Nr. 1.

Sistemul stiintelor juridice

c)stiinte
juridice-delimiteaza
lumea
dominate de norme,obligatii si atributii,studiaza
aspectele normative ale activitatii umane.
Obiectul-studierea dreptului,a fenomenului
juridic in toata complexitatea sa,dreptul ca
ansamblu de norme,drepturi subiective,relatile
juridice
si
ordinea
de
drept
din
societate,constiinta juridical,corelatia drept-stat.
Specificul [Link]-a)st. critica-depisteaza
elementele contradictorii de ordin juridic;
b)nu au un caracter universal; c)este legat
de istorie;
d)stiinta umanistica-omul zona
central de interes a domeniului de cercetare;
e)stiinta practica-deductiile au valoare,daca sunt
practice.
Sistemul stiintelor juridice:
-TGD-studiul
conceptelor,categoriilor,principiilor si notiunilor
de baza a ale dreptului,coordoneaza si sistemul
cunostintelor in strinsa legatura cu stiintele
juridice de ramura,analizeaza fenomenele juridice
din perspective filozofice dar si cause concrete
ale aparitiei si manifestarii fenomenului juridic.
-stiintele juridice de ramura-studiaza
fenomenele juridice ale ramurilor de drept:drept
civil,[Link]
-stiintele juridice istorice-caracterizeaza
istoria dreptului dintro anumita tara sau
dezvoltarea
generala
a
fenomenului
istoric,precum si existenta unor legi ale
aparitiei,dezvoltarii sau disparitiei unor forme de
drept.
-stiintele
juridice
auxiliarecriminalistica,medicina legala,statisitica juridicalanalizeaza realitatile juridice.
Nr. [Link] TGD [Link] si locul
[Link]
TGD-disciplina filozofica,politica,politicojuridica,care atrage atentia la problemele noi
aparute,ce necesita reglementare juridical si
determina evolutii.
Obiectul
-studiaza dreptul in ansamblu,in toata
complexitatea sa;
-studiaza ordinea juridical in intregime la
care
contribuie
intreg
sistemul
de
drept(ramuri,subramuri,institutii
si
norme
juridice) precum si organele ce aplica dreptul;
-formeaza si formuleaza concepte,categorii si
caracteristici valabile pentru toate ramurile
dreptului;
-formuleaza principii fundamentale aplicabile
tuturor ramurilor de drept;
-studiaza metodologia de cercetare folosita
de toate stiintele juridice.
TGD-stiinta juridica ce studiaza din
perspectiva maximei generalizari teoretice in
raport cu celelalte stiinte ale dreptului,fenomenul
juridic
in
ansamblu,surprinzind
toate
determinarile sale esentiale,explicate-n categorii
juridice,adica concepte de importanta teoreticometodologica,pentru intreaga cunoastere juridical.
Ca disciplina TGD are:
character de introducere in studiile materiilor
juridice
Caracter politic-generat de studierea statului
si dreptului ca fenomene politice
Caracter juridic-cercetarea dreptului in
ansamblu,aflat in stransa legatura cu conditiile
care-I determina:forma,esenta si continutul.
Nr. [Link] TGD
Pentru a putea intra-n lumea stiintelor
TGD,trebuie sas demonstreze utilitate,pentru
aceasta trebuie sa satisfaca anumite functii:
Functia
teoretica-elaborarea
teoriilor,ipotezelor,cenceptelor,principiilor princ
are sunt interpretate domenii concrete.
Functia practica-cunoasterea modalitatilor
de manifestare a fenomenelor juridice in viata
sociala
Functia cognitiva- cunoasterea stiintifica a
realitatii sociale a dreptului

Functia explicativa-ofera explicatii cauzelor

si evenimentelor ce au generat unele fenomene
sociale
[Link]-constata defectele,lacunele,erorile
fenomenelor juridice
[Link]-impunerea valentelor stiintifice-n
procesul de pregatire a viitorilor jurisit
Mai
exista
functii
de:educative,de
cercetare,ideological,metodologica
care
si
subliniaza rolul si importanta TGD
Nr. [Link] de metoda si metodologie
Metoda-un ansamblu de operatii intelectuale
ce pot fi folosite pentru atingerea unui sau mai
multor obiective privind cunoasterea unui
fenomen
Metodologia
cercetarii
juridice-latura
practica,stiinta cailor de a ajunge la adevar
(procesul de cercetare:ipoteza de lcuru>constarea->descrieri->aplicatii->interpretari)
Manolescu:Metodologia-disciplina care se
ocupa de probleme logice,aflarea [Link]
are 4 mari componente:logica juridical,logica
judiciara,tehnica juridical si actele juridice.
Prof Stammler de la Universitatea din
Melbourn a pulbicat un volum in 1910 Metodele
[Link] 1930 se incerca de a construi o
[Link] romani prima lucrare prvind metodele
este a lui [Link] in legi.
Metodologia juridical-stiinta despre stiinta
dreptului,care
se
preocupa
de
definitii,caracteristicile stiintei juridice.
Obiectul-activitatea
stiintelor
juridice,metodele cu care actioneaza savantul
pentru aflarea adevarului.
Nr. [Link] de cercetare
Metode de cercetare-un ansamblu de
operatii intelectuale ce sunt folosite pentru
atingerea unuia sau a mai multor obiective
privind cunoasterea unui [Link] operatii
intelectuale pot consta in aplicarea unor principii
sau norme.
a)Metoda logica-in cercetarea fenomenelor
juridice
complexe
se
folosesc
categorii,legi,rationamente
logice(analiza,sinteza,inductia,deductia
.Metoda general studiaz toate fenomenele
sociale, pe cnd cea concret de investigare sunt
utilizate pentru investigarea fenomenelor
respective. De aici deducem urmatoarele metode
de studiere: 1)logic - desemneaz suma
procedeelor, tehnicilor metodologice - din care
deducem urmtoarele procedee logice: analiza,
sinteza, inducia, deducia. Prin sintez i analiz
se
studiaz-cauza/efect,
coninut/form,
necesitate/ntimplare.2)comparativ - necesit
compararea fenomenelor.3) istoric - impune
analiza dreptului n timp i spaiu n contextul
social-politic dat a unui tip istoric de drept.
4)cercetrii
sociologiceefectuarea
investigaiilor prin intermediul anchetelor,
chestionarelor, sondajelor efectuate pe baza
problemelor juridice, permind formularea unor
concluzii. 5)cantitativ- utilizat n domeniul
informaiei
juridice:
utilizarea
calculatoarelor/efectuarea statistice juridice
ijudiciare. 6)experimental
Regulii de comparare:
-se compara doar termenii ce se pot compara
-termenii supusi comparatiei trebuie priviti in
dimensiunile si conexiunile lor reale si plasati in
contextul social-politic si cultural,in care isi au
originea.
-se va cerceta sistemul izvorului dreptului
fapt ce va oferi imaginea pozitiei de ansamblu
pentru situarea termenilor supusi compararii
-se tine cont de sensul initial,de evolutia-n
timp a sensului normei.
Nr. 8 Dimensiunea istorica a dreptului
Trasaturile principale in evolutia dreptului:

O trecre de la elaborarea spontana,

inconstienta , la elaborarea deliberate , constienta
a lui

O trecere de la motive psihologice

inferioare la motive superioare
Teoriile originii dreptului:
1.
Originea divina ( Codul lui
Hammurbi, Cele 10 porunci, Legea Salica)
2.
Originea naturala , normele de drept
reguli
de
comportare
proprii
tuturor
vietuitoarelor)
3.
Originea sociala , o societate poate
exista doar pe baza normelor juridice
4.
Originea politica , repartizarea
societatilor in clase si a luptei dintre ei
5.
Originea rationala , normele juridice
innascute o data cu omul si avind o existenta de
sine statatoare
6.
Originea axiological , idea combaterii
Raului si a promovarii binelui
Tabu - totemismul de clan - Interdicie cu
caracter religios, n anumite societi primitive,
aplicat la ceea ce este considerat sacru.
1.
Ceata primitiva ( piatra cioplita)
,primii oameni au trait in cete, bunuri comune
apoi apar obiecte personale (alimente, arme,
podoabe, vesminte), aceste bunuti formau si
obiectul de transmitere [Link] era
privit ca un dusman.
2.
Organizarea matriarhala ( piatra
slefuita) , in frunte sfatul batrinilor -cea mai
batrina femei si celelate femei virstince. Traiau in
ginti si [Link] sau patru ginti forma o
fratrie, un nr par de fratrii forma un trib.
3.
Organizarea
patriarhala
,
confectionarea din arama, cresterea vitelor,
incepe indoeuropenizarea si se incheie in
perioada [Link] patriarhala condusa de
barbatul cel mai batrin si [Link]
femiliilor patriarhale forma ginta patriarhala ,
ginta patriarhala forma fratrii patriarhale si
toate fratriile un trib.
Dreptul s-a format prin preluarea cu un nous
cop a unor reguli vechi gentilice, care au format
dreptul cutumiar sau obisnuelnic.
Nr. 9 Primele legiuiri.
Procesul de apariie i de formare a dreptului
a fost foarte ndelungat n timp cu un ir ntreg de
particulariti la diferite popoare.
Orientului Antic i n antichitatea grecoroman: Codul lui Hammurabi n Mesopotamia
(Babilon), Legile lui Manu n India, Legile lui
Moise (Decalogul) la evrei, Legile lui Dracon i
Solon la greci sau Legea celor XII Table la
romani.1
n Egiptul antic cel mai vechi legiuitor
cunoscut este Menes: el a publicat o lege care
interzicea luarea unui mprumut fr ca acesta s
fie garantat.
Codul lui Hammurabi, conservat n mod
miraculos i descoperit n 1901 la Susa, cuprinde
282 articole. Acest cod, edictat cu 2000 de ani
nainte de Hristos, conine att norme cu caracter
strict juridic, ct i norme morale, religioase.
Legile lui Manu cuprind 5370 de versuri,
structurate n 12 capitole i au fost edictate de
ctre Brahmani printr-o ndelungat contribuie
colectiv.
Codul legilor lui Manu, ale crei prescripii
pot fi grupate n trei categorii:
a)
norme care reglementeaz organizarea
puterii de stat i corelaia ei cu supuii;
b)
norme ce se refer la unele fapte civile
i penale;
c)
diferite dispoziii de ordin religios
privind viaa brahmanilor.
1

n China, din antichitate, cel mai vechi cod

de legi este atribuit mpratului Mu, coninnd n
special legi penale, cuprinznd 3000 de articole.
n Europa, primele legiuiri consemnate
documentar snt: Legile lui Lycurg n Sparta ([Link] .Hr.), Legile lui Dracon i Solon n Atena
([Link]-V
.Hr.),
Legea celor XII Table la romani (sec.V .Hr.),
Legea Salic la franci (sec.V-VI).

Derptul este definit ca reglementare

coerenta,ordine rationala si necesara actualitatilor
exteriorizate ce atribuiedrepturi di obligatii unor
personae libere.
Hans
Kelsen-teoria
pura
a
dreptuluidreptul
reprezinta
o
regula
normative,un system de norme ce reglementeaza
conduita umana,aceasta conduita a omului poate
avea un continut juridic numai in baza unei
noerme judiciare

Nr.10 Scoala dreptului natural

Dreptul natural este considerat imuabil,si
specific tuturor,indeferent de faptul daca va fi
recunoscut sau nu!
Socrate-este
considerat
intemeietorul
dreptului naturala!Politicaeticaceea ce este
just e si legal,iar ceea ce e legal e si just
Platon-republicalegileel sustinea
ca
adevaratul stat trebuie sa asigure un trai comun
tutturor cetatenilor si sa-i fie propriitoate
virtutile:intelepciunea,curajul,cumpatarea
si
dreptatea
Marcus Tullius Cicero-dreptul nu este un
produs al vointei,ci este dat de natura
Toma din Aquinosumma theologicaldreptul
este justitia in cadrul comunitatii umane,conform
ordinii stabilite de Dumnezeu
Hugo Grotius(olandez)-dreptul isi are
temeiurile nu in vointa divina,ci in natura
divina,ci si in natura umana si in principiile
ratiuniidreptul pacii si al razboaielor
Jean
Jaques
Rousseau-contractul
socialdiscursulasupra originii si fundamentelor
inegalitatii dintre oameniEvoluind din starea
primitive oamenilor nu le raminea decit sa se
huneasca in vederea unui singur scop;fapt ce a
pus baza contractului social

Nr. [Link]-institutie si concept

Dreptul-ansamblul
normelor
juridice,indifferent de forma care au imbracat-o
de-a lungul istoriei sau dintr-o anumita perioada.
Dreptul-dreptul obiectiv in vigoare
Dreptul obiectiv-cel care presupune sau
cuprinde regulile juridicede conduita sau normele
juridice din societate
Dreptil
subiectiv-cel
carepresupune
facultatea,prerogative,indrituirea ce aprtine unei
personae in temeiul normei juridice.
Totalitatea normelor juridice in vigoare dintrun stat poarta denumirea de dreptul pozitiv,un
drept aplicabil imediat si continuu,obligatoriu de
a fi adus la indeplinire printr-o forta
exterioara(coercitia statala)
Dreptul international-desemneaza totalitatea
normelor
juridice
cuprinse in tratatele
internationale,definite ca acorduri de vointa
realizate intre 2 sau mai multe state,prin care
acestea reglementeaza o anumita sfera a relatiilor
internationale
Dreptul comunitar-desemneaza normele
juridice cuprinse in prevederile tratatelor
comunitatii
Europene
si
celorlalteacte
fundamentalecare reglementeaza diferite domenii
ale statelor member ale U.E.
Dreptul ca arta:arta legiuitorului,arta
judecatorului,arta ofiterului de urmarire penala!

Nr. [Link] istorica a dreptului a aparut in Germania la sf,sec [Link] xix

Gustav
Hugo-manual
de
drept
naturalfilosofia dreptului pozitivasemenea
limbajului,dreptul ia nastere si se dezvolta in
conformitate cu spiritul national al poporului
respectivdreptul apare ca rezultat al necesitatii
solutionarii diferitelor litigii care apar ca rezultat
al dezvoltarii sociale,independent de legislator.
Friederich Carl von Savigny-initial dreptul
exista sub forma dreptului natural,manifestinduse prin actiunile simbolice ale indivizilor,dar
odata cu dezvoltarea poporului,dreptul devine o
stiinta aparte ce cuprinde realizarile stiintifice ale
juristilor.
Friederich Puchta-dreptul si statul iau
nastere din vointa divina reflectata de vointa
poporului
Nr. [Link] sociologica sau
pozitivista a dreptului - apare in prima jum.a
[Link]
Auguste
Comte-curs
de
filozofie
pozitivaDreptul este un fenomen istoric,pe care
sociologia il [Link] reprezinta ceva pur
material si observabilprin simturile noastre
Leon Duguit-el sustine ca dreptul nu a
luat nastere ca un imperative al vietii
comunitare,cid oar ca un instrument si un
indicator al intelegerii constienete dintre
[Link] Duguit dreptul se divide in drept
social-care rezulta din viata sociala a oamenilor,si
drept pozitiv-elaborat de stat,care da consacrare
juridical dreptului social.
Nr. [Link] normativista a dreptului
Rudolf
Stammler-dreptul apartine
domeniului gindirii si este cunoscut ca vointa.
El apartine vointei in sensul causal naturalist
si nu este produsul acestuia ci este vointa insasi
deoarece
are
proprietatea
de
a
se
[Link] el a divizat-o in vointa
morala si vointa [Link] morala spre
deosebire de vointa sociala,apare intotdeauna sub
formagindirii in sine.

Nr. [Link] complexa a dreptului

Pentru a da o imagine ampl ntregului
complex al fenomenului juridic din societate vom
prezenta panorama acestuia n diferitele sale
ipostaze. Astfel, putem distinge urmtoarele
planuri de manifestare i anume: planul spiritual,
ideatic, unde vom distinge concepiile, ideile,
teoriile, sentimentele despre drept, adic tiina
juridic, ideologia juridic, contiina juridic;
planul normativ - ansamblul reglementrilor
juridice care alctuiesc dreptul obiectiv i dreptul
pozitiv; planul relaiilor sociale i raporturile
juridice - drepturile subiective i obligaile
juridice i planul faptic sau evenimenial ce
cuprinde faptele juridice, adic acele evenimente
sau aciuni care produc efecte juridice. Toate
aceste planuri se ntreptrund, nici unul neputnd
exista izolat, fr celelalte. Nu se poate vorbi nici
de o ierarhizare a lor.
Nr. [Link] sociala a dreptului
Dimensiunea social a dreptului implic
analiza locului dreptului i a realitii juridice n
[Link] juridica este o dimensiune a
realitatii
sociale
in
conditii
istorice
[Link] ei nu poate fi desprinsa de
existenta
celorlalte
parti
ale
unei
societati,supotind influenta lor si exercitind la
rindul sau o [Link] juridika mai este
numita in teoria dreptului juridikul sau sistemul
juridik.
Nr. [Link] si realitatea juridica a
relatiilor sociale
Componentele juridicului sunt:
a)constiinta juridical
b)dreptul
c)relatiile juridice
d)ordinea de drept
a)constiinta juridika-joaka rol de receptor
deoarece receptioneaza stimuli pe care-I emite
socieatea,ii ordoneaza sii supune unui examen
axiologic,si rol de tampon ,pt ca ca se interpune
intre acesti stimuli si realitatea normative.

b)dreptul ca fenomen normative da expresie

cerintelor structurilor sociale de mai buna
organizare a raporturilor umane in vederea
obtinerii echilibrului statal
c)elementele relationale(raportuile juridice si
situatiile juridice)sunt cele care testeaza eficienta
dreptului,in cadrul carora oamenii apar ca
subiecte de drept,valorificindu-si sau aparindu-si
pe cale legala interese si drepturi
d)ordinea-factor real de calmare si de
mentinere in limiite ciocnirile de interese
ordinea
administrativa-expresie
a
puteriiexecutive a statului si este rezultatul
activitatii de organizare a executarii si de
executare concreta a legilor de catre autoritatile
investite cu aceasta sarcina in vederea interesului
public conform Constitutiei
Ordinea
judiciara-totalitatea
hotaririlor
pronuntate de catre jurisdictiile ordinare si
speciale dintr-un stat,printr-o activitae numita
justitie.
Nr. [Link] generale si speciale
ale dreptului
a)dreptul este o expresie a vietii materiale
b)dreptul este o expresie a intereselor si
vointei sociale generale
c)dreptul este expresia normative a vointei de
stat ridicata la rangul de lege
[Link] juridice au un character general
devenind etalon de comportament
[Link] juridice nu sunt simple explikatii
sau recomandari,dar dispozitii obligatorii care
presupun si aplikarea coonstringerii
[Link] deosebire de legile naturii,legile
juridice au un caracter volitiv
[Link] juridice se pot realize prin
constiinta oamenilor
Nr. [Link] de configurare a dreptului
Factorii de configurare a dreptului snt grupai n
urmtoarele categorii:a)cadrul natural - din care
fac
parte
mediul
geografic,
factorii
biologici,fiziologici,demografici.
b)Cadrul
istoric, etnic, naional are in vedere condiiile
istorice i particularitile etnico-naionale ale
populaiei. c)Cadrul social-politic care
combin factorii economici, politici, ediologic,
cultural.d)Cadrul
soclal-economic
este
determinat de nivelul economiei, formele de
proprietate, structurarea societii n diferite clase
sau categorii sociale i profesionale etc. e)
Factorul uman reprezint zona central de
interes pentru orice legislator. Reglementnd
comportamentul oamenilor n cadrul unor
categorii diverse de raporturi sociale dreptul se
raporteaz permanent la prezena omului n
societate, la capacitatea sa de a influena i chiar
de
a
transforma
socialul.
f)Factorul
internaional, situaia internaional a rii
respective, raporturile cu vecinii, cu comunitatea
internaional care influeneaz de asemenea
asupra dreptului.
Nr. 20 Esenta contzinulul forma
Esena dreptului este voina general
oficializat, devenind voin juridic a majoritii,
exprimat n legi i aprat de stat. Coninutul
dreptului l constituie ansamblul elementelor,
laturilor i conexiunilor care formeaz conturul
voinei i intereselor sociale. El se divide n
coninut normativ(format din nore juridice), i
coninut social(exprim scopul, voina i
interesele pe care le deine i consacr sistemul
dreptului. n principiu, exprimnd interesele
deintorilor puterii de stat). Coninutul social
caut s explice de ce, care este motivul c ntr-un
stat, n anumite condiii snt prevzute
reglementri. Coninutul social al dreptului este
dat de scopul, de voin i interesele pe care
dreptul le exprim i le consacr. Prin forma
dreptului se are n vedere modul de exprimare a
normelor juridice. Dreptul are forma intern i
extern. Forma intern a dreptului este chiar
interaciunea ramurilor dreptului, gruparea

normelor juridice pe instituii i ramuri. Dreptul

are form extern-lund forma de exprimare a
voiei generale: obiectul juridic, doctrina,
precedentul judiciar, contractul normativ, actul
normativ.
Nr. 21 Gruparea dreptului in tipuri
istorice de drept
Prin tip istoric de drept intelege totalitatea
trasaturilor caracteristice tuturor sistemelor de
drept din cadrul aceleasi formatiuni social
economice
generate
de
aceeasi
baza
[Link] commune constind in
faptul ca toate aceste sisteme apartin statelor de
acelasi tip , au aceeasi esenta si aceeasi menire
sociala
Cricteriul al bazei divizarii este criteriul
dezvoltarii si evoluarii drepului in istorie.
1) Tip de drept antic-oriental, greco-roman
2) Tip de drept medieval European de
origine romano-germanica si anglo-saxon,
islamic,chinez, Indian.
3) Tip modern ,la instaurarea capitalista
,libera de piata?
4)Tip de drept contemporan are anumite
grupuri de drept 1 dreptul societatii democratice
in economia de piata , 2 dreptul socialist, 3
drepetul tarilor in curs de dezvoltare.
Nr. 22 Panarama marelor sisteme(familii)
de drept epoca moderna si contemporana
Categoria familie juridical serveste pentru
indicarea unitatii relative a sistemelor juridice
internationale
ce
au
principii
juridice
asemanatoare si reflecta particularitate sistemelor
indicate conditionate de asemanarea dezvoltarii
istorice, strucurii izvoarelor institutiilor ,
ramurilor turturii juridice ,traditiilor etc. asa doar
o familie juridical este o totalitate de sisteme
juridice nationale in cadrul unui tip de drept .
La etapa contemporana pentru evidentierea
principalelor familii juridice exista 3 grupuri de
criterii : 1 geneza istorica a sistemului juridic 2
sistemul izvoarelor a drepetului 3 structura de
drept ( principalele institutii si ramurele juridice)
Pe baza lor se poate evidential 8 familii
juridice : 1 romano-gemanica 2 dreptul comun
anglo-saxon 3 scandinava 4 latino-americana 5
hindusa 6 mulsulmana 7 familia dreptului
obisnuelnic 8 familia juridica a tarilor din
extremul orient .
Nr. 23 familia juridica romano-germanica
La familia juridic romano-germanic se
refer sistemele ce au aprut n Europa
continental n baza tradiiilor juridice romane,
canonice i locale. Pentru familia juridic
romano-germanic snt caracteristice: existena
dreptului scris, sistemul ierarhic unic al
izvoarelor dreptului, divizarea lui n public i
privat, precum i divizarea dreptului n ramuri.
Comun pentru dreptul tuturor rilor din familia
juridic romano-germanic este caracterul lui
codificat, un sistem mai mult sau mai puin
comun al principiilor juridice. n toate aceste
ri(Italia,Frana) exist constituii scrise, normele
crora au o autoritate juridic major. Doctrina
juridic romano-germanic i practica legislativ
deosebesc 3 tipuri de legi ordinare: codurile,
legile speciale i culegere de norme.n majoritatea
rilor continentale snt adoptate i acioneaz
codurile: civil, penal, de procedur civil, de
procedur penal.
Nr. 24 familia juridica anglo-saxona
n rile familiei juridice anglo-saxone(, Irlanda
de Nord, Canada, Australia, Noua Zeeland) ca
izvor de baz a dreptului servete norma
formulat de ctre judectori i exprimat n
precedente judiciare. Structura dreptului n
familia juridic anglo-saxon (divizarea n ramuri
i instituii de drept), nsi concepia dreptului,
sistemul de izvoare ale dreptului, limbajul juridic
- totul este diferit de cele din sistemele juridice
ale familiei romano-germanice. n cadrul

dreptului englez lipsete divizarea dreptului n

privat i public, care este nlocuit aici cu
divizarea n drept comun i dreptul echitii.

dreptul comun bazat pe precedent,

izvor de baza;

dreptul de echitate care completeaza

si corecteaza izvorul de baza;

dreptul statular - dreptul scris de

origine parlamentara.
Nr.25 Conceptul statului
Statul este organizatia politica care, detinind
monopolul fortei de constringere , al elaborarii si
aplicarii dreptului, exercita intr-o comunitate
umana de pe un anumit teritoriu puterea
suverana din societatea data.
Cuv. Stat provine de la latinescu status.
Caracteristicile
eseniale
ale
statului:1)puterea publica mai este denumit i
putere de stat sau putere de constrngere. n
ultima sa esen statul nseamn for. Specificul
oricrei puteri const n posibilitatea de a-i
impune voina altora, de a determina supunerea
sau subordonarea altora. 2)teritoriu - exercitatea
puterii publice pe an anumit teritoriu, locuit de o
anumit populaie organizat ntr-o comunitate
uman [Link] e stabilit de
frontiera de stat. Frontierele de stat snt: terestre,
fluviale,maritime
i
aeriene.3)populaiadimensiunea demografic a statului,e format din
ceteni, strini i apatrizi.4)elaborarea i
aplicarea dreptutui. Dreptul este instrumentul
necesar al existenei i dezvoltrii statului. Viaa
statului este strns legat de a dreptului.
5)suveranitatea de stat. Statul este organizaia
principal a comunitii umane, dar nu i unica
organizaie. ntre stat i aceste organizaii, ct i
ntre el i ceteni, se stabilesc anumite relaii.
Aceste raporturi ale statului se exprim n
suveranitatea puterii de stat.
Nr. 26 Mecanismul de stat si organizarea
politica a societatii
Mecanismul statului consta din institutii si
organe care realizeaza sarcinile si functiile puterii
de stat.
Organul de stat
reprezint partea
componenta a mecanismului de stat, dotata cu o
anumita competenta si investita cu putere, ai carei
membri au o calitate distincta ( deputai,
functionari de stat, magistrati) si pri a carei
activitate se realizeaza sarcinile si functiile
statului.
Separatiia puterii in stat:
[Link] de stat legislative desfasoara
activitatea de legiferare si in general de
conducere suprema , in cadrul careia sunt
elaborate cele mai importante acte de stat
(legi de reglamentare a politcii externe si
interne). Parlamentul Republicii Moldova
[Link] de stat executive au o activitate
executiv-dispozitiva sau administrativa, care
organizeaza traducerea in viata in mod direct
a sarcinilor statului in baza legilor.
Preedintele Republicii Moldova, Guvernul
[Link] de stat judecatoresti cu avtivitatea
jurisdictionala, au menirea de a aplica legile,
prin judecati, in cazul existentei unui litigiu
sau incalcarii legilor.
In dependen de spaiul teritorial:
1) centrale -care i exercit competena asupra
ntregului teritoriu al statului.
2)locale-i exercit competena asupra unei
uniti administrativ-teritoriale
Nr. 27 Conceptele si elementele formei de stat.
Forma de stat exprima modul de organizare a
continutului puterii, structura interna si externa a
acestui continut.
Forme de stat:
Juste( aristocratia si monarhia aristocratica)

Injusta(timocratia,oligarhia, democratia ,
tirania)
Organizarea puterii de stat:
a)
Foma
de
guvernamint
b)
Structura de stat
c)
Regimul politic
Nr. 28 Foma de guvernamint
Foma de guvernamint se nelege modul de
organizare a puterii supreme de stat, competena
organelor supreme ale puterii de stat.
Republica este forma de guvernamint in
care puterea suprema apartine unui organ ales pe
un timp limitat.
Seful statului ales de popor sau parlament( 4
sau 7 ani).
Republica parlamentar nu are (adic ii
lipsete) eful statului, sau fie c el este ales de
ctre parlament, fiind responsabil n faa acestuia.
Ca urmare, poziia legal a efului de stat este
mai inferioar comparativ cu poziia legal a
parlamentului (de exemplu, Italia, Austria, Germania, Moldova etc.).
Republica prezidenial - alegerea efului de
stat de ctre ceteni, fie direct (prin vot
universal, egal, secret i liber exprimat), fie
indirect (prin intermediul colegiilor electorale
de exemplu, SUA). Preedintele republicii se afl
pe o poziie egal cu parlamentul. n cazul
republicilor prezideniale preedintele se afl, de
cele mai multe ori, n fruntea executivului (SUA,
de exemplu), dei nu-i exclus i funcia de ef al
guvernului (de exemplu, Rusia, Romnia etc.).
Monarhia forma de guvernamint in care
seful
statului
este
stabilit
pe
calea
succesiunii ,avnd diferite denumiri: ar, domnitor,
rege, sultan, ah, mprat, faraon, emir etc.
1.
Monarhia absolut
2.
Monarhia limitat (constituional)
3.
Monarhia
parlamentar
contemporan este cea mai frecvent ntlnit
form a monarhiei n timpul de fa (Anglia,
Belgia, Olanda, rile Scandinave etc.)
Nr. 29 Structura de stat
Structura de stat impartirea interna a
statului in unitati adiminstrativ-teritoriale
a)
Transformarea
b)
Autoconservarea
[Link] simplu sau unitar
a)
O singura formatiune statala
b)
Un singur regim constitutional
constitutia
c)
Un singur rind de organe ale puterii de
stat ([Link], legis, judec) si exercita autoritatea
pe intreg teritoriu
d)
O singura cetatenie
e)
Statul singurul subiect al dreptului
constitutional si international
B. Statul compus
Exist mai multe rnduri de organe
legislative,executive
i
judectoreti,m/m
[Link] cele mai cunoscute feluri ale
structurilor de stat snt:federaia i confederaia.
Pricipii ale federatiei:
a.
federaia este constituita din uitati
teritoriale. subiectele federaiei nu sint state in
sensul deplin al cuvintului
b.
o dubl legislaie:legislaia ntregii
federaii i legislaia fiecrei formaiuni statale
c.
parlament bicameral
d.
subiectele federaiei pe pozitii de
egalitate
e.
federaia in tarile democartice se
carac. Descentralizarea statului.
f.
existena a cel puin dou rnduri de
organe supreme ale puterii,administraiei de stat
i justiiei

Confederaia uniune de state nelegate atit

de strinse, fiecare pastrindusi suveranitatea
integrala, uniunea creata pentru scopuri militare,
diplomatice, economice.
Uniunea personala - rezultatul intelegerilor
intre doua state, constituind in desemnarea unui
sef de stat comun.
Uniunea real - este o unire mai strinsa intre
doua state , legate nu numai prin seful de stat, si prin
existenta unor instituii comune.
Statul vasal se intelege situatia juridica a unui
stat , care desi are o structura politica distincta si un
teritoriu propriu, dispune de o suveranitate
incompleta, prin faptul ca isi ia in fata de un alt stat
anumite obligatii care ii greveaza suveranitate.
Statul protejat - se intemeiaza in special , pe
nuante determinate de momentul si imprejurarile
istorice ale aparitiei lor, are o plitica si un teritoriu
propriu, dar pierde o parte a prerogativelor
suveranitatii in folosul staului protector, astfel incit
devine dependent fata de acesta.
Statele sub tutela internationala statle care
sunt sub mandat international, pentru a sprijini
evolutia respectivelor state, sau rezolvarea unor
conflicte.
Nr. 30 Regimul politic al statului reprezinta
ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a
societatii, cu referire imediata la raporturile dintre
stat si indivizi, la mod concret in care un stat asigura
si garanteaza drepturile subiective.
Regimuri politice:
a)
Regimul antidemocratic, totalitar,
autocratic se caracterizeaz prin inexistena att
a condiiilor juridice formale, ct i a condiiilor
reale pentru manifestarea voinei poporului.
Poporul nu are nici o posibilitate s determine
sau s influeneze politica intern i extern a
statului.
b)
Regim militar conducerea statului se
realizeaza de elita militara, care a venit la putere ca
rezultat al rasturnarii ordinii [Link] ocupind
toate functiile puterii in stat
c)
Regimul politic democratic
Democraia reprezint form de guvernare
politic n care puterea aparine poporului. o
guvernare a poporului, prin popor i pentru popor.
Democraia
i
regimul
democratic
se
caracterizeaz prin: pluralism ( existena mai multor partide cu programe proprii ), prin scrutin
universal, n desemnarea reprezentanilor
poporului pentru organizarea puterii, principiul
majoritii (pe baza votului majoritii), libertatea
de opinii i recunoaterea opoziiei.
Existena n societate a drepturilor omului,
adic cetenii trebuie s se bucure de drepturile
i libertile fundamentale.
Democraia poate fi:
a)
direct
(participarea
direct
a
cetenilor la conducere, la adoptarea deciziilor)
b)
reprezentativ (alegerea de ctre
ceteni a organelor reprezentative prin vot)
Nr. [Link] statului
Scopul statului este aprarea interesului
general i ferecirea cetenilor. Scopul statului
poate fi proclamat n Constituia sau poate s
rezulte din coninutul acesteia. Sarcinile
statului:economice,politice,sociale,ideologice.
Funciile statului snt direciile fundamentale ale
activitii statului prin intermediul organelor
puterii de stat pentru realizarea scopului i
[Link] economico-organizatoric a
statului-scopul-reglemantarea
activitii
economic, protejarea intereselor nationale in
acttivitatea economica financiara si voluntara,
exploatarea nationala a pamintului si a celorlalte
resurse [Link] cultural educativastatul trebuie sa aiba ca finalitate educarea

persoanei ca factor util a [Link] de

mentinere a ordinii publice si ordinii legalegarantia realizarii dreptului esentiale ale
membrilor societatii si functionarea normala a
institutiilor [Link] de garantare si
aparare
a
dreptului
si
libertatilor
[Link]
ecologica-protectia
monumentelor istorice si culturale.E o obligatie
idispensabila a statului precum si a fiecariu
cetatean

Nr. [Link] de stat de drept

Cuvntul "Stat"provine de la latinescul
status i nsemn [Link] stat
este utilizat n mai multe sensuri:1)Statul este o
organizaie politic, o organizaie a puterii
publice.2)Aceast organizaie exercit n cadrul
unei comuniti umane de pe un anumit teritoriu
puterea suveran.3)Statul este o organizaie care
deine monopolul elaborrii i aplicrii dreptului
a crui respectare este garantat de fora
coercitiv a [Link] eseniale ale
statului:1)puterea publica mai este denumit i
putere de stat sau putere de constrngere. n
ultima sa esen statul nseamn for. Specificul
oricrei puteri const n posibilitatea de a-i
impune voina altora, de a determina supunerea
sau subordonarea altora. 2)teritoriu - exercitatea
puterii publice pe an anumit teritoriu, locuit de o
anumit populaie organizat ntr-o comunitate
uman [Link] e stabilit de
frontiera de stat. Frontierele de stat snt: terestre,
fluviale,maritime
i
aeriene.3)populaiadimensiunea demografic a statului,e format din
ceteni, strini i apatrizi.4)elaborarea i
aplicarea dreptutui. Dreptul este instrumentul
necesar al existenei i dezvoltrii statului. Viaa
statului este strns legat de a dreptului.
5)suveranitatea de stat. Statul este organizaia
principal a comunitii umane, dar nu i unica
organizaie. ntre stat i aceste organizaii, ct i
ntre el i ceteni, se stabilesc anumite relaii.
Aceste raporturi ale statului se exprim n
suveranitatea puterii de stat.
Nr.33 Principiile statului de drept
Principiul separatiei puterilor in stat.
1/.puterea legiuitoare Organe de
stat
legislative
desfasoara
activitatea de legiferare si in
general de conducere suprema , in
cadrul careia sunt elaborate cele
mai importante acte de stat (legi
de reglamentare a politcii externe
si
interne).
Parlamentul
Republicii Moldova
[Link] executiv Organe de stat
executive
au
o
activitate
executiv-dispozitiva
sau
administrativa, care organizeaza
traducerea in viata in mod direct a
sarcinilor statului in baza legilor.
Preedintele Republicii Moldova,
Guvernul
1.
puterea
judectoreasc. Organe de stat
judecatoresti
cu
avtivitatea
jurisdictionala, au menirea de a aplica
legile, prin judecati, in cazul existentei
unui litigiu sau incalcarii legilor.
Principiul supremaiei legii:
1.
Legalitatea
este
conformitatea normei sau a actului
juridic cu normele superioare care
stabilesc condiii de procedur privind
edictarea normelor juridice
2.
Eficacitatea
este
conformitatea
normelor
cu

comportamentul
destinatarilor
normelor
sau
al
autoritilor
mputernicite cu aplicarea lor.
3.
Legitimitatea este definit
ca fiind conformitatea normelor
juridice cu norme, valori i principii
extrajuridice. Cerina de legitimitate
are un caracter etic.
Principiul echitii sociale i egalitii n
drepturi
Statul de drept, democratic i egalitar, este
garantul drepturilor omului i, prin aceasta,
protector al individului contra puterii. El este acel
stat n care indivizii apar n faa puterii ca titulari
de drepturi, dispunnd de mijloacele necesare
pentru a le valorifica i apra. Se consider c
drepturile omului nu snt numai rezultatul unor
mari i ndelungate lupte, ci i produsul anumitor
forme de organizare social i politic, o astfel de
form fiind, prin excelen, statul de drept.
Realizarea acestui principiu prin prisma
drepturilor omului constituie protecii minimale,
permind individului s triasc o via demn,
de neamestec att din partea statului, ct i din
partea altcuiva, viaa lui personal desemnnd un
fel de spaiu sacru, de neptruns, constituind n
jurul individului o sfer de inviolabilitate.
Principiul democratismului
democraia statului de drept se exprim prin:
exercitarea suveranitii de
ctre popor;
asigurarea
participrii
poporului la rezolvarea treburilor
publice;
delimitarea
prerogativelor
autoritilor publice i determinarea
modurilor de colaborare ntre acestea;
descentralizarea guvernrii
statului i pluralismul sociopolitic;
respectarea
hotrrilor
adoptate cu majoritate de voturi;
garantarea drepturilor i a libertilor
fundamentale ale omului.
Nr.34 Trasaturile definitorii ale statului de
drept
Statul de drept:

Constituie o replica sociala

fata de abuzul de putere si o solutie
pentru impedicarea acestuia

Implica pluralism politic,

libertatea competentei politice, a
dreptului opozitiei

Democratismul
politic,
alegeri libere (vot universal, egal,
direct si secret)

Constitutia
leagea
fundamentala

Principiul separatiei puterii

in stat

Egalitatea cetatenilor in
fata legii si respectarea drepturilor
minoritatilor

Protectia sociala a celor

defavorizati

Libertatea de exprimare,
libertatea presei

Respectarea drepturilor si
libertatilor fundamentale
Nr. [Link] de Principiiile generale ale
dreptului
Principiile dreptului snt acele idei
generale,care stau la baza ntregului sistem de
drept dintr-o ar, orientnd reglementrile
juridice i de aplicare dreptului. Principiile
dreptului snt determinate de relaiile sociale,

fiind expresia valorilor promovate i aprate de

[Link] principiu vine din latinescul
principium, care nseamn nceput, element
fundamental.n sens juridic termenul principiu
are urmtoarele sensuri:1)e un nceput n plan
ideal. 2)are fora i semnificaia unor norme
superioare.3)pot fi formulate n textele actelor
normative, de regul, n Constituii.4) reflect
funcionarea i dezvoltarea dreptului. 5)reprezint
un factor
de stabilitate n sistemul de
[Link] dreptului snt acele idei generale
postulate,care stau la baza ntregului sistem de
drept dintr-un stat,orientnd reglementrile
juridice i de aplicare a dreptului.
1)Principiile
dreptului
traseaz
linia
directoare pentru sistemul juridic. Fr ele dreptul
n-ar putea fi conceput. 2)Principiile generale au
un
rol
important
i
n
activitatea
justiiei.3)Principiile de drept in loc de norm de
reglementare, atunci cnd, ntr-o cauz civil sau
comercial, legea tace, judectorul soluionnd
cauza n temeiul principiului de drept.
Nr. 36. Prezentarea analitica a principiilor
dreptului.
Dintre principiile de baza ale dreptului
enumram urmtoarele:
1)Principiul libertii i [Link]-o
societate democratic, statul - organismul politic
care dispune de fort i garanteaz juridic i
efectiv libertatea i egalitatea indivizilor. Fiecare
individ are dreptul la via, la libertate i la
sigurana personal". Egalitatea nseamn
echilibrul vieii, iar libertatea nseamn
capacitatea oamenilor de a aciona fr dificulti,
fr [Link] trebuie s fie neleas de
fiecare om, doar aa ea devine o condiie pentru
ca fiecare s-i poat construi, graie alegerilor
sale venice (perpetue), propria personalitate.
2)Principiul echitii i justiiei. Cuvntul
echitate de la latinescul nseamn dreptate,
cumptare. Aciunea principiului echitii privete
att activitatea legiuitorului, ct i activitatea de
interpretare i aplicare a [Link] reprezint acea stare general ideal a societa
realizabil prin asigurarea pentru fiecare individ
n parte i pentru toi mpreun a satisfacerii
drepturilor i intereselor comune.
3)Principiul
[Link]
este
un
fenomen social; ea exprim un act de angajare a
individului
n
procesul
interaciunii
[Link] omului apare din trei puncte de
vedere:a) libertatea n raport cu natura.b) n raport
cu societate.c)libertatea omului n raport cu sine
nsui.
4)Asigurarea bazelor legale de functionare
a statului-actiunea acestui principiu constituie
premisa existentei statului de drept.
Principiile ramurilor de drept:
1)principiul dreptului international-contine
reguli de conduita cele mai generale,a caror
respectare este obligatorie pentru toate statele
member ale comunitatii international,pentru
mentinerea pacii si securitatii internationale.(pr.
Egalitatii egalitatii suverane,pr. Neinterventiei in
treburile
interne,[Link],[Link]
drepturilor omului)
2)principiul
dreptului
civil,principiul
dreptului penal.
Nr. [Link] de functie ale dreptului.
Nr. [Link] analitica a functiilor
generale ale dreptului .
Cuvntul funcie vine de la latinescul funcio
care iniial a nsemnat munc, deprindere.
Funciile dreptului snt acele direcii (orientri
fundamentale) ale aciunii mecanismului juridic,
la realizarea crora participa ntregul sistem al
dreptului
(ramurile,
instituiile,
normele
dreptului) precum i instanele sociale cu atribuii
n domeniul realizrii dreptului.
1)Funcia normativ implic toate celelalte
funcii ale [Link],instituirea unui

cadru normative in interiorul statului. Funcia

normativ a dreptului exprim poziia specific a
dreptului n viaa social.
2)Funcia de conservare, aprare i
garantare a valorilor fundamentale ale
societii ocrotete i garanteaz ordinea
constituional, proprietatea, statul i rolul
individului, dreptul apare ca un factor implicat n
procesul dezvoltrii sociale.
3)Funcia de instituionalizare a relaiilor
social-politice ale societii. Const n aceea,c
dreptul - n special Constituia i legile organice asigur cadrul de funcionare legal a ntregului
sistem de organizare social. 4)Funcia de
conducere a societii. Dreptul exercit un rol
important n conducerea societii. Actul juridic
normativ este un act de conducere social. n
forma ei cea mai general, legea este forma
universal de exprimare a nzuinelor sociale
majore. mbriind domeniul organizrii sociale,
dreptul se circumscrie conceptului de practic
social.
Nr. [Link] normelor din societate.
Normele sociale si norme tehnice
Diversitatea relaiilor sociale determin existena
unei multitudini de norme sociale, i, n
consecin, o varietate de forme prin care se
influeneaz conduita oamenilor n cadrul acestor
relaii. Sistemul normelor sociale este alctuit
din urmtoarele categorii de norme: 1)normele
etice. 2)normele obinuielnice(obiceiului) reprezint norme de conduit, care exprim
necesiti ale grupurilor sociale, sunt legate de
valorile specifice [Link] este legislaia
proprie fiecrui popor n parte. n mod curent ,
obiceiul este definit ca o regul de conduit ,
statornicit n cadrul convieuirii umane printr-un
uz ndelungat. 3)normele tehnice sunt reguli
care conduc procesul productiv,ele se statornicesc
ntre oameni n cadrul participrii lor la via
economicsi social- cultural. 4)normele
religioase. 5)normele organizaiilor sociale
nestatale. 6)normele juridice - reglementeaza
acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare
a raporturilor din societate si care constituie
fundamentul intregii ordini sociale
Norma social este o regul sau un standard
de comportament mprtit de dou sau mai
multe persoane cu privire la conduita ce trebuie
considerat ca social-acceptabil. Normele
sociale privesc astfel raporturile dintre oameni i
snt, deci, o creaie a acestora, o exprozie de
voin a oamenilor. Normele sociale pot fi
nclcate de catre oameni. Existena normelor
sociale care nu ar putea fi ncalcate ar fi fr sens.
Normele
tehnice
au
n
vedere
comportamentul omului n raportul fa de natur.
Ele au un caracter obiectiv, nu depind de voina
omului. Omul nu le poate schimba, ns poate i
chiar trebuie s le cunoasc pentru a putea s le
foloseasc i s le instrumenteze n mod corect
cnd folosete un obiect din natur (bunoar,
prelucrarea pmntului) n conformitate cu
normele agrozootehnice sau o main ori utilaj
care funcioneaz dup anumite norme.
Nr.40 Principalele tipuri de norme sociale din
perspectiva juridical
Diversitatea relaiilor sociale determin existena
unei multitudini de norme sociale, i, n
consecin, o varietate de forme prin care se
influeneaz conduita oamenilor n cadrul acestor
relaii.
Sistemul normelor sociale este alctuit din
urmtoarele categorii de norme: 1)normele etice.
2)normele obinuielnice(obiceiului) - reprezint
norme de conduit, care exprim necesiti ale
grupurilor sociale, sunt legate de valorile
specifice [Link] este legislaia proprie
fiecrui popor n parte. n mod curent , obiceiul
este definit ca o regul de conduit , statornicit
n cadrul convieuirii umane printr-un uz
ndelungat. 3)normele tehnice sunt reguli care

conduc procesul productiv,ele se statornicesc

ntre oameni n cadrul participrii lor la via
economicsi social- cultural. 4)normele
religioase. 5)normele organizaiilor sociale
nestatale. 6)normele juridice - reglementeaza
acele relatii sociale care vizeaza buna desfasurare
a raporturilor din societate si care constituie
fundamentul intregii ordini sociale.7)normele de
conduita(deontologice)-cu privire la exercitarea
unei profesii.8)normele politice-reglementarea
relatiilor sociale in acest caz se realizeaza in
functir de anumite interese legate de conducerea
politica a societatii.
Nr. 41. Conceptul de norma juridica si
trasaturile ei
Norma juridica - regula de conduita genrala
si impoersonala cu caracter tipic, prescriptiva
instituita de puterea publica sau recunoscuta de
aceasta a carei respectare obligatorie este
asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului.
Norma juridica este constringatoare si in
acelasi timp permisiva. Normele juridice
guverneaza intreaga viata sociala, in felul acesta
este ordonata intreaga viata a polisului.
Trasaturile normei juridice:
[Link] general si impersonal al
normei juridice. Norma juridica este o regula cu
caracter general si impersonal, si are menirea de a
fi aplicata unui nr. nedefinit ed cazuri si persoane.
Unele norme pot viza toti cetatenii, alte norme
doar o categorie anumita de pesroane.
[Link] tipc. Norma juridica urmareste
reducerea si egalizarea insusirilor semnificative
ale relatiilor sociale, inclusiv izolarea diferentelor
individuale nesemnificative.
[Link] normei juridice. Norma
juridica are caracter obligatoriu, astfle in societate
nu ar mai fi asigurata o oarecare ordine dorita de
legiuitor. Normele de drept continind reguli de
conduita nu sunt simple indicatii, ci reprezinta un
ordin, o dispozitie obligatorie. Normele juridice
sunt imperative.
[Link] prescriptiv al normei
juridice. Normajuridica stabileste un anumit
comportament, impune o anumita conduita,
constind dintr-o actiune sau inactiune umana.
-normele principii-se manifetsa sub form
astabilirii unor principii cu caracter general
-norme definitii
-mormele juridice si dispozitii individuale

Nr. 42. Structura normei juridice

A. Structura logica:
Norma juridica este formata din ipoteza,
dispozitie si sanctiune:
Ipoteza-partea normei juridice care stabileste
conditiile, imprejurarule sau faptele in prezenta
carora se cere o anumita conduita. Ipotezele care
stabilesc conditiile de aplicare a dispozitiei se
numesc ipoteze determinate. Ipoteza relativ
determinata este cea in acre nu este exact dat
continutul imprejurarilor.
-simpla
-multipla
-complexa
Dispozitia-elementul normei juridice care
prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta
ipotezei date; drepturile si obligatiile ale
subiectilor vizati.
Sanctiunea-este elementul care enunta
urmarile nefavorabile suportate de cei care
incalca dispozitia.
-Sanctiune punitiva
-Santiune stimulatorie
Sanctiunile mai pot fi:
[Link] ramura de drept: civile, penale,
administrative, s.a.
[Link] scopul urmarit de legiuitor: de
anulare
a
actelor
ilicite,
reparatorii,
expiatorii(masuri de constringere, pedepse)

[Link] gradul de determinare: relativ

determinate, absolut determinate, alternative,
comulative.
B. Structura tehnico-juridica a
normei juridice
Aceasta structura se refera la forma
exterioara de exprimare a structurii logice a
normei. Norm ajuridica, de regula sint cuprinse in
legi, decrete, hotariri, care la rindul lor sint
structurate in capitole, paraghrafe, sectiuni.
Nr. 43. Clasificarea normelor
juridice
[Link] criteriul ramurii de drept. Se
realizeaza calsificarea dupa obiectul reglementarii
juridice si ale metodelor de reglementare: de
drept penal, de drept civil, de drept procesual
penal, civil, etc.
[Link] criteriul fortei juridice a actului
normativ: n.j. cuprinse in legi, cuprinse in
decrete, cuprinse in ordonante, cuprinse in
decizii.
C. Criteriul modului de reglementare a
conduitei: onerative (prescriu expres obligatia de
a savirsi o actiune), prohibitive (interzic
savirsirea unei fapte sau actiuni), permisive.
[Link] sferei de cuprindere: norme
generale, speciale, exceptionale.
[Link] structurii interne: complete,
incomplete (norme de trimitere, norme in alb)
Nr. 44. Actiunea normei
juridice
Norma juridica actioneaza in timp, in spatiu pe un
anumit teritoriu si asupra unor subiecte care
participa la circuitul juridic.
Actiunea in timp a normei juridice:
Norma juridica est ecreata, produce efecte
juridice si moare. Norma juridica intra in vigoare,
se afla in vigoare, si iese din vigoare.
Intrarea in vigoare a normei juridice se
face prin:
1)de la momentul publicarii in monitorul
oficial
2)de la data care este prevazuta in lege
3)actele internationale intra in vigoare in
momentu ratificarii
Aflarea in vigoare
Iesirea din vigoare:
1)ajunge la termen
2)desuietudine (ea exitsta formal insa nu mai
poate reglementa in domeniu respectiv)
3)abrogarea
-expresa directa (este precizata la
desfiintarea actului normativ in noua lege)
-expresa indirecta
-tacita sau implicita (nus e prevede
nimic in noul act normativ)
La baza actiunii in timp sta principiul
neretroactivitatii legii, legea actioneaza numai
pentru viitor) sint 3 exceptii:
-legea penala favorabila
-legea interpretativa
-retroactivitatea expresa
Actiunea in spatiu:
Este bazata pe principiul teritorialitatii
(actiunea normei pe teritoriul statului repectiv)
Actiunea asupra persoanelor:
Este bazata pe principiul personalitatii
(actiunea normei asupra cetatenilor statului
respectiv)
Nr. 45. Conceptul sistemului de
drept
Dreptul intr-un stat se infatiseaza ca un
ansamblu a normelor juridice, structurat si
organizat intr-un sistem pe baza anumitor
principii.
Sistemul juridic-o dimensiune alienabila a
existentei umane
Sistemul
legislativ-unitatea
actelor
normative din stat
Sistemul dreptului-cuprinde organizarea
dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si
institutii.

Factorii de baza care dau consistenta acestei

unitati de drept:
a)vointa unica, generala
b)scopul unic, general al normelor juridice
c)unitatea cimpului juridic de aaplicare a
dreptului
d)repetabilitatea
normelor
aplicabile
persoanelor in timp si spatiu
Sistemul dreptului este structura interna
adreptului dintr-un stat. El sta la baza
sistematizarii legislatiei in amblele fome:
codificarea sau incorporarea. Cunsaosterea
sistemului dreptului contribuie la perfectionarea
aplicarii si interpretarii dreptului.
Nr. 46. Primele diviziuni ale
dreptului. Drept public si drept privat
Dreptul roman a ocupat un loc aparte, fapt
observat din momentul contactului lumii romane
cu
lumea
greco-orientala.
Sistematizarea
normelor juridice in antichitate clasica romana
era conceputa dupa alte cristerii decit cele
actuale. Criteriul cel mai important era calitatea
de cetatean. Pina la Iustinian a existat ius civile,
ius pretorium, ius gintium. Apoi s-a divizat in ius
publicum si ius privatum, care s-a pastrat pina
in ziua de azi. Dreptul public privea statul, iar
dreptul privat privea institutiile care prezentau
interes pentru particulari. In dreptul public statul
este scopul iar individul este mijlocul. In dreptul
privat statul ramine mijlocul, iar individul este
scopul.
Nr.
47. Dreptul intern si dreptul
international
Diviziunea dreptului in public si privat
priveste atit dreptul intern cit si international.
Dreptul intern: reglementeaza relatiile
sociale din cadrul unui singur stat si edicteaza
norme jurdidice obligatorii pu toate persoanele
aflate pe teritoriul acelui stat. Din dreptul public
intren fac parte ramurile dreptului careau ca
obiect de reglementare juridica:
a)relatiile sociale din domeniul organelor
puterilor publice (dr constitutional)
b)apararea impotriva faptelor periculoase ( dr
contraventional)
c)relatiile financiare
d)relatiile de munca si protectia ei
e)apararea contra faptelor mai putin
periculoase (dr contraventional)
Din compnenta dreptului intern privat fac
parte ramurile dreptului care reglementeaza
urmatoarele:
a)relatiile
sociale
patrimoniale
si
nepatrimoniale
b)relatiile sociale de comert
c)relatiile sociale dintre membrii familiei.
Dreptul international: drept international
public; drept international privat
-Dreptul international public se constituie
prin acordul de vointa al statelor suverane si egale
in derpturi, acord de vointa manifestat in relatiile
reciproce dintre mai multe state din cadrul
comunitatii
internationale.
-Dreptul
international privat s-a constituit din toate
normele juridice avind scop reglementarea
rezolvarii conflictelorale generate de relatiile de
drept civil si care include unul sau mai multe
elemente de extranietate.
Nr. 48. Criterii de delimitare a dreptului in
ramuri si insitutii juridice.
Drept criterii de structurare a normelor
juridice (institutii si ramuri de drept) sint:
a)obiectul reglementarii juridice
b)metoda reglementarii juridice (in publicmetoda autoritara; in civil-metoda eutonoma,
egalitatii partilor)
c)principiile comune
Criteriu cel mai de baza este obiectul
reglementarii juridice
Nr. 49. Ramura de drept si institutiile
juridice

Normele juridice se grupeaza in institutii

juridice si ramuri de drept. Norma juridica
reprezinta:
a)elementul de baza a sistemului de drept
b)etalonul intren
c)individualul in raport cu generalul
Ramura de drept - un ansamblu de institutii
si norme juridice legate intre ele (organicm
finctional si structural) prin obiectul comun de
reglementare, prin anumite principii comune si
prin unitatea metodelor specifice folosite.
Apecte specifice:
a)existenta prealabila a unor grupe de relatii
sociale distincte
b)aparitia concomitenta a relatiilor care
formeaza obiectul ramurii respective de drept.
Institutia juridica cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementeaza o anumita
categorie de relatii sociale inrudite si care, in
functie de metoda specifica de reglementare
apartine unei ramuri sau mai multe ramuri de
drept.
Nr. 50. Ramurile dreptului contemporan si
ale dreptului in RM
In sistemul dreptului contemporan distingem
ca ramuri de drept ramurile corespunzatoare
diviziunii dreptului in public si privat. Din dreptul
public fac parte dreptul: constitutional,
administrativ, financiar, penal, procesual penal,
procesual civil, international public. Din dreptul
privat fac parte: dreptul civil, comercial etc.
Dreptul constitutional cuprinde normele
juridice ce stabilesc pricnipii findamentale ale
structurii social-economice si ale orinduirii de
stat.
Dreptul administrativ cuprinde normele
juridice care reglementeaza raporturile sociale ce
formeaza obiectul adiministratiei de stat.
Dreptul financiar cuprinde normele
juridice care reglementeaza activitatea financiara
a organelor de stat: intocmirea bugetului,
perceperea impozitelor.
Dreptul civil - cuprinde normele juridice
care reglementeaza raporturile patrimoniale in
care partile se afla pe pozitii de egalitate juridica.
Dreptul muncii - cuprinde normele juridice
care reglementeaza relatiile sociale de munca.
Dreptul funciar - cuprinde normele juridice
care reglementeaza raporturile funciare privind
folosirea pamintului, padurilor, apelor etc.
Dreptul familiei include relatiile dintre
soti, parinti, copii
Dreptul penal cuprinde normele juridice
care stabilesc fapte considerate infractiuni so
masura pedepsei pe care trebuie sa o aplice
justitia celor ce s-au facut vinovati de savirsirea
lor.
Nr. 51 Conceptul Izvorului de drept
Pentru ca o regul de comportare, de
conduit s devin o norm juridic este
necesar ca ea s capete o anumit form,
datorit creia este adus la cunotin ntregii
societi.
Formele de exprimare a normelor juridice
n literatura juridic au cptat denumirea de
izvoare ale dreptului.
Termenul izvor de drept are mai multe
accepiuni, de pild: izvor de drept n sens
material i izvor de drept n sens formal,
izvoare interne i externe, izvor direct i
indirect al dreptului, izvoare scrise sau nescrise
etc.
Dac e s definim izvoarele dreptului la
etapa contemporan, putem spune c ele
reprezint totalitatea actelor normative adoptate
sau sancionate de puterea de stat n care snt
exprimate normele juridice. De asemenea,
trebuie s menionm c izvorul principal i
aproape exclusiv al dreptului nostru l constituie legea i actele normative n general
Izvoarele de drept n sens material
desemneaz faptul social (uneori mai snt

numite i izvoare reale) sau factorii de

configurare a [Link] material nu este
altceva dect ansamblul condiiilor materiale de
existen ce genereaz reglementrile juridice.
n coninutul acestor izvoare intr:
a) factorii de configurare a dreptului
(cadrul natural, cadrul social-politic i factorul
uman);
b) dreptul natural i raiunea uman;
c) contiina juridic;
d) starea economic i
e) izvoarele culturale, ideologice etc.
Izvoarele
formale
ale
dreptului,
desemneaz formele specifice de exprimare a
normelor juridice, adic actele juridice n care
snt concentrate aceste norme.
Izvorul direct al dreptului prezint
modalitatea prin care normele juridice snt
exprimate. Izvoare ale dreptului snt
considerate actele i contractele normative.
Indirecte snt considerate acele izvoare, care,
pentru a fi juridice, trebuie s fie validate,
sancionate de o autoritate public competent.
n calitate de izvor indirect pot servi, de
exemplu, obiceiurile sau normele elaborate de
organizaii nestatale. Aceste norme devin
juridice numai din momentul n care au fost
confirmate n modul respectiv de autoritatea
public.
Scrise snt considerate izvoarele care
necesit o formulare strict, determinat de
principiile legiferrii. De exemplu, actul
normativ se prezint totdeauna sub form
scris, pe cnd obiceiul poate fi transmis i pe
cale oral.
Izvoare ale dreptului sunt formele de
exprimare a normelor juridice n cadrul unui
sistem de drept n diferite epoci i ri, adic
modalitatea de instituire sau recunoatere de
ctre puterea de stat a normelor juridice n
procesul de creare a dreptului.
Izvorul de drept este forma de exprimare a
dreptului, adica modalitatea de instituire sau
recunoastere de catre puterea de stat a
normelor juridice in procesul de creare a
dreptului.
Nr. 52 Clasificarea izvoarelor formale
ale dreptului
Izvoare formale ale dreptului: obiceiul juridic sau
cutuma, precedentul judiciar sau administrativ,
doctrina juridic, contractul normativ, inclusiv
cel internaional, i actul normativ ca principal
izvor de drept la etapa contemporan.
Izvoare reale ale dreptului factorii de
configurare a dreptului, cum snt: factorul
demografic, diverse evenimente sau fapte
juridice, cadrul social politic, condiiile
materiale i structurile organizatorice ale
societii, factorul uman etc., la care trebuie s
adugm dreptul natural, raiunea uman i
contiina juridic.
Obiceiul juridic sau cutuma
Obiceiul este cel mai vechi izvor de
[Link] in treapta primitiva de dezvoltare a
societatii, fiind expresia unor necesitati pe care
orice societate le resimte, necesitati legate de
conservarea valorilor comunitatii.
Ansamblul normelor sincretice drepte,
bune si sacre- pastrate in memoria orala a
comunitatii, poarta denumirea de obicei juridic
sau cutuma juridica.
Obiceiul juridic este o regul de conduit
care se formeaz spontan ca rezultat al aplicrii
ei repetate ntr-o perioad ndelungat de timp
ntr-o colectivitate uman, dac este

recunoscut de puterea de stat i dotat de

aceast putere cu for juridic.
Pentru trecerea unui obicei din sistemul
general al normelor sociale n sistemul
izvoarelor de drept este necesar respectarea
unuia din cele dou momente importante:
a) fie c statul, prin organele sale
legislative, sancioneaz (recunoate) un obicei
i l ncorporeaz ntr-o norm oficial;
b) fie c obiceiul este invocat de pri ca
norm de conduit n faa unei instane de
judecat i aceasta l valideaz ca regul
juridic.
Obiceiul este inca prezent in dreptul privat
(civil
si
comercial)
si
in
dreptul
public( constitutional si administrativ). In
dreptul constitutional, el este prezent in mod
deosebit sub forma traditiilor ( traditii
constitutionale, parlamentare, republicane,
monarhice etc.)
In dreptul international public , cutuma
este un izvor principal de drept, aceasta avind o
valoare obligatorie.
In dreptul penal, rolul obiceiului este
exclus, aici functionind principiul legalitatii
pedepsei si ai incriminarii, ceea ce presupune
intodeauna legea scrisa ca izvor al dreptului
penal.
Nr. 53 Actul normativ principalul
izvor de drept
Actul normativ poate fi definit ca fiind
izvorul de drept creat de organele autoritii
publice, izvor care conine reguli generale i
obligatorii a cror aplicare, la nevoie, este
asigurat prin fora de constrngere a statului.
Actul normativ este izvorul de drept creat
de organele autoritilor publice, care snt
nvestite cu competene normative (Parlament,
Guvern, ministere, organele administraiei
publice locale etc.). Actul normativ reprezint
una sau mai multe norme juridice generalobligatorii, a cror aplicare este asigurat, la
nevoie, prin fora de constrngere a statului.
Caracteristice pentru actele normativjuridice snt urmtoarele trsturi generale:
1. Ele snt acte ale activitii de elaborare
a dreptului de ctre stat (organele sale) i includ
prescripii juridice obligatorii cu caracter
general despre conduita oamenilor i
organizaiilor normele juridice, precum i
prescripii privind instituirea, modificarea sau
suspendarea (anularea) aciunii normelor
juridice.
2. Actele normativ-juridice i extind
aciunea nu asupra unui raport concret i nu
asupra unui cerc individual concret de
raporturi, ci asupra unui sau altui tip de
raporturi sociale i asupra tipului de aciuni ale
oamenilor, care alctuiesc coninutul lor.
3. Spre deosebire de actele individualjuridice (actele de execuie i aplicare a
normelor juridice), actele normativ-juridice snt
adresate oricrui subiect ce particip la aceste
relaii. Ele pot fi aplicate n mai multe rnduri,
adic de fiece dat cnd este vorba de tipul
respectiv de raporturi i i menin aciunea
indiferent de faptul c au aprut sau au ncetat
raporturile individuale prevzute n acest act.
Spre deosebire de actele individuale (de
stabilire a pensiei, de numire a unei persoane n
funcie, de angajare (contractul de munc), de
nscriere ca membru al cooperativei), actele
normative se refer nu la fiecare persoan, ci la
categoria de participani la acest raport
individual.

ntregul sistem de izvoare ale dreptului la

etapa contemporan l putem diviza n dou
grupe mari:

legi;

acte normative subordonate

legii.
criteriu principal de clasificare a actelor
normative, dup fora lor juridic, are la baz
urmtoarele argumente:

a) nimeni, n afar de organul

suprem reprezentativ al puterii de stat
(Parlament), nu are dreptul de a adopta, a
modifica sau a abroga legea;

b)
toate
celelalte
acte
normative trebuie s fie adoptate pe baza legii
i n corespundere cu legea;

c) n cazul n care actul

normativ contravine legii, el trebuie s fie
anulat i adus n conformitate cu legea;

d) ca act ce dispune de for

juridic suprem n stat, legea nu poate fi
confirmat sau suspendat de nimeni n afar
de organul suprem legislativ.
Legile
Legea este actul normativ cu valoare
juridica superioara, cel mai important izvor al
dreptului emis de Parlament , organul suprem
al puterii de stat, exponent al puteii suverane a
poporului.
Legile se mpart n:

1) legi constituionale,

2) legi organice,

3) legi ordinare.
1. Constituia i legile constituionale snt
nvestite cu o for juridic superioar tuturor
celorlalte legi i acte normative. Constituia
poate fi definit ca fiind Legea Fundamental a
statului, care reprezint un sistem nchegat de
norme juridice nvestite cu o for juridic
superioar ce reglementeaz bazele ornduirii
sociale i ale politicii statului, structurile
economice i formele de proprietate,
organizarea de stat ,drepturile, libertile i
ndatoririle fundamentale ale omului i
ceteanului sistem de norme ce constituie
cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea
viitoare a entitii organizate n stat.
Constituia i legile constituionale snt
cele mai importante izvoare de drept, deoarece
se afl n vrful piramidei ntregului sistem de
acte normative.
2. A doua categorie de legi snt legile
organice. Aceast categorie de legi este
nemijlocit indicat n Constituie. Potrivit Legii
Fundamentale, de exemplu, prin lege organic
se
reglementeaz
sistemul
electoral,
organizarea i desfurarea referendumului,
organizarea Guvernului etc.
3. Legile care nu se refer la cele
constituionale i organice snt legi ordinare.
Aceste categorii de legi se deosebesc dup
nsemntatea i ordinea adoptrii [Link]
ordinare contin norme de reglementare a
relatiilor sociale care fac obiectul diferitelor
institutii si ramuri ale dreptului.
Constitutia si legile constitutionale
formeaza baza juridica a intregii organizari si
activitati etatice, de aceea orice act trbuie sa li
se conformeze.
Constitutia constituie legea fundamentala a
unui stat, celelalte legi fiind sub prevederile ei ,
legi care prin continut, trebuie sa fie
constitutionale.

Constitutia cuprinde norme privind

existenta, structura si functionarea puterilor
publice

legislativa
,
executiva,
[Link] ea sint reglamentate natura
si forma statului , regimul politic, sint enuntate

avnd precizat temeiul lor legal, ele asigur

exercitarea atribuiilor de interes local ale
autoritilor menionate.
6. O grup special de acte normative,
numite izvoare locale de drept, snt actele
emise de administraia ntreprinderilor,

ACTELE
JURIDICE

ACTE NORMATIVE

Actele normative de
elaborare a dreptului

ACTE
INDIVIDUALE

Actele
normative de
interpretare a
dreptului

Actele
de aplicare a
dreptului

principii de organizare economica, sociala si

politica a societatii, drepturile si indatoriile
fundamentale ale cetatenilor.
Actele normative subordonate legii
1. Hotrrile i moiunile Parlamentului.
snt acte de aplicare a normelor juridice i, prin
urmare, nu conin norme juridice i nu au
caracter normativ. n acelai timp, ns, se mai
elaboreaz hotrri ce conin anumite norme
juridice. Aceste hotrri snt emise cel mai des
n scopul executrii legilor, fiind subordonate
acestora.
2. Decretele prezideniale snt emise de
Preedintele Republicii Moldova (eful
statului) n situaiile prevzute de Constituie i
legi, n limitele competenei sale. Exemple de
astfel de decrete snt cele cu privire la
instituirea strii de urgen, la declararea
mobilizrii totale sau pariale, la declararea
rzboiului etc.
3. Hotrrile i ordonanele Guvernului se
ntemeiaz n calitatea acestuia de a fi organ de
vrf al administraiei publice, exercitndu-i
autoritatea executiv i de dispoziie pe ntreg
teritoriul statului. Aceste acte normative snt
bazate pe Constituie i legi, prevd msuri de
aplicare a legilor n cele mai diferite domenii
(de exemplu: organizarea administrativ
central i local, modul de realizare a
activitilor
economice
i
financiare,
reglementarea
unor
contravenii
etc.).
Dispoziiile ntotdeauna snt acte aplicative.
4. Ordinele, instruciunile i regulamentele
ministerelor, departamentelor i ale altor
organe centrale ale administraiei de stat se
adopt n baza prevederilor exprese ale legii,
decretelor,
hotrrilor
i
ordonanelor
Guvernului. Ele se mai adopt n mod
excepional, cnd asemenea mputerniciri
lipsesc, dar actul normativ de autoritate juridic
superioar cere, n virtutea coninutului su, s
se elaboreze i s se aplice un act subordonat,
care s impun un mod unitar de executare2.
5. Hotrrile i dispoziiile organelor
administraiei publice locale snt emise n raza
unitii administrativ-teritoriale n care
funcioneaz ca organe locale cu competen
general ale administraiei de stat i snt
obligatorii pentru organele de stat din
subordinea lor i pentru persoanele fizice i
juridice. Emise n baza i cu scopul aplicrii
legilor, decretelor, hotrrilor i a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare,
2

Actele de
realizare a
drepturilor i
obligaiilor

instituiilor i organizaiilor; unii autori

consider c ele nu pot fi izvoare de drept.
Actele normative locale se rsfrng numai
asupra membrilor colectivului dat, de exemplu:
reglementeaz relaiile privind disciplina
muncii, protecia muncii, ordinea interioar de
munc etc.
7. n condiiile democratizrii societii o
grup aparte de acte normative o constituie
actele normative sancionate de stat. De
exemplu, actele normative ale organizaiilor
obteti, ale colectivelor de munc etc., dac au
fost nregistrate cu acordul preventiv al statului
sau dup aprobarea respectiv de ctre organele
competente ale statului. Referitor la aceast
grup de acte normative ca izvor de drept n
literatura juridic de asemenea nu exist o
prere unitar.
Nr. 54
Precedentul judiciar sau
administrativ i practica judiciar
Cazuri n care unele hotrri judectoreti
ofer soluii care devin obligatorii pentru alte
instane de judecat sau alte organe de stat ce se
confrunt cu soluionarea unor cauze
asemntoare i n aceste cazuri ele devin un
izvor de drept, care poart denumirea de
precedent judiciar, administrativ, sau practic
judiciar.
Precedentul i practica judiciar au avut un
rol important ca izvoare formale ale dreptului dea lungul istoriei. Precedentul este mai mult
caracteristic sistemului de drept anglo-saxon
(common-law), precum cel din SUA, Anglia,
Canada etc. n aceste ri, hotrrile pronunate de
instanele de judecat, care au fost sau snt
apreciate ca purttoare de norme juridice, se
consider izvoare ale dreptului.
Practica judiciar este denumit n dreptul
clasic i jurispruden.
n ara noastr, dei practicii judiciare i se
acord o atenie sporit, ea nu este considerat,
de regul, izvor de drept. Cu unele rezerve se
accept a fi recunoscute ca izvor de drept
hotrrile judectoreti ce in de unele ramuri
ale dreptului (dreptul civil, dreptul familiei,
dreptul muncii etc.). Considerrii practicii
judiciare ca izvor de drept se opune, de
asemenea, principiul separaiei puterilor n stat.

Nr. 55 Contractul normativ

Contractul este un act juridic individual, n
sensul c el stabilete drepturi i obligaii pentru
subiecte determinate (spre exemplu, pentru
vnztor i cumprtor). Contractul normativ ca
izvor de drept are deosebire de contractele
concrete care stabilesc drepturi i obligaii n

sarcina subieciilor, fiindc el stabilete norme

juridice obtigatorii. O aplicare larg a avut
contractul ca izvor de drept n feudalism n
reglementarea raporturilor dintre diferitele stri
sociale sau dintre acestea i monarh. Cel mai
renumit astfel de contract il reprezinta Magna
Charta Libertatum. In dreptul intern romanesc,
contractul normativ isi gaseste aplicarea in
dreptul muncii contractul colectiv de munca
in general, in miscarea sindicala prin unirea unor
federatii, uniuni, confederatii sindicale
n dreptul muncii i proteciei sociale, contractul
colectiv de munc este un contract normativ,
deoarece n coninutul su snt stabilite reguli de
conduit generale i obligatorii (norme juridice).
Pe baza lor se ncheie contractele individuale de
munc ale salariailor cu administraia
ntreprinderii.
La etapa contemporan o nsemntate
deosebit au contractele internaionale (diferite
acorduri, convenii, tratate etc.), ca izvoare ale
dreptului internaional. Ele conin norme
juridice care reglementeaz raporturile dintre
dou sau mai multe state. Menionm, ca
exemple, Carta ONU, adoptat la 26 iunie 1945;
Declaraia Universal a Drepturilor Omului,
adoptat de Adunarea General a ONU la 10
decembrie 1948; Convenia european a
drepturilor omului din 4 noiembrie 1950 etc.
Contractul normativ poate fi definit ca
fiind izvorul formal al dreptului care presupune
manifestarea de vointa a doua sau mai multe
parti, bazate pe consens si reglementari cu
caracter generic, care are in vedere drepturile si
obligatiile
unor
subiecte
de
drept
nedeterminate.
Nr. 56
drept

Doctrina juridic izvor de

Doctrina juridic este un ansamblu de

pareri, opinii si interpretari ale teoreticienilor si
practicienilor juristi referitoare la diverse
institutii de drept, reglementari juridice sau
cazuri concrete.
Doctrina juridic reprezint analizele,
investigaiile i interpretrile date de specialitii
teoreticieni i practicieni fenomenului juridic;
ntr-un cuvnt, reprezint tiina dreptului.
Docrtina juridica nu se impune ca izvor de
dretp, ea ajuta legiuitorul in elaboraea dreptului
si judecatorului in aplicarea lui.
Nr. 57 Conceptul raportului juridic
Prin raport juridic se nelege orice relaie
social care cade sub incidena normei juridice
sau care este reglementat de ea, unii
participani la aceast relaie avnd drepturi
subiective, alii purtnd obligaii juridice,
acestea fiind puse n aciune i asigurate, n
caz de necesitate, prin fora coercitiv a statului.
Raportul juridic ca un raport social,
constituit pe baza normelor juridice in vigoare,
in care participantii apar ca titulari de drepturi
si obligatii, drepturi ce pot fi realizate, la nivel ,
cu ajutorul organelor de stat.
Pentru ca un raport juridic sa poata aparea si
sa se desfasoare, este nevoie de existenta unor
premise:
[Link] normei juridice;
[Link] subiectelor de
drept ( premise generale ,
abstracte);
[Link]
faptelor
juridice( premisa speciala
sau concreta).
Caracteristicile raporturilor juridice:
[Link] juridic este un raport
[Link] juridic se stabileste intre
oameni, fie intre persoane fizice, fie intre

acestea si organele statului sau intre

organele [Link] raport social, raportul
juridic coexista cu ansamblul raporturilor
social-economice, politice etc.
[Link] juridic are un caracter
[Link] in reglementarea lor prin
intermediul normelor juridice care exprima
vointa legislatorului, care este o expresie
adecvata a vointei generale, inevitabile
determinata de interesele si ideile
majoritatii.
[Link] juridic este un raport
[Link] un raport de [Link]
subectilor de una singura este insuficienta,
este nevoie ca aceasta vointa sa fie
xprimata in conformitate cu vointa de
[Link] juridic este terenul pe care se
intilnesc doua vointe: vointa statului,
exprimata in norma de drept care
consfinteste drepturile si obligatiile
participantilor si vonita subiectilor.
[Link] juridic este un raport
[Link] raporturile juridice isi gasesc
concretizarea valorilor esentiale ale
societatii.
Purtatoare de valori sint faptele cuiva
in masura in care, coordonate cu ale alt
cuiva si/sau conform unor norme de drept,
dau nastere unor raporturi sau situatii reale.
[Link] juridic este o categorie
istorica.
Orice raport juridic se caracterizeaz prin
urmtoarele:
1)
apare doar n baza unei norme
juridice;
2)
n
el
snt
expuse
voinele
participanilor la aceste raporturi juridice;
3)
metoda de asigurare a raportului
juridic este constrngerea de stat.
Tipuri de raporturi juridice:

Constitutionale;

Administrative;

Financiare;

Civile;

Penale.
Nr. 58 Faptul juridic
Faptele juridice sint actiuni omenesti sau
evenimente care potrivit normelor juridice duc
la aparitia, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice.
Faptele juridice se clasifica in :

Evenimente ;

Actiuni
Evenimentele sint fapte juridice
produse independent de vointa omului,
cum sint nasterea, moartea , producerea
unor calamitati naturale [Link] exemplu
nasterea este un evenimet , deci un fapt
juridic in care vionta nu joaca nici un rol,
deoarece producerea lui este urmata de
anumite consecinte juridice prevazute in
dreptul pozitiv.
Actiunile sau faptele voluntare sint
cele ce iau nastere prin manifestarea de
vointa omului (incheierea unui contract,
ridicarea unei constructii, acceptarea unei
candidaturi etc.).
Actiunile pot fi:
1.
Savirsite
cu
intentia de a produce efecte
juridice
licite
(actele
juridice);
2.
Fara intentia de
a produce efecte juridice.
Nr. 59 Actul juridic

Actul juridc este manifestarea de vointa a unui

organ de stat competent, care elaboreaza si
adopta un act ce constituie un izvor de drept, fie
o manifestare de vointa facuta cu intentia de a da
nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic
concret, in acest din urma sens actul juridc fiind
cel mai important si cel mai frecvent izvor al
raporturilor juridice, in temeiul si limitele
stabilite de lege.
Actul juridic constituie principalul izvor al
vieii reglementat de norma juridic. El
reprezint, n sfera n care se circumscrie,
activitatea uman contient, proiectarea voinei
omului n domeniul dreptului, n cunotin de
cauz. Altfel spus, prin actul juridic oamenii se
orienteaz ctre un scop bine definit, concordant
cu legea i ocrotit de ea, de natur s satisfac
nevoile materiale i spirituale ale fiinei umane.
a) Clasificarea actelor juridice
Ramura de drept constituie un prim criteriu
de clasificare in acte constitutionale, acte de drept
administrativ, acte de drept civil, acte procesuale
etc.
Din punct de vedere al vointelor participante,
actele juridice se clasifica in :

Unilaterale;

Bilaterale;

Multilaterale.
Dupa modul de formulare, actele
juridice pot fi :

Consensuala;

Formale;

Solemne
sau
formale.
Din punct de vedere al efectelor, actele
juridice pot fi :

Constitutive;

Declarative.
Dupa extensiunea dreptului subectiv,
actele juridice sunt:
De achizitie a unui drept
subiectiv;
De liberare a unui drept
subiectiv.
Dupa momentul procedurii consecintelor
juridice:
Acte juridice intre vii;
Acte juridice numite de
mortis causa.
Dupa continutul lor:
De drept material;
De drept procedural.
b) Conditiile de forma si de fond ale
actelor [Link] confera forta
obligatorie actului jurid, cu rezerva de a fi
indeplinite condiitiile privind capcitatea si
consimtamintul contractantilor, obiectul,
cauza si forma lui, conformitatea cu
ordinea publica si bunele moravuri;daca
acestea sint indeplinite se spune ca actul
juridic este valid.
Forma ceruta de lege poate fi solemna
sau consensuala.
Obiectul actului juridic este obligatia
pe care o creeaza, o modifica sau o stinge
ca rezultat voit de subiectul de [Link]
obiectul este: a) cert, b) posibil, c) ilicit,
atunci actul juridic este valid, dar daca este
valid , este izvor de drepturi subiective.
Cauza actului juridic difera dupa tipul
de acte de drept material sau de drept
procesual.
c) Consecintele actelor [Link]
juridic obliga persoana de la care
[Link] momentul in care isi exprima
vointa, in conditiile prevazute de lege, din
acel moment persoana este legata de
continutlul actului, de consecintele juridice
ale acestuia.

Nr. [Link] de structura a raportului

juridic.
Raportul juridic nu este altceva decit o
relatie sociala reglementata de derptul pozitiv.
Raportul juridica are o structura ce cuprinde 3
elemente: 1)subiectele intre care se incheie
raportul juridic 2)continutul(format din drepturile
subiective ale partilor si din obligatiilor lor)
3)obiectul(format din conduita partilor actiunile
sau inactiunile conform normei juridice.
Nr. [Link] de tehnica juridica.
Interega activitate de elaborarea a legilor se
desfasoara cu respectarea unor procedee si
metode inclusiv a unor principii care sa
corespunda cit mai exact unei reglementari
stiintifice clare, coerente
, aceste metode
principii, si proceduri sunt studiate analizate de
tehnica juridica. Tehnica juridica cuprinde 2
segmente principale:1) crearea dreptului ce
deruleaza in trei ipostaze: initierea,elaborarea si
adoptareea actului normativ,segment difinit drept
tehnica legislativa. 2) aplicarea
actelor
normative,respectiv transpunerea in practica a
normelor juridice, segment definit drept tehnica
realizarii dreptului.
Tehnica juridica constituie ansamblul
mijloacelor si procedeelor, metodelor prin care
necesitatile infatisate de viata sociala capata
forma juridica(se exprima in continutul normei de
drept) si se realizeaza ulterior in procesul
convietuirii umane.
Nr. [Link] procesului de elaborare a
dreptului
Exista o lege care se numeste legea cu privire la
actele legislative , care reglementeaza procesul de
elaborare a actelor [Link]
normativ se desfoar dup urmtoarele
principii:1)Principiul planilicrii legislative i a
supremafiei legii, potrivit crora activitatea
normativ trebuie s se realizeze dup
programe de legiferare a parlamentului, ct i
ale guvernului ca iniiator al proiectelor de
[Link] supremaiei legii, dup care legea
se bucur de for juridic suprem n ierarhia
izvoarelor de drept. 2)Principiul fundamentrii
tiintifice a activitii de elaborare a
[Link] stiinific a unui proiect
legislativ presupune c n gsirea soluiilor s se
porneasca de la rezultatele stiinei, s se elaboreze
variante diferite, s se angajeze specialiti, n aa
fel nct ntregul proces de elaborare a proiectului
s se fac tiinific. 3)Principiul asigurrii
echilibrului ntre stabililatea i mobilitalea
uniii sistem de drept i gsete expresie n
unitatea reglementrilor juridice care cere ca
fiecare nou act normativ s se integreze organic n
cadrul celor deja existente n ramura de drept
respectiv i n ansamblul sistemului de drept.
4)Principiul accesibilitaii n elaborarea
normativ."Legislatorul trebuie s gndeasc
profund ca un filozof, dar trebuie s se exprime
clar ca un ran".
5) principiul corelarii sistemului actelor
normative:1) corelarea interna a actelor
normative. [Link] codului penal trebuie
corelate cu dispoztiile codului de procedura
penala.2)corelarea externa armonizarea actelor
normative interne cu cele din dreptul european,
international.
Nr. 63. Partile constitutive si structura
interna a actelor normative.
1. Titlu actului normativ. Element de
identificare, care exprima cu claritate obiectul
reglementarii juridice.
2. preambulul- succinta introducere,uned
sint descrise considerentele de natura sociala,
economica, politica etc. Nu contien norme
juridice si nu are putere juridica.
3. Dispozitii(principii generale)
- sint
stabilite anumite dispozitii cu carcter general

privitoare la actul normativ. [Link] de

continut.
Continutul propriu zis- stabileste
drepturile si obligatiilor, se arata un
comportament, sint indicate consecinte. Sunt
impartie in capitolem paragrafe etc.
5. Dispozitii finale si tranzitorii. Se refera la
data intrarii in vigoare a actului normativ.
[Link]. cuprinde schite,planuri, exprimari
statistice,desene tabele, [Link] forta juridica.
STRUCTURA
ACTULUI NORMATIVPrincipala parte a actului normativ este articolul.
Mai sunt capitole, paragrafe, aliniate.

Nr. [Link] sistematizarii a actelor

normative.
Presupune o anumita asezare a actelor
normative in vigoare folosind criterii, obiective si
subiective. Rezultatul sitematizarii actelor
normative se concretizeaza in elaborarea
colectiilor, culegerilor de acte normative sau
coduri. Prin sistematizarea actelor normative se
asigura sesizarea si inalaturarea oportuna a unor
contradictii dintre ele, identificarea si eliminarea
lacunelor in drept etc. Metode de sistematizare:
incorporarea ,codificare
Nr. [Link]
Incorporea este cea mai simpla forma de
sistematizare a actelor normative si consta in
gruparea legilor,decretelor, hotariri in colectii,
culegeri de acte normative in functie de criterii:
a) cronologicb)alfabetic c) dupa ramura de drept.
Incorporarea este: [Link] organele de stat o
efectueaza(minster.
Justitiei,procuratura).
[Link] -realizata de organizatii nestatale
sau de edituri, institutii de cercetare. Incorporarea
nu provoaca modificari de continut,ci doar
gramaticale.
Nr. 66. Codificarea
Codificarea este forma superioara de
sistematizare. Codificarea
se relizeaza prin
cuprinderea unitara a actelor normative ce
alcatuiesc o ramura de drept,si alcatuirea a unui
singur act normativ nou COD. 3 etape are
codificarea:
1. La prima etapa se stabileste volumul
materialului supus codificarii.
2. prelucrarea materialului normativ si
repartizarea lui dupa structura codului
3. Dezbaterea si adoptarea
in organul
legislativ. Codificarea: a)de ramura b)speciala
(grupeaza normele unei sau mai multor institutii
juridice).
Nr. [Link] realizarii dreptului.
Dreptul exista pentru a se a realiza.
Realizarea dreptului poate fi definita ca un
proces de a transpune in viata, continutul
normelor juridicem in cadrul careai oamenii ca
subiecte de drep respecta si executa dispozitiile
normativem iar organele de stat aplica dreptul in
temeiul competenteii lor.
Caracteristici: a)realizarea dreptului este un
proces complex si continuu de transpunere in
viata a normelor juridice.
b) traducerea in viata reclama asigurarea cadrului
organzatoric necesar, i n masura sa permita
aplicarea concreta a dreptulu
c) in procesul de realizare a dreptului esential
este respectarea dispozitiilor normative.
d) realizarea dr. presupune implicarea organelor
de stat
e)in procesul de realizare a dreptului apar 2
aspecte: realitatea concreta si conduita, iar
realizarea dreptului urmareste apropierea celor
doua.
f)realizarea dreptului incepe de la trasaturile
generale ale sistemului social,de la influenta
societatii asupra dreptului.
g)realizarea dreptului se refera la modul de
implementare a normelor in viata sociala.
Existenta si realizarea dreptului reprezinta

condiile ordinii publice.

68. Formele realizarii dreptului.
Realizarea dreptului mbrac 2 forme: realizarea
dreptului prin executarea i respectarea
dispoziiilor legale de ctre ceteni i realizarea
dreptului prin aplicarea normelor juridice de ctre
organele de stat i alte organisme sociale.
Realizarea actelor normative
nseamn
traducerea n via a prescripiilor normelor
juridice, realizarea drepturilor i obligaiilor, a
conduitei stabilite, respectarea acestor prevederi.
Pentru a asigura respectarea actelor normative
statul, societatea, iau msuri corespunztoare,
organizeaz sistemul de aprare, de control, de
inspecie, de supraveghere, necesar pentru a
urmri modul n care acestea snt traduse n
[Link] complex este calea pe care o urmeaz
alte categorii de norme, cum snt normele
onerative i cele [Link] pot distinge dou
forme juridice principale de realizare a acestor
norme:1. executarea (ndeplinirea) prevederilor
normei juridice. 2. aplicarea normelor juridice de
ctre organele de stat competente. O form de
realizare a normelor juridice onerative si
permisive
este
ndeplinirea
(executarea)
prevederilor normelor juridice de ctre ceteni i
subiectele colective, prin asumarea unor
iniiative, desfurarea unei activiti care se
concretizeaz n producerea de fapte cu implicaii
juridice
Nr. [Link] dreptului de catre organele
[Link] presupune interventia unor
organe competente,aplicare realizata intr-o forma
oficiala si concretizata printr-un act ce poarta
denumirea de act de aplicare. Ex. Instanta de
judecata aplica norma in cazul unei [Link]
toate organele de stat elaboreaza acte normative.
Elaboreaza acte normative doar 2 tipuri de
orange: legislative si executive. In schimb toate
organele de stat si legislative si executive si
judecatoresti pot
aplica norme juridice.
[Link] aproba structura guvernului.
Instantele judecatoresti nu pot elabora acte
normative ,ca si Procuratura ele elaboreaza doar
acte de [Link] de aplicare nu trebuie sa se
reduca doar la acte de [Link] de
aplicare pot consta din numirea intr-o
functie,incheirea unui contract etc. Aplicarea
dreptului este forma specifica de realizare,strins
legata de procesul de implementare a normelor
juridice prin acte individuale si concrete adoptate
de organele statului.
Nr. 70. Deosebirile dintre activitatea normativa
si cea de aplicarea [Link]- se deosebeste
de cea de aplicare a dreptului prin trasaturi de
forma si continut: [Link] de aplicare sint
individuale si concret determinate spre deosebire
de [Link] actului de aplicare e determinat de
AN,de aceea trebuie sa implementesze intr-o
relatie concreta,prevedero ale normei de drept.
[Link]
judecatoreasca
are
caracter
individual,concret si prevede numai partile
raportului juridc.2. Efectul in timp al actelor de
aplicare. AN(acte normative) se aplica de la
publicarea in Monitorul Oficial sau la data
prevazuta pin la abrogare, iar actele de aplicare au
un termen scurt,adica perioada de aplicare
,limitata de prevederile ramurii legislatiei din care
face parte. [Link] de aplicare poate fi
reglementata de toate organele statului,iar cea
normativa nu(legislativ si executiv doar). [Link]
norma de drept intra in vigoare la data stabilita si
actioneaza pina este scoase din vigoare sau
abrogata, iar la actele de aplicare ea este
obligatorie dim momentul comunicarii partilor
interesate. 5. Forma de valabilitate. Ex. AN intra
in vigoare cind este adoptat de parlament,actul de
aplicare cind este adoptat de membrii completului
de judecata,conform procedurii prevazute de
organizarea judecatoreasca. [Link] in caile
de atac. Neconstitutionalitatea AN poate fi atacata

la curtea constitutionala ,cea a actului de aplicare

conform criteriului de competenta a instantelor
judecatoresti.7.
Activitatea de elaborare
normativa este subordonata unor reguli
metodologice de tehnica legislativa, iar cea a
actelor de aplicare difera de la o ramura la
alta,fiecare act de aplicare urmind reguli specifice
de adoptare,reformare,modificare etc. [Link] sint
un rezultat al vointei generale, acte de aplicare al
vointei unilaterale a unui organ de stat. 9. AN
normativ actioneaza impersonal si difuz pina la
scoaterea din vigoare,actul de aplicare isi
epuizeaza efectele in momentul adoptarii de catre
organul abilitat. [Link] continut si scop diferit..

Nr. 71. Fazele procesului de aplicare a

dreptului..
1. Stabilirea starii de fapt,adica delimitarea
imprejurarilor ce solicita aplicarea dreptului la
situatia
de
fapt.
Conform
procedurii
civil,procedura civila etc. [Link] rutier.
2. Alegerea normei juridice aplicabile in
imprejurarile [Link] imprejurarile
organul de aplicare cauta norma referitoare la
situatia data, si verifica legatura dintre ele. Apoi
verifica daca normele date mai sunt in
vigoare,daca sunt aplicabile din punct de vedere
al statutului persoanei strain,apatrid, cetatean.
3. Interpretarea normelor juridice constituie
o activitatea la care organul de aplicare apeleaza
pentru a stabili sensul adevarat si deplin al normei
juridice, utilizind in acest scop, metode, procedee
cu care opereaza tehnica interpretarii dreptului.
4. Elaborarea actului de aplicare constituie
ultimul moment al procesului de aplicare a
dreptului. Acest act va trage dupa sine stabilirea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice
concrete.
Ex.
Drept
civil.
Hotarirea
judecatoreasca prevede drepturi si obligatii ale
partilor fiind obligatorii p/u acestea.
Drept penal prevede sanctiunea ce urmeaza a
fi [Link] de judecata este cel mai
important
act
de
aplicare:1.
Partea
introductiva(datele de identificare ale instantei,
concluziile aduse de parti) 2. Considerentele
formeaza partea hotaririi in care sint expuse
temeiurile ce au determinat instanta sa ia
hotarirea data. [Link] cuprinde solutia
pronuntata in rezolvarea litigiului.
Nr. [Link] in drept. anologia legii si
analogia dreptului. Cuvintul lacuna provine din
latinescul Lacuna, - spatiu gol, lospa, intrerupere.
In literat. de specialitate exista: lacune in drept
pozitiv,in reglementarea juridica,in legislatie.
Lacuna in [Link]-nu exista lege, nici alt act
normativ subordonat legii,nici obicei sau
precedent. Lacuna in reglementarea normativalipsa unor norme sau acte normative,lacuna in
legislatie presunpune lispa legii in general.
Lacuna in lege- o reglementare incompleta.
Astfel,exista 2 forme: lipsa totala in
reglementarea juridica a unei probleme b)
reglementarea incompleta. Lacunele in drept se
divizeaza in: adevarate si false. Adevarata lacuna
consta in lipsa normei. Falsa lacuna in existenta
ei, considerata nesatisfacatoare. ANALOGIA
are o functie dubla: constatare a inexistentei unei
reglementari juridice directe si umplere
a
lacunelor in drept. Cind organul de aplicare nu
gaseste o norma corespunzatoare ,face apel la una
asemanatoare se numeste ANALOGIA LEGII, iar
cind apeleaza la principiile generale a dreptului se
numeste ANALOGIA DREPTULUI. Exceptii: 1,
prima este a pedepeselor prevazute in COD
penal.2. exceptii pe care legislatorul le poate
prevedea la o norma. 3. Prezumtiilor legale
absolute. Coliziunile juridice-divergentele si
contradictiile
iscate
intre
diferite
acte
normative,dar care reglementeaza unele si
aceleasi relatii sociale.

Nr. [Link] generale privind

notiunea,necesitatea
obiectul
si
scopul
interpretarii. Def. Interpretarea normelor
juridice se defineste ca operatiunea logicorationala efectuata dupa anumite reguli si cu
anumite metode specifice dreptului constind in
lamurirea si clarificarea continutului normelor
juridice in scopul aplicarii cit mai eficiente a legii
prin incadrarea corecta a situatiilor de fapt in
prevederile reglementate. NECESITATATEA
interpretarii- 1. Legislatorul nu poate avea in
vedere toate situatiile care se pot isca in aplicarea
dreptului,de aceea norma are un caracter general.
[Link] unele notiuni sau expresiii legea ofera
in functie de necesitatile reglementarii, un alt
inteles decit in vorbirea curet. [Link]- in
limbaj comun, pamint in drept- sol,aerian etc.3.
se stie ca cit timp o norma este in vigoare pot
apara noio fapte ce nu existau in momentul
elaborarii ei. 4. Necesitatea interpretarii rezulta si
din exprimarea concisa a legislatorului care
redacteaza normele si concentreaza la maximum
continutul exprimat.5. neconcordanta dinte
textele legale ale aceluiasi act normativ, sau a
altor AN. 6. Necesitatea interpretarii apare si din
problemele gramaticale care pot aparea.
OBIECTUL- il constituie vointa reala a
legiuitorului. Elementele normei interpretate:
Ipoteza- interpretarea ei este necesara pentru a
vedea daca sint reunite conditiile de aplicare
pentru cazul dat. Interpretarea dispozitiei-p/u a
evalua conduita avuta de subiect fata de norma .
Interpretarea sanctiunii prescrise are in vedere
felul acestea si limitele incalcarii regulii juridice
intr-o situatie data. SCOPUL interpretarii este
intotdeauna identificarea vointei legislatorului
care ar putea fi exprimata mai putin sau mai mult
corect.
Nr. [Link] de interpretare a normelor de
drept.
n teoria dreptului interpretarea normelor juridice
se clasific n: a)Interpretarea oficial este
obligatorie i ea mai poart denumirea de
interpretare cu for juridic. Interpretarea
oficiala este realizat de ctre organe de stat care
au atribuii fie n procesul elaborrii dreptului, fie
n procesul aplicrii lui. nRM puterea de a edicta
legile aparine numai Parlamentului. Parlamentul
poate interpreta oricnd att Constituia i legile
constituionale, ct i legile ordinare pe care le
adopt. Interpretarea poate fi efectuat i de alte
organe ale statului(organele administrative,
Preedintele). b) Interpretarea neoficial a
normelor juridice este cuprins n operele
tiinifice(doctrinar, oficioas i comun),
efectele sale nefiind obligatorii. Interpretarea
doctrinar este ntemeiat pe argumente
tiinifice. Ea se bucur numai de o autoritate
tiinific i nu juridic. Interpretarea oficioas
tot nu are efecte obligatorii, rezult din opiniile
unor conductori de organe de autoritate public,
ale funcionarilor i deputailor,ale unor juriti
(procurori, avocai, jurisconsuli) asupra unor
probleme de drept aprute n procesele judiciare
la care particip. Interpretarea comun e
realizat de ceteni, de mass-media, de factorii
politici etc. Ea corespunde nivelului culturii i
educaiei juridice i const n opinii despre
dreptul existent, despre aplicarea i perfecionarea
sa.
Nr. 75. Metodele de interpretare a normelor
juridice
n realizarea interpretrii organul de aplicare
folosete o serie de metode, prin intermediul
crora el reuete s stabileasc sensul exact al
normei, efectele i scopul regulei:1)Metoda
gramatical are ca obiect stabilirea sensului
comandamentului cuprins n norma juridic prin
analiza gramatical (sintactic i morfologic) a
textului normei [Link] trebuie s
stabileasc sensul cuvintelor, modul de folosire a
acestora n text.2)Metoda sistematic cere ca
norma s fie interpretat n intregul context al

ramurii de drept creia i aparine sau chiar a

nlregului sistem de drept din care face parte actul
normativ respectiv.3)Metoda istoric
-interpretarea istoric, sau prin raport la contextul
istoric n care norma a fost adoptat.4)Metoda
logic de interpretare const n utilizarea regulilor
logicii formale i a sistemului de argumente pe
care se sprijin pentru stabilirea nelesului unei
norme.5)Metoda teleologic - urmrete s pun
n lumin scopul legii. Norma juridic are nu
numai un coninut, care este compus din prile ei
constitutive (ipoteza, dispoziia i sanciunea) dar
i finalitate sau scop. 6)Analogia - cnd organul
de aplicare, soluionnd o cauz, nu gsete o
norm corespunztoare, el face fie apel la o
norm asemntoare fie la principiile de drept.
Nr. [Link] si spiritul legii. Abuzul si frauda
de drept.
ABUZUL
DE
DREPT
reprezinta
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a
prevederilor normei juridice,exprimate drepturi
sau anumite competente stabilite de catre puterea
publica,persoanelor juridice, organelor de sta ,
care nu realizeaza scopul urmarit de
legiuitor,incalcindu-se spiritul [Link] se
produce si cind este incalcata litera legii,prin
care se atenteaza la drept. si interesele oricarui
subiect de drept. Ex. Folosirea intentionata a
persoane cu functie de raspundere, in interes
material sau a altor [Link] DE
DREPT consta dintr-o actiune sau inactiune ilicita
comisa cu scopul de a evita aplicarea normelor
juridice, incalcarea literei legii.
Nr. 77. Cerintele fundamentale a legalitatii:
[Link] ierarhiei actelor normative in
special a suprematiei legii. Principiul legalitatii in
activitatea de elaborarea a dreptului cere
organelor statului ce emit acte normative
nedepasirea
competentei,
respectarea
[Link] AN este determinata de forta
lor juridica, de puterea cu care creeaza efecte
obligatorii. 2. UNITATEA LEGALITATII deriva
din unicitatea sistemului de drept dintr-un stat
suveran. Unitatea legalitatii consta in faptul ca
legea este si trebuie sa fie aceeasi pe intreg
teritoriul tarii si pentru toate subiectele de drept.
[Link] LEGII. Unitatea legii nu
exclude dar si presupune cunoasterea si luarea in
seama a conditiilor concrete a particularitatilor
locale pentru o mai buna aplicare a legii . Cu alte
cuvinte legalitatea nu poate fi opus principiului
oportunitatii legii.4. Legalitatea este destinata
deopotriva atit organelor de stat, organizatiilor
obstesti si tuturor cetatenilor. 5. ASIGURAREA
DISCIPLINEI DE [Link] de stat se
impune in primul rind prin respectarea legilor si
altor AN care reglementeaza activitatea
personalului incadrat in munca si stabileste
obligatiile lor. Pe linga aceasta
cerinta ,
disciplina de stat presupune ca personalul sa
execute exact atributiile sale de serviciu,sa lupte
impotriva birocratismului,sa execute rapid si
exact ordiniel si dispozitiile superiorilor. 6. Sa
pastreze secrete de stat si serviciu. CERINTELE
FUNDAMENTALE ALE LEGALITATII IMPUN
PRECIZARI: [Link] LEGALITATIIsunt toate persoanle fizice si juridice,organe de
stat sau autoritati de stat,asociatii etc. aflate pe
teritoriil RM. 2. Legalitatea este o indatorire
fundamentala
de
natura
constitutionalarespectarea Constitutiei, a suprematiei sale, si a
legilor fiind obligatorie. 3. LEGALITATEA
ESTE o cerinta ce decurge din lege,dar si o stare
ce rezulta din respectarea [Link], nu se poate
utiliza expresia de respectare a legalitatii,ci de
promovarea eii. 4. Legalitatea nu se rezuma doar
la respectarea legilor, ci si a altor acte normative
subordonate legii.5. cetateanul aflat in
strainatate,va trebuie sa respecte legile tarii
sale,alaturi de cele ale statului strain. [Link]
aceste indatorire revine persoanelor fizice luate
individual,atunci incuba in egala masura si celor

organizate in colective, respectiv persoanele

juridice.
Nr. 78 Conceptul de ordine de drept
Conceptul de ordine referitoare la societate
si nu la lucruri exprima o rinduiala stabilita de
oameni privind relatiile sociale sau relatiile dintre
oameni si formele lor de organizare publica si
privata.
Ordinea de drept implica respectarea stricta
a drepturilor si liberatilor fundamentale ale
omului,respectarea stricta a statului de drept si a
structurilor
sale,respectarea
integritatii
si
demnitatii persoanei,a relatiilor de proprietate,a
egalitatii depline in drepturi a tutror cetatenilor in
orice raporturi s-ar afla.
Ordinea de drept
este prezenta in toate
domeniile vietei social-economice si tine de
forma statului,de organizarea si conducerea
[Link]
de
drept,pluralismul
democratic,drepturile si libertatile fundamentale
ale cetatenilor sunt reflectate in ordinea de
[Link] inseamna ca ordinea de drept
corespunde etapei de dezvoltare a fiecarui stat si
se instituie in fiecare stat potrivit rinduielilor
statornicite.
Ordinea de drept este unica si unitara avind
in vedere toti cetatenii,fara nicio deosebire de
rasa,de religie,de clasa sociala sau profesionala.
Particularitati:
1)ordinea de drept este o stare a organizarii si
aranjarii effective a vietei sociale
2)aceasta
ordine
este
stabilita
si
reglemmentata de catre normele juridice
3)ordinea de drept apare ca rezultat al
transpunerii reale in viata a prevederilor normelor
juridice
4)ea este asigurata de catre stat
Ordinea de drept astazi se incalca din mai
multe
cause,printre
acestea
enumeram:necunoasterea legii,atitudinia negative
fata de lege,acte normative,hotariri instructiuni
Nr. 79 Conceptul raspunderii juridice
Raspunderea juridical are menirea de a
proteja ordinea publica,drepturile si libertatile
membrelor colectivitatilor,viata,sanatatea de a
garanta desfasurarea normala a convietuirii in
[Link] raspundere juridical se finalizeaza
orice problemaproblema juridica.
Prezenta
in
toate
ramurile
a
dreptului,institutia raspunderii asigura eficacitatea
ordinii de drept,stimuliaza atitudinia de respectare
a legii,stabilirea si mentinerea ordinii de drept.
Raspunderea juridical este o forma specifica
a raspunderii sociale,nerespectarea normelor
sociale provoaca consecinte negative atit p.u
oameni kit si p.u societate.
Stabilirea
concreta
a
raspunderii
juridice,presupune pe linga apreciere sociala-o
constatatre ofeciala,realizata de organelle de stat.
Raspunderea juridical este forma raspunderii
sociale stabilite de stat ca urmare a incalcarii
normelor de drept printr-un fapt illicit,care
determina obligatia de a suporta consecinte
corespunzatoare de catre cel vinovat,inclusive
prin utilizarea fortei de constringere a statului.
Nr.80 Coraportul dintre responsabilitatea si
raspunderea juridical
Omul traieste in societate,iar conduita sa
formeaza
obiectul
evaluarii
si
reactiei
sociale,aceasta apreciere consta in confruntarea
cu modelul de conduita stabilit de diverse
categorii de norve existente in societate. Deci
responsabilitatea este definita ca o anumita
obligatie de a efectua un lukru,de a
[Link] sociala este institutia
sociala ce cuprinde complexul de atitudini ale
omului in raport cu sistemul de valori,analizat de
societatea in care traieste in vederea promovarii
acestor [Link] sociala vizeaza
sistemul normativ al societatii. La rindul
sau,responsabilitatea are o sfera mult mai larga
decit
raspunderea.

Deosebirea dintre responsabilitate si raspundere

este:
-raspunderea
presupune
cunoastere
si
apreciere,atitudine activa,convingere si anganjare.
-raspunderea este de ordin normativ,iar
responsabilitate este de ordin valoric si normativ.
-raspunderea vizeaza conservarea sistemului
social,responsabilitatea
vizeaza
ameliorarea
sistemului social si dezvoltarea lui prin
perfectionarea fiintei umane.
Responsabilitatea
juridica
este
o
autoanganjare benevola pozitiva a individului in
sistemul de drept ce reprezinta obligatia juridica a
subiectuluivde drept de a actiona in conformitate
cu
principiile
normei
juridice.
Responsabilitatea si raspunderea juridica sint
doua categorii distincte,dar totodata au si trasaturi
comune,deoarece nu poate sa existe raspundere
decit intre persoane responsabile si libere sa-si
aleaga unanumit tip de comporatament.
Nr. 81. Principiile rspunderii juridice
idei fundamentale care, intr-un mod specific
reflect principiile generale ale dreptului
(libertatea, echitatea, justiia, umanismul,
democratismul), dar au n acelai timp un specific
propriu.
a. Principiul angajrii rspunderii
doar n temeiul legii - rspunderea juridic
opereaz numai n condiiile (cazurile) prevzute
de lege, n forma i limitele stabilite de aceasta,
conform unei anumite procedure desfurate de
organele competente.
b. Principiul rspunderii pentru fapta
svrit cu vinovie autorul faptei rspunde
numai atunci cnd tia sau trebuia s tie de
rezultatele social-juridice periculoase, astfel fr
vinovie nu exist rspundere juridic.
c. Principiul rspunderii personale rspunderea juridic este strict prevzut pentru
persoana ce a comis fapta ilicit, iar dac o fapt
este comis in comun cu alta, se circumscrie
numai pentru ceea ce a comis autorul.
d. Principiul o singur violare a
normei, o singur rspundere autorul faptei
ilicite poate fi sancionat numai o singur dat
pentru aceiai fapt, dar se aplic i cumulul
formelor de rspundere juridic (amenda,
nchisoarea, confiscarea averii)
e. Principiul prezumiei nevinoviei
n stabilirea rspunderii juridice persoana
poate fi tras la rspundere numai n cazul in care
I s-a demonstrate vinovia.
f. Principiul unucitii rspunderii
pentru o fapt ilicit se aplic o singur sanciune.
g. Principiul justeei sau
proporionalitii rspunderii se impune
corelarea rspunderii, a pericolului ei social i a
formei de vinovie cu sanciunea.
h. Principiul umanismului rspunderii
sanciunea are un rol reeducativ i de
reintegrare social, fr a provoca suferine
inutile celui sanionat, evitnd lezarea demnitii
lui.
i. Principiul perseverenei prin
rspundere sanciunea are un rol de a preveni
att pe cel sancionat, ct i pe alii n svrirea pe
viitor a altor fapte de acelai gen.
j. Principiul celeritii tragerii la
rspundere asigurarea realizrii scopurilor
rspunderii juridice, acest principiu mai
presupune c tragerea la rspundere nu trebuie sa
fie trgnat, ci prin fora sa de constrngere
statul sa intervin mai prompt.
Nr. 82. Funciile rspunderii juridice direciile de baz ale influenei rspunderii
juridice asupra relaiilor sociale, conduitei
subiecilor, moralei, contiinei juridice, culturii.
a. Funcia preventiv - nu admite
apariia relaiilor sociale duntoare, acioneaz
asupra persoanelor ce au svrit anterior fapte
ilicita sau asupra celor ce sunt predispose sa le
comit.

b. Funcia de reprimare(pedeapsa)
este orientat spre ncetarea sau modificarea
relaiilor sociale, raporturilor juridice existente i
stabilirea unei legturi juridice concrete intre
subiectele de drept necesar pentru realizarea
rspunderii juridice. Ca urmare, are loc
restricionarea statutului juridic a persoanei.
c. Funcia reparatorie constringe
vinovatul spre o conduit licit, compenseaz
perderile statului, ale prii vtmate.
d. Funcia de reglementare reglementeaz reacia statului la fapta ilicit
comis. Poate fi atit negativ (amend, privare de
libertate etc) cit i pozitiv (distincii, medalii
etc).
e. Funcia educativ educarea,
consolidarea valorilor, motivelor, orientrilor
positive.
Nr. 83. Temeiul i condiiile rspunderii
juridice condiiile rspunderii juridice
reprezint cumulul de factori eseniali ce necesit
a fi reunii sub aspectul faptei ilicite pentr a-l
oblige pe cel ce a comis aceast fapt ilicit s
suporte consecinele conduitei sale.
a. Fapta (conduita) ilicit o conduit
sau o atitudine contrar regulilor de drept, o
anumit fapt neconform cu legea, ea rezult din
voina i contiina obiectiv de a nclca normele
de drept. (aciune/inaciune)
b. Rezultatul conduitei ilicite
consecina ce decurge din svrirea faptei ilicite
(materiale decesul sau vtmarea persoanei
fizice, degradarea sau distrugerea unui bun; i
nemateriale - atingerea onoarei i demnitii
umane etc)
c. Legtura cauzal dintre conduita
ilicit i rezultat - adic pentru declanarea
rspunderii juridice trebuie dovedit legtura
cauzal ntre faptul svrit i rezultatul produs.
e. Subiectul rspunderii juridice
subiectul fa de care se exercit constrngerea de
stat prin aplicarea sanciunilor juridice. (personae
fizice i persoane juridice, ele trebuie sa aib
capacitate de rspundere, adic, s-i deie seama
n faa organelor jurisdicionale de faptele sale
ilicite)
f. Vinovia nclcarea legii atrage
rspunderea juridic numai in cazul cnd autorul
nclcrii a acionat cu vinovie. Formele
intenia i culpa(neglijen).
h. Cauzele care nltur rspunderea
juridic amnistia, graierea, (in dreptul penal)
exist i cauze ce nltur caracterul ilicit
al faptei: legitima aprare, constrngerea fizic
i/sau moral, fora major i cazul fortuit,
iresponsabilitatea(alienaii mintal, minorii).
Nr. 84. Formele rspunderii juridice
Din perspectiva apartenenei normelor
juridice la una din ramurile dreptului:
1.
r.j. cu caracter politic(raspunderea
constituional a Parlamentului)
2.
r. penal (fa de intrega societate,
instituia juridic ce cuprinde totalitatea normelor
juridice ce reglementeaz un raport juridic de
obligaie prin care autoritatea public, n temeiul
legii, impune individului suportarea consecinelor
nerespectrii normelor de drept penal n vedera
stabilirii ordinii de drept n societate.
Rspunderea penal poate fi antrenat doar la
comiterea infraciunilor(fapte ilicite cu un grad
prejudiciabil superior cantitativ)).
3.
r. civil (contractual i delictual)
(fa de persoana lezat n drepturile sale)
( rspunderea civil este instituia juridic ce
cuprinde totalitatea normelor de drept viznd
raporturile juridice a cror coninut l constituie
obligaia de a repara prejudiciul cauzat altuia,
restabilirea drepturilor lezate prevzute de lege
sau contract, n scopul stimulrii raporturilor
economice dintre subiectele circuitului juridic).
4.
r. administrativ ( fa de un organ al
statului)(rspunderea juridic a celor ce ncalc
normele de drept administrativ, adic normele de

drept ce reglementeaz raporturile sociale dintre

organele administraiei publice i particulari.)
5.
r. disciplinar (fa de o colectivitate
mai
restrns)(nclcarea
ndatoririlor
profesionale de ctre acele persoane crora le
revin anumite atribuii i obligaii n cadrul
produciei, activitii didactice, militare etc.)
6.
r. de drept internaional.
n funcie de scopul urmarit:
1.
r. cu caracter reparativ
2.
r. patrimonial i r. material
3.
r. represiv (oblig sa fie suportate
toate consecinele punitive ale comportamentului
ilegal).
Nr. 85. Conceptul contiinei juridice.
Contiina juridic este o parte a contiinei
sociale. Ea este alctuit din totalitatea
ideilor,concepiilor i reprezentrilor,precum i
sentimentele i voliiunile cu privire la dreptul
existent i la modul n care acesta ar trebui s
reglementeze raporturile sociale. Find o
component a contiinei sociale contiina
juridic reflect relaiile dintre oameni n cadrul
societii,n raporturile dintre indivizi,n cele de
familie privind ocrotirea i promovarea unor
valori materiale i [Link] juridic
este un fenomen complex ce cuprine urmtoarele
elemente:
Ideologia juridic (latura cognitiv)
ansamblu de teorii, idei, doctrine, cerine juridice
ale societii i ale diverselor grupuri sociale, n
care sunt explicate scopurile, sarcinile lor
Psihologia juridic(latura socialpsihologic) totalitatea sentimentelor,
deprinderilor, convingerilor formate spontat i
care sunt caracteristice unei persoane, unui rup
social, unei societi. Prin ea se realizeaz
cunoaterea dreptului, se formeaz obiceiurile i
tradiiile juridice i autoaprecierea(aprecierea
propriei conduite n raport cu normele juridice).
Dup D. Baltag contiina juridic este o parte a
contiinei sociale, alctuit din totalitatea ideilor,
concepiilor i reprezentrilor, precum i
sentimentelor i voliiunilor cu privire la dreptul
existent i la modul n carea acesta ar trebui s
reglementeze raporturile sociale.
Contiina juridic este una din formele
contiinei sociale. Ea e legat i se raporteaz la
alte forme de contiin social: politic,
filosofic, moral, etc. Asupra contiinei juridice
influeneaz viaa politic a societii precum i
morala social. Din sfera contiinei juridice fac
parte aa elemente de drept ca: drepturile i
obligaiile ce reies din raporturile familiale,
regulile de folosire i protecie a pmntului i
altor obiecte ale naturii, regulile de protecie a
muncii etc.
Nr. 86. Elementele, funciile i coninutul
contiinei juridice Contiina juridic
cuprinde elemente de natur raional, afectiv i
volitiv.
1. Elementul raional (de cunoatere)
conine ideologia juridic ca modalitate
organizat de cunoatere i nelegere a
juridicului, cu rol hotrtor asupra celorlalte
dou(afectiv i volitiv), constituind factorul
determinant n realizarea cunoaterii juridice.
2. Elementul afectiv facto de apreciere
valorc a normelor n vigoare (pote fi pozitiv sau
negativ) .
3. Elementul voliional dorina i voina
de a aciona ntr-un anumit fel, contribuie la
desvrirea i manifestarea conduitei subiectului
de drept.
n raport cu structura tripartit a contiinei
juridice se determin i funciile acesteia:
Funcia de cunoatere contribuie la nelegerea
sau receptarea juridic a relaiilor sociale.
Funcia de apreciere urmrete atribuirea unei
semnificaii sociale speciale,unor fenomene,fapte
sau aciuni socialen conformitate cu anumite

[Link] funcia de apreciere,ct i ceea de

cunoatere din cadrul contiinei juridice
constituie premisa prin care rezult conduit
subiectului fa de normele de [Link] de
reglementare a conduitei umane se realizeaz la
nivelul organelor de edictere a dreptului prin
elaborarea normelor sau a regulilor i stabilirea
caracterului imperativ sau permisiv al
[Link] de reglementare a conduitei se
manifest prin atitudinea concret de respectare
sau nclcare a normei determinat,n esen, de
reprezentrile i aprecierile prealabile, precum i
de voina subiectului aflat n corcordant sau
discordant cu acestea. Elementele centrale ale
contiinei juridice snt acele idei i sentimente
formate n jurul unor categorii i concepte ca
adevr, dreptate, echitate etc. fie la dreptul
existent, fie la modul in care ar trebui sa evolueze
acel drept n viitorul apropiat.
Deosebim
contiin juridic cotidian
format pe baza studiilor juridice accesibile
populaiei
conti in juridic tiinific
format n baza generalizrilor i concluziilor
fcute n conformitate cu legitile i metodele
tiinifice de cercetare a fenomenelor socialjuridice.
Contiina juridic profesional
caracteristic juritilor(judectorilor, procurorilor,
avocailor)
Nr. 87. Noiuni generale despre cultura i
educaia juridic cultura juridic este n
acelai timp:
- un nivel oarecare de gndire
juridic i percepere a realitii uridice
- o stare a proceselor de legiferare
irealizare a dreptului
- mijloacele specifice a a ctivitii
juridice
- rezultatele activitii juridice,
sub forma bunurilor materiale i spirituale create
de Oameni
Elaborarea legilor perfecte e cea mai
important cucerire a civilizaiei.
n calitate de valori ale culturii juridice mai
pot fi numite legalitatea i activitatea justiiei,
fr de care va fi imposibil asigurarea ordinii de
drept.
Nivelul de cultur juridic este diferit n
diferite formaiuni social-economice, n diferite
forme de organizare social. Istoria a demonstrat
unele criterii de determinare a nivelului de cultur
juridic i pe baza lor se creeaz posibilitatea
stabilirii direciilor principale de ridicare a
nivelului de cultur. Se are n vedere i cu
ajutorul legii, la ele referindu-se:
formarea
simmntului
legalitii i dreptului
nsuirea
cuceririlor
gndirii logico-juridice
perfecionarea legislaiei
ridicarea
nivelului
lucrrilor asupra proiectelor de legi
ridicarea gradului de
comportare n baza dispoziiilor legale
activitatea desvrit de
aplicare a dreptului
separarea organelor puterii
legislative, executive i juridice etc.
Ridicarea nivelului de cultur juridic mai
presupune i educaia juridic a cetenilor, care
este una din cele mai importante cerine a ei,
pentru aceasta fiind nevoie de:
asigurarea unei orientri
corecte a principiilor fundamentale ale statului
crearea
bazei
pentru
ridicarea nivelului de comportare a celor crora le
sunt adresate prevederile dreptului
asigurarea luptei corecte i
efective a purttorilor dreptului subiectiv pentru
interesele lor legitime

profilaxia nclcrilor de
lege pentru realizarea corect a principiului:
necunoaterea legii nu elibereaz de la
rspundere
existena
comportamentului legal.
Nr. 88. Garantarea i asigurarea dreptului la
aprare dreptul la aprare este un drept
fundamental al omului, consacrat att n
documentele internaionale (Declaraia universala
a drepturilor omului, Convenia european a
drepturilor omului etc) ct i n legea
fundamental a fiecrui stat.
Dreptul la aprare cuprinde totalitatea
drepturilor i regulilor procedurale ce pot fi
folosite de o persoan pentru materializarea
aprrii mpotriva nvinuirilor i acuzaiilor ce i
se aduc, pentru aprarea drepturilor sale, precum
i posibilitatea de a-i valorifica cererile sau de a
dovedi netemeinicia preteniilor adversarului.
Dreptul la aprare implic trei componente:
1. posibiliteatea subiectului de drept de a
se apra i de a-i apra patrimoniul
capacitatea individului sau a altor subiecte de
drept de a cunoate, n primul rnd, care snt
drepturile, libertile fundamentale, limitele
acestora precum i Mecanismul Juridic al
acestora.
Msuri preventive pentru aprarea drepturilor:
a)promovarea
drepturilor
i
libertilor
fundamentale ale omului
b)apelarea la
serviciile unui avocat sau consilir juridic
c)asigurarea mpotriva evenimentelor neprevzute
d)obligaia fiecruie de a se informa n legtur
cu drepturile i obligaiile ce-i revin
2. aflarea i stabilirea adevrului reprezint scopul dreptului la aprare. Drepturile
i procedurile legale recunoscute de legiuitor
oricrei persoane sunt garanii ale dreptului
fundamental la aprare. Drepturile procesuale
puse la dispoziia oricrei persoane pentru
aprarea drepturilor i libertilor fundamentale se
exercit cu bunp-credin i n scopul aprrii
acestora.
3. aplicarea corect a legii pentru
aprarea drepturilor i libertilor fundamentale
trebuie aplicate actele normative care le recunosc
i le protejeaz. Aplicarea reglementrilor juridice
implic un proces de interpretare a normei
juridice n vederea rezolvrii cazului supus
soluionarii
Nr. 89. Coninutul asistenei juridice
desemneaz ansamblul activitilor desfurate de
avocat i partea lui din proces n scopul aprrii
intereselor legitime ale aprrii. n realizarea
acestui scop, aprtorul desfoar mai multe
activiti: consultaii juridice oferite clientului
su, redactarea diverselor cereri, plngeri,
ntmpinri, cunoaterea aprofundat a dosarului
etc. . Aprtorul exercit direct toate
prerogativele i formalitile prevzute de lege,
folosind n interesul clientului toate posibilitile
i garaniile n scopul valorificrii drepturilor i
intereselor legale ale acestuia. Unele activiti snt
desfurate de aprtor n absena clientului, n
baza mandatului de reprezentare existent.
Prezena aprtorului alturi de clientul su la
efectuarea actelor de urmrire penal sau
pledoaria sa n faa instanei reprezint un aspect
esenial al asistenei pe care acesta o acord prii
pe
care
o
apr.
Nr. 90. Asistena juridic garantat de stat asistena juridic garantat de stat reprezint
acordarea serviciilor juridice, din contul
mijloacelor destinate acordrii unor astfel de
servicii, persoanelor care nu dispun de suficiente
mijloace financiare pentru plata lor. Actul
normativ ce reglementeaz acest tip de asistena
juridic este Legea cu privre la asistena juridic
garantat de stat , intrat n vigoare la 01 iuliu
2008. Asistena juridic garantat de stat se

acord tuturor cetenilor R. Moldova. Cetenii

strini i apatrizii beneficiaz de ea numai n
cauzele ce in de competenele autoritilor
admninistraiei
publice
sau
instanelor
judectoreti a RM.
Subiectele autorizate s acorde asisten
juridic garantata de stat :
Para-juritii
(persoane
respectate, cu studii juridice incomplete sau
superioare complete, care, dup o instruire
special sunt autorizate sa acorde asisten
juridic primar gratuit(din contul mijloacelor
statului)
Asociaiile
obteti
specializate (cu excepia reprezentrii n cadrul
procelului penal i contravenional)
Avocaii publici(avocaii
ce activeaz n condiiile Legii cu privire la
avocatur )
Avocaii
ce
acord
asisten juridic la cerere ( activeaz n condiiile
Legii cu privire la avocatur
i n baza
contractului ncheiat cu Oficiile Teritorile ale
Consiliului Naional pentru Asisten Juridic
Garantat de Stat ofer asisten juridic
garantat de stat)
Tipurile asistenei juridice garantate de
stat:
asistena juridic primar
(furnizarea informaiilor privind sistemul de drept
al Republii Moldova privind actele normative n
vigoare, modalitatea de realizare i valorificare
alor, etc. Ea se acord imediat, la momentul
adresrii, sau n un termen de cel mult 3 zile de
la data adresrii).
Asistena
juridic
calificat acordarea serviciilor juridice de
consultan, reprezentare sau aprare n organele
de urmrire penal i n instanele judectoreti.
Ea se acord n dependen de starea material
apersoanei (cnd persoana nu dispune de
suficiente mijloace pentru a plti aceste
servicii,cind are un venit mai mic dect nivelul
minim de existen) i indiferent de starea
material (cnd persoana are nevoie urgent de
asisten juridic calificat, n cazul reinerii). Ea
se aord de avocaii publici i de avocaii ce
acord asisten uridic la cerere. REFUZUL
valoarea aciunii este mai mic dect cheltuielile
de acordare a asistenei; cererea de acodare a
asistenei este nefondat
DREPTURILE
BENEFICIARULUI de a cere un anumit
avocat; de a solicita nlocuirea avocatului.
OBLIGAIILE BENEFICIARULUI s
colaboreze cu avocatul, s ofere informaii,
Asistena
uridic
de
urgen un tip al asistenei juridice calificate ce
se acord ndiferent de nivelul de venit oricrei
persoane persoane reinute n cadrul uni proces
penal sau administrativ, i n acazul aplicrii
arestului preventiv, ea se acord pina la eliberarea
persoanei.