Planul:

Introducere.
Capitoul I. Consideratii generale privind omorul.
Sectiunea 1.1. Istoricul aparitiei si evolutiei legislatiei penale privind reglementarea
omorului.
Sectiunea 1.2. Reglementri penale privind omorul n legislatiile penale a altor state.
Sectiunea 1.3. Conceptul de omor.
Capitolul II. Aspecte juridico-penale ale componentei omorului nsotit de circumstante
agravante n functie de latura subiectiv.
Sectiunea 2.1. Semnele distinctive ale obiectului si laturii obiective ale omorului nsotit de
circumstante agravante.
Sectiunea 2.2. Semnele distinctive ale subiectului si laturii subiective ale omorului nsotit
de circumstante agravante.
Sectiunea 2.3. Analiza juridico-penal a circumstantelor agaravante ale omorului n functie
de latura subiectiv a componentei de infractiune.
Capitolul III. Probleme de calificare a omorului intentionat svrsit cu circumstante
agravante n functie de latura subiectiv a componentei de infractiune.

Concluzii

Introducere

Printre sarcinile primordiale ale dezvoltrii sociale se profileaz sarcina combaterii criminalittii.
Omul reprezint suprema creatie a lumii care, prin spiritul su neobosit, tinde continuu spre
perfectionare. Totodat omul, n exclusivitate prin trirea cu adevrat a tot ce este bun, frumos si drept, se
impune pe toate planurile, d dovad de personalitate, dominndu-si, n acelasi timp, impulsurile
inferioare. Viata este un fenomen complex. Ca form superioar de miscare a materiei, ea are la baz
procese biologice si psihice care si subordoneaz procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice).
Dar mai presus de toate, ea este un fenomen social, o valoare social, adic acea relatie social care,
fiind reglementat din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viat al persoanei umane.
Totusi, desi nimeni nu contest, realitatea arat c n societate s-au produs si continu s se
pruduc acte de suprimare a vietii omului, ceea ce vine n discordant flagrant cu idealurile de libertate
si dreptate pentru care a luptat omenirea.
Legiuirile penale din toate timpurile si toate ornduirile sociale au recunoscut gradul de pericol
social deosebit de ridicat pe care l prezint infractiunile contra vietii, uciderea unei persoane constituind

una dintre cele mai grave fapte. nclcarea dreptului de a tri creaz o stare de nesigurant social, un
dezechilibru periculos pentru nssi existenta societtii.
De aceea este si firesc ca astfel de acte de nclcare a legii penale, care vizeaz relatiile sociale
ce ocrotesc viata, bunul cel mai de pret al omului, s stea n atentia ntregii colectivitti si, desigur, n
primul rnd, n atentia organelor de drept, crora le revine sarcina de a apra mpotriva faptelor
antisociale n vederea ocrotirii fizice si protectiei juridice a vietii si principalelor ei suporturi : integritatea
corporal si sntatea persoanei.
Un loc important n structura criminalittii din Republic l ocup infractiunile contra vietii si
snttii persoanei, comise cu violent. Frecventa cu care sunt ele ntlnite, pericolul social sporit
determin necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonant n contextul
actual al societtii noastre, care urmreste si cunoasterea diversittii si complexittii cauzelor svirsirii lor,
pentru a interpreta corect concluziile ce decurg din cazuistica existent, supus analizei si investigatiei
stiintifice.
n art. 1 alin 3 al Constitutiei se prevede c n Republica Moldova, ca stat de drept, democratic,
demnitatea omului, drepturile si liberttile lui, libera dezvoltare a personalittii umane, reprezint valori
supreme si sunt garantate. Garantarea tuturor acestor drepturi si libertti ale persoanei are loc juridic prin
mijloacele Dreptului Penal, adic prin incriminarea ca infractiuni si sanctionarea cu pedepse a faptelor
vtmtoare sau periculoase pentru valorile mentionate. Legiuitorul a prevzut n art. 2 al Codului Penal
printre valorile de maxim important, a cror aprare constituie scopul legii penale persoana, drepturile
si liberttile acesteia , subliniind n acest fel caracterul de valoare suprem a persoanei umane. n
corespundere cu Constitutia RM statul garanteaz fiecrui om dreptul la viat si la integritatea fizic si
psihic.
n lumina acestor ipoteze, pornind de la ideea unor noi reglementri penale adoptate, mi-am
propus spre examinare minutioas aspectele juridico-penale. Aria tot mai larg, complexitatea si continua
diversificarea formelor de manifestare a omorului a determinat analiza temeinic a circumstantelor
agravante ale acestuia. n legtur cu cele relatate, este de artat c n ultimii ani n RM omorul ocup
un loc important n structura general a criminalittii, desi n statisticile politienesti nu se opereaz cu
indici care reflect situatia cantitativ. Acest moment se datoreaz n mare parte multiplelor dificultti
privind calificarea acestor fapte si a complexittii probatiunii acestor modalitti normative si faptice ale
omorului. De ceea, studiul data pare ca o ncercare de actualizare teoretico-stiintific.
Prin lucrearea dat mi-am propus analiza si interpretarea omorului intentionat cu circumstante
agravante prin prisma elementelor constitutive care-l caracterizeaz din punct de vedere juridico-penal n
general si n particular analiza circumstantelor agravante n functie de latura subiectiv a componentei de
infractiune, de a deduce anumite idei progressive viznd interpretarea si aplicarea just a normelor penale
n vigoare vizavi de subiectul propus si a constata anumite lacune, coliziuni, inexactitti referitoare la
subiectul supus investigatiei stiintifice, de a formula propuneri si recomandri.
Scopurile trasate sunt intermediate de obiectivele cercetrii, la care as referi examinarea
complex a urmtoarelor elemente de baz:
-Definirea omorului
-Determinarea locului omorului n cadrul sistemului de infractiuni contra vietii.
-Analiza juridico-penal a elementelor constitutive care-l caracterizeaz.
-Analiza juridico-penal a circumstantelor agravante n functie de latura subiectiv a componentei
de infractiune.
-Procedee de calificare ale omorului cu circumstante agravante n functie de latura subiectiva a
componenetei de infractiune.
Normele penale avnd un caracter complex, implic n cadrul studiului lor att analiza unor
probleme de ordin general (comune unui grup de infractiuni) ct sia unor probleme cu caracter special
(proprii fiecrii infractiuni n parte). Aceasta se realizeaz cu ajutorul unui cumul de metode si teorii.
Teoria cunoasterii, metoda istoric, sistemic, gramatical, logic, comparativ, statistic.

Din cauza unor imperfectiuni legislative de multe ori legea este interpretat n mod diferit. Astefel
rednd diferite opinii contrare s-a argumentat pozitia unor sau altor autori ori a fost expus punctual de
vedere pe care autorul tezei l-a considerat cel mai aproape de realitate si de necesittile actuale ale
statului nostrum. Lucrarea de fat prezint un studio de drept penal privind omorul intentionat cu
circumstante agravante n functie de latura subiectiv a componentei de infractiune.

Capitolul I. Consideratii generale privind omorul.

Sectiunea 1.1. Istoricul aparitiei si evolutiei legislatiei

n pofida diversitii de opinii politice, ideologice, sociale, omul este singura fiin superioar din universul
cunoscut. El creeaz valorile i le transmite generaiilor viitoare, iar spiritul su continuu tinde la
perfecionare. Totodat, omul, n exclusivitate, prin trirea cu adevrat a tot ce este bun, frumos i drept,
se impune n plan etic i d dovad de personalitate, dominnd impulsurile inferioare. Anume de aceea
fiina superioar, social omul trebuie situat pe prim plan, iar asigurarea deplinei realizri a acestora i
aprarea de la orice fel de atentri la via, sntate, libertate, demnitate uman trebuie s devin un
imperativ al timpului.
Viata omului apare ca o valoare primar si absolut.n aceast privint, cu dou milenii n urm Titus
Lucretiu spunea c Vitaque mancipio nulli datur, omnibus usu (viata nu este proprietatea nimanui, ci
uzufructul tuturor). Astfel, s-a accentuat atentia asupra importantei valorii persoanei sub aspectul
succesiunii generatiilor si a persoanei omului n lume.[1]
Viata este bunul cel mai de pret al omului,nsusi [Link] orice treapta a dezvoltarii sale,omul si-a aprat
viata individual sau n colectiv, anarhic sau sub rigorile legii,prin toate mijloacele de care a dispus n acest
[Link]-o lung perioad de la nceputul istoriei omenirii, ocrotirea dreptului la viat se rializa fie n
modalitti originare, fie potrivit unor cutume dintre cele mai diverse si nu rareori bizare dac sunt
examinate prin logica si moralitatea prezentului.
Aceasta urma s fie protejat de prealabilele lezri care puteau s i fie aduse, de aceea ocrotirea
persoanei contra faptelor prin care s-au adus atingeri vietii, integrittii corporale sau snttii a fost
principala preocupare a generatiilor ntregi.
n ornduirea gentilic persoanele care suprimau viata unuia din membrii grupului social, erau abandonate
de trib, cu conditia c ele nu mai prezentau pericol pentru securitatea [Link] erau lsati n voia
soartei, fiind lipsiti de protectia pe care tribul le-o oferea. Izgonirea lor era considerat ca rzbunarea
prtilor interesate. Msurile mpotriva aceluia care ucidea o persoan ce apartinea aceleiasi colectivitti,
nu erau axate pe ideea de vinovtie, ci pe necesitatea conservrii echilibrului indispensabil supravetuirii
grupului.
Schimbrile care au intervenit pe parcursul dezvoltrii omenirii au dus la limitarea formelor de rzbunare
existente. Rzbunarea nelimitat a fost reglementat de Legea Talionului, potrivit acesteia, victima sau
familia ei nu puteau pricinui infractorului o pagub mai mare dect cea generat de fapta lui.
O asemenea reglemetare o gsim n una din cele mai vechi legi, Codul lui Hamurabi (1792-1749 .e.n.),
unde legea talionului avea mai multe forme: ochi pentru ochi,(art.196)[2] dinte pentru dinte, mna pentru
mna, picior pentru picior, arsur pentru arsur, vntaie pentru [Link] Talionului reprezint totusi
un anumit progres n comparatie cu practicile anterioare. Hammurapi instituie talionul cu scopul de a
ngrdi o reminiscent foarte periculoas a comunittii gentilice cum este rzbunarea sngelui.n virtutea

talionului, victima sau rudele ei nu puteau pricinui infractorului un ru mai mare dect fapta comis de
ctre acesta. Talionul a fost limitat printr-un mod voluntar prin care victima avea posibilitatea s renunte la
rzbunare n schimbul unui echivalent ( bnesc sau n natur), ns acest mod nu a fost reglementat n
Codul lui Hammurabi. Infractiuni contra persoanei erau prevzute ca fiind: omorul sotului de ctre sotie
(art.153) si omorul din imprudent (art.229). La perioada respectiv codul era o lege suprem care si-a
gsit elemente proprii si n alte legislatii a popoarelor vecine. Dreptul barbar cunostea razbunarea
sngelui, care ulterior era nlocuit cu o sum de bani, ce urma s fie pltita de ctre ucigas familiei
victimei.
n China, reglemetri n domeniu au existat n secolul al XXIII-lea .e.n. n codurile Hia, Sciun si Scian.
Cel mai important cod de legi dateaz din secolul al XI-lea .e.n. si este numit Legile lui Manu. Este
surprinztor c legea vorbeste putin despre pedepsele capitale. Practic nu sunt descrise componentele
infractiunilor de omor, cu toate c una dintre cele mai grave infractiuni era asasinarea unui brahman. Att
n China ct si n India, legile au avut un caracter religios, deoarece se ncerca de a se descoperi
divinitatea prin atingerea unei triri interioare diferit de cea exterioar.
Pe parcursul anilor apare un interes: de a reglementa problemele juridice n mod precis, fapt care a
generat o tendint de a studia necesitatea unor reglemetri scrise, care urmau a fi aplicate tuturor. n
acest sens, n jurul secolului al VII-lea .e.n., n Grecia au fost alesi legislatorii (persoane nsrcinate cu
elaborarea legilor scrise), printre care Solon si Dracon. Grecii i considerau ca fiind cei mai ntelepti
gnditori, care pledau pentru nsprirea pedepselor [3]. Legislatia lui Dracon (sec. VII .Hr.) pentru prima
oar face distinctia dintre actul premeditat si cel involuntar. Se limita dreptul gentilic al Talionului si n
cazul unor delicte minore se aplica pedeapsa cu moartea. Dup legile lui Dracon omorul svrsit cu
intentie era pedepsit cu izgonirea din cadrul societtii. Dreptul penal cunoaste notiunea de tentativ, faz
prepratorie (pregtirea), participatia, circumstante agravante si atenuante [4]. Prin activitatea lor s-a
anihilat arbitrariul cutumiar, intarindu-se cadrul institutionalizat si rolul statului n domeniul penal, care deja
intervine direct n cazurile de omucidere.
n Roma antic, prima lege scris a fost Legea celor XII Table (sec. V .e.n.), inspirat din legea talionului
n materie penal si care fcea distinctie ntre crimen publica si delicta privata. Cele mai importante legi
din perioada respectiva erau institutiunile lui Iustinian, Digestele, Codexul Theodosianus, Codexul lui
Iustinian si Novelae. Infractiunile n dreptul roman sunt desemnate prin notiunea de delicte. Infractiunile
ce constau n suprimarea vietii unei persoane libere din comunitate erau judecate n complete specilale si
erau pedepsite deobicei cu moartea, putndu-se ns aplica si alte pedepse n locul celei capitale (de
exemplu, amputarea minii condamnatului). n perioada veche asasinatul se pedepsea cu moartea.
Ucidera unui sclav n perioada veche nu atrgea nici o sanctiune pentru autorul faptei. [5] n perioada
imperial apare crima extraordinaria, cosiderat ca fiind infractiune grav sau deosebit de grav si care
era urmrit din oficiu. La romani vinovtia era grupat n doua forme: dolus (intentie) si culpa (greseal)
si de ea depindea tipul pedepsei aplicate (nchisoarea cu character preventiv, pedepsele corporale,
pedepsele pecuniare).
n perioada Evului mediu s-a remarcat legea Corpus iuris canonice (1140), care privea infractiunea sub
dou aspecte: al nesocotirii ordinii divine si al leziunii aduse ordinii umane.
Perioada Renasteri elucideaz ntrirea puterii statului,ceea ce a dus la elaborarea unor legi penale
precise si unitare (ordonatele cu dispozitii de drept penal si de procedur panal), generatoare de noi
codificri: Constitutia Therisian (1768), Constitutia Piemontez(1786, al lui Iosif al II-lea (1787) si al lui
Napoleon Bonaparte (1810).
Personalitatea uman si drepturile omului au constituit obiectului preocuprilor filosofilor, juristilor si
politicienilor, fapt care a dus la adoptarea primului act care schiteaz elemente ale unei protectii juridice a
persoanei umane, consacr drepturile si liberttile persoanei Magna Carta Libertatum (Anglia, 15 iunie
1215, regale Ioan). Acest document a stat la baza elaborarilor ulterioare n acest domeniu. Astfel n 1776
apare Declaratia American de Independent de la Philadelphia care mentioneaz c: toti oamenii au
fost creati egali si sunt nzestrati cu drepturi inalienabile de ctre creatorul lor printer care se afl si

dreptul la [Link] cuvine a fi mentionate si actele constitutionale engleze de la sfrsitul sec. al XVII-lea
( Bill of Rights- Declaratia drepturilor din 1689) si Constitutia Statelor Unite din 1791. Cel mai complet act
n materia drepturilor omului l constituie Declaratia Universal a Dreturilor Omului (10 decembrie 1948 de
Adunarea General a ONU), care stipuleaz c: Orice om are dreptul la viat, la libertate si la
inviolabilitate. Adoptarea acestor acte au implimentat o tendint de perfectionare a reglemetrilor privind
consacrarea si aprarea drepturilor omului, elaborndu-se Pactul cu privire la drepturile civile si politice1966 ( dreptul la viat este un drept inerent al persoanei umae, care trebuie ocrotit prin lege; nimeni nu
poate fi privat de viat n mod arbitrar), Convetia european pentru protectia drepturilor omului si a
liberttilor fundamentale(1950), Documtul Reuniunii de la Copenhaga si al Conferintei pentru
dimensionarea uman a C.S.C.E. [6]. Existenta reglementrilor internationale a determinat popoarele ssi conformeze prevederile nationale n domeniu, tinndu-se cont de accesul la anumite metode de
aprare a celor mai importante vaori sociale- viata si integritatea corporal a persoanei.
Legi scrise au existat si pe timpul lui Burebista, care propovduia spiritual religios al actelor regale, pn
cnd Dacia a fost ocupat de Imperiul Roman, aplicndu-se evident sistemul de drep roman, inclusive
pedeapsa cu moartea. Siatemul respective a coexistat cu normele autohtone si dup retragerea
romanilor din Dacia, deoarece nu se putea evita o atare influent, n contextual n care popoarele erau
foarte apropiate.
n timpul Feudalismului, au urmat o serie de legi ce protejau viata si integritatea corporal: Cartea
romneasc de nvttur(1646), ndreptarea Legii(1652), Legiunea Caragea(1818), ultima fiind n
vigoare pn la adoptarea Codului penal al lui Cuza(1865). Situatia se schimb o dat cu unirea
principatelor n 1918, deoarece Romnia Mare a fost supus o perioad unor pluralitti de legi penale;
spre exemplu, n Basarabia se aplica legea Vechiului regat. Diversificarea reglemetilor care existau n
Basarabia, Bucovina si Ardeal au determinat adoptarea unui cod unic al Romniei, care ar unifica
legislatiile [Link] cod penal romn apare n 1937.
n perioada sovietic influentele romnesti sunt nlturate definitiv, aplicndu-se legea sovietic.
Aprarea drepturilor omului pune n sarcina organizatiilor internationale obligatia proclamrii lor. Prin
consacrarea pe plan international a conceptului de drepturi ale omului, s-a urmrit nu numai
proclamarea si darea lor unei dimensiuni, ci si instituirea unui sistem de control international asupra
modului n care statele se achit de obligatiile de respectare, garantare a drepturilor si liberttilor fixate
att n actele internationale acceptate de ele, ct si n legislatia lor intern, iar ncalcarile prealabile ar fi
sanctionate corespunztor. Potrivit Dictionarului de terminologie juridic international, expresia drepturile
omului desemneaz un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane a cror
respectare se ntelege a fi promovat n folosul tuturor oamenilor.
Codul penal incrimineaz faptele privitoare la viata si integritatea corporal n raport cu calitatea
subiectului, gravitatea urmrilor, motivul si modul n care au fost comise. Dreptul la viat este aprat prin
urmare att prin Constitutie ct si de legea penal. Viata este bunul cel mai de pret al persoanei, fr de
care nu pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia, ca integritatea corporal, sntatea,
inviolabilitatea sexual, libertatea, onoarea si demnitatea. Atentatele contra vietii persoanei pun n pericol
nu numai existenta individului izolat, dar si a ntregii societti. Nu este posibil desfsurarea normal a
relatiiloe sociale fr ocrotirea vietii persoanei. De aceea aprarea acestei valori sociale constituie una
dintre ndatoririle supreme ale fiecrui stat. [7] Viata omului este aprat de normele de drept si, n
special, ale dreptului penal, ca fiind un drept absolut al individului, dar si o valoare social pe care dreptul
o ocroteste n interesul ntregii societti.
Dreptul la viat, la inviolabilitatea persoanei sunt drepturi civile si sunt consacrate ntr-o multime de de
acte, cele mai importante fiind:
-Declaratia Universal a Drepturilor Omului, 10.12.1948, art.3: Orice om are dreptul la viat, libertate si
la inviolabilitatea persoanei ;
-Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale, 16.12.1966, art.6 : Dreptul la viat este inerent
persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viat n mod arbitrar ;

-Conventia European pentru protectia drepturilor omului si liberttilor fundamentale, 04.11.1950, Roma,
art.2 dreptul la viat[8];
-Conventia cu privire la drepturile copilului (1986);
Totalitatea acestor acte internationale atest importanta existentei unor mecanisme juridice la nivel
mondial pentru garantarea si aprarea drepturilor si liberttilor fundamentale ale omului. Actele
internationale devin obligatorii pentru procesul de elaborare a legislatiei interne a statelor doar n msura
n care aceste state le-au ratificat.
n unele constitutii, dreptul la viat nu apare expres formult, desi aceste constitutii prin continutul lor
urmresc tocmai ocrotirea vietii persoanei. Altele prevad expres si explicit dreptul la viat, fiind surprinse
elementele esentiale ce-I caracterizeaz sensul fizic, abolirea pedepsei cu moartea sau, cel putin,
aplicarea acesteia doar n cazurile infractiunilor celor mai grave. n 1994, se adopt Constitutia Republicii
Moldova, care perevede si garanteaz pentru prima dat n mod expres la art. 24 trei drepturi
fundamentale, care, desi sunt strns legate ntre ele, nu pot fi confundate din punct de vedere juridic.
Aceste drepturi sunt: dreptul la viat, la integritatea fizic si psihic, care sunt garantate de ctre stat,
adic persoana uman ocup locul prioritar n erarhia valorilor sociale din sistemul nostru de drept.
Articolul 24 al Constitutiei se refer la acceptiunea restrns a dreptului la viat, avndu-se n vedere c
acest drept fundamental implic, n primul rnd, c nimeni nu poate fi privat de viat n mod arbitrar. Ea
protejeaz dreptul la viat a persoanei numai n sensul ei fizic, deoarece el este garantat si de Codul
penal al Republicii Moldova prin incriminarea infractiunilor contra vietii. Este, de fapt, o cerint de baz a
unui stat democratic si de drept, unde demnitatea omului, drepturile si liberttile lui, libera dezvoltare a
personalittii umane sunt privite ca valori supreme si sunt garantate prin sanctionarea faptelor
periculoase ce atenteaz la ele. Potrivit art.2 CP RM, legea penal apr mpotriva infractiunilor, printre
alte valori sociale, n primul rnd viata uman ntr-un cadru mai larg, acela al ocrotirii persoanei si a
principalelor atribute ale acesteia: viata, sntatea, cinstea, demnitatea, etc. Aprarea vietii n
reglemetrile penale rezid n incrininarea anumitor fapte care constituie infractiuni.

Sectiunea 1.2. Reglementri penale privind omorul n legislatiile

Fiecare stat a avut si va avea mereu particularittile sale de dezvoltare, de reglementare a relatiilor care
apar n societate, fapt datorat apartenentei acestuia la un anumit sistem juridic. De aceea este si firesc ca
legiuitorul statelor respective s foloseasc anumite modalitti de prevedere n legislasie a procedeelor
eficiente destinate mentinerii ordinii publice, de exemplu: el poate incrimina anumite fapte care dup
prerea lui atenteaz la valorile sociale aprate de legile constitutionale si poate dezincrimina altele.
Acest fapt duce la diversificarea reglementrilor penale. Un exemplu elocvent n acest sens este

incriminarea lipsirii de viat la dorinta persoanei (eutanasia) de Codul Penal al Republicii Moldova la art.
148 si neincriminarea acesteia de ctre legiuitorul olandez.
n legislatia tuturor statelor infractiunile contra vietii, integrittii corporale sau snttii ocup un loc
prioritar. Infractiunile contra vietii sunt clasificate diferit n tri diferite. n Codul Penal francez din 1992 la
diferentierea acestora de alte infractiuni s-a stabilit criteriul material, adic gravitatea faptei, infractiunile
contra vietii persoanei fiind incluse n cadrul crimelor (art. 111-1 CPF). Astfel, n titlul II se denumesc
faptele care prefigurez persoana uman, incrimineaz faptele contra vietii n dou sectiuni distincte
prevzute n capitolul I si anume : faptele voluntare contra vietii (S-1) si faptele involuntare contra vietii
(S-2). n prima sectiune este incriminat omorul (221-1), omorul agravant (221-2), omorul cu premeditate
(221-3), omorul comis n alte circumstante agravante (221-4), atentatul la viata persoanei prin otrvire
(221-5). n sectiune a doua este incriminat omorul involuntar (22-6), rspunderea din culp a persoanelor
morale (221-1). Capitolul II cuprinde si reglementri cu privire la faptele prin care se adduce atingere
integrittii fizice sau psihice a persoanei dup cum acestea sunt voluntare: actele de tortur si cele de
barbarie (221-9) n form simpl si apoi forma agravant, violentele simple si agravante, amenintrile art.
222-16 sau involuntare n art. 222-19.
Criteriul material de clasificare a infractiunilor a existat dj la acel moment n Dreptul Penal englez.
Conform lui pn n 1967 infractiunile erau mprtite n juridico-materiale si juridico-procedurale, iar cele
contra vietii se ncadrau n infractiunile juridico-materiale grave, numite pe atunci felonii. Dup 1967,
conform legii din 21 iunie a aceluias an, ele se atrubuie la alte infractiuni (infractiunile de atunci si pn
azi se grupez n dou categorii: trdarea si alte infractiuni).
n conformitate cu dispozitiile legislative ale dreptului penal al SUA, infractiunile contra vietii se
ncadreaz n felonii (se pedepsesc cu privatiunea de libertate pe un termen mai mare de un an).
Codul Penal al SUA incrimineaz n art. 210-1 omuciderea (homicide), sistematiznd materialul astfel: n
art. 210-1 este incriminat omorul (crima de gradul I-murder), cnd fapta este comis cu intentie,cu bun
stiint, din interes material (la comand), din nepsare sau dintr-o extrem indiferent manifestat fat de
viata uman; n ar. 210-3 omorul din imprudent (crim de gradul II-monslaugher), cnd fapta este comis
cu temeritate; n art.210-4 omuciderea din neglijent (crim de gradul III-neglijent homicide), cnd fapta
este comis din neglijent; art.210-5 este incriminat infractiunea de determinare sau ajutor dat victimei
s se sinucid.[9]
Codul Penal german reglementeaz infractiunile contra vietii n capitolul XVI, unde sunt
incriminate uciderea unei personae n conditii agravante (paragraful 211); , inclusive la comand;uciderea
unei persoane n conditii neagravante (paragraful 212); uciderea unei persoane n conditii atenuante
(paragraful 213); omorul la cererea victimei (paragraful 216); pruncuciderea (paragraful 217);ntreruperea
sarcinii (paragraful 218). n capitolul XVII sunt incriminate faptele contra integrittii corporale. [10]
Codul Penal italian reglementeaz infractiunile contra vietii, integrittii corporale sau snttii n
capitolul I, Titlul XII, cartea a II-a, iar cel spaniol-n Titlul VIII, cartea a II-a: n capitolul I patricidul (art.405),
asasinatul la comand (art.406) , omorul simplu (art.407), n capitolul II pruncuciderea (art.410), n
capitolul III vtmrile. n Codul Penal al Romniei, infractiunile contra vietii sunt prevzute n capitolul I,
sectiunea I, intitult Omuciderea, care cuprinde art.174-179, sunt incriminate: omorul (art.174), omorul
calificat (art.175), omorul deosebit de grav (art.176), pruncuciderea(art.177), uciderea din culp (art.178),
determinarea sau nlesnirea sinuciderii (art.179)
Legiuitorul din Federatia Rus a inclus infractiunile contra vietii n Codul Penal din 1996 n
capitolul VII, Titlul 16- Infractiuni contra vietii si santtii. Acesta cuprinde: omorul simplu (art.105,
alin.1), omorul agravat (art.105,alin.2), pruncuciderea (art.106), omorul ]n stare de affect(art.107), omorul
n urma depsirii limitelor legitimei aprri (art.108, alin.1), omorul n urma depsirii msurilor necesare
pentru retinerea infractorului (art.108, alin2), cauzarea mortii din imprudent (art.109), determinarea la
sinucidere (art.110).[11]

Sectiunea 1.3. Conceptul de omor

Legea penal acord cea mai mare nsemntate ocrotirii omului, att n ceea ce priveste nssi
existenta sa fizic si atributele fundamentale ale personalittii lui, ct si n ceea ce priveste toate celelalte
drepturi, libertti si interese pe care societatea este datoare s i le [Link] fapt se datoreaz n
manier specific Dreptului Penal, adic prin incriminarea tuturor faptelor care, sub un aspect sau altul,
aduc atingere fiintei, drepturilor si intereselor legitime ale omului.
Faptele sociale periculoase ndreptate mpotriva omului sunt numeroase si variate. Fcnd distinctie ntre
faptele ndreptate mpotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizic si la principalele atribute ale
fiintei si personalittii umane, pe de o parte,si faptele atribuite mpotriva altor drepturi si interese ale
omului, pe de alta parte, legiuitorul le-a inclus pe cele dinti ntr-o categorie distinct de infractiuni, cu
titlu Infractiuni contra vietii si snttii persoanei.
Dac s ne referim la legislatia noastr, putem mentiona c componentele de infractiuni contra vietii snt
concentrate n articolele 145-150 Cod Penal al Republicii Moldova, ns n cadrul lucrrii date ne vom
referi doar la articolul 145 Cod Penal al Republicii Moldova- Omorul intentionat cu respectivele
circumstante agravante.
Pentru nceput este necesar de a analiza notiunea conceptual de omor care reprezint un reper, un
punct de sprijin care ne ajuta s solutionm corect chestiuni particulare ce apar in procesul de calificare a
faptelor, s cunoastem semnele individuale ale infractiunilor comise si s verificm conformitatea lor cu
prevederile legii.
Sintetiznd semnele comune pentru toate formele si tipurile deomor la etapa final a analizei si ridicndule la un tot ntreg n limitele definitiei stiintifice, vom ajunge la notiunea general de omor. Evident, o
asemenea component de infractiune poate fi privit doar n calitate de constructie teoretic care are
ns asa cum am mentionat anterior, o nsemnatate deosebit de mare pentru practica aplicrii normelor
panale ce contin semnele componentei de omor.
Legislatiile moderne prevd, n afar de forma de baz a omorului (sau omorul simplu), modalitti
agravate de omor, care snt reglementate n partea special a Codului Penal, la capitolul privind
omuciderea , sub form agravante de calificare.[12]n codul nostrum penal snt reglementate omorul
simplu si omorul calificat. Infractiunea de omor implic ntotdeauna aceleasi caracteristici, si anume,
existenta unei actiuni (inactiuni) comise cu intentia de a suprima viata unei personae, actiune care are ca
rezultat moartea victimei. n realizarea sa concret, actiunea sau inactiuneapoate prezenta ns unele
particularitti, dup cum, n jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaz diferite elemente care, fr a
schimba substanta faptei, i da o coloratur diferit, sporindu-I vdit gradul de pericol social. Aceste
mprejurri snt valorificate de legiuitor si prevzute ca elemente circumstantiale n continutul infractiunii
de omor, reprezentnd o modalitate normativ agravat a infractiunii de omor. Asadar, din punct de
vedere al teoriei dreptului penal, omorul este definit ca lipsirea ilegal si intentionat de viat a unei alte
personae. Aceast definitie a notiunii de omor este aplicat tuturor infractiunilor savrsite prin omor,
prevzute la art 145-148CP al RM. Exist ns si alte definitii ale acestui concept, astfel potrivit unei
opinii, omorul este definit ca privarea ilegal, intentiont sau din imprudent, de viat a unei alte
personae, atunci cnd cauzarea mortii constituie temeiul raspunderii penale. [13]referitor la ceast
definitie, Cuznetov A.V. critic pe bun dreptate partea final a definitiei date,mentionnd c orice
actiune sau inactiune este considerat infractiune doar cu conditia c ea este prevtut de lege n
caliatate de fapt socialmente pericoloas si evalueaz n calitate de temei al rspunderii penale, de
aceea o indicatie special asupra acestui semn este n plus. Acelasi autor propune o alt formulare a

notiunii de omor, si anume: omorul reprezint fapta social periculoas svrsit cu vinovtie si prevzut
de legea penal, care atenteaz la viata altei personae si-i cauzeaz acesteia moartea. n fond aceeasi
notiune o gasim si n una din lucrrile autorului Borodin S.V., care sustine c omorul este fapta social
periculoas svrsit cu vinovtie, care cauzeaz moartea altei personae. n alte surse ntlnim definitii
care nu contin toate semnele necesare ale notiunii de omor. Astfel, potrivit unei opinii, omorul reprezint o
fapt ilegal ce cauzeaz moartea unei alte personae. i o alt definitie: omorul este privarea ilegal de
viat a unei alte persoane.
Potrivit unei alte opinii, aspru criticat la timpul su, omorul este doar cauzarea intentionat a mortii unei
persoane. Anume aceast ultim definitie o gsim n alin. 1 art. 105 al Codului Penal al Federatiei Ruse
pn a fi modificat. La constructia acestei definitii, legiuitorul rus a omis un foarte important cuvnt- c
aceast fapt este savrsit ilegal . Cci interpretarea literal a alin.1art105C.P. al Federatiei Ruse face
posibil de a atribui la fapta de omor cauzarea mortii celui care atac, n conditiile legitimei aprri. ns
aceast definitie tine de domeniul trecutului, deoarece a fost modificat anume n legatur cu problema
expus mai sus. Astfel n prezent notiunea de omor sun n felul urmtor privarea ilegal de viat prin
actiune sau inactiune , ns si aici pot exista careva obiectii la faptul c nu este specificat modul
intentionat de comitere a infractiunii date, ceea ce creaz rezerve de interpretare n diferite feluri.
Definitie de asemenea dintre cele mai reusite cu ctva timp n urma care era mprtsit si de doctrina
noastr[14] este dat de autorii Pobegailo E.F. si Mendelson G.A., identic la ambii, definitia evoc
urmtoarele: Omorul este privarea ilegal, intentionat sau din imprudent, de viat a unei alte
persoane. Practic aceeasi opinie este mprtsit si de ctre savantul Rosca C.: Omorul este lipsirea
ilicit culpabil de viat a altei personae. Dup cum am mentionat mai sus, definitia dat de Pobegailo si
Mendelson a fost mpartsit si de doctrina noastr pn la intrarea n vigoare a Codului Penal din 2002
dup care din definitia dat a fost inlturat sintagma sau din imprudent deoarece conceptului de omor
i este caracteristic o conduit violent, reprezentnd o form de manifestare a fptuitorului care aluat
hotrrea de a suprima viata unei personae si se foloseste de mijloacele apte s realizeze acest scop pe
cnd n cazul lipsirii de viat din imprudent nu avem un act de violent, ci o conduit gresit a
fptuitorului ntr-o situatie periculoas, susceptibil s produc n anumite mprejurri, urmrile
prejudiciabile sub form de moarte cerebral a victimei[15].Astfel n urma constatrilor date s-a ajuns l-a
concluzia ca lipsirea de viat din imprudent sa fie incriminat ntr-un articol aparte (articolul 149 CP)
deoarece gradul de pericol social al acestei infractiuni este mai redus n comparatie cu cel al infractiunilor
savsite prin omor. Deci n concluzie putem mentiona ca definitia cea mai perfect a omorului este lipsirea
ilegal si intentionat de viat a unei alte persoane