Pedagogie II

Metode de predare-învățare interactive

“Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere
propusa de profesor într-o cale de învăţare realizată efectiv de preşcolar, elev, student, în cadrul instruirii
formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă.” (Sorin Cristea).

Departamentul prentru Pregătirea Personalului Didactic

 Clarificări terminologice

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre):

 reprezintă căile folosite în şcoala de către profesor în a-i sprijini pe elevi să
descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa;

 reprezintă „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod

comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar, eforturile
profesorului şi ale elevilor săi“ (I. Cerghit, 2001, p.63);

 reprezintă o modalitate comună de acţiune a cadrului didactic şi a elevilor

în vederea realizării obiectivelor pedagogice;
 Clarificări terminologice

Sistemul metodelor de învăţământ conţine:

 metode tradiţionale:
- cu un lung istoric în instituţia şcolară;
- adaptate lor la exigenţele învăţământului modern;
 metode moderne:
- determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică;
- pun pe elev în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu;
- valorifică tehnica (simulatoarele, calculatorul).
 Clarificări terminologice

Metodele interactive
 sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării personale încă
de la vârstele timpurii;
 sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de
experienţe, de cunoştinţe;
 promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre
personalitaţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
 Clarificări terminologice

METODELE INTERACTIVE
 cresc gradul de activism şi de implicare a elevului la activitate, de la simplu
receptor la participant activ;
 rolurile cadrului didactic se diversifică:
- devin: animatori, consilieri, moderatori;
- participanți alături de elevii la soluţionarea problemelor;
 presupun şi o atitudine pozitivă faţă de:
- importanţa muncii în echipă;
- cooperare;
- susţinerea ideilor apărute prin colaborarea cu ceilalţi.
 multirelaţionalitate între profesor şi elevi, între elev şi colegii săi, pe de o parte,
dintre elevi şi conţinut pe de altă parte.
 Clarificări terminologice

Metodele interactive urmăresc:

 realizarea obiectivelor de ordin cognitiv:
- stimularea proceselor cognitive superioare,
- dezvoltarea capacităţii de a lega cunoştinţele/crea reţele conceptuale;
- dezvoltarea inteligenţelor multiple etc.;
 realizarea obiectivelor de ordin socio-afectiv:
- dezvoltarea capacităţilor de comunicare, de dialogare interpersonală şi
intrapersonală;
- stimularea încrederii în sine,
- stimularea capacităţilor de reflectare asupra proprilor demersuri de
învăţăre – metacogniţia şi asupra relaţiilor interumane etc.
 Clarificări terminologice

Metodele interactive
 accentuează latura formativ-educativă de dezvoltare a personalităţii:
- prin oferirea de ocazii de a descoperi şi a valida în practică cunoştinţele
teoretice;
- prin oportunităţile sociale de dezvoltarea a trăsăturilor de caracter, de
voinţă şi persverenţă;
- oferă un sentiment de încredere, de siguranță, de antrenare reciprocă a
elevilor;
 Clarificări terminologice

Metodele interactive solicită:

 anumite condiţii de timp mai îndelungat faţă de cele expozitive:
- timp de gândire acordat elevilor,
- timp de interrelaţionare,
- timp de expunerea a ideilor individuale şi comune, timp de evaluare etc.
 anumite aptitudini ale elevilor de lucrul în colaborare, dorinţă de
socializare, capacităţi de comunicare şi interrelaţionare, precum şi resurse
materiale adecvate.
 din partea profesorului:
- un efort de proiectare şi corelare atentă a resurselor în concordanţă cu
metodele, tehnicile şi forma de organizare grupală a elevilor, pentru a
menţine constant şi pentru mai mult timp interesul elevilor pentru activitate.
 Clasificare metode interactive de predare-învățare

Metode de predare-învăţare Metode de rezolvare

interactivă în grup probleme bazate pe
Metode de fixare şi
Predarea / Învăţarea reciprocă creativitate
(Reciprocal teaching – Palinscar)
sistematizare a cunoştinţelor şi
de verificare: Brainstorming, Pălăriile gânditoare,
Metoda Jigsaw (a „mozaicului”) Caruselul, Multi-voting, Masa
Citirea cuprinzătoare Harta cognitivă sau conceptuală rotundă, Incidentul critic, Phillips
Cascada (Cascade) Lanţurile cognitive 6/6, Tehnica 6/3/5, Controversa
Învăţarea pe grupe mici (STAD – Tehnica florii de nufăr creativă, Tehnica acvariului,
Student Teams Achievement Division) Tehnica focus-grup, Patru colţuri,
Diagrama „Os de Peşte” –
(ISHIIKAVA)
Metoda Frisco, Explozia stelară,
Schimbă perechea (Share – Pair
Circles) Metoda Sinelg, Metoda Cubului,
Diagrama cauzelor şi a efectului Metoda Ciorchinelui, Tehnica
Piramida
Pânza de păianjen Acvariului, Diagrama Venn,
Turnirul între echipe (TGT – Diagrama Pânza de păianjen),
Teams/Games/Tournaments) Cartonaşe luminoase
Metoda Cadranelor, Turul Galeriei,
Învăţarea dramatizată Sinectica etc.
 Aplicație

Aplicație – paltforma [Link]

 [Link]
 Metoda predării/învăţării reciproce

 este o strategie instrucţională de  este centrată pe patru strategii de

învăţare a tehnicilor de studiere a unui învățare, folosite de oricine face un
text; studiu pe un text pe teme sociale,
științifice sau un text narativ (povești,
 după ce sunt familiarizaţi cu metoda,
legende, nuvele);
elevii interpretează rolul profesorului,
instruindu-şi colegii;  aceste strategii sunt:
 are loc o dezvoltare a dialogului elev – 1. Rezumarea;
elev;
2. Punerea de întrebări;
 se poate desfăşura pe grupe sau cu
3. Clarificarea datelor;
toată clasa.
4. Prezicerea (prognosticarea);
 Metoda predării/învăţării reciproce

Rezumarea înseamnă:
 expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit;
 se face un rezumat;
Punerea de întrebări:
 se referă la listarea unei serii de întrebări despre informaţiile citite;
 cel ce pune întrebările trebuie să cunoască şi răspunsul;
Clarificarea presupune:
 discutarea termenilor necunoscuţi, mai greu de înţeles;
 apelul la diverse surse lămuritoare;
 soluţionarea neînţelegerilor;
Prezicerea se referă la:
 exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se
pe ceea ce au citit;
 Metoda predării/învăţării reciproce

Etape:
1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii.
2. Împărţirea rolurilor elevilor.
3. Organizarea pe grupe.
4. Lucrul pe text.
5. Realizarea învăţării reciproce.
6. Aprecieri, completări, comentarii.
 Metoda predării/învăţării reciproce

Avantajele metodei predării/învăţării reciproce:

 este o strategie de învăţare în grup, care stimulează şi motivează;
 ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de
muncă intelectuală pe care le pot folosi apoi şi în mod independent;
 dezvoltă capacitatea de:
- exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza, sinteza,
concretizarea, generalizarea, abstractizarea);
- de ascultare activă;
 stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi
priceperea de a de a selecţiona esenţialul;
 Metoda predării/învăţării reciproce

 un anumit număr de experienţe au pus în evidenţă “efectul de învăţare”,

adică beneficiul personal pe care un copil poate să-l obţină dintr-o
învăţare oferită de el însuşi colegilor săi.

 un elev “cu un potențial mai mic” înregistrează performanţe superioare

după ce a avut de acţionat ca “învăţând” un alt elev, decât după ce a
avut de realizat complet un exerciţiu şcolar. (Allen şi Feldman, 1973)
Exemplificare
Disciplina: Educaţie tehnologică:
Tema lecţiei – Protecţia consumatorilor, clasa a VI-a

Varianta nr. 1:
 Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu, respectiv Legea nr.11/1994, legea
privind protecţia consumatorilor, pe categorii de articole.
 Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii
unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol.

De exemplu:
- grupul A este responsabil cu rezumarea textului,
- grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor,
- grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi,
- grupul D dezvoltă predicţii.

 În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.

 Exemplificare
Disciplina: Educaţie tehnologică
Tema lecţiei – Protecţia consumatorilor, clasa a VI-a

Varianta nr. 2:
Pentru textele mai mari (legea în totalitate) se procedează în felul următor:
 se împarte textul în părţi logice;
 se organizează colectivul în grupe a câte 4 elevi;
 aceştia au fiecare câte un rol: rezumator; întrebător; clarificator; prezicător;
 se distribuie părţile textului fiecărui grup în parte;
 echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit.

!!! Trebuie precizat că pentru a încuraja învăţarea prin cooperare, în cadrul unui grup
mai numeros, acelaşi rol poate fi împărţit între doi sau trei elevi.

 în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit;

 membrii fiecărui grup îşi exercită rolurile, învăţându-i pe ceilalţi colegi (din alte
grupe) despre textul citit de ei, stimulând discuţia pe temele studiate.
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

 metodă de învăţare activă utilizată cu scopul de a promova activitatea

de învățare prin cooperare;

 denumirea metodei provine din engleză ”Jigsaw puzzle”şi se referă la

structurarea conţinutului informaţional pe mai multe teme ce urmează a fi
studiate în cadrul unor grupuri interdependente;

 membrii grupului de lucru realizează la finalul activităţii o unitate

informaţională a temei de studiat, deoarece fiecare dintre ei (datorită
conţinuturilor diferite ale sarcinilor de lucru primite) reprezintă o piesă din
acest joc de puzzle;
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

Etapele aplicării metodei sunt:

 profesorul identifică un subiect, care trebuie să fie unul complex, ulterior
aceste se împarte în patru, cinci subteme prezentate într-o ”fişă expert”
elaborată de profesor;
 se formează grupurile de învățare:
 care trebuie să fie eterogene (elevi cu caracteristici diferite) din câte 4,5
elevi;
 fiecare dintre membrii echipei primește un număr (1, 2, 3, 4 sau 5) care
corespunde modului de împărţire a subtemelor subiectului selectat;
 fişele sunt repartizate în cadrul grupurilor, iar fiecare participant devine
”expert” în studierea independentă a subtemei aferente numărului său;
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

 construirea grupurilor de experţi şi rezolvarea sarcinii de lucru:

 după ce fiecare membru al echipei parcurge faza de lucru independent, se formează
grupele de ”experţi”(participanţii cu acelaşi număr);
 aceştia se reunesc pentru a discuta pe baza materialului primit şi îşi clarifică aspectele
cele mai importante;
 scopul acestei discuţii este de instruire şi autoinstruire, deoarece în etapele următoare ei îşi
asumă responsabilitatea propriului proces de învăţare, dar şi pentru maniera în care
ceilalţi colegi asimilează informaţiile prezentate de ei;
 elevii cu numărul 1 vor studia prima parte a textului, grupul elevilor cu numărul 2 vor studia
doua parte etc..;
 fiecare grup de ”experţi ” are sarcina de studia o anumită parte/ bucată din text,
repartizată de profesor;
 elevii din fiecare grup trebuie să discute conţinutul de idei al textului ce le revine, să îl
înţelegă cât mai bine pentru a fi capabili ulterior să îl transmită (predea)celorlalţi colegi;
 membrii grupului hotăresc care sunt ideile esenţiale care trebuie prezentate colegilor şi
modul în care vor face prezentare (predarea) astfel încât ceilalţi colegi să înţeleagă cât
mai bine.
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

 revenirea elevilor îngrupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit

celorlalţi colegi.
 prezentarea este scurtă, concretă, precisă şi se pot utiliza materiale
demonstrative;
 ceilalți elevi sunt stimulaţi să adreseze întrebări, să îşi exprime opiniile şi să-şi
realizeze un plan individual de idei (să ia notițe);
 scopul acestei etape este ca toţi elevii să asimileze conţinutul tuturor celor
4-5 subteme;
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

 etapa finală, cea de evaluare presupune ca:

 profesorul să adreseze întrebări membrilor grupurilor care vizează conţinutul
tuturor celor 4-5 subteme;
 pot fi utilizate fişe de evaluare sau diverse alte instrumente de măsurare a
randamentului în învăţare
 Metoda Jigswau (”a mozaicului”)

Avantaje ale utilizării metodei:

 prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învăţare a conţinutului informţional;
 la sfârşitul lecţiei fiecare elev trebuie să stâpânească conţinutul întregului text (nu numai a
bucăţii în care a fost ”expert”);
 activităţile de învăţare abordate în acest mod contribuie la:
- întărirea coeziunii grupurilor;
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare în diverse contexte sociale (ascultare activă,
prezentare, reflectare, gândire creativă);
 interdependenţa dintre membri şi individualizarea contribuţiei sunt caracteristici
complementare ale metodei şi contribuie la diminuarea tendinţei de formare a unor
ierarhii în grupuri;
 eliminarea efectului de ”lene socială” care apare de obicei atunci când individul, în cazul
nostru elevul, îşi imaginează că propria contribuţie la sarcina de grup nu poate fi stabilită
cu precizie;
 Metoda piramidei (Bulgărele de zăpadă)

 tehnică de învăţare utilizată în cadrul activităţilor de grup;

 facilitează interacţiunea între membrii grupului;
 urmăreşte implicarea tuturor în diferite etape ale activităţii;
 denumirea metaforică a tehnicii provine din maniera în care se finalizează
sarcina de lucru realizată prin însumarea activităţii fiecărui membru al
grupului de participanţi (baza piramidei reprezintă efortul tuturor membrilor
grupului, iar vârful este rezultatul final al acţiunii întreprinse);
 se aplică în contexte care necesită analiza unei situaţii care necesită
luarea unei decizii;
 fazele de lucru sunt:
1. individual,
2. în echipă,
3. colectiv.
 Metoda piramidei (Bulgărele de zăpadă)

Etapele desfăşurării activităţii sunt:

1. etapa introductivă;
2. etapa lucrului individual;
3. etapa lucrului în echipă (două persoane);
4. etapa lucrului în subgrupuri (minim patru, cinci persoane);
5. etapa prezentării soluţiilor identificate la nivel de grup;
6. etapa luării deciziilor;
Metoda piramidei (Bulgărele de zăpadă)

 Într-o primă etapă:

- profesorul expune datele problemei;
- participanţii lucrează în mod individual pentru formularea unei soluţii, timp de cinci minute;
- elevii pot nota şi eventualele întrebări legate de conţinutul evenimentului analizat.
 Se formează echipe de lucru, de câte doi:
- se discută rezultalele pe care le-a identificat fiecare,
- profesorul solicită apoi răspunsuri la întrebările formulate în mod particular de către participanţi şi,
dacă este cazul, se notează altele noi.
 Reuniunea în grupuri mai mari:
- presupune alcătuirea a două grupe relativ egale ca număr de participanţi, compuse din celelalte
grupe mai mici.
 Raportarea soluţiilor în colectiv
- se realizează prin reunirea celor două grupe de lucru;
- prezentarea ideilor emise.
 Conluziile rezultate în urma prezentării activităţii grupelor sunt notate pe tablă pentru a fi vizibile tuturor
participanţilor, care în final decid împreună cu profesorul soluţia cea mai eficientă pentru contextul
propus.
Metoda piramidei (Bulgărele de zăpadă)

Avantaje ale utilizării metodei:

 dezvoltă încrederea participanţilor în propriile abilităţi şi competenţe prin
testarea ideilor emise individual, apoi în grupuri mici şi în colectiv.
 dezvoltă spiritul de echipă,
 dezvoltă abilităţile de comunicare,
 dezvoltă toleranţa faţă de opiniile celorlalţi, capacitatea de a accepta puncte
de vedere diferite.
Limitele tehnicii
- se manifestă în momentul când profesorul trebuie să evalueze rezultatul obţinut
de participanţi,
- este dificil de cuantificat contribuţia individuală a fiecărui participant, aspect
specific tuturor activităţilor de grup.
 Exemplificare pentru disciplina: Educație tehnologică
Tema lecţiei: Nevoi şi dorinţe, Clasa a VI-a

 Se prezintă tema de evaluat – nevoi şi dorinţe;

 În perechi , la nivelul fiecărei bănci, se realizează fişe de evaluare despre nevoi şi dorinţe
 nevoi de fiziologice/bază (grupa 1) –hrană, odihnă, protecţie, sex, sănătate;
 nevoi spirituale/particulare (grupa 2) – educaţie, cultură, învăţământ;
 nevoi sociale/colective (grupa 3) – de a convieţui în grup, în familie, în societate; de
întrajutorare; de apartenenţă la un grup organizat, de stimă, respect, de autorealizare;

 Perechile care studiază aceeaşi grupă de nevoi vor primi cartonaşe cu acelaşi număr ;
 Se alcătuiesc grupuri mai mari din grupuri mici care vor discuta despre aceeaşi grupă de
nevoi notând pe o fişă de evaluare colectivă rezultatele obţinute;
 Rezultatelor de la cele 3 grupe mari vor forma o fişă de evaluare colectivă sau Piramida
nevoilor;
 Se analizează rezultatele şi se creionează concluzii.
 Exemplificare pentru disciplina: Educație tehnologică
Capitolul: Originea alimentelor, Clasa a V-a

 Se prezintă capitolului de evaluat – Originea alimentelor;

 În perechi , la nivelul fiecărei bănci, se realizează fişe de evaluare despre diferite alimente
 alimente de origine minerală (grupa 1) – apa, sarea;
 alimente de origine vegetală (grupa 2) – fructe, legume
 alimente de origine animală (grupa 3) – carnea, laptele, ouăle;

 Perechile care studiază aceeaşi grupă de alimente vor primi cartonaşe cu acelaşi număr ;
 Se alcătuiesc grupuri mai mari din grupuri mici care vor discuta despre aceeaşi grupă de
alimente notând pe o fişă de evaluare colectivă rezultatele obţinute;
 Rezultatelor de la cele 3 grupe mari vor forma o fişă de evaluare colectivă sau Piramida
alimentelor;
 Se analizează rezultatele şi se creionează concluzii.
 Aplicație:

Aplicație – paltforma [Link]

 [Link]
 Tehnica Florii de nufăr

 presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o

temă centrală.
 problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se
construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
 cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi
ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr.
 pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8
idei secundare;
 astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu
pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte.
 Tehnica Florii de nufăr

Etapele tehnicii florii de nufăr:

1. Construirea diagramei;
2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei;
3. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală.
Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, în
sensul acelor de ceasornic.
4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8
cadrane. (“flori de nufăr”)
5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi
consemnarea lor în diagramă.
6. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. (“flori de nufăr”)
7. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din
punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile
viitoare.
 Tehnica Florii de nufăr

 Tehnica Lotus stimulează munca de colaborare în echipă şi efortul creativ

al fiecărui membru al grupului în soluţionarea sarcinii date.
 Există şi o oarecare competiţie între grupe, în sensul găsirii celei mai
potrivite idei (care poate fi supusă discuţiei în etapa nr. 5), în rapiditatea cu
care lucrează un grup faţă de altul, cu toate că acestea nu se înscriu în
dezideratele metodei.
 Scopul central este participare tuturor elevilor la un exerciţiu creator şi, în
unele cazuri, la găsirea unei soluţii la o problemă dată.
 Elevii lucrează cu plăcere în cadrul acestei tehnici, mai ales dacă grupurile
au fost alese preferenţial.
 Colectivul clasei de elevi poate fi aranjat în forma florii de nufăr; astfel
fiecare grup poate ocupa locul unei petale de nufăr în jurul temei centrale.
 Eseul de 5 minute

 Această metodă se aplică la sfârşitul unei lecţii.

 Elevii sunt puşi în situaţia de a sintetiza idei legate de tema lecţiei şi de a le
expune in scris într-un eseu.
 Dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan
intelectual, în oră.
 Exemplificare pentru disciplian: Educație tehnologică
Lecţia: Materii prime şi materiale textile, Clasa a VI-a

Exemple de întrebări:
 La sfârşitul lecţiei (ultimile 10 min);  Cum se obțin firele de bumbac?
 Se cere elevilor să scrie în 5  De ce se poartă îmbrăcămintea
minute despre ce au reţinut din de bumbac și vara și iarna?
lecţia respectivă şi să formuleze
 Care dintre fibrele naturale
întrebări;
enumerate sunt cele mai bune
 Să noteze pe o foaie întrebări calitativ?
legate de lecţie la care cadrul
didactic să răspundă.
 Metoda cubului

 tehnică de dezvoltare a gândirii care favorizează abordarea unui subiect

din mai multe perspective sau obţinerea de informaţii multiple despre un
lucru, fapt sau fenomen;
 denumirea este sugerată de maniera de organizare şi desfăşurare a
activităţii şi de materialele didactice utilizate;
 grupul de elevi este împărţit în şase (număr similar cu numărul feţelor unui
cub) echipe eterogene, alcătuite din membri cu:
- experienţe diferite în plan școlar,
- cunoştinţe și caracteristici personale diferite;
 fiecare echipă desemnează un lider, care are rolul purtătorului de cuvânt.
 Metoda cubului

 Profesorul are sarcina de a dezvolta comportamente cognitive pe un

traseu inspirat din taxonomia lui Bloom:
 Descrie: Cum arată?, Ce caracteristici are obiectul de studiat?;
 Compară: Cu ce/cine se aseamănă? De ce /cine se deosebeşte?;
 Asociază: La ce te face să te gândeşti?;
 Analizează: Ce conţine?, Din ce este făcut? Ce etape sunt în desfăşurarea
evenimentului?;
 Aplică: Cum poate fi folosit? Ce utilizare are?
 Argumentează (pro sau contra): E bun sau rău? e necesar sau inutil? etc.
De ce?
 Metoda cubului

 profesorul confecţionează un cub (carton, plastic, placaj) pe laturile căruia

se notează sarcinile de lucru;
 fiecare echipă explorează subiectul propus în cadrul activităţii din
perspectiva cerinţei notate pe una dintre laturile cubului (care i-a revenit
prin aruncarea zarului);
 rezolvarea sarcinii în fiecare echipă este urmată de prezentarea
concluziilor de către liderii acestora, iar profesorul sintetizează ideile şi le
include într-o formă coerentă şi completă;
 finalul activităţii poate fi asociat cu o sarcină de evaluare rapidă printr-un
test care să includă sarcini corespunzătoare celor şase operaţii sau cu
discuţii coordonate de către profesor.
 Metoda cubului

Avantajele utilizării metodei:

 aplicarea acestei tehnici nu presupune cu necesitate respectarea strictă a
ordinii operaţiilor; pot fi introduse variaţii prin abordarea aleatorie a operaţiilor,
în ordinea în care apar feţele cubului după rostogolirea acestuia.
 în activităţile educaționale tehnica:
- încurajează învăţarea prin colaborare;
- dezvoltă gândirea critică;
- dezvoltă capacitpățile de analiză şi de sinteză a informatiilor cognitive,
afective, atitudinale.

Limitele aplicării vizează, în special:

- tendinţa unor elevi de a domina activitatea sau de a se sustrage acesteia,
- dificultăţi de organizare şi de comunicare, specifice activităților cu grupuri
mari de elevi.
 Exemplificare pentru disciplina: Educaţie tehnologică
Tema: Organizarea localităţii, clasa a V-a

 Un reprezentant al fiecărei echipe dă cu zarul şi anunţă ce faţă a cubului trebuie să

descrie echipa sa;
Grupa 1. Descrie! Descrieţi localitatea ta!
Grupa 2. Compară! Comparaţi satul cu oraşul!
Grupa 3. Asociază! Asociaţi caracteristicile comune ale mediului rural cu cele ale mediului
urban!
Grupa 4. Analizează! Analizaţi organizarea satului din punct de vedere al elementelor
componente!
Grupa 5. Aplică! Aplicaţi cunoştinţele despre organizarea localităţii în cazul concret al
localităţii în care trăieşti!
Grupa 6. Argumentează! Argumentaţi necesitatea dezvoltării localităţilor.

 Se anunţă timpul de lucru ( 20 min.);

 După expirarea timpului se lipesc pe tablă fişele de lucru ale fiecărei echipe, se
analizează şi se notează.
 Exemplificare pentru disciplina: Educație tehnologică
Evaluare capitol: Reţele de comunicaţii, clasa a VII-a

 Profesorul prezintă tema şi modalitatea de lucru;

 Pe fiecare latură a unui cub profesorul a notat o reţea de comunicaţii;
 Elevii sunt grupaţi în 6 echipe, corespunzătoare numărului de laturi ale
cubului;
 Un reprezentant al fiecărei echipe dă cu zarul şi anunţă ce reţea trebuie să
descrie echipa sa;
 Se anunţă timpul de lucru (20 min.);
 După expirarea timpului se lipesc pe tablă fişele de lucru ale fiecărei
echipe, se analizează şi se notează.
 Tehnica Ciorchinelui (organizatorul grafic)

 Este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis.

 Ciorchinele este un ”brainstorming necesar”:
- prin care se stimulează evidenţierea legăturilor, conexiunilor între idei;
- o modalitate de a construi/ realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale
ideilor.
Etape:
- se notează un cuvânt sau o propoziţie –cheie în centrul tablei sau al foii de hârtie;
- se scriu cuvinte sau sintagme legate de temă;
- se trag linii între cuvintele/ ideile care se leagă în vreun fel.
Reguli:
- se notează toate ideile;
- nu se întrerupe activitatea până la expirarea timpului;
- se lasă să apară cât mai multe conexiuni;
- nu se limitează numărul ideilor, fluxul conexiunilor;
- se realizează: individual, pe grupe, frontal.
 Exemplificare pentru disciplina: Educaţie tehnologică
Tema: Clădiri. Clasificarea clădirilor, Clasa a V-a

 Elevii sunt grupaţi în echipe de 2 persoane;

 Fiecare echipă primeşte câte o fişă de lucru care are scris în centru –Categorii de clădiri,
respectiv:
 grupa nr.1: clădiri de locuit;
 grupa nr.2: clădiri de învăţământ;
 grupa nr.3: clădiri de sănătate;
 grupa nr.4: clădiri de cultură;
 grupa nr.5: clădiri comerciale;
 grupa nr.6: clădiri administrative;
 grupa nr.7: clădiri de sport;
 grupa nr.8: clădiri turistice;

 Elevii trasează pe fişă săgeţi din acel cerc spre alte cercuri, în care vor nota exemple de clădiri
din fiecare categorie;
 După ce au finalizat fişa , un reprezentant al fiecărei echipe merge la tablă şi prezintă întregii
clase rezultatul final;
 Se analizează fişele şi se notează fiecare echipă
 Exemplificare pentru disciplina: Educaţie tehnologică
Tema: Sticla, Clasa a VII-a

Cum se procedează:
 Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care
au legătură cu ea.
 Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?.
 Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare
concentrare.
Lucrări de pregătire
 Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni
între concepte.
 Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
 Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează
crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
 Metoda Frisco

 tehnică de învăţare aplicată în cadrul unor activităţi de grup, având ca

finalitate dezvoltarea creativităţii şi spiritului critic al participanţilor, în vederea
tratării complexe a unui subiect supus analizei;
 denumirea tehnicii provine de la numele unui grup de cercetare creativă ,Four
boys of Frisco’’ (cei patru băieţi din San Francisco;
 este o manieră de învăţare în grup care impune implicarea tuturor membrilor
grupului de participanţi;
 se bazează pe interacţiunea dintre aceştia;
 are ca finalitate:
- dezvoltarea abilităţilor de a analiza o situaţie prezentată din mai multe puncte
de vedere;
- de a identifica o strategie de intervenţie sau chiar mai multe variante de
intervenţie;
- identificarea de soluţii noi atunci când vechile strategii de rezolvare nu mai
au eficienţă.
 Metoda Frisco

Tehnica prezintă patru modalităţi de analiză diferite:

1. o poziţie conservatoare: accent pe ceea ce se cunoaşte deja, pe acţiuni şi comportamente
aplicate şi recunoscute;
2. o poziţie exuberantă: se defineşte prin entuziasm şi dorinţa de a încerca şi alte modalităţi de
lucru, creative, inovative cu scopul de a avea mai multe alternative de a acţiona într-un anumit
context;
3. o poziţie pesimistă: este axată pe identificarea şi analiza efectelor dezavantajelor posibile care
pot fi generate de strategiile de lucru noi în detrimetrul avantajelor;
4. o poziţie optimistă: presupune identificarea oportunităţilor oferite de noile strategii de intervenţie
pentru situaţia dată şi maximizarea efectelor acestora.
5. o poziţia exuberantă

Elevii abordează situaţia supusă analizei de pe o anumită poziţie, în funcţie de indicaţiile primite şi
sunt învăţaţi să abordeze analiza unei situaţii din multiple perspective înainte de a lua o decizie
finală.
Ei gândesc şi se comportă ca o persoană cu nişte trăsături de personalitate specifice conservatorilor,
exuberanţilor, pesimiştilor, optimiştilor.
 Metoda Frisco

Etapele de aplicare a tehnicii Frisco sunt:

 identificarea situaţiei care este supusă analizei;
 organizarea grupului de participanţi (distribuirea rolurilor, care pot realizate
individual sau în echipă);
 dezbaterea colectivă când fiecare se comportă şi îşi susţine punctul de
vedere în acord cu poziţia pe care trebuia să o adopte;
 sistematizarea ideilor emise şi formularea concluziilor.

Analizată în acest mod de lucru, situaţia prezentată este abordată de la

început din mai multe puncte de vedere, ideile emise sunt mai numeroase şi
mai bine sistematizate.
 Metoda Frisco

Profesorul trebuie să:

 identifice o situaţie cât mai apropiată de contextul real sau chiar una reală
pentru a putea fi discutată în grup,
 să faciliteze derularea discuţiilor la nivelul grupului,
 să creeze o atmosferă stimulativă de lucru,
 să valorizeze implicarea elevilor în rezolvarea sarcinii primite,
 să creeze un context de lucru favorabil deschiderii spre comunicare,
motivant astfel încât participanţii să dea frâu liber imaginaţiei şi să intre în
pielea personajului pe care îl reprezintă.
 Metoda Frisco

Avantajele aplicării tehnicii în contextul activităţii educaționale:

 facilitarea interacţiunii în cadrul grupului,
 dezvoltarea gândirii critice,
 formarea obişnuiţei de a analiza o situaţie din mai multe perspective,
 dezvoltarea capacităţii de a lua decizii,
 dezvoltarea abilităţii de a formula argumente şi contraargumente,
 dezvoltarea abilităţilor de ascultare activă,
 acceptarea unor puncte de vedere diferite etc.
 Metoda acvariul/fishbow

 Tehnică de învăţare care facilitează interacţiunea, comunicarea, schimbul

de informaţii şi experienţe personale între eelvi. Denumirea tehnicii reflectă
modul în care participanţii sunt grupaţi în spaţiul de lucru. Aceştia sunt
împărţiţi în două echipe, aranjate sub forma a două cercuri concentrice.
Cei din cercul interior analizează subiectul pus în discuţie, iar cei din cercul
exterior sunt observatori. Faptul că observatorii din cercul exterior pot auzi
discuţiile şi pot vizualiza ce se întâmplă în cercul interior sugerează
denumirea metaforică de acvariu, deoarece pot privi înăuntru şi pot auzi
ce se discută.
 Metoda acvariul/fishbow

 Tehnica are ca obiectiv facilitarea dialogului între elevi, dezvoltarea capacităţii de a

construi argumente şi contrargumente pe marginea unui subiect controvesat supus
analizei.
 Se urmăreşte crearea unui context în care aceştia pot să exerseze deprinderea de a
observa, cu scopul de a contribui la dezvoltarea spiritului critic.

Aplicarea tehnicii presupune:

 organizarea spaţiului de lucru prin aranjarea scaunelor din încăpere sub forma a două
cercuri concentrice,
 stabilirea unor reguli privind derularea discuţiilor,
 utilizarea unor formulare pentru înregistrarea observaţiilor efectuate de către membrii
grupului din cercul exterior, care au rolul de observatori.
 Observatorii (elevii din cercul exterior) sunt instruiţi asupra aspectelor relevante de urmărit
referitoare la: relaţiile dintre cei care dezbat problema pusă în discuţie; modul de
abordare a problemei; contribuţia fiecăruia la analiza problemei; atitudinea celor care
discută; modul de a ajunge la un consens asupra rezultatului final; microclimatul în cadrul
subgrupului.
 Metoda acvariul/fishbow

Etapele derulării metodei sunt:

 împărţirea participanţilor în două grupuri care sunt aşezate sub forma a
două cercuri concentrice;
 anunţarea temei discuţiei;
 invitarea grupului din interior să discute;
 invitarea grupului din exterior să observe interacţiunile care au loc între
membrii grupului din interior;
 prezentarea, de către grupul exterior, a observațiilor legate de ceea ce s-a
petrecut în timpul discuţiilor;
 schimbarea locurilor între participanţi, cei din cercul exterior trecând în
cercul interior şi invers; alcătuirea unui singur cerc de discuţii de către toți
membrii grupului, cu scopul de a concluziona.
 Metoda acvariul/fishbow

 timpul alocat pentru discuţii în cadrul cercului interior este de 8-10 minute
 profesorul poate avea diverse roluri: observator, participant, consultant,
suporter, arbitru etc.
 profesorul acordă feed-back participanţilor şi pune în valoare achiziţiile
anterioare ale acestora despre subiect, valorizând experienţa lor
personală, implicându-i astfel în mod direct în procesul de învăţare.
 promovarea discuţiilor în grupe, desfăşurate alternativ, reprezintă o
modalitate de a responsabiliza şi implica activ toţi participanţii la actul
educațional.
 se realizează un transfer de experienţe concrete între participanţi datorită
faptului că aceştia au posibilitatea de a comunica din diferite ipostaze:
participanţi activi, când se află în cercul interior sau de pe o poziţie neutră,
când exersează rolul de observator.
 Metoda ”Schimbă perechea”

 are la bază munca elevilor/studenţilor în perechi astfel:

- se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanţi;
- se formează două cercuri concentrice, elevii fiind faţă în faţă pe perechi.
 profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi;
 fiecare pereche discută şi apoi comunică ideile;
 cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se
astfel schimbarea partenerilor în pereche.
 elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei.
 fiecare se implică în activitate şi îşi aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.
 Metoda ”Schimbă perechea”

Etapele metodei:  Etapa prezentării şi

explicării problemei:
 Etapa organizării colectivului în două grupe egale.
 profesorul oferă cazurile
 fiecare elev ocupă un scaun, fie în cercul din interior, pentru studiu, problemele
fie în cercul exterior. de rezolvat sau situaţiile
 profesorul poate să lase elevilor libertatea se a-şi didactice şi explică
alege locul sau poate organiza colectivul punând importanţa soluţionării.
copiii să numere din doi în doi.
 astfel, cei cu numărul 1 se vor aşeza în cercul interior
cu faţa la exterior, iar cei cu numărul 2 în cercul
exterior cu faţa către elevii din cercul interior.
 stând faţă în faţă, fiecare elev are un partener.
 dacă numărul de elevi este impar, la activitate poate
participa şi cadrul didactic sau doi elevi pot lucra în
“tandem”.
 Metoda ”Schimbă perechea”

 Etapa de lucru în perechi:  Etapa analizei ideilor şi a

elaborării concluziilor:
 elevii lucrează doi câte doi
pentru câteva minute.  clasa se regrupează şi se
analizează ideile emise.
 elevii din cercul exterior se mută
un loc mai la dreapta pentru a  profesorul face împreună cu elevii
schimba partenerii, realizănd o schemă a concluziilor obţinute.
astfel o nouă pereche.
 jocul se continuă până când se
ajunge la partenerii iniţiali sau se
termină întrebările.
 Tehnica 6/3/5

 este asemănătoare branstorming-ului;

 ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care circulă între participanţi;
Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:
- 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie
- 3 soluţii fiecare, la o problemă dată,
- timp de 5 minute.
Etapele metodei 6/3/5:
1. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.
2. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.
Elevii/studenţii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane.
3. Desfăşurarea activităţii în grup.
În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă.
Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5
minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte
soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le
continuu.
4. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
 Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.
 Aplicatii:
 Când este învăţarea mai productivă, atunci când elevii/studenţii lucrează singuri sau atunci când se află în grup?
 Ce diferenţe apar în interacţiunea dintre elevi/studenţi şi în calitatea procesului de învăţare, datorită relaţiilor de
colaborare sau a celor competitive dintre ei?
 Care este specificul strategiilor didactice interactive şi variabilele de care depind proiectarea şi desfăşurarea lor?
 Care sunt rolul, locul şi funcţiile strategiilor didactice interactive în cadrul procesului de învăţământ?
 Care sunt factorii care, implicaţi în alcătuirea strategiei didactice contribuie la o mai bună dezvoltare cognitivă şi social-
afectivă a individului?
 Ce metode şi tehnici interactive de predare-învăţare poate folosi cadrul didactic cu elevii sau studenţii săi? Cum se pot
concretiza în practica strategiile de evaluare interactivă?
 Care ar fi atunci practicile de dezvoltare profesională ce ar putea conduce profesorii să predea în stilul centrat pe elev?
 Cum s-ar putea îmbunătăţi metodica şi practica pedagogică pentru a asigura creşterea eficienţei activităţilor de
predare – învăţare – evaluare?
 Sunt strategiile didactice interactive o cale de optimizare a acestor procese şi o sursă de construire a propriei cunoaşteri,
în viziunea pedagogiei postmoderniste?
 Aplicație : rebus metode activ-participative
 [Link]