Verbul este partea de vorbire care exprimă :
● Existenţa- a fi, a exista
E loc la soare pentru toţi.
● Starea- a sta, a şedea
Stă ca oul în cui.
● Necesitatea- a trebui, a necesita
Trebuie să-ndoi copacul cât e tânăr.
● Posibilitatea- a putea
Nimeni nu poate şti cât de adâncă e boarta şarpelui.
● Posesia- a avea, a poseda
Are cap şi n-are minte.
● Dorinţa- a vrea, a dori
De vrei să manânci pâine, nu-ti bate joc de tărâţe.
Clasificarea verbelor
[Link] predicative- au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un
predicat verbal când se află la un mod personal. Majoritatea verbelor din
limba ramână sunt predicative.
●Mincinosul când spune adevărul se îmbolanveşte.
●Du-te unde a dus surdul roata.
Verbele predicative îşi păstrează această însuşire indifferent de modul la care
se află.
[Link] nepredicative- nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma
singure un predicat verbal, ci împreună cu alte cuvinte. Sunt nepredicative
verbele copulative şi verbele auxiliare.
a. Verbele copulative-formeaza predicat nominal împreună cu o altă parte
de vorbire cu funcţie de nume predicativ.
Din categoria verbelor copulative fac parte: a fi, a deveni, a ieşi, a
rămâne, a ajunge,
a se face, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi.
●E deştept ca oaia cu jug.
Verbul copulativ face legătura între numele predicative şi subiect.
●Moartea lupului e sănătatea oilor.
b. Verbele auxiliare- ajută la formarea modurilor si timpurilor compuse, dar
şi a diatezei pasive. Sunt auxiliare verbele :
-a avea, a fi, a vrea.
Verbul auxiliar a avea intră în structura următoarelor forme verbale:
● Modul indicativ , timpurile perfect compus şi viitor popular:
- Am plătit datoria şi tot dator am rămas
- Ai să greşeşti drumul.
●Modul condotional-optativ, timpurile prezent şi perfect;
-Ar prind peşte dar n-are undită.
-Aş fi ales altă soluţie.
Verbul a fi se foloseşte la formarea următoarelor timpuri:
●viitor anterior(indicativ)
●perfect(conjuctiv)
●perfect(condiţional-optativ)
●perfect(infinitiv)
Toate timpurile şi modurile diatezei pasive:
-prezent;
-imperfect;
-perfect simplu;
-perfect compus;
-mai mult ca perfect;
-viitor.
Verbele personale
Sunt verbele care pot avea subiect. Majoritatea verbelor sunt personale a da,
a pleca, a deveni etc.
● În sânge se preface datina.
● Copiii şi nebunii spun adevărul.
● Cară apă-n Dunăre.
Verbele unipersonale- au forme doar pentru persoana a III-a şi
exprimă acţiuni atribute unor fenomene ale naturii, păsări, animale, planete:
a miorlăi, a necheza, a răsări:
● Soarele a apus de mult.
● Câinele latră cu furie.
Verbele impersonale- autorul acţiunii nu poate fi identificat, actiunea nu
este făcută de o persoană, au formă numai pentru persoana a III-a singular:
a trebui, a se cuveni, a se înnopta, a tuna, a fulgera.
● Vara se înnoptează târziu.
● Plouă de trei zile.
De cele mai multe ori după verbele impersonale urmeaă, în structura
frazelor, o subiectivă:
● Deseori se întâmplă / sa-i vezi în parc/.
● Părea / ca-n somn un înger ar trece prin infern/.
Expresii verbale impersonale- sunt formate din verbul a fi şi un alt
adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ în
cadrul construcţiei: e greu, e normal, este posibil etc.
Locuţiuni verbale- grupuri de cuvinte care au inteles unitar care au
valoarea unui verb: a sta in cumpana, a baga in sperieti, a trage nadejde, a
lua partea, etc.
Intr-o locutiune verbală este obligatorie prezenta unui verb. Acesta are
rorul gramatical de a indica persoana, modul, timpul, numărul construcţiei.
● Adu-ţi aminte că eşti om!
Verbele tranzitive- cele care pt avea complement direct: a auzi, a găsi, a
cânta, a prelungi etc.
Dacă într-o propoziţia nu apare un complement direct se poate verifica
caracterul tranzitiv al verbului prin adăugarea unui atsfel de complement.
● Pentru un cui pierzi o potcoavă.
Unele verbe sunt dublu tranzitive adică au două complemente directe.
Verbele intranzitive- cele care nu pot avea un complement direct.
● Se uită soarele îndărăt, se strică vremea.
Din această categorie fac parte:
-Verbele copulative
● A devenit de necunoscut.
-Verbele de mişcare
● Trenul pleacă la oră fixă.
-Verbele la diateza refexivă
● Se ţine ca nevoia de om.
-Verbele la diateza pasivă
● E ştiut de mult ca om harnic.
-Verbele impersonale
● Vara tună şi fulgeră la munte.
Atenţie! Există verbe care pot fi tranzitive, dar şi intranzitive, în funcţie de
context. În aceste cazuri şi sensul lexical capătă nuanţe diferite:
● Pleacă în vacanţă. (intranzitiv- merge)
● Pleacă capul de ruşine. (tranzitiv- apleacă, lasă)
● În fiecare dimineaţă aleargă pe stadion. (intranzitiv- fuge)
● L-am alergat prin tot cartierul. (tranzitiv- am urmărit)
Valorile verbului pot fi;
-verb prdicativ
-verb copulativ
-verb auxiliar
Conjugările verbelor.
După terminaţiile pe care le au verbele la infinitiv, acestea se grupează în
partu conjugări:
-Conjugarea I: -a: a tatona, a vindeca
-Conjugarea a II-a: -ea: a părea, a şedea
-Conjugarea a III-a: -e: a scrie, a duce
-Conjugarea a IV-a: -i,î: a veni, a primi, a hotărî.
Diatezele verbeleor:
Diatezele sunt forme pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre
acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical.
● Diateza activă
● Diateza reflexivă
● Diateza pasivă
Modurile şi timpurile verbelor
Modul este forma pe care i ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul
acţiunea: reală, posibilă, condiţională, poruncită.
Timpul este categoria gramaticală care arată când se realizează acţiunea în
raport cu momentul vorbirii.
Modurile personale
1. Modul indicativ
● Prezent
● Imperfect
● Perfect simplu
● Perfect compus
● Mai mult ca perfectul
● Viitorul
● Viitorul anterior.
2. Modul conjunctiv
3. Modul condiţional – optativ
4. Modul imperativ
Modurile nepersonale
1. Modul Infinitiv
2. Modul Participiu
3. Modul Gerunziu
4. Modul Supin