0% au considerat acest document util (0 voturi)
1 vizualizări1 paginăC. d.
Complementul direct determină un verb, o locuțiune verbală sau o interjecție predicativă, arătând obiectul asupra căruia acționează autorul. Acesta răspunde la întrebările 'pe cine?' și 'ce?' și se exprimă prin diverse părți de vorbire în cazul acuzativ. De obicei, complementul direct este plasat după verb și nu se desparte de acesta prin virgulă.
Încărcat de
andreea graurDrepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
1 vizualizări1 paginăC. d.
Complementul direct determină un verb, o locuțiune verbală sau o interjecție predicativă, arătând obiectul asupra căruia acționează autorul. Acesta răspunde la întrebările 'pe cine?' și 'ce?' și se exprimă prin diverse părți de vorbire în cazul acuzativ. De obicei, complementul direct este plasat după verb și nu se desparte de acesta prin virgulă.
Încărcat de
andreea graurDrepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
a VIII-a
Complementul direct
Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină:
- un verb
- o locuțiune verbală
- o interjecție predicativă
Complementul direct arată obiectul asupra căruia acționează autorul unei fapte.
Pot avea complemente directe doar verbele care permit trecerea de la forma activă
la foma pasivă.
Complementul direct răspunde la întrebările: pe cine?, ce?.
Părțile de vorbire cu funcția de complement direct stau în cazul acuzativ și pot fi
însoțite sau nu de prepoziția pe, care este marcă a acestei părți de propoziție.
Complementul direct poate determina:
- un verb care are categoria modului (Elevul rezolvă exerciții.) sau care este la o formă
verbală nepersonală (infinitiv – Pot inventa povești surprinzătoare.; gerunziu – Privindu-
l, și-a plecat ochii.; supin – Îi era greu de înțeles explicația.)
- o locuțiune verbală (Profesorul a băgat de seamă greșelile.)
- o interjecție predicativă (Iată cartea promisă!).
Complementul direct se exprimă prin:
- substantiv sau locuțiune substantivală – Ascult muzică., Are ținere de minte.;
- pronume (personal, personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
interogativ, relativ, negativ) – Nu sun pe nimeni.;
- numeral cu valoare pronominală – Am văzut trei dintre filmele premiate.;
- verb sau locuțiune verbală la forme verbale nepersonale (infinitiv, gerunziu, supin) –
Pot rezolva problema. Aud tunând. Profesorul a terminat de predat. Poate băga de
seamă orice.
Participă la fenomenul dublării prin clitic pronominal în acuzativ, care are funcția de
anticipare, când e antepus (I-am întrebat pe toți.) sau funcția de reluare, când e
postpus (Pe Andreea o știu din tabără.).
Complementul direct este poziționat, în mod obișnuit, după verb și nu se desparte
de acesta prin virgulă.