DIURETICELE. PREPARATELE ANTIGUTOASE.

PREPARATELE UTILIZATE ÎN UROLITIAZĂ. PREPARATELE

UTILIZATE ÎN DEREGLĂRILE ECHILIBRULUI
HIDROELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. SUBSTITUIENŢII DE
VOLUM PLASMATIC

1. DIURETICELE
Diureticele sunt preparate care contribuie la eliminarea electroliţilor şi apei în tubii renali
cu creşterea vitezei şi volumului diurezei, micşorarea hidratării ţesuturilor şi înlăturarea
edemelor.

1.1 Clasificare
După mecanism de acţiune:
• Diuretice osmotice: manitol, ureea, glucoză, glicerină, sorbit
• Inhibitori carboanhidrazei: acetazolamidă, sultiam
• Diuretice de ansă: furosemid, torasemid, bumetanid, acid etacrinic
• Diuretice tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclotiazidă, politiazidă
• Preparate înrudite cu tiazidele: clortalidon, clopamid, indapamid, xipamid
• Antagonişti aldosteron concurenţi: spironolactonă, eplerenona, canrenonă
• Antagonişti aldosteron neconcurenţi: triamteren, amilorid

1.2 Diuretice Osmotice

Mecanism:
Cresc presiunea osmotică în sânge → atrag lichid în patul vascular → cresc VSC →
intensifică fluxul renal şi filtraţia glomerulară → cresc presiunea osmotică în tubii
proximali → reţin reabsorbţia apei şi Na → diureză apoasă.
Indicaţii principale:
• Edem cerebral (nu în traume/procese inflamatorii)
• Edem pulmonar de origine toxică
• Diureză forţată în intoxicaţii acute
• Profilaxia insuficienţei renale acute ("rinichi de şoc")
• Glaucom (criză sau intervenţii oftalmologice)
Contraindicaţii:
• Anurie, obstrucţie urinară
• Insuficienţă cardiacă acută/cronică
• Edem pulmonar cardiovascular
• Hiponatriemie, hipokaliemie
Reacţii adverse:
• Deshidratare, hiponatriemie
• Acutizarea insuficienţei cardiace
• Fenomen rebound (ureea)

1.3 Diuretice de Ansă

Mecanism:
Blochează grupele tiolice ale enzimelor din porţiunea ascendentă a ansei Henle →
inhibă reabsorbţia activă a Na, Cl, K → relaxare musculaturii vasculare → creştere flux
renal şi filtraţie glomerulară.
Preparate principale:
• Furosemid
• Torasemid
• Bumetanid
• Acid etacrinic
Indicaţii:
• Insuficienţa cardiacă acută sau cronică refractară
• Insuficienţa renală acută cu oligurie/anurie
• Edem pulmonar şi cerebral
• Hipertensiune arterială, urgenţe hipertensive
• Intoxicaţii acute cu toxine dializabile
• Ciroză hepatică cu ascită
• Hipercalciemie esenţială
Contraindicaţii:
• Hipokaliemie şi hiponatriemie marcată
• Alcaloză, deshidratare, hipovolemie
• Ciroză hepatică decompensată (precomă/comă)
• Intoxicaţie cu digitalice, comă diabetică
Reacţii adverse:
• Hipokaliemie, hiponatriemie, hipocalciemie, hipomagniemie
• Ototoxicitate (la utilizare i/v şi doze mari)
• Hiperuricemie, hiperazotemie, hiperglicemie
• Nefrotoxicitate, calculi renali
• Creşterea toxicităţii glicozidelor cardiace

1.4 Diuretice Tiazidice şi Înrudite

Mecanism:
Se secretă în tubii proximali → inhibă reabsorbţia activă a Na şi pasivă a Cl la nivelul
tubilor distali → dereglează procesele energetice → în doze mari inhibă
carboanhidraza.
Preparate:
• Tiazidice: hidroclorotiazidă, ciclotiazidă, politiazidă
• Înrudite: clortalidon, clopamid, indapamid SR (nu are efecte metabolice),
xipamid, metolazon
Indicaţii:
• Insuficienţa cardiacă cronică
• Hipertensiunea arterială esenţială şi simptomatică
• Edeme de diferită origine
• Calciuria idiopatică, urolitiază (calculi oxalaţi)
• Diabetul insipid (forma nefrogenă)
• Enureza nocturnă, glaucom
Contraindicaţii:
• Graviditate (I trimestru)
• Gută, hiperuricemie
• Diabet zaharat, insuficienţă renală avansată
Reacţii adverse:
• Hiponatriemie, hipokaliemie, hipomagniemie, hipercalciemie
• Hiperglicemie, hiperlipidemie, hiperuricemie
• Alcaloză hipocloremică

1.5 Antagonişti ai Aldosteronului

A. Antagonişti Concurenţi (Spironolactonă, Eplerenona)
Mecanism:
Blochează receptorii pentru aldosteron → previn reabsorbţia de schimb Na/K → efect
diuretic cu economisire de K → acţiune antiandrogenică și antiprogesteronică.
Indicaţii cardiovasculare:
• Insuficienţa cardiacă cronică congestivă
• Hipertensiune arterială (component IV)
• Hiperaldosteronism primar (boala Conn)
• Hiperaldosteronism secundar (ciroză, sindrom nefrotic)
• Hipokaliemie asociată cu alte diuretice
Indicaţii non-cardiovasculare (spironolactonă):
• Acnee vulgară la femei
• Hirsutism asociat cu SOP
• Alopecie androgenetică la femei
Contraindicaţii:
• Hiperkaliemie, hipercalciemie, hiponatriemie
• Insuficienţă renală/hepatică gravă
• Graviditate (I trimestru), lactaţie
Reacţii adverse:
• Hiperkaliemie, acidoză metabolică
• Ginecomastie, impotenţă la bărbaţi
 • Hirsutism, dereglări menstruale la femei
• Hepatotoxicitate
B. Antagonişti Neconcurenţi (Triamteren, Amilorid)
Mecanism:
Blochează canalele selective pentru Na → dereglează transportul pasiv → reducerea
secundară a secreţiei K.
Indicaţii:
• Insuficienţa cardiacă cronică
• Asociere cu diuretice ce provoacă hipokaliemie

1.6 Inhibitorii Carboanhidrazei

Preparate: Acetazolamidă, Sultiam
Mecanism:
Inhibă carboanhidraza → blochează schimbul H+/Na → pierdere HCO3 → acidoză
hipercloremică → efectul diuretic scade la utilizare continuă (3-5 zile).
Indicaţii:
• Glaucom
• Alcalinizarea urinei
• Alcaloză metabolică
• Epilepsie
• Forme acute ale maladiei alpiniştilor
Contraindicaţii:
• Hipersensibilitate la sulfonamide
• Insuficienţă hepatică/renală gravă
Reacţii adverse:
• Acidoză metabolică hipercloremică
• Fosfaturie, hipercalciurie → calculi renali
• Hipokaliemie, hiponatriemie

2. PREPARATE ANTIGUTOASE
Preparate ce inhibă formarea sau sporesc eliminarea acidului uric.

2.1 Colchicina (Criza Gutoasă)

Mecanism:
Se leagă de tubulină → inhibă activitatea neutrofilelor (diapedeză, fagocitoză) → reduce
migrarea leucocitelor → blochează eliberarea enzimelor lizozomale şi mediatorilor
proinflamatori.
Indicaţii:
• Tratamentul crizei de gută
• Prevenirea crizelor de gută
• Artrita acută în sarcoidoză, sclerodermie
Contraindicaţii:
• Insuficienţă renală avansată
• Hemopatii maligne, sarcină, lactaţie
Reacţii adverse:
• Dereglări digestive: greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree
• Tulburări hematologice: leucopenie, neutropenie, agranulocitoză
• Azospermie, alopecie

2.2 Uricoinhibitori (Profilaxia Gutei)

A. Alopurinol
Mecanism:
Inhibitor competitiv al xantinoxidazei → blochează formarea acidului uric din hipoxantină
şi xantină → scade uricemia → favorizează dizolvarea cristalelor de urat.
Indicaţii:
• Hiperuricemii primare/secundare
• Gută cu tofi, artrită, nefropatie, calculoză uratică
• Hiperuricemie în boli canceroase (leucemii, limfoame)
• Chimioterapie, radioterapie
Contraindicaţii:
• Criza acută de gută
• Sarcină, lactaţie
• Insuficienţă hepatică/renală gravă
Reacţii adverse:
• Erupţii cutanate, dermatită exfoliativă
• Sindrom Stevens-Johnson
• Dereglări digestive, cefalee
B. Febuxostat
Mecanism:
Inhibitor nepurinic selectiv al xantinoxidazei (forme oxidată şi redusă) → afinitate mai
înaltă decât alopurinolul → nu influenţează metabolismul purinic/pirimidinic.
Indicaţii:
• Hiperuricemie cronică cu depuneri de uraţi

2.3 Uricozurice (Uricoeliminatorii)

Preparate: Probenecid, Sulfinpirazonă, Benzbromaronă
Mecanism:
Inhibă reabsorbţia acidului uric în tubii proximali → facilitează eliminarea urinară →
scade uricemia → mobilizează uraţii din ţesuturi.
Indicaţii:
• Tratamentul de fond al gutei cronice cu funcţie renală normală (probenecid,
sulfinpirazonă)
 • Gută cronică cu funcţie renală scăzută (benzbromaronă)
• Hiperuricemie simptomatică
Contraindicaţii:
• Criza de gută
• Ulcer gastroduodenal evolutiv
• Afecţiuni renale (probenecid, sulfinpirazonă)
Reacţii adverse:
Probenecid: fenomene dispeptice, erupţii, disfuncţie renală/hepatică
Sulfinpirazonă: ulcer, hemoragii gastro-intestinale, leucopenie, trombocitopenie

2.4 Uricolitice
Pegloticaza
Inhibă uricaza → transformă acidul uric în alantoină solubilă → facilitează excreţia
renală. Utilizată în gută refractară, dar foarte imunogenă.

3. PREPARATE UTILIZATE ÎN UROLITIAZĂ

3.1 Preparate ce Modifică pH-ul Urinei
Acidifiantă:
• Amoniu clorid/citrat, arginină, calciu clorid
Alcalinizantă:
• Hidrocarbonat de sodiu, magurlit, blemaren, soluran, uralit

3.2 Preparate Spasmolitice

• Miotrope: drotaverină, papaverină, bendazol
• M-colinoblocante: atropină, platifilină
• Vegetale: cistenal, pinabină, avisan, urolesan, fitolizină

3.3 Preparate Antimicrobiene

• Antibiotice, sulfamide, nitrofuranii, chinolone

4. PREPARATE ÎN DEREGLĂRILE ECHILIBRULUI

HIDROELECTROLITIC
4.1 Soluţii Cristaloide
A. Soluţii Saline Izotone
NaCl 0,9% (serul fiziologic):
• Indicaţii: hipovolemie, deshidratare izotonă, solvent medicamente
• Contraindicaţii: acidoză, deshidratare hipertonă, hipernatriemie, hipokaliemie
Soluţii polielectrolitice:
 • Ringer, Ringer lactat, acesol, disol, trisol, rehidron
B. Soluţii Hipertone
NaCl 5%, 10%, 20%:
• Indicaţii: hiponatriemie marcată, deshidratare hipotonă
• Contraindicaţii: hipervolemie, HTA, insuficienţă cardiacă/renală, edem pulmonar
• Reacţii adverse: hipernatriemie (sete, confuzie, comă la >170 mmol/l)
C. Soluţii Hipotone
NaCl 0,45% + glucoză:
• Indicaţii: deshidratare hipertonă (intracelulară)

4.2 Săruri Minerale

Preparate kaliu:
• KCl, K hidrocarbonat, asparcam, panangină
Preparate calciu:
• Calciu clorid, gluconat, carbonat
Preparate magneziu:
• Magneziu sulfat, clorid, oxid

5. PREPARATE ÎN DEREGLĂRI ACIDO-BAZICE

5.1 Medicaţie Alcalizantă
Hidrocarbonat de Natriu (NaHCO₃ )
Mecanism:
NaHCO₃ + H⁺ → H₂ O + CO₂ + Na⁺ . Acţionează rapid în spaţiul intravascular şi
extracelular.
Indicaţii:
• Acidoză metabolică
Administrare:
• I.V.: 200-500 ml/zi 1,4%; 200 ml/zi 4%; 75-100 ml 8,4%
• Oral: 8-10 g/zi
Contraindicaţii:
• Alcaloză metabolică, hipokaliemie, hiponatriemie
• Insuficienţă cardiacă, edem pulmonar
Reacţii adverse:
• Alcaloză metabolică, edem pulmonar
• Încărcare hidrosodică, aritmii
Trometamol (THAM)
Bază aminată, difuzează mai bine decât NaHCO₃ (55% vs 33%) → alcalinizare
intracelulară superioară. Avantaj: conţinut mic de Na. Dezavantaje: inhibiţie respiratorie,
hiperosmolaritate.

5.2 Medicaţie Acidifiantă

L-arginină Clorhidrat
Indicaţii:
• Alcaloză metabolică gravă (când NaCl/KCl contraindicate)
• Insuficienţă hepatică cu hiperamoniemie
Contraindicaţii:
• Acidoze
KCl 4%
Indicaţii:
• Hipokaliemie, alcaloză hipokaliemică
Contraindicaţii:
• Hiperkaliemie, hipercloremie, oliguria, anuria

6. SUBSTITUIENŢI DE VOLUM PLASMATIC

6.1 Soluţii Coloidale
A. Dextranii
Clasificare:
• Masă moleculară mică: neopolividon, manitol, sorbitol
• Masă moleculară medie: dextran 40
• Masă moleculară mare: dextran 70
Efecte (Dextran 40 şi 70):
• Efect de volum: restabilesc VSC
• Efect hipertensiv: cresc PA, debitul cardiac
• Efect antitrombotic: scad vâscozitatea, inhibă agregarea plachetară
• Efect diuretic: cresc fluxul renal
Indicaţii:
• Şoc hipovolemic (hemoragic, traumatic, combustional, septic)
• Dereglări microcirculaţie
• Profilaxia trombozelor/tromboemboliilor
Contraindicaţii:
• Insuficienţă cardiacă avansată
• Insuficienţă renală cu oligurie/anurie
• Traume cerebrale cu hipertensiune intracraniană
• Diateze hemoragice
Reacţii adverse:
• Reacţii alergice/anafilactoide (prurit, urticarie, şoc)
• Scăderea coagulabilităţii (doze mari)
• Supraîncărcare circulatorie → edem pulmonar
Dextranii cu masă moleculară mică:
Efect detoxicant marcat, diuretic marcat. Indicaţii: intoxicaţii (peritonite, combustii,
septicemie), toxicoze.
B. Hidroxietilamidon (Refortan)
Amilopectină hidroxilată, proprietăţi coloidale similare albuminei. Efect susţinut 36 ore.
Indicaţii:
• Hipovolemie, şoc (hemoragic, traumatic, septic, combustional)
• Hemodiluţie izovolemică
C. Polimeri Polipeptidici (Poligelină)
Indicaţii:
• Şoc hipovolemic
Contraindicaţii:
• Insuficienţă cardiacă avansată
• Asociere cu sânge citrat
D. Albumina Umană
Forme:
• Soluţie izotonă 5%: substituent plasmă în hipovolemie
• Soluţie hipertonă 10-20%: aport proteic, refacere volemie
Indicaţii:
• Creştere VSC în şoc (hemoragic, traumatic)
• Hipoproteinemie (combustii, ciroză hepatică, sindrom nefrotic, pancreatită acută)
Contraindicaţii:
• Anemie gravă, insuficienţă cardiacă severă
Reacţii adverse:
• Rare: salivaţie, vomă, urticarie, şoc anafilactic

CONCLUZII
• Diureticele reprezintă un grup terapeutic esenţial cu multiple indicaţii: insuficienţă
cardiacă, HTA, edem cerebral/pulmonar, glaucom.
• Selecţia preparatului diuretic depinde de: urgenţa situaţiei, funcţia renală,
echilibrul electrolitic, patologia asociată.
• Preparatele antigutoase necesită diferenţiere clară între tratamentul crizei
(colchicină) şi profilaxia gutei (alopurinol, febuxostat, uricozurice).
• Managementul echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic necesită cunoaşterea
precisă a indicaţiilor şi contraindicaţiilor fiecărui preparat.
• Substituienţii de volum plasmatic sunt vitali în managementul şocului, cu
precauţii stricte pentru evitarea supraîncărcării circulatorii.
• Monitorizarea electroliţilor (K⁺ , Na⁺ , Ca²⁺ , Mg²⁺ ) este obligatorie la
administrarea diureticelor.