MUSCHI

Briofitele, cunoscute sub numele popular de muschi, sunt plante, in

general de talie mica si preponderent perene. Se intalnesc peste tot, atat
in zonele de joasa altitudine cat si cele inalte, pana in alpin. Fata de alte
plante, briofitele de dezvolta pe toate substraturile posibile (pamant,
pietre, stanci, lemne putrade) si in toate formatiunile de vegetatie (pajisti,
paduri, mlastini, turbarii), inclusiv in medii acvatice. Briofitele, fiind plante
in general iubitoare de umiditate si umbra, se intalnesc mai mult prin
paduri, indeosebi in cele din zonele montane pana in subalpin, unde se
dezvolta deosebit de luxuriant, precum si prin mlastini si turbarii unde
predomina. In acest fel briofitele contribuie nemijlocit alaturi de plantele
superioare - la edificarea multor asociatii vegetale, unde adesea sunt
considerate ca si specii caracteristice, incluse in denumirea cenataxonilor
respectivi. De exemplu : Oxycocco-Sphagneta, Sphagnetalia Jusei,
Cratoneurion commutati, Erico-Sphagnetalia etc. Briofitele reprezinta
grupul cel mai important de plante inferioare luat in considerare in
cercetarea covorului vegetal
REPRODUCEREA
Este oare alternanta de generatii de la ferigi un caz unic in regnul vegetal
sau exista unele cazuri asemanatoare ? Sa observam reproducerea unui
muschi frunzos . Muschii care alcatuiesc pernite dese in padurile noastre
poarta in varf formatiuni mici , care nu sunt altceva decat ANTERIDII si
ARHEGOANE . Si in acest caz tot stropii de apa sunt aceia care deschid
drumul spermatozoizilor spre arhegoane , adica spre celula-ou .
Fecundatia are loc la varful muschiului , unde se gaseste arhegonul . Nici
celula-ou fecundata nu paraseste acest loc ; ea germineaza chiar aici si
produce o formatie lung pedunculara , care este inradacinata chiar in
planta . Aceasta formatie absoarbe din planta mama toate substantele
nutritive necesare formand in varful muschiului frunzos capsula pe care o
cunoastem . In aceasta se formeaza sporii , care , o data ajunsi in sol ,
germineaza si dau nastere la noi plante de muschi . La hepatice , lucrurile
se petrec oarecum altfel . Deosebirile fata de muschii frunzosi nu sunt
insa fundamentale . La toti muschii , la fel ca la feriga , circuitul se inchide
prin alternarea unei generatii sexuate cu o generatie asexuata .
La prima vedere s-ar parea ca aceste ca aceste raporturi pot fi comparate
cu acelea observate la reproducerea ferigilor . Cu toate acestea , exista o
doesebire esentiala si fundamentala . Planta de muschi reprezinta
generatia sexuata , in timp ce ferigile reprezinta generatia asexuata . Din
punct de vedere al reproducerii , muschiul corespunde cu protalul ferigii ,
iar capsula care paraziteaza muschiul cu feriga . Raportul alternantei de
generatii de la feriga si muschi este deci complet invers . La feriga
sporofitul este mare si aspectuos ( feriga ) , iar gametofitul este mic
( protalul ) . La muschi este invers . Aici planta reprezinta gametofitul , iar
sporofitul este reprezentat de capsula plantuta dependenta care
paraziteza muschiul.
UL W. RAWALD

FILUM BRYOPHYTA (muschi)

CLASA HEPATICOPSIDA (Hepaticae)

Cuprinde numeroase specii raspandite prin locuri umede, unele traind chiar
in apa.
Cuprinde mai multe ordine ordine, dintre care cel mai important este Ordinul
Marchantiales cu mai multe familii, dintre care vom aminti:
Familia Marchantiaceae. Specia cea mai comuna din
aceasta familie este Marchantia polymorpha, frecventa
printre pietre, in locurile umede. Talul este ramificat
avand rizoizi unicelulari.

CLASA BRYOPSIDA (Musci)

Marchantia
Polymorpha

Cuprinde aproximativ 12 000 de specii raspandite pe toata suprafata

globului, in conditii foarte diferite. Aparatul vegetativ este diferentiat in
tulpina si frunze si majoritatea au rizoizi pluricelulari ramificati.
Ordinul Sphagnales. Cuprinde o singura familie, Sphagnaceae.
Familia Sphagnaceae cu genul Sphagnum (muschi de turba), cu numeroase
specii, importante prin contributia lor la formarea turbariilor si a turbei.
Genul Sphagnum cuprinde numeroase specii, raspandite mai ales in locurile
mlastinoase din regiunile de munte. Printr-o oxidare incompleta, care duce la
o carbonificare partiala, se formeaza turba, folosita drept combustibil,
ingrasamant etc. Sphagnum squarrosus formeaza tufe viguroase, inalte pana
la 15 cm; Sphagnum acutifolium este foarte raspandit in mlastinile de
munte.
Ordinul Bryales. Tulpinile pot fi erecte, cu sporogon terminal sau repehte si
sporogonul la varful ramurilor.
Familia Polytrichaceae. Cuprinde muschi de pamant pereni, cu tulpini simple,
inalte pana la 30 cm.
Polytrichum commune (muschiul de pamant) este foarte raspandit prin
paduri, turbarii, mai ales in regiunile de munte.
In ordinul Bryales sunt cuprinse mai multe familii cu numeroase genuri si
specii tericole, corticole sau saxicole.
IMPORTANTA
Absorbind mari cantitati de apa, muschii joaca rol in micsorarea actiunii
torentilor pe povarnisurile muntilor. Crescand pe stanci, impreuna cu licheni,
ingroasa, prin moartea gametofitului si sporofitului lor, patura de humus,
facand posibil ca pe aceste stanci sa creasca alte specii de plante.
Muschii pot fi intrebuintati ca asternut pentru vite, la umplutul saltelelor in
zonele de munte,ca strat izolator termic intre geamurile serelor sau la
impachetatul plantelor a caror umezeala trebuie pastrata in timpul
transportului.
Sphagnum joaca un rol insemnat in formarea turbei, iar uscat si sterilizat
inlocuieste cu succes vata.
Unele specii, dezvoltandu-se in mare cantitate in fanetele de la munte si ses,
impiedica dezvoltarea altor plante. In acest caz muschii trebuie indepartati
prin grapare.
Bibliografie
<BOTANICA> M. Ravarut
E. Turenschi

MORFOLOGIA SI ANOTOMIA
BRIOFOTELOR DIN CLASA MUSCI
a) GAMETOFITUL
PROTONEMA rezulta din germinarea unui spor . In contact cu umiditatea
endosporul isi mareste volumul , exosporul crapa , iar prin diviziuni repetate
ale primului se formeaza un filament verde ramificat , care la suprafata
solului se prezinta ca o pasla delicata , asemanatoare unei alge verzi . Unele
ramuri ale protonemei patrund in pamant , isi pierd clorofila si devin rizoizi.
RIZIOZII iau nastere din celulele epidermale de la baza tulpinitei , sunt
intotdeuna pluricelulari , ramificati si prezinta membranele transversale
oblice . La maturitate , de obicei , se coloreaza in galben-bruniu . Rizoizii
lipsesc numai la genul SPHAGNUM.
TULPINITA pe unele ramuri ale protonemei , ramase la suprafata solului , se
formeaza un fel de mugurasi din care se va dezvolta o noua planta .
Cresterea tulpinitei si a ramurilor se face printr-o celula initiala trivalenta ,
care ocupa intotdeauna varful tulpinitei sau a ramurilor acesteia .Aceasta
celula piramidala se divide continuu alternativ dupa cele trei fete laterale ale
sale prin membrane oblice , paralele intre ele . Tulpinitele pot fi erecte sau
repente (plagiotrope ) , simple sau ramificate , foarte mici ( sub 1 mm ) pana
la foarte robuste ( Polytrichum commune pana la 30-40 cm inaltime ). La
majoritatea briofitelor tulpinitele sunt perene , insa exista si muschi anuali .
Anatomic , tulpnitele prezinta o structura foarte simpla , avand la exterior o
epiderma , urmata de scoarta si in interior de un funicul central , care poate
sa lipseasca .
EPIDERMA este alcatuita dintr-un singur strat de celule mici cu membrane
usor cutizate la exterior , putin diferentiate de celule externe ale scoartei .
Uneori acest strat poate fi format din celule mari , HIALINE ( la unele specii
de SPAGNUM ) , purtand numele de HIALODERMA .
SCOARTA este formata din celule ceva mai mari , parenchimatice , care la
randul ei poate avea o scoarta externa alcatuita din celule cu membrane
ingrosate ( sclerenchimuri ) numit INEL MECANIC si o scoarta interna ,
formata din celule cu pereti subtiri , celulozici . In mijlocul tulpinitei se afla ,
de cele mai multe ori , FURNICULUL CENTRAL , format din celule alungite , cu
lumen foarte mic .
FRUNZISOARELE au o sructura foarte simpla fiind formate de obicei , dintr-un
singur strat de celule . Intotdeauna sunt verzi bogate in graunciare de
clorofila si SESILE . Ca forma prezinta o mare variabilitate putand fi inguste
( LANCEOLATE ) , late ( ovale ), cu varful ascutit sau obtuz , cu marginea
intreaga sau dintata , cu sau fara nervura , care poate fi lunga , excurenta ,
foarte scurta , simpla sau dubla .
Frunzele iau nastere din unele celule laterale ale tulpinitei si se formeaza pin
diviziuni repetate. Ca dispozitie de cele mai multe ori sunt alterne ( in verticil

) insa exista si unele genuri ( FISSIDENS , SCHISTOSTEGA ) la care inertia

este evident bilaterala .
ORGANELE SEXUALE , arhigoanele si anteridiile , au nastier din celule
superficiale ale gametofitului . Ele se dezvolta la extremitatea tulpinitei sau
a unor ramuri, fie pe acelasi individ sau pe indivizi diferiti. Totalitatea
arhegoanelor poarta numele de GINECEU si sunt ocrotite de niste frunzisoare
modificate , concave , numite PERICHETIUM , iar totalitatea anteridiilor
formeaza ANDROCEUL , ocrotit si el de frunze modificate numite
PERIGONIU .
Atat arhegoanele cat si anteridiile sunt insotite de niste formatiuni sterile ,
alungite , numite PARAFIZE .
b) SPOROFITUL
Se numeste astfel generatia producatoare de spori , careia i se mai spune si
SPOROGON . Acesta este alcatuit , in general , dintr-o CAPSULA , prevazuta
apical cu un capacel numit OPERCUL , iar bazal avand o portiune mai
dilatata numita APOFIZA . Capsula este sustinuta de un filament , numita
SETA , care se termina cu un HAUSTOR , cu ajutorul caruia se fixeaza in
tesutul gametofitului de unde isi absoarbe hrana . La maturitate operculul se
desprinde si cade , cand devine vizibila gura urnei marginita , de cele mai
multe ori , de 1-2 cercuri de dintisori numiti PERISTOM , cu rol in diseminarea
sporilor . La maturitatea lor deplina , sporii eliberati din capsula sunt luati de
vant si , daca ajung intr-un mediu favorabil , germineaza . In contact cu
umiditatea endosporul isi mareste un filament verde numit PROTONEMA .
Unele ramuri ale acestuia se adancesc in pamant , isi pierd clorofila si devin
rizoizi , iar pe ramurile de la suprafata se formeaza un fel de mugurasi din
care se va dezvolta - in cazul muschilor frunzosi - o noua planta . Pe acestea
se vor dezvolta arhegoanele si anteridiile si ciclul se repeta .
In rezumat , evolutiv al briofitelor cuprinde 2 generatii alternative : una
GAMETOFITICA care incepe cu sporul haploid ( n ) si se continua cu
protonema , planta propriu- zisa pe care se formeaza arhegoanele si
anteridiile , terminandu-se cu formarea gametilor , si o alta generatie
SPOROFITICA
diploida ( 2n ) care incepe cu zigotul si sfarseste cu formarea sporilor
haploizi ( n ).
Dictionar

ANTERIDIE - organ sau receptul in care sunt produse celule sexuale

mascule ;
APOFIZA - portiunea dintre baza capsulei si seta, care de
obicei este dilatata;
ARCHEGON - organ sexual femel in care se formeaza oosferele si in care iau nastere
dupa fecundare zigotii diploizi, din care se dezvolta sporofitul;

FURNICUL - cordon, filament;

GAMETOFIT - faza din ciclul vital al unei plante care produce gameti;
GINELEU - totalitatea organelor de reproducere femele protejate de frunzisoare
involucrale si parafize;
HAUSTORI - organe de supt, caracteristice plantelor parazite. Servesc la absorbtia
hranei din tesuturile conducatoare ale plantei gazda;
OPERCUL - capacel cu care se termina capsula (urna in care se afla sporii haploizi)
la muschi;
PARAFIZE - formatiuni turgescente, sterile, ce se dezvolta printre archegoane si
anteridii cu rol de a apara de uscaciune organele de reproducere;
PEREN - (despre plante) care traieste si rodeste cativa ani;
PERICHETIUM - totalitatea frunzelor protectoare ale archegoanelor;
PERIGONIUM - totalitatea frunzelor protectoare ale anteridiilor;
RIZOID - structura filoasa care indeplineste rolul de radacina la muschi, licheni,
ferigi;
SETA - structura alungita, subtire, care intra in alcatuirea sporogonului la muschi si
licheni;
SPOROGON - generatie saprofita formata din capsula, seta si hauster.