Dosar nr.

21rji-517/26
Numărul de înregistrare a cauzei în PIGD: 1-26023981-02-21rji-11052026
Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana
Judecător Osadcii Mihail
DECIZIE
ÎN NUMELE LEGII
03 iulie 2026 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curţii de Apel Centru

Instanța avînd în componenţa sa:

Preşedintele şedinţei de judecată, judecătorul Spoială Alexandru
Judecătorii Proca Mihail și Bologan Ana

a judecat, în ordine de recurs, în lipsa participanților la proces, recursul declarat de către

avocatul Grecu Denis în interesele condamnatului Șepeli Nicolae *****, împotriva încheierii
încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, privind soluționarea
chestiunilor apărute în procesul executării pedepsei în privința condamnatului Șepeli Nicolae
*****, și încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, privind înlăturarea
omisiunii,-

Procedura de notificare a fost legal executată.

Asupra recursului declarat de către avocatul Grecu Denis în interesele condamnatului
Șepeli Nicolae *****, în baza materialelor din dosar, Colegiul Penal al Curții de Apel Centru,-

C O N S T A T Ă:

1. La data de 26.02.2026, directorul Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău, a depus

în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana un demers, prin care a solicitat în conformitate cu
prevederile art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală, soluționarea unor chestiuni
apărute în procesul executării pedepsei în privința condamnatului Șepeli Nicolae *****.
2. În susținerea demersului s-a indicat că Șepeli Nicolae ***** a fost condamnat
prin sentința Judecătoriei orașului Starîi Oskol, regiunea Belgorod, Federația Rusă, din
09.11.2017. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11.02.2019,
(dosarul nr. 8-109/18), faptele acestuia au fost recalificate în baza art. 27 și art. 2171 alin. (4) lit.
d) Cod Penal al RM, fiindu-i stabilită pedeapsa de 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar
de tip închis, termenul pedepsei fiind calculat începând cu data de 17.04.2016. Prin încheierea
Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 24.11.2021, a fost admisă plângerea condamnatului
Șepeli Nicolae ***** împotriva administrației instituțiilor penitenciare, constatându-se condiții
de detenție contrare prevederilor art. 3 CEDO, iar în temeiul art. 4734 Cod de procedură penală,
termenul pedepsei a fost redus cu 1588 zile, hotărârea fiind menținută prin decizia Curții de Apel
Comrat din 10.05.2022. Ulterior, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 418-IX din
11.04.2022 privind acordarea grațierii individuale, Șepeli Nicolae ***** a fost grațiat în partea
neexecutată a pedepsei, fiind eliberat din detenție la data de 15.04.2022, cu stabilirea unui termen
de probațiune, rămânând neexecutată o perioadă de 7 luni și 25 zile, ce urma a fi executată sub
supravegherea organului de probațiune. La data de 19.02.2026, Șepeli Nicolae ***** a fost
reținut într-o altă cauză penală, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din
20.02.2026, față de acesta a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un
termen de 30 de zile, fiind deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău. Totodată, prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 536-IX din 19.02.2026, a fost revocată grațierea
individuală acordată anterior prin Decretul nr. 418-IX din 11.04.2022, ca urmare a nerespectării
condițiilor stabilite, fapt ce determină reluarea executării pedepsei în partea rămasă neexecutată.
Potrivit răspunsului Inspectoratului Național de Probațiune nr. 03/02-292 din 23.02.2026, Șepeli
Nicolae ***** nu a fost identificat ca persoană aflată în evidența instituției. În consecință,
instanța reține că acesta nu a fost luat la evidență de către organul de probațiune, iar termenul de
7 luni și 25 zile, stabilit ca restant la momentul grațierii, a rămas până în prezent neexecutat.
3. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, a fost admis
demersul directorului Penitenciarului nr. 13 Chișinău, privind soluționarea chestiunii prevăzute
de art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală, în privința condamnatului Șepeli Nicolae
*****, și s-a stabilit spre executare în privința condamnatului Șepeli Nicolae ***** termenul de
pedeapsă rămas neexecutat de 7 luni și 25 zile închisoare, conform încheierii Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 11.02.2019.
4. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, s-a dispus
înlăturarea omisiunii vădite admisă în dispozitivul încheierii Judecătoriei Chișinău sediul,
Ciocana din 16.04.2026, prin completarea acesteia după cum urmează: „începutul executării
termenului de pedeapsă se calculează din momentul pronunțării prezentei încheieri”.
5. Nefiind de acord cu încheierea în cauză, la data de 30.04.2026, avocatul Grecu
Denis în interesele condamnatului Șepeli Nicolae ***** a declarat recurs prin care a solicitat
casarea încheierilor Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, și pronunțarea unei
noi hotărîri prin care să fie respins demersul privind soluționarea chestiunii în procesul de
executare a pedepsei condamnatului Șepeli Nicolae *****, și emiterea unei încheieri
interlocutorii în privința judecătorului care a pronunțat încheierile contestate.
6. Întru susținerea recursului s-a invocat faptul că, în speță nu este vorbă despre o
eroare juridică simplă, judecătorul conștient și intenționat denaturează conținutul normelor legale
pentru a crea aparența aplicabilității acestora speței examinate și, în final, pentru a justifica
admisibilitatea demersului absurd al autorității penitenciare, soluția având un impact grav pentru
justiția penală autohtonă deoarece practic distruge drepturile și libertățile fundamentale, care nu
pot fi restrînse în alt mod decît este prevăzut de Constituția RM, precum și Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor și Libertățile Fundamntale. În această ordine de idei afirmăm că este
gravă afirmația categorică a judecătorului, ceea ce nu ar putea invoca un observator independent
că, „deși legislația nu reglementează expres mecănizmul revocării grațierii și al reluării
executării pedepsei, aceasta nu poate conduce la imposibilitatea realizării efectelor Juridice ale
actului de autoritate emis de Președintele Republicii Moldova”. La caz, Decretului Președintelui
Republicii Moldova, nr.536-X din 19.02.2026, prin care s-a retras grațierea acordată lui Șepeli
Nicolae *****, prin Decretul nr.418-IX din 11.04.2022, este absolut inadmisibil întru-n stat care
pretinde a fi un stat de drept și democratic, având în vedere că la emiterea acestuia nu s-a ținut
cont nici de prevederile relevante ale Constituției și nici de cadrul legal aplicabil instututului de
grațiere. Cu referire la competență autorității publice pârâte și cadrul normativ pentru revocarea
grațierii, din start, accentuăm că textul art.88 lit.e) din Constituția Republicii Moldova consacră
expres competența Președintelui Republicii Moldova în materia acordării grațierii individuale.
Norma constituțională este clară și limitativă sub aspectul conținutului atribuției conferite. Ea
reglementează un drept de clemență individuală, dar nu și o competență distinctă, autonomă și
ulterioară de a revoca, retrage ori a desființa grațierea deja acordată. Totodată, art. 72 alin. (3) lit.
n) și lit. o) din Constituție prevede că infracțiunile, pedepsele, regimul executării acestora,
precum și acordarea amnistiei și grațierii se reglementează prin lege organică. Această rezervă
constituțională este esențială, deoarece orice mecanism juridic care ar permite reluarea executării
pedepsei, inclusiv după acordarea grațierii ține de un domeniu rezervat competențelor
legiuitorului, iar nu de aprecierea unilaterală a autorității executive sau administrative. Or,
efectul juridic esențial al grațierii constă în liberarea persoanei, totală sau parțială, de executarea
pedepsei. în mod inevitabil, „revocarea” ulterioară a grațierii urmărește reluarea sau reactivarea
executării pedepsei, deci o ingerință directă în sfera executării unei sancțiuni penale. O asemenea
ingerință poate avea loc numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege organică, iar în
lipsa unei norme clare care să permită readucerea persoanei în câmpul executării pedepsei după
acordarea grațierii, apare imprivizibilitatea raportului juridic înființat prin actul administrativ
contestat.și încălcarea directă а СЕРО. În această ordine de idei, important este că nici legea
organică ce guvernează aplicarea institutului de grațiere nu prevede posibilitatea revocării
ulterioare a grațierii deja acordate, mai ales după expirarea termenului de probă (art. 108 Cod
Penal, art.273 Cod Executare). Dimpotrivă, art. 111 alin.(I) lit.e) Cod Penal confirmă caracterul
definitiv al efectelor actului de grațiere, stabilind că persoanele liberate, potrivit actului de
grațiere, de executarea pedepsei pronunțate prin sentința de condamnare se consideră ca neavând
antecedente penale. În plus, pct.28 din Regulamentul privind procedura de examinare a cererilor
de grațiere și de acordare a grațierii individuale persoanelor condamnate, aprobat prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova nr.894 din 18.04.2023, prevede expres că decizia privind
acordarea grațierii sau respingerea cererii de grațiere este definitivă. Astfel, prin emiterea
Decretului nr.536-X din 19.02.2026, Președintele nu a exercitat o competență prevăzută de lege,
ci a pretins existența unei competențe noi, neprevăzute de ordinea juridică a Republicii Moldova,
prin care în final s-a restrâns dreptul la libertate a reclamantului. O asemenea intervenție
contravine art. 17 și 18 CEDO, art.54 alin.(2), (3) și (4) din Constituția Republicii Moldova,
art.21, 53 și 57 Cod Administrativ, care consacră principiul legalității și regula că activitatea
administrativă se realizează numai de autoritatea competentă și în limitele competenței legale.
Prin urmare, decretul nominalizat, fiind în esență un act administrativ individual devaforabil, a
fost contestat în ordinea contenciosului administrativ, însă judecătorul de instrucție a ignorat și
acest fapt. La caz, la data de 15.04.2022 Șepli Nicolae, „a fost eliberat din Penitenciarul nr. 3 -
Leova”, astfel încât Penitenciarul nr. 13 Chișinău nu este instituția care a executat pedeapsa
stabilită lui Șepeli Nicolae ***** pentru fapta, pentru care acesta a fost grațiat, ci doar instituția
în care acesta se află în prezent în legătură cu executarea unei măsuri preventive dispuse într-o
altă cauză penală, distinctă atât sub aspect factual, cât și juridic. Astfel, simplul fapt că Șepeli
Nicolae ***** este deținut actualmente în Penitenciarul nr. 13 Chișinău nu conferă acestei
instituții calitatea de „organ sau instituție care execută pedeapsa”, în sensul art. 470 alin. (1) Cod
de procedură penală. Dimpotrivă, Penitenciarul nr.3-Leova este instituția care, eventual, ar putea
invoca chestiuni ce țin de executarea pedepsei aplicate în speță lui Șepeli Nicolae *****, iar
instanța competență teritorial este Judecătoria Cimislia, ca instanță din raza de activitate a
instituției respective. Prin urmare, a fost grav încălcat art. 25 alin. (1) și (4) Cod de procedură
penală. precum și art.6 (1) СЕРО, sub aspectul încălcării dreptului la judecarea cauzei, sale de o
instanță competentă. Mai mult ca atît, instanța a ignorat și faptul că Penitenciarul nr.l3-Chișinău,
în susținerea demersului invocă două probleme legate de executarea pedepsei (art.469 alin.(l)
pct.17) și pct.18) Cod de procedură penală), însă instanța admițând acest demers și constatând la
direct că, problema abordată este importantă și urmează explicată, totuși se abține de la
examinarea temeiului respectiv prevăzut de pct. 17) și se expune doar pe temeiul prevăzut de pct.
18, actul judecătoresc fiind nemotivat în această parte (încălcarea art.6 (1) CEDO). În lipsa unui
asemenea temei expres, art. 469 alin. (1) pct.18) Cod de procedură penală, nu poate fi interpretat
extensiv pentru a crea un temei legal nou, în special unul defavorabil persoanei eliberare de
răspundere penală. însuși, autorul demersului recunoaște în mod expres că „legea procesual-
penală nu reglementează un mecanism administrativ automat de recalculare în asemenea
situații”. Or, în materie exccuțional-penală. orice ingerință în libertatea persoanei trebuie să se
întemeieze pe o normă clară, expresă și previzibilă. Separat, art. 469 alin. (1), pct. 15) Cod de
procedură penală, reglementează expres chestiunile privind „liberarea de pedeapsă în temeiul
actului amnistiei sau stingerea executării pedepsei”, ceea ce demonstrează că legiuitorul a
prevăzut expres procedurile privind stingerea executării, însă nu a prevăzut o procedură de
reluare a executării după stingerea ei prin grațiere și nici o procedură de recalculare a unui
termen rămas neexecutat după pretinsa revocare a decretului de grațiere. Totodată, urmează a
menționa că legea nu prevede competența judecătorului de instrucție de a calcula autonom
termenul rămas de pedeapsă stinsă definitiv prin actul de grațiere, astfel încât din start urma a fi
pusă în discuție în principiu posibilitatea reluării executării pedepsei după revocarea grațierii,
individuale, competența jurisdicțională și apoi calcularea termenului rămas neexecutat,
circumstanțe necunoscute cazului.
7. Mai invocă avocatul că, anterior condamnării pronunțate în Federația Rusă. Șepeli
Nicolae ***** prin ordonanța din 07.02.2017, emisă de Anatol Pitei, Procuror în Procuratura
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, a fost recunoscut în calitate de
victimă traficului de ființe umane pe cauza penală pornită după semnele infracțiunilor prevăzute
de art. 217 alin. (4), lit. b), art. 165 alin. (1) lit. a) Cod Penal al RM, în legătură cu fapte pentru
care a fost condamnat în Federația Rusă, în temeiul sentinței din 09.11.2017. Conform art. 165
аlin. (4) Cod Penal al RM, Victima traficului de ființe umane este absolvită de răspundere penală
pentru infracțiunile săvârșite de ea în legătură cu această calitate procesuală. Ordonanță din
07.02.2017 nu a fost anulată și, în cuda poziției primei instanță, este una obligatorie și nu
necesetă reconfirmare de către instanță în baza sentinței definitive.
8. Indică avocatul că, deși legea penală garantează victimei traficului de ființe
umane absolvirea de răspundere penală, totuși cadrul legal național nu instituie mecanismul clar
de realizare acestor garanții. Anume din acest motiv, Procuratura Generală a aplicat institutul de
grațiere preșidențială, alte instrumente la acea etapă erau ineficiente. În cazul lui Șepel Nicolae,
grațierea reprezintă un instrument de realizare a garanțiilor prevăzute de art. 165 alin. (4) Cod
penal, având un caracter subsecvent în raport cu dreptul de a nu fi tras la răspundere penală
pentru fapta săvârșită. Prin urmare, revocarea grațierii, în principiu, nu ar putea autonom crea
premiză pentru readucerea persoanei în statut de condamnat, tară a fi abrogat statutul acestuia de
victimă traficului de ființe umane. Respecțiv, argumentul penitenciarului potrivit căruia termenul
de pedeapsă rămas neexecutat ar urma să fie calculat de la data expirării măsurii preventive a
arestului aplicate lui Șepeli Nicolae ***** într-o altă cauză penală este lipsit de suport normativ.
Legea nu prevede că existența unei măsuri preventive într-un alt proces penal suspendă de drept
curgerea perioadei de probațiune stabilite prin decretul de grațiere și nici că aceasta ar începe să
curgă ulterior, de la data încetării acelei măsuri preventive. Ba mai mult, Șepel Nicolae a fost
arestat pe o altă cauză la data de 19.02.2026, mult mai târziu după expirarea perioadei de
probațiune. Nici faptul invocat de Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, potrivit căruia Șepeli
Nicolae ***** după grațiere nu a fost luat la evidență de către organul de probațiune nu poate fi
imputat acestuia și nu poate constitui, prin el însuși, un temei juridic pentru concluzia că
perioada de probațiune nu ar expira și că termenul pedepsei de 07 luni și 25 zile ar fi rămas
„integral neexecutat”, deoarece obligațiile ce țin de supravegherea persoanei liberate aparțin doar
autorităților [art.273 alin.(2)-(3) Cod de executare]. O eventuală omisiune administrativă a
autorităților competente în procesul de evidentă sau supraveghere nu poate fi convertită într-o
consecință execuțional-penală defavorabilă persoanei, în lipsa unei obligații legale exprese
încălcate de aceasta. Or, Șepeli Nicolae nu a fost obligat la careva acțiuni suplimentare în
vederea executării actului de grațiere. Având în vedere prevederile legale menționate, rezultă că
procedura administrativă a grațierii este concepută cu efect final, iar nici-o normă legală nu
instituie posibilitatea revocării grațierii deja acordate, nefiind instituită o procedură expresă prin
care, după stingerea executării pedepsei prin grațiere, să poată fi reluată executarea pedepsei,
recalculat termenul rămas sau repus în curs termenul de probațiune. Astfel, instanța nu poate să-
și modifice proprie decizie, chiar dacă ulterior pronunțării a realizat că a admis o eroare, excepția
fiind doar înlăturare omisiunilor evidente în ordinea art. 248 – art. 250 Cod de procedură penală.
Însă, normele nominalizate nu se aplică speței, instanța emițând o soluție arbitrară, or înlăturarea
omisiunilor poate fi aplicată doar chestiunilor tehnico-materiale indiscutabile. La caz,
Penitenciarul nr. 13 Chișinău a solicitat concret calcularea termenului de ispășire a pedepsei
rămase din data expirării mandatului de arestare pe o altă cauză penală, instanța admițând
demersul în sensul formulat fără nicio rezervă, astfel încât logic era dacă momentul stabilit de
instanță era să coincidă cu cerința admisă (deși este evident ilegală și neprevăzută de lege
penală), de altfel instanța urma să admită demersul parțial și să stabilească o alta modalitate de
calcul al termenului pedepsei. însă instanța nici măcar nu a intrat în esența calculelor prezentate
de autoritatea penitenciară.
9. Potrivit prevederilor art. 447 alin (1) și (2) Cod de procedură penală, alin. (1)
recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. Alin. (2) instanța de
recurs fixează data examinării și dispune să se comunice părților la proces despre aceasta, cu
acordarea dreptului depunerii referinței.
10. Procurorul, condamnatul și avocatul acestuia au fost înștiințați legal despre data
examinării recursului și despre faptul că sunt în drept să depună prin intermediul Secției
monitorizare și relații publice a Curții de Apel Centru referințe sau completări la cererea de
recurs.
11. Astfel, ținînd cont de faptul că participanții la proces au fost înștiințați despre data
examinării recursului și depunerii referinței, fiind astfel întreprinse toate măsurile necesare în
vederea respectării prevederilor art. 391 Cod de procedură penală privind citarea participanților
la proces, instanța conform art. 447 alin. (1) Cod de procedură penală a dispus examinarea cauzei
fără prezența părților la proces.
Aprecierea Colegiului Penal
12. Judecînd recursul declarat la caz în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al
Curții de Apel Centru, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către de avocatul
Grecu Denis în interesele condamnatului Șepeli Nicolae *****, încheierea Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana din 16.04.2026 – privind soluționarea demersului, precum și încheierea
Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026 – privind corectarea erorii materiale,
urmînd a fi casate integral, cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care demersul directorului
Penitenciarului nr. 13 Chișinău, în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de
procedură penală, privind soluționarea chestiunilor apărute în procesul executării pedepsei în
privința condamnatului Șepeli Nicolae *****, urmează a fi respins ca nefondat, reieșind din
următoarele circumstanțe de fapt și de drept.
13. Conform prevederilor art. 449 alin. (2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanţa adoptă una din următoarele decizii: admite recursul, casînd hotărîrea, parţial
sau integral, şi ia una din următoarele soluţii: rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, dacă
prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului.
14. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau
al judecării cauzei în instanța judecătorească.
15. Astfel, conform prevederilor art. 469 alin. (1), pct. 18) Cod de procedură penală,
la executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire la schimbările în
executarea unor hotărâri, şi anume: pct. 17) explicarea suspiciunilor sau neclarităţilor care apar la
punerea în executare a pedepselor; pct. 18) alte chestiuni prevăzute de lege care apar în procesul
executării pedepselor de către condamnaţi.
16. În conformitate cu prevederile art. 470 alin. (1) Cod de procedură penală,
chestiunile privind executarea hotărârilor prevăzute la art. 469 alin.(1) pct. 1)-4), 6)–16),171) și
18) se soluţionează de către instanţa de judecată din raza de activitate a organului sau a instituţiei
care execută pedeapsa sau, după caz, de Colegiul specializat anticorupție al Judecătoriei
Chișinău.
17. Reieşind din prevederile legale consfinţite de art. 471 alin. (1) Cod de procedură
penală, chestiunile specificate la art. 469 alin. (1) pct. 5), 11) și 14) din prezentul cod se
soluționează de către judecătorii instanței de drept comun, după caz, de judecătorul de instrucție
din cadrul Colegiului specializat anticorupție al Judecătoriei Chișinău, iar chestiunile prevăzute
la celelalte puncte ale art. 469 alin. (1) din prezentul cod se soluționează de către judecătorul de
instrucție, după caz, de Colegiul specializat anticorupție al Judecătoriei Chișinău, la demersul
instituției care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia
ori, după caz, la demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituției care
pune în executare pedeapsa. Soluționarea de către instanța de judecată a chestiunilor prevăzute la
art. 469 alin. (1) pct. 1) și 2) din prezentul cod se efectuează în condițiile prevăzute la art. 266 și
267 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 și numai după respectarea
procedurii extrajudiciare stabilite. În cazul soluționării chestiunilor prevăzute la art. 469 alin.(1)
pct. 1), 2), 4), 7)–9) din prezentul cod, instituția care pune în executare pedeapsa este obligată să
prezinte raportul de evaluare privind comportamentul condamnatului, iar în cazul soluționării
chestiunii prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 3) din prezentul cod – și raportul medical respectiv.
În ședința de judecată se citează autorul demersului cu privire la soluționarea chestiunii
solicitate.
18. La data de 26.02.2026, Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău a înaintat instanței de
judecată un demers privind soluționarea chestiunilor în procesul executării pedepsei, în privința
condamnatului Șepeli Nicolae *****, prin care solicitat stabilirea spre executare a termenului
rămas neexecutat din pedeapsa aplicată, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
din 11,02.2019, deținutului Șepeli Nicolae *****, de 7 luni și 25 zile, cu dispunerea calculării
termenului de pedeapsă rămas neexecutat de la data expirării termenului de arest preventiv
aplicat deținutului Șepeli Nicolae *****.
19. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, a fost admis
demersul directorului Penitenciarului nr. 13 Chișinău, privind soluționarea chestiunii prevăzute
de art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală, în privința condamnatului Șepeli Nicolae
*****, și s-a stabilit spre executare în privința condamnatului Șepeli Nicolae ***** termenul de
pedeapsă rămas neexecutat de 7 luni și 25 zile închisoare, conform încheierii Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 11.02.2019.
20. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, s-a dispus
înlăturarea omisiunii vădite admisă în dispozitivul încheierii Judecătoriei Chișinău sediul,
Ciocana din 16.04.2026, prin completarea acesteia după cum urmează: „începutul executării
termenului de pedeapsă se calculează din momentul pronunțării prezentei încheieri”.
21. Analizînd circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, Colegiul Penal consideră
că, instanța de fond pripit și nejustificat a conchis că, la caz s-au identificat circumstanțe ce ar
constitui temei pentru intervenție și concretizare la capitolul termenului pedepsei închisorii
pasibil spre executare de continuare în privința condamnatului Șepeli Nicolae *****.
22. În acest context urmează a se reține că, instanța de fond pripit și contradictoriu a
constatat prezența de neclarități la capitolul executării pedepsei închisorii de 11 ani, numită prin
sentința Judecătoriei orașului Starîi Oskol, regiunea Belgorod, Federația Rusă, din 09.11.2017,
preluată spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, prin încheierea Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani din 11.02.2019.
23. Așadar, Colegiul penal reține că în cauza dată nu se identifică neclarități cu
privire la termenul pedepsei care urmează a fi executat de condamnatul Șepeli Nicolae *****.
Din conținutul actelor anexate la materialele cauzei rezultă atât termenul total al pedepsei, cât și
partea rămasă neexecutată, astfel încât nu se justifică intervenția instanței pentru stabilirea
acestor aspecte.
24. Din conținutul demersului înaintat de administrația Penitenciarului nr.13-
Chișinău, rezultă că ultimul nu a invocat existența unei neclarități la capitolul executării pedepsei
rămase neexecutate de către Șepeli Nicolae *****.
25. Or, asemenea chestiuni nu reprezintă neclarități în sensul art.469 alin.(1) pct.18)
Cod de procedură penală, deoarece instanța intervine în această procedură doar pentru a clarifica
aspecte neclare apărute la executarea unei hotărâri judecătorești, nu însă pentru a stabili
suplimentar modul de executare a pedepsei atunci când termenul și întinderea acesteia sunt deja
determinate.
26. În consecință, Colegiul penal concluzionează că în cauza dedusă judecății nu
exista o neclaritate susceptibilă de a fi înlăturată în procedura reglementată de art.469 alin.(1)
pct.18) Cod de procedură penală, iar intervenția instanței de fond a depășit limitele atribuțiilor
conferite de lege judecătorului de instrucție în faza executării hotărârilor penale.
27. Urmare celor expuse, Colegiul Penal va dispune admiterea cererii de recurs,
casarea încheierii instanței de fond, cu adoptarea unei noi soluții, prin care va casa atît încheierea
privind soluționarea demersului Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău, în procedura de executare
a pedepsei închisorii condamnatului, cît și a încheierii privind înlăturarea omisiunii, și va
respinge integral demersul directorului Penitenciarului nr. 13 Chișinău, în conformitate cu
prevederile art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală, privind soluționarea chestiunilor
apărute în procesul executării pedepsei în privința condamnatului Șepeli Nicolae *****.
28. Conducîndu-se de prevederile art. 447 – art. 449 alin. (1), pct. 2) lit. b) Cod
procedură penală, Colegiul penal al Curții de Apel Centru,-

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către avocatul Grecu Denis în interesele condamnatului

Șepeli Nicolae *****.
Se casează încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, privind
soluționarea chestiunilor apărute în procesul executării pedepsei în privința condamnatului Șepeli
Nicolae *****, și încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 16.04.2026, privind
înlăturarea omisiunii, a rejudeca cauza cu adoptarea unei noi hotărîri după cum urmează:
Se respinge ca nefondat demersul directorului Penitenciarului nr. 13 Chișinău, în
conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 18) Cod de procedură penală, privind
soluționarea chestiunilor apărute în procesul executării pedepsei în privința condamnatului Șepeli
Nicolae *****.
Decizia este irevocabilă.

Preşedintele completului,

Judecătorul Spoială Alexandru

Judecătorul Mihail Proca

Judecătorul Bologan Ana