustiul, nelinistea, disperarea, [Link] sufletesti vagi, nelamurite ale autorului, pe care
acesta ni le transmite pe calea sugestiei, constituie un alt element simbolist. Tot asa, repetarea termenului din titlu (care
devine un adevarat refren), cadrul sumbru al cavoului si corespondentele analogice, toate se incadreaza in acelasi curent.
Titlul operei Plumb reprezinta un substantiv comun, care denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis.
Sensul conotativ este dat de valoarea de motiv literar central si simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea sufleteasca,
golul interior, melancolia si jalea eului poetic, stari afective care prin corespondenta descriu un univers exterior trist,
apasat de greutatea plumbului.
Tema operei o constituie viziunea eului poetic asupra universului. Subtema este moartea prin impietrire, iar
motivele literare sunt plumbul, florile, coroanele si sicriele, cavourile, strigatul interior.
Opera curpinde doua secvente lirice, secventa intai (primul catren) arata planul exterior eului liric, spatiul
cimitirului existential sominat de greutatea plumbului si secventa a doua (al doilea catren) cuprinde planul interior
amorul de plumb reprezentand latura creatoare a poetului.
Poezia debuteaza cu imaginea statica a unui cimitir, reprezentand existenta umana a poetului. Somnul este de
neintors, este somnul mortuar pus in legatura cu sicriele, primul element din campul semnatic al mortii. Florile de plumb
arata natura impietrita in iminenta mortii, iar poetul in doliu funerar isi plange propria conditie. Motivul singuratatii este
surprins in legatura cu restrangerea mediului reprezentata de cavou. Strofa se incheie in contrast cu imaginea de inceput
in imagine auditiva lugubra a scartaitului coroanelor. Vantul este factorul dinamic ce aminteste de o existenta reala.
A doua secventa arata arata somnul intors asa cum spunea Lucian Blaga, se indreapta spre opus adica spre moarte.
Eul liric se disociaza in om si poet, omul privind cum amorul meu de plumb se stinge. Florile de plumb par a fi acea
realitate potrivita mortii, apare agonia eului poetic, deznadejdea surprinse intr-un strigat, mut, fara glas. Se reia simetria
nativului singuratatii, iar impietrirea plumbului pune stapanire pe fiinta poetului. Zborul cu fata catre pamant reprezentat
de aripile atarnande reprezinta viziunea eului liric despre creatie ce nu se poate realiza intrun univers domniat de moarte.
In opera exista mai multe simboluri, fiecare avand conotatii aparte. Plumbul arata pasarea sufleteasca si golul
interior, iar acestea fac parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia face legatura dintre simbol si starile
exprimate. Corespondenta este cavoul, un loc inchis, izolat, loc de refugiu al eului liric dintre el si lume; sicriele, vesmant
funerar, coroanele, mortul arata moartea prin impietrire. Cromatica curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul exprima
greutatea sufleteasca si spirituala cat si sentimentele de tristete. Muzicalitatea este reprezentata prin tehnica eufonica,
tehnica refrenului stam singur.
Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semnantic al mortii si a
monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum sicriele, coroanele, florile, funerar, cavou,
mort, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul constructiei semantice, morfologice se observa aceeasi monotonie pe
care culoarea plumbului o reflecta partile de vorbire cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a
doua strofa a poeziei.
In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea
versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul
Avand in vedere aceste caracteristici, opera data este o arta poetica simbolista.