76 ~ Materialele primului Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor ~ Nr.

2 (53), 2014 • Arta

Medica
Ediţie specială

ASPECTE ALE ADAPTARII ȘI MECANISMELOR DE APARARE LA

PERSOANELE CU DIABET ZAHARAT TIP 2
Calancea Veronica1
1 - IMSP Spitalul Clinic Republican,

Rezumat
Pentru persoana internată - viaţa de spital apare în multe privinţe total diferită de cea cotidiană, fiind guvernată de o serie de legi. La
nivelul personalităţii bolnavul suferă o regresie accentuată în plan afectiv şi comportamental mergînd pînă la infantilizare.
Totodată putem afirma faptul că manifestarea unei boli depinde de psihologia bolnavului, de personalitatea, caracterul sau tempera-
mentul său. Modul cum se manifestă o boală, modul în care această maladie este percepută şi trăită este condiţionat de viaţa afectivă,
emoţională şi psihică a bolnavului.
Cuvinte cheie: adaptare, coping, diabet zaharat, mecanism de apărare, pacient.
Summary
The aspects of adaptation and the mechanism of defense at the persons with diabetes type 2
For the hospitalized person - the hospital life appears in many ways totally different from the daily one, being controlled by a series of laws.
At the level of the personality the patient suffers an emphasized regression of his affectiveness and behavior, going till infantilization.
Concomitant we also can state that the manifestation of the disease depends on the patient’s psychology, his personality, his character
or his temperament. The way the illness manifests itself, is perceived, and is lived, are all conditioned by the affective, the emotional and
the mental life of the patient.
Key terms: adaptation, coping, diabetes, mechanism of defense, patient.

Motto: ” Toate cazurile sunt unice şi foarte asemănătoare între ele„

[Link] [9, p. 14].

Actualitatea cercetării.
Hipocrate spunea: “medicul tratează bolnavi, nu boli”. El Factorul psihic poate fi privit într-o dublă perspectivă: ca
este singurul care îl poate ajuta într-adevăr pe cel în suferinţă, agent etiologic în majoritatea bolilor somatic plurifactoriale,
el ştie să responsabilizeze pacientul în ceea ce priveşte compor- cît şi agent ”furnizor de sănătate”- exlusiv ca în cazul psiho-
tamentul pentru sănătate, să împartă cu acesta victoria atunci terapiei sau adjuvant la terapia medicamentoasă ori de altă
cînd suferinţa este îndepărtată [1, p. 75]. factură [6, p. 12].
Arta
Medica
• Nr. 2 (53), 2014 ~ Materialele primului Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor ~ 77
Ediţie specială

Impactul bolii somatice asupra psihicului bolnavului care generează boala psihică. Regresia ar fi una dintre aceste
generează discomfort, afectează indicii de calitate a vieţii şi a inadecvări adaptative, subiectul renunţînd adaptarea la nivelul
inserţiei socio-profesionale, duce la aşteptare anxioasă a recidi- de solicitare cerut, pentru a coborî către unul mult mai redus.
velor bolii. A devenit o realitate faptul că psihicul influenţează Prezentă la orice formă de psihism, adaptarea este implicată
somaticul (psihosomatic) şi somaticul influenţează psihicul în toate tipurile de reacţii întîlnite la om. Conform lui [Link],
(somatopsihic). Boala nu este doar o perturbare de ordin bio- legile fundamentale după care funcţionează psihicul uman
logic sau fizic fundamentată întotdeauna pe realităţi obiective sunt asimilarea şi acomodarea, ambele au evidente implicaţii
sau rezultatul intervenţiei unor cauze materiale externe sau adaptative. Pentru Piaget J. adaptarea este ”un echilibru al
al unor perturbări interne fizico-chimice. Ea poate fi cauzată schimbărilor dintre subiect şi obiecte”.
sau întreţinută şi de mijloacele subiective ale pacientului care Adaptarea este un pattern comportamental pozitiv, care
uneori pot fi chiar departe de realitate [4, p.89]. Fiecare îşi poate fi folosit la reducerea stresorilor şi stresului asociat unei
personalizează boala şi îi conferă un aspect particular: un bo- boli. Importanţa adaptării eficiente şi ingenioase la stres prin
lnav poate fi agitat şi neliniştit creîndu-şi tot felul de scenarii mecanisme de adaptare mature, ca o cheie a supraveţuirii, este
negative privind evoluţia bolii, în timp ce altul poate fi calm şi recunoscută de George Vaillant, care scrie: ”Nu stresul este cel
liniştit [15, p.112]. care ne ucide, dar adaptarea eficientă la stres ne permite să
Funcţionînd ca un subsistem social, cultural sau istoric, trăim” [7, p. 176].
individul uman trebuie să se încadreze în dezvoltarea sa, în Conceptul de adaptare a făcut posibil pentru cercetători şi
coordonatele sistemului respectiv, pentru ca această evoluţie practicieni să vorbească de capacităţi mai mult decît de incapa-
să fie considerată normală. Adaptarea e un reper important în cităţi și despre sănătate mai mult decît despre starea de boală.
evaluarea comportamentului uman [10, p. 73]. Adaptarea este promovarea creşterii şi dezvoltării umane prin
utilizarea activă a resurselor bio-psiho-sociale care participă la
Material și metode controlul, stăpînirea şi prevenirea stresului generat de condiţii
Bază experimentală: 34 pacienţi din secţia endocrinologie a externe/ interne [12, p. 19].
Spitalului Clinic Republican. Metodele practice: 1. Chestionarul Termenul de apărare, a desemnat o serie de explicaţii
de identificare a tulburărilor de adaptare (CITA); 2. Chestionar psihologice pentru a arăta modul în care conflictul psihic este
de identificarea a mecanismelor de apărare (Plutchik – Keller- factor etiologic determinant. Ș.Ionescu și colaboratorii săi au
man – Konthe); SPSS-09. elaborat o definiţie complexă a mecanismelor de apărare ca:
”procese psihice inconştiente urmînd reducerea sau anularea
Rezultate efectelor dezagreabile ale pericolelor reale sau imaginare, re-
Rezultatele mediilor pentru fiecare dintre scalele testului de maniind realităţile interne şi/sau externe ale căror manifestări-
determinare a mecanismelor de apărare în ordine crescătoare comportamentale, idei sau efecte – pot fi inconştiente sau
evidențiază: substituţia M=2,70; deplasarea M=3,94; hiper- conştiente ” [9, p. 289].
compensarea M=5,50; compensarea M=6,08; negarea M=6,82; Potrivit Annei Freud, în cazul apărărilor care au ca ţintă
regresia M=7,38; proiecţia M=7,94; raţionalizarea M=9,38. pulsiunile pot fi reţinute: teama supraeului, teama reală, teama
Rezultatele medii la nivele de adaptare conform chestiona- ca intensitatea pulsiunii să nu devină excesivă și mai adaugă
rului C.I.T.A.: Scala A (intuiţie/ fantezie/viitor) M=4,20; Scala un al patrulea, întîlnit la adult şi decurgînd din faptul că eul
C (activitate/raţiune) M=7,14; Scala D (relaţii/tradiţii) M=9,29; adult are nevoie de o anumită armonie între tendinţe opuse,
Scala B (corp/simţuri) M=12,38; Scala CP (capacităţilor pri- tendinţe între care apar conflicte. Motivele apărărilor desfă-
mare) M=13,14; Scala CS (capacităţile secundare) M=15,26. şurate împotriva afectelor provin, în opinia Annei Freud, din
Corelaţia factorilor testelor CITA şi Kellerman pentru conflictele dintre eu şi pulsiune.
p<0,05: cînd este mai evidentă intuiţia crește și nivelul simţu-
rilor corporale r=0,374; și capacităţile primare r=0,539; cînd Concluzii
simțurile corporale sunt mai pronunțate relaţiile tradiţionale Rezultatele primite în urma calculelor au confirmat că
devin la fel r=0,604; și capacităţile primare capătă aceiaș nuanță raţionalizarea ca mecanism de apărare este mai manifestată
r=0,891; cînd relaţiile tradiţionale iau amploare capacităţile la bolile diabet zaharat tip II în raport cu alte mecanisme de
primare urmează exemplul r=0,680; cînd capacităţile primare apărare, modalitatea de adaptare în contextual social ”capaci-
au nivel înalt substituţia devine mai evidentă r = 0, 379; cînd tăţile secundare” este mai des întîlnită la persoanele cu diabet
substituţia este mai frecventă negarea apare și ea mai des r = zaharat tip II decît modalitatea de adaptare “intuiţie/fantezie/
0,366; cînd capacităţile secundare vin în prim plan proiecţiei viitor”. În urma corelaţiei rezultatelor s-a evidențiat că adaptarea
îi revine un loc alăturat r = 0,529; cînd proiecţia devine mai la pacienţii cu îmbolnăviri psihosomatice este dependentă de
manifestată este urmată de raţionalizare r = 0,466; și hipercom- mecanismele de apărare incluse.
pensaţia este la fel urmată de raţionalizare r = 0,340. Dacă psihicul poate să îmbolnăvească, reiese că poate și să
vindece? Acolo, undeva, în adâncul fiinţei proprii, sunt ascunse
Discuții resursele necesare însănătoşirii. Tristeţea, furia, vinovăţia, groaza
Campbell J. arată că ”diversele căi pe care individul le ur- sunt emoţii fireşti. Dar trăirea lor excesivă otrăveşte corpul.
mează, cu echilibrul şi dificultăţile sale interioare, cu experienţa Însă, odată cu preluarea controlului emoţiilor, această armonie
din trecut şi cu cea din prezent pentru a se adapta în viaţa pe se va oglindi subtil şi în corp. Abordarea psihologică pozitivă a
care este chemat să o trăiască” reprezintă domeniul de studiu tratamentului poate accelera foarte mult însănătoșirea și/sau re-
al psihiatriei [3, p. 204]. abilitarea persoanei în dificultate, reechilibrarea fizică şi psihică.
Meyer A. va defini boala mintală ca o adaptare greşită, Cum spune Boehm W.: “Normalitatea (sănătatea mintală)
insuficientă sau inadecvată. Psihanaliza va susţine acest punct este condiţia de funcţionalitate socială, impusă şi acceptată de
de vedere, considerînd inadecvate acele mecanisme de adaptare societate în scopul realizării personale” [17, p. 43].
78 ~ Materialele primului Congres Naţional al Societăţii Endocrinologilor ~ Nr. 2 (53), 2014 • Arta
Medica
Ediţie specială

Bibliografie
1. BART, C. Aforismele lui Hipocrate. Iaşi: Timpul, 2004. 279 p.
2. BOTEZ, M-I. Neuropsihologie clinică şi neurologia comportamentului. Bucureşti: Medicală, 1996. 253 p.
3. COSMAN, D. Psihologia medicală. Iaşi: Polirom, 2010. 463 p.
4. CUCU, I. Psihologie medicală. Bucureşti: Litera, 1980. 320 p.
5. COLLIER, J.; LONGMORE, J.; HODGETTS, T. Manual de medicină clinică – specialităţi. Bucureşti: Medicală, 1997. 213 p.
6. DAVID, D. Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente. Iaşi: Polirom, 2006. 412 p.
7. DEREVENCO, P.; ANGHEL, L.; BĂBAN, A. Stresul în sănătate şi boală: de la teorie la practică. Cluj-Napoca: Dacia, 1992. 320 p.
8. ENĂTESCU, V. Dialogul medic-bolnav. Cluj: Dacia, 1981. 198 p.
9. IAMANDESCU, B. Manual de psihologie medicală. Bucureşti: Infomedica, 1995. 430 p.
10. IAMANDESCU, B. Psihologie medicală. Bucureşti: Infomedica, 1997. 475 p.
11. IAMANDESCU, B.; LUBAN-PLOZZA, B. Dimensiunea psihologică a practicii medicale. Bucureşti: Infomedica, 2002. 310 p.
12. MITROFAN, I. Familia bolnavului psihic - Patologie individuală sau interpersonală. Iaşi: Revista de psihologie, 1991. 103 p.
13. NACU, A. Îndrumare metodică la seminare aplicative la psihologia medicală. Chişinău: Poligraf, 2006. 250 p.
14. POPA-VELEA, O.; DIACONESCU, L. Psihologie medicală. Baze teoretice şi aplicaţii practice pentru medici şi psihologi. Bucureşti: Editura Universitară ”Carol Davila”, 2006. 420 p.
15. POPESCU-NEVEANU, P. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Albatros, 1978. 490 p.
16. RĂŞCANU, R. Psihologie medicală şi asistenţă socială. Bucureşti:Editura Ştiinţă şi Tehnică, 1997. 320 p.
17. SILLAMY, N. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Univers Enciclopedie, 1996. 347 p.
18. ŞERBAN, I.; JAQUET, M-M.; LHOTE, C. Mecanismele de apărare: teorii şi aspecte clinice. Iaşi: Polirom, 2007. 350 p.

Calancea Veronica,
drd. Psihologie, psiholog IMSP SCR,
lector superior Institutul Științe Penale și Criminologie Aplicată
[Link]: +373 79559787
[Link]@[Link]