Descriere generala
Infectiile tractului urinar sunt definite prin colonizarea si multiplicarea bacteriilor la nivelul
tractului urinar.
Infectiile tractului urinar pot fi clasificate in functie de localizare in infectii urinare joase (cistite,
uretrite, prostatite) si infectii urinare inalte (pielonefrite); in functie de simptomatologie in
simptomatice si asimptomatice si in functie de caracterul infectiei in complicate si necomplicate.
Cauzele infectiilor tractului urinar
Infectiile tractului urinar sunt provocate de: enterobacterii (escherichia coli, klebsiella, proteus,
enterobacter, pseudomonas),
enterococi, germeni anaerobi, chlamydia trachomatis, ureaplasma urealyticum, virusuri, fungi
(candida albicans), bacil Koch
Factori de risc:
- sexul feminin,
- varsta,
- diabetul zaharat,
- sarcina,
- adenomul de prostata,
- litiaza renala
Simptomele de infectie a tractului urinar
Infectiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar cele mai frecvente simptome, in functie de
localizarea infectiei sunt: disurie (usturimi la urinat), polakiurie (urinari frecvente, in cantitate
redusa), febra, frisoane, durere suprapubiana (in cistita) sau durere lombara (in pielonefrita).
Aceste simptome specifice se pot asocia cu simptome digestive (greturi, varsaturi).
Examenul clinic al pacientului poate fi normal, dar pacientul se poate prezenta febril, cu durere la
palparea regiunii suprapubiene, sau cu durere la percutia lombelor.
Investigatii radioimagistice si de laborator
Investigatiile de laborator care pun diagnosticul de infectie urinara sunt: sumarul de urina si
urocultura.
Asociat se pot efectua: hemoleucograma, VSH, creatinina. Ca si investigatii imagistice se
recomanda ecografia abdominala pentru a decela prezenta litiazei renale sau vezicale, a
adenomului de prostata sau a altor factori obstructivi vizibili ecografic.
Se mai pot efectua, la nevoie, urografie sau urotomografie si cistoscopie.
Diagnostic de infectie a tractului urinar
Diagnosticul se face pe baza simptomatologiei, a examenului clinic si a investigatiilor paraclinice.
Tratamentul infectiilor tractului urinar
Regim igieno-dietetic: igiena personala, consum crescut de lichide (2-2,5l/zi), evitarea iritantelor
tractului urinar
Tratament medicamentos:
- antibioterapie: fluorochinolone (ciprofloxacin, norfloxacin, ofloxacin), aminopeniciline
(amoxicilina, ampicilina), cefalosporine (cefuroxim, cefaclor), aminoglicozide (gentamicina),
- trimetoprim-sulfametoxazol, nitrofurantoin
- antispastice: drotaverina
- antalgice: metamizol sodic
- antipiretice: paracetamol
- adjuvant: merisor
Evolutie, Complicatii
Evolutie: este de cele mai multe ori favorabila, dar dependenta de localizarea infectiei urinare si
de caracterul complicat sau necomplicat si mai ales de terapia aplicata.
Complicatii: cele mai frecvente sunt: cronicizarea, supuratii renale si perirenale, septicemie,
insuficienta renala acuta si cronica
Eschierichia coli (numita de asemenea si E. coli) este o bacterie ce poate cauza infectii
serioase. Mai multe sute de tipuri sau specii de E. coli traiesc in mod obisnuit in tubul
digestiv la oameni si animale.
Unele specii produc o toxina puternica care determina diareesanguinolenta si rar pot
cauza probleme hematologice grave si chiarinsuficienta renala.
Infectia digestivacu E coli prin contaminare de la apa si alimente poate fi prevenita prin
respectarea unor masuri de igiena si de manipulare a alimentelor