Atributul
Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un substitut al
acestuia (pronume, numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl
califică indicând o caracteristică sau o calitate a acestuia. Răspunde la întrebările: care?,
ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câţi?, câte?.
Subordonarea se realizeaza prin:
• acord când atributul este exprimat prin adjectiv, verb la participiu sau numeral
• aderenţă când atributul este exprimat prin locuţiune adjectivală sau adjectiv invariabil
În topica normală, atributul este poziţionat:
• după regent dacă este exprimat prin:
• adjectiv calificativ
• determinativ
• adjectiv pronominal de întărire
• pronominal posesiv
• sau locuţiune adjectivală
• înaintea regentului dacă este exprimat prin:
• numeral
• adjectiv pronominal relativ
• adjectiv pronominal demonstrativ
• adjectiv pronominal nehotărât
• adjectiv pronominal negativ
• locuţiune adjectivală
Atributul se clasifică după valoarea părţii de vorbire prin care este exprimat în:
• Atribut adjectival
• Atribut substantival
• Atribut pronominal
• Atribut verbal
• Atribut adverbial
• Atribut interjecţional
Atributul determină:
• un substantiv:
"Urcând şoseaua cea mare şerpuită peste Stânişoara, Vitoria şi Gheoghiţă auziră glasul
puhoaielor" (Mihail Sadoveanu, Baltagul)
• un pronume:
"Toate acestea vor fi rezolvate curând."
• o parte de vorbire exprimată prin substantiv:
"Trei dintre ei sunt matematicieni.