Snoave

Fricosul si vitele
Un om lenes si fricos avea pe sufletul lui numai o oaie. O
lega noaptea de stilpul casei, sa nu ramiei si fara ea.
Intr-o noapte vine lupul la oaie. Omul ala nu indraznea
sa iasa afara din casa. Cind a auzit-o behaind, el a
inceput sa strige de la fereastra, catre oaie:
- Asa-asa, nu te lasa!
Cind a vazut ca pune lupul laba pe oaie, el, de colo:
-Asa-asa, dar nu cu piedica
Dimineata, cind a vazut ca a ramas numai cu funia oii, a
zis:
- N-ai ce-i face; unde sunt vite, e si paguba...

Fricosul si cutitul
Un fricos, care era si laudaros din fire, mergea cu
nevasta-sa printr-o padure. El a gasit un cutit lung.
- Ia sa-l iau, ca e bun.
Nevasta-sa, de colo;
- Dar daca o veni stapinul cutitului si o patesti cu el?
- A, uite-asa l-as baga in el!
Si da cu cutitul in dreapta si-n stinga prin toate balariile.
Mai deoparte s-a intimplat sa fie un om curajos, care l-a
auzit pe ala cum se lauda. A luat-o mai inainte si s-a pitit
dupa un stufis. Cind sa treaca aia doi, ala a strigat fioros:

- Beu!!
- Na-l daca e-al tau!

Lenesul pacalit
Un om, lenes din fire, s-a dus la unul vrednic sa taie
lemne la padure. Nu incepusera bine lucrul si lenesul ii
spune celui vrednic:
- Uite ce e, taie tu lemne si eu sa zic: hea! hea!
Vrednicul s-a uitat lung la el, dind din cap; dars-a invoit.
Cind a venit prinzul, s-au asezat sa manince. Atunci al
barbat i-a zis lenesului:
- Uite ce e, eu o sa maninc si tu sa inghiti...

Ca miercurea la stina
Un mincau, care mai era si lenes, dupalte toate, avea
citeva oi la munte si s-a dus pe acolo sa vada ce mai e cu
ele. Nu mai mincase cum trebuia de citeva zile: isi pusese
in gind sa manince la brinza si la lapte, sa-si bage burtan draci. Cind s-a apropiat de stina si a tulit-o de pe plai la
vale spre ea, si-a descheiat simbocul de la curea, ca sa
poata sa manince cit mai mult.
-"Desfa-te catarama/Ca ma duc la pomana".
Dupa ce au stat de vorba, mai de una, mai de ala, baciul
l-a trimis sa pasca si el o parte din oi, in locul unui cioban
care se dusese in sat dupa malai. Mincaul n-a vrut, zicind
ca l-a ros opinca pe drum. Dupa aia a cerut de la obraz
niste brinza, ca i s-a facut foame. Baciul de colo:
- Nu-ti dau brinza, nici lapte ca e miercuri si ne mor oile.
maninca o tira de ceapa d-asta, cu mamaliga.
Mincaul a sfeclit-o si a zis catre cuiul curelii:
- La loc, zimboc/ Ca n-avusesi noroc!"...
Si de atunci a ramas vorba: o nimeresti ca miercurea la
stina.

Pestele lenesului

Un baiat lenes si laudaros de nu avea pereche, se ducea

pe la o fata, cu gind s-o ia in casatorie. Cum intra in casa,
alta vorba n-avea, ii tot spunea fetii:
- Mai da-mi si mie o cana cu apa, ca nu mai pot de sete.
De la un timp, tata fetii l-a intrebat:
- Dar ce maninci tu, mai Ioane, de ti-i asa de sete mereu?
- Peste.
Tata fetii, care-l stia ca de muncit nu munceste, l-a pindit
la geam, sa vada ce maninca el acasa. Baiatul minca terci
cu zeama de varza. Cind l-a vazut tatal fetii, i-a strigat:
- Mai Ioane, terci maninci, terci te faci, dar vorba cu fata
mea sa nu-ti mai faci!
Si nici nu l-a mai lasat sa-i calce pragul.

Maslina obosita
Niste oameni neiesiti din sat s-au dus la oras cu niste
treburi si au intrat intr-o circiuma sa manince ceva.
Vazind pe unii de alaturi ca mincau masline, au cerut si ei
"de-alea", desi nu mai mincasera asa ceva pina atuncea.
Ospatarul le-a adus masline si scobitori. Au mincat
oamenii si le-a placut. A ramas numai o maslina in
farfurie. Ei nu puteau deloc sa o prinda in scobitoare, ca
aluneca. Au chemat pe ospatar. Acesta, fiind de meserie,
cum a pus mina pe scobitoare, a si intepat maslina.
Oamenii nostri, vazind asta, au zis:
- Dupa ce am obosit-o noi, acu te credem ca ai prins-o
numaidecit!...

Nu e cum o facea mama

O femeie maritata de curind ii facea barbatului mincarea
cum putea mai bine. El minca si era multumit de toate,
dar mamaliga nu-i placea si pace.
- Nu e cum o facea mama, o tinea el intruna. Ea se
muncea sa o faca mai buna: o potrivea din sare, din fiert,
o mesteca bine, degeaba. El o tinea intruna:

- Nu e cum o facea mama si gata.

Intr-o zi, lasa ea mamaliga pe foc si se duse iute la o
vecina mai batrina, care o stia pe mama barbatului ei.
- Spuneti-mi, fratilor, cum facea batrina mamaliga, ca eu
una nu-i intru in voie barbatului si pace...
Aia incepu sa ii spuna cum se face asta, ca asa o face si
ea. Din vorba in vorba, de amarita ce era, femeia a uitat
si de mamaliga de acasa si de tot. Cind si-a amintit ca a
lasat mamaliga pe foc, a dat fuga, dar a gasit-o afumata.
Tocmai atunci venea si barbatu-sau de la munca. Ea nu
avu incotro: ii puse mamaliga pe masa, asa cum era,
afumata. |la lua o data si zise multumit:
- Ei, acuma zis si eu ca ai facut o mamaliga buna, cum o
facea mama...
Asa? zise in gindul ei femeia, bine ca stiu cum era de
buna mamaliga facuta de ma-ta.
Si asa i-a facut-o cit a trait cu el, ca nu-i era greu sa o
lase sa se afume...

Bolnavul cautat de doctor

Un baiat neiesit din sat se tot vaita la ai lui ca nu-i e bine,
ca-l doare ba colo, ba colo... Un frate mai mare i-a spus:
- Du-te si tu la oras, sa te cate doctorul.
Baiatul, zis si facut. Se duce la oras, vede pe o casa ca
scrie doctor - cum era pe atunci - si bate la use. Cind a
iesit doctorul sa-i deschida, baiatul ia-l de unde nu e; se
ascunsese dupa oblon, acolo. Doctorul, daca a vazut ca
nu e nimeni, a inchis usa. Baiatul a sunat si s-a ascuns
iarasi. A facut asa de mai multe ori, incit a iesit si
nevasta doctorului si copiii lui, sa vada cine e; si nu l-au
vazut.
- Ma, e cineva care-si bate joc de noi...
Cind a mai sunat, n-a mai iesit nimeni sa-i deschida.
Baiatul s-a intors acasa.
- Ei, te-a cautat doctorul? Ce ti-a zis?
- M-a catat si doctorul, si nevasta, si copiii lui si tot nu ma gasit!...

Binevoitorul
Un om, cam prost de felul lui si neiesit din sat, se duce la
o circiuma si-l intreaba pe circiumar:
- Ce ai de bautura?
- Tuica, vin, secarica, bere...
- Si... care e mai ieftina?
- Berea.
Dupa ce bau berea, il chema pe circiumar sa-i plateasca
si-i zise la ureche:
- Vezi? Eu nu spun la nimeni, ca sa nu-ti fac rau, dar vezi
ca s-a amarit bautura aia. Ai grije, da-o pe ce-i da-o, ca e
fiere!...

Magarul legat de tren

Cica odata un betivan a cumparat un magar. Din obor
pina acasa era cale lunga. Ce sa faca el? Se gindi, se
razgindi si-si facu o socoteala: trenul trecea destul de
aproape de casa lui; el o sa se urce in tren si o sa lege
magarul de ultimul vagon si asa il aduce acas'.
Cum s-a socotit, asa a si facut. Ia magarul, il leaga bine
de tren cu capastrul, se urca sus si trenul pleaca. La
inceput, magarul o rupe la fuga dupa tren, de improsca in
toate partile cu pietre de pe linie. Betivul, care vedea de
pe fereastra vagonului, striga bucuros catre mecanicul
trenului:
- Mina, mina, ca se-ncurca!...
Dar trenul isi lua avint din ce in ce mai mult si magarul,
nemaiputind sa se tina dupa el, a inceput sa se dea peste
cap. Betivul s-a speriat si a inceput sa tipe:
- Opreste, opreste, ca se tavaleste!...
Cind s-a oprit la statie, betivul a zis plin de amaraciune:
-Degeaba ai oprit,
Ca s-a jupuit...

Potriveala

Au fost doi pungasi. Unul mai hot a furat un porc, altu

mai prost a furat o pusca. Vorba aia: hai cu mine ori te
iau.
Cind i-a luat la cercetari, alui mai prost ii era frica. |lui cu
porcul, deloc:
- Ma, cind m-o judeca pe mine, tu sa te sui in pod si sa
asculti la mine; si cum m-oi apara eu, asa sa spui si tu, ca
sa scapi de pedeapsa.
Vine judecatorul si-l ia la intrebari pe al cu porcul. |lalalt
hot se si suise-n pod si tragea cu urechea.
- Ia sa-mi spui, hotule, de ce ai furat porcul omului?
- Nu l-am furat, domnule judecator. Parcul asta l-am
crescut eu cu miinile mele de cind era purcel...
Pagubasul n-avea martori; a ramas hotul cu porcul. N-au
avut ce-i face. Vine rindul si aluia cu pusca. El bisti! jos
din pod. Il cheama judecatorul in fata lui.
- De ce ai furat, pungasule, pusca?
- N-am furat-o, sa traiti, domnule judecator. Eu pusca
asta am crescut-o de cind era pistol!...

Pacalirea prostului
Un cioban si un pescar, mergind pe drum, auinnoptat pe
cimp si negasind acioala, au ramas acolo. Noaptea a
venit un frig mare si ciobanul, cu toate ca avea cojoc, a
inceput sa tremure de-I clantaneau dintii. Pescarul, care
pricepuse ca ciobanul e navleg bine, cum pusese ochii pe
cojocul ciobanului, se tinu cit putu sa nu tremure, macar
ca nu avea pe el decit camasa sI-si pusese pe deasupra
plasa de prins peste. De la un timp, ciobanul, uitindu-se
cu coada ochiului la pescar, il intreba:
- Bine, dar eu, cu cojocul pe mine si tot tremur; tie de ce
nu ti-e frig?
Pescarul ii raspunse:
- Uite ce e: eu m-am invelit cu plasa asta si stau in ea ca
acasa; frigul intra pe unele gauri si iese prin altele, pe
cind in cojocul tau, cind intra frigul, nu mai are pe unde
iesi.
- Au! Vrei sa facem schimb? zise iute ciobanul.

Hai, daca zici tu, raspunse pescarul, care atita astepta.

Si asa se vazu pescarul in cojocul prostului de cioban.
Cind se inteti si mai mult frigul, ciobanul incepu sa
tremure si mai rau si scotind degetul prin plasa:
-Aoleu, ce frig e! Daca e frig inauntru, dar afara!
Tocmai dupa ce a plecat pescarul, s-a dumirit:
-Daca nu ma pacalea,
Ramineam cu cojoaca mea...