APLICAŢIA 5
ANALIZA STATICĂ A DOMENIILOR 2D.
ANALIZA STATICĂ A ELEMENTELOR DE TIP PLACĂ SPAŢIALĂ
5.1 Descrierea aplicaţiei
Elementele de tip placă spaţială sunt caracterizate prin secţiuni transversale de formă
dreptunghiulară, cu grosime constantă şi preiau, în principal, forţe distribuite (fig.5.1).
Aplicaţia are drept scop
identificarea deformaţiilor şi
tensiunilor dintr-o placă
spaţială cu dimensiunile:
lungimea l=100 mm;
înălţimea h=20 mm; grosimea
g=5 mm. Placa este încărcată
cu forţa distribuită F=500 N.
În vederea întocmirii
modelului de analiză cu
elemente finite modelarea Fig.5.1
legăturii cu baza a plăcii
spaţiale se realizează prin intermediul unei restricţii care presupune anularea celor 6 grade de
libertate posibile ale punctelor de încastrare. Placa spaţială face parte din categoria domeniilor
bidimensionale (2D), ţinând
seama de faptul că
dimensiunea acesteia după o
axă (grosimea) este mult mai
mică decât dimensiunile după
celelalte două axe (fig.5.2).
Placa spaţială este executată
din OLC45, cu următoarele
caracteristici mecanice:
modulul de elasticitate Fig.5.2
longitudinală E = 2,1·105
N/mm2 şi coeficientul contracţiei transversale (Poisson) ν = 0,3. Valoarea rezistenţei
admisibile la încovoiere este σai=100 ... 120 MPa [10].
5.2 Preprocesarea modelului de analiză
5.2.1 Modelarea geometrică
Obţinerea plăcii spaţiale se realizează în modulul Part, care se accesează prin parcurgerea
succesivă a comenzilor Start ⇒ Mechanical Design ⇒ Part Design.
58 Metoda elementelor finite. Aplicaţii
Punctele ce definesc profilul plăcii se creează prin comanda (Point), Point type:
coordinates; se introduc succesiv coordonatele (X, Y, Z) ∈
{(0, 0, 0), (100, 0, 0), (100, 0, -20), (200, 0, -20), (200, 0, -
40), (300, 0, -40)}, OK.
Profilul plăcii se creează prin (Polyline), Polyline
Definition, selectarea succesivă a punctelor ce definesc
profilul plăcii, OK (fig.5.3).
În primul punct al profilului se creează sistemul de
Fig.5.3 coordonate defineşte un sistem de coordonate
(Insert ⇒ Create3DaxisSystem), Axis System Definition,
Axis system type: ↓Standard; Origin: Point.1 selectare a primului punct al profilului; ◙
Curent, OK.
Placa spaţială se obţine prin extrudarea profilului
creat (Extrude), Extruded Surface Definition,
Profile: Polyline.1 selectare a profilului de referinţă;
Direction: Axis System.1/Z Axis selectare a axei Z a
sistemului de referinţă creat; Limit 1: 500 mm; Limit
2: 0 mm, OK (fig.5.4).
Fig.5.4 5.2.2 Modelarea materialului
Introducerea valorilor caracteristicilor materialului
necesare pentru analiza cu elemente finite se face utilizându-se biblioteca de materiale a
mediului CATIA, din care se alege material metalic din grupa oţelurilor (Steel), pentru care se
modifică valorile modulului de elasticitate (modulul lui Young) şi coeficientului Poisson,
ţinând seama de valorile indicate ca date de intrare selectare ansamblu Part.1 ⇒ (Apply
Material) ⇒ Libray (ReadOnly) Metal, Steel dublă selecţie ⇒ Properties, Feature
Properties, Feature Name: Steel; Analysis, Young Modulus 2,1e+011N_m2, Poisson
Ratio 0,3, Cancel, OK.
5.2.3 Modelarea cu elemente finite
Pentru generarea modelului cu elemente finite se parcurg comenzile Start ⇒ Analysis &
Simulation ⇒ Generative Structural Analysis ⇒ New Analysis Case Static Analysis, OK
care presupun analiza statică a structurii în condiţiile unor constrângeri impuse şi a unor
încărcări independente de timp.
Generarea structurii de elemente finite, prin modelare cu elemente finite de tip triunghi, se
realizează prin (Octree Triangle Mesher), selectarea suprafeţelor create, Octree
Triangle Mesh Size: 20 mm; Sag: 1 mm, ◙ Linear, OK. Size descrie dimensiunea (lungimea
muchiei) elementului finit, iar Sag indică abaterea maximă faţă de modelul real.
Descrierea proprietăţilor elementelor finite (grosimea secţiunii transversale a elementelor
finite de tip triunghi) se realizează prin (Shell Property), Shell Property, Supports: 1
Aplicaţia 5 59
Face, selectarea succesivă a suprafeţelor create; Thickness: 5 mm grosimea suprafeţei, OK
(fig.5.5).
Pentru introducerea constrângerilor şi a încărcărilor, se renunţă la vizualizarea liniei de
încastrare şi, respectiv, de încărcare
(Hide/Show), selectarea liniei de încastrare
şi a celei de ăncărcare, OK.
5.2.4 Modelarea constrângerilor
Constrângerile impuse modelului se
definesc prin anularea celor 6 grade de
libertate posibile ale zonelor de încastrare
ale structurii: (Clamp), Clamp Name: Fig.5.5
Clamp.1, Supports: 1 Edge selectarea
zonei de încastrare, OK (fig.5.6).
Fig.5.6 Fig.5.7
5.2.5 Modelarea încărcărilor
Încărcarea modelului se materializează printr-o forţă distribuită de 500 N, care acţionează
asupra capătului arcului lamelar: (Distributed Force), Distributed Force, Supports: 1
Edge selectarea capătului plăcii spaţiale; Force vector X 0N, Y -500N, Z 0N, OK (fig.5.7).
5.3 Verificarea modelului
În etapa verificării modelului se obţin informaţii despre corectitudinea modelului creat:
(Model Checker), OK; ledul verde este aprins şi însoţit de un mesaj de confirmare a
corectitudinii întocmirii modelului (fig.5.8).
5.4 Rezolvarea modelului
Rezolvarea modelului se realizează automat de către soft: (Compute) ⇒ Compute ↓
All; OK ⇒ Computation Resources Estimation, Yes; Computation Status ... (fig.5.9).
60 Metoda elementelor finite. Aplicaţii
Fig.5.8
5.5 Postprocesarea rezultatelor
Starea deformată a modelului se vizualizează
prin activarea comenzii (Deformation)
(fig.5.10); modificarea factorului de scară se
realizează prin activarea icon-ului
Fig.5.9 (Deformation Scale Factor). Starea animată se
vizualizează prin (Animate).
Câmpul de deplasări se vizualizează prin comanda (Displacement) (fig.5.11). iar
tensiunile echivalente Von Mises prin (Stress Von Mises) (fig.5.12).
Fig.5.10
Aplicaţia 5 61
Fig.5.11
Fig.5.12
4.6 Concluzii
Din analiza cu elemente finite a plăcii spaţiale, reiese că tensiunile echivalente maxime se
regăsesc în zona de încastrare; numeric, valoarea maximă a tensiunii echivalente Von Mises
(31,8 MPa) este mai mică decât rezistenţa admisibilă la încovoiere σai=100 ... 120 MPa,
solicitarea principală a structurii, ceea ce confirmă rezistenţa mecanică a plăcii.
62 Metoda elementelor finite. Aplicaţii
Deformaţia maximă se regăseşte în zona de aplicare a forţei, valoarea deformaţiei fiind
redusă (1,68 mm).