Republica Socialistă România (RSR) a fost denumirea oficială purtată
de statul român în a doua parte a perioadei comuniste (în perioada național-
comunistă) a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica Populară
Română (în perioada stalinistă).
În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea
sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la
care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii
Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae
Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.
Imnul RSR era „Trei culori”. Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu și o
sondă de petrol pe fundalul pădurilor și Carpaților, în spatele cărora se vede
soarele.
Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România, un fost
membru al Axei, care și-a răsturnat guvernul pro-Axă, a fost ocupată
de Uniunea Sovietică ca unic reprezentant al Aliaților. La 6 martie 1945, după
demonstrațiile în masă ale simpatizanților comuniști și presiunile politice din
partea reprezentantului sovietic al Comisiei Aliate de Control, a fost instalat
un nou guvern pro-sovietic care includea membri ai Partidului Muncitorilor
Români, anterior ilegalizat. Treptat, mai mulți membri ai Partidului
Muncitorilor și ai partidelor aliniate comuniștilor au câștigat controlul asupra
administrației, iar liderii politici dinainte de război au fost eliminați în mod
constant din viața politică. În decembrie 1947, Regele Mihai I a fost nevoit să
abdice și a fost declarată Republica Populară România.
La început, resursele limitate ale României de după război au fost epuizate
de „SovRom-uri”, noi companii sovieto-române scutite de impozite care au
permis Uniunii Sovietice să controleze principalele surse de venit ale
României. O altă scurgere au fost despăgubirile de război plătite Uniunii
Sovietice. Cu toate acestea, în anii 1950, guvernul comunist al României a
început să-și afirme mai multă independență, ducând, de exemplu, la
retragerea tuturor trupelor sovietice din România până în 1958. În general,
din anii 1950 până în anii 1970, țara a prezentat rate ridicate de creșterea
economică și îmbunătățiri semnificative ale mortalității infantile, speranței de
viață, alfabetizării, urbanizării și drepturilor femeilor, dar apoi au stagnat în
anii 1980.
În anii 1960 și 1970, Nicolae Ceaușescu a devenit secretar general al
Partidului Comunist (1965), președinte al Consiliului de Stat (1967), iar rolul
nou stabilit de președinte în 1974. Denunțarea lui Ceaușescu cu privire la
invazia sovietică a Cehoslovaciei din 1968 și o scurtă relaxarea în
represiunea internă a dus la o imagine pozitivă atât acasă, cât și în Occident.
Cu toate acestea, creșterea economică rapidă alimentată parțial de creditele
externe a făcut loc treptat unei austerități și represiunii politice care au dus
la căderea violentă a guvernului său totalitar în decembrie 1989.
Mulți oameni au fost executați sau au murit în arest în timpul existenței
României comuniste, majoritatea în perioada stalinistă a anilor 1950. În timp
ce execuțiile judiciare între 1945 și 1964 au fost de 137, decesele în arest
sunt estimate la zeci sau sute de mii. Alții au fost arestați din motive politice,
economice sau din alte motive și au suferit închisoare sau torturi.
Constituția din 1965 a rămas în vigoare după dizolvare și a fost modificată
pentru a reflecta tranziția României la democrație. A fost înlocuită de actuala
constituție la 8 decembrie 1991, după ce un referendum la nivel național a
abolit complet sistemul socialist de guvernare și l-a înlocuit cu un sistem
semi-prezidențial.
Istoric
Parte dintr-o serie despre
România comunistă
Organizații
De partidPartidul Comunist
Român · Academia
Ștefan
Gheorghiu · Scînteia · G
ărzile
Patriotice · Uniunea
Tineretului
Comunist · Organizația
Pionierilor · Șoimii Patriei
Marea Adunare
De stat Națională · Consiliul de
Stat · Securitate
Biserica
Altele
Ortodoxă · Comturist
Lideri
Petru Groza
Ana Pauker
Gheorghe Gheorghiu-Dej
Ion Gheorghe Maurer
Chivu Stoica
Nicolae Ceaușescu
Elena Ceaușescu
Ideologie
Constituția din 1965
Totalitarism
Comunismul național
Tezele din iulie
Protocronism
Cultul personalității lui Ceaușescu
Politici
Colectivizarea
Naționalizarea
Campania de alfabetizare
Planurile cincinale
Destalinizarea
Sistematizarea
Politica de austeritate din anii 1980
Cultură
Daciada
Cîntarea României
Cenaclul Flacăra
Obsedantul deceniu
Emblema RSR
Drapelul RPR
Drapelul RSR
Represiune
Cenzura
Canalul Dunăre–Marea Neagră
Reeducarea
Deportările în Bărăgan
Înscenarea de la Tămădău
Experimentul Pitești
Închisoarea Sighet
Proteste și rezistență
Rezistența anticomunistă din
România
Mișcările studențești din București
din 1956
Disidența sub Nicolae Ceaușescu
Greva minerilor din Valea Jiului din
1977
SLOMR
Revolta de la Brașov
Scrisoarea celor șase
Revoluția Română din 1989
Relațiile cu URSS
Ocupația sovietică (1944–1958)
SovRom
Desatelizarea Republicii Socialiste
România
Relațiile cu alte state
Relațiile dintre RSR și Coreea de
Nord
v
d
m
Istoria României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul
României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Evul Mediu timpuriu în
România
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii
moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
România în al Doilea Război
Mondial
Comunismul în România
Ocupația sovietică a României
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România după 1989
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română
Portal România
v•d•m
Republica Socialistă România în 1966
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în urma unui cancer la plămâni.
După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit Nicolae
Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-
stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a
părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid
Brejnev.
În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel
al partidului în Partidul Comunist Român.
În primii săi ani petrecuți în fruntea partidului, Ceaușescu era popular atât în
țară cât și în străinătate. Aprovizionarea cu alimente era bună, bunurile de
larg consum au reînceput să apară, cenzura a fost slăbită și s-a înregistrat o
deschidere culturală spre occident. Momentul de maximă popularitate a lui
Ceaușescu a fost cel al discursului de condamnare a invaziei sovietice din
Cehoslovacia din 1968. În scurtă vreme însă, popularitatea lui în țară a
început să scadă, în ciuda bunului său nume în străinătate. România a
continuat să aibă relații bune cu guvernele occidentale și cu instituțiile
internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. În
timpul lui Ceaușescu, România a stabilit sau a păstrat relațiile diplomatice cu
țări precum Germania de Vest, Israelul, China sau Albania, care din diferite
motive aveau relații tensionate cu Moscova.
Republica Socialistă România în 1967
(înaintea reformei administrative din 1968)
Perioada de libertate și prosperitate a fost însă relativă. Chiar de la începutul
perioadei în care s-a aflat la putere, în 1966, Ceaușescu a hotărât
introducerea unei noi politici demografice, luându-se măsura
interzicerii avorturilor și contracepției și sprijinirea creșterii natalității.
Au existat numero
Republica Socialistă România (RSR) a fost denumirea oficială purtată
de statul român în a doua parte a perioadei comuniste (în perioada național-
comunistă) a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica Populară
Română (în perioada stalinistă).
În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea
sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la
care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii
Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae
Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.
Imnul RSR era „Trei culori”. Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu și o
sondă de petrol pe fundalul pădurilor și Carpaților, în spatele cărora se vede
soarele.
Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România, un fost
membru al Axei, care și-a răsturnat guvernul pro-Axă, a fost ocupată
de Uniunea Sovietică ca unic reprezentant al Aliaților. La 6 martie 1945, după
demonstrațiile în masă ale simpatizanților comuniști și presiunile politice din
partea reprezentantului sovietic al Comisiei Aliate de Control, a fost instalat
un nou guvern pro-sovietic care includea membri ai Partidului Muncitorilor
Români, anterior ilegalizat. Treptat, mai mulți membri ai Partidului
Muncitorilor și ai partidelor aliniate comuniștilor au câștigat controlul asupra
administrației, iar liderii politici dinainte de război au fost eliminați în mod
constant din viața politică. În decembrie 1947, Regele Mihai I a fost nevoit să
abdice și a fost declarată Republica Populară România.
La început, resursele limitate ale României de după război au fost epuizate
de „SovRom-uri”, noi companii sovieto-române scutite de impozite care au
permis Uniunii Sovietice să controleze principalele surse de venit ale
României. O altă scurgere au fost despăgubirile de război plătite Uniunii
Sovietice. Cu toate acestea, în anii 1950, guvernul comunist al României a
început să-și afirme mai multă independență, ducând, de exemplu, la
retragerea tuturor trupelor sovietice din România până în 1958. În general,
din anii 1950 până în anii 1970, țara a prezentat rate ridicate de creșterea
economică și îmbunătățiri semnificative ale mortalității infantile, speranței de
viață, alfabetizării, urbanizării și drepturilor femeilor, dar apoi au stagnat în
anii 1980.
În anii 1960 și 1970, Nicolae Ceaușescu a devenit secretar general al
Partidului Comunist (1965), președinte al Consiliului de Stat (1967), iar rolul
nou stabilit de președinte în 1974. Denunțarea lui Ceaușescu cu privire la
invazia sovietică a Cehoslovaciei din 1968 și o scurtă relaxarea în
represiunea internă a dus la o imagine pozitivă atât acasă, cât și în Occident.
Cu toate acestea, creșterea economică rapidă alimentată parțial de creditele
externe a făcut loc treptat unei austerități și represiunii politice care au dus
la căderea violentă a guvernului său totalitar în decembrie 1989.
Mulți oameni au fost executați sau au murit în arest în timpul existenței
României comuniste, majoritatea în perioada stalinistă a anilor 1950. În timp
ce execuțiile judiciare între 1945 și 1964 au fost de 137, decesele în arest
sunt estimate la zeci sau sute de mii. Alții au fost arestați din motive politice,
economice sau din alte motive și au suferit închisoare sau torturi.
Constituția din 1965 a rămas în vigoare după dizolvare și a fost modificată
pentru a reflecta tranziția României la democrație. A fost înlocuită de actuala
constituție la 8 decembrie 1991, după ce un referendum la nivel național a
abolit complet sistemul socialist de guvernare și l-a înlocuit cu un sistem
semi-prezidențial.
Istoric
Parte dintr-o serie despre
România comunistă
Organizații
Partidul Comunist
Român · Academia
Ștefan
Gheorghiu · Scînteia · G
De partidărzile
Patriotice · Uniunea
Tineretului
Comunist · Organizația
Pionierilor · Șoimii Patriei
Marea Adunare
De stat Națională · Consiliul de
Stat · Securitate
Biserica
Altele
Ortodoxă · Comturist
Lideri
Petru Groza
Ana Pauker
Gheorghe Gheorghiu-Dej
Ion Gheorghe Maurer
Chivu Stoica
Nicolae Ceaușescu
Elena Ceaușescu
Ideologie
Constituția din 1965
Totalitarism
Comunismul național
Tezele din iulie
Protocronism
Cultul personalității lui Ceaușescu
Politici
Colectivizarea
Naționalizarea
Campania de alfabetizare
Planurile cincinale
Destalinizarea
Sistematizarea
Politica de austeritate din anii 1980
Cultură
Daciada
Cîntarea României
Cenaclul Flacăra
Obsedantul deceniu
Emblema RSR
Drapelul RPR
Drapelul RSR
Represiune
Cenzura
Canalul Dunăre–Marea Neagră
Reeducarea
Deportările în Bărăgan
Înscenarea de la Tămădău
Experimentul Pitești
Închisoarea Sighet
Proteste și rezistență
Rezistența anticomunistă din
România
Mișcările studențești din București
din 1956
Disidența sub Nicolae Ceaușescu
Greva minerilor din Valea Jiului din
1977
SLOMR
Revolta de la Brașov
Scrisoarea celor șase
Revoluția Română din 1989
Relațiile cu URSS
Ocupația sovietică (1944–1958)
SovRom
Desatelizarea Republicii Socialiste
România
Relațiile cu alte state
Relațiile dintre RSR și Coreea de
Nord
v
d
m
Istoria României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul
României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Evul Mediu timpuriu în
România
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii
moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
România în al Doilea Război
Mondial
Comunismul în România
Ocupația sovietică a României
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România după 1989
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română
Portal România
v•d•m
Republica Socialistă România în 1966
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în urma unui cancer la plămâni.
După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit Nicolae
Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-
stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a
părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid
Brejnev.
În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel
al partidului în Partidul Comunist Român.
În primii săi ani petrecuți în fruntea partidului, Ceaușescu era popular atât în
țară cât și în străinătate. Aprovizionarea cu alimente era bună, bunurile de
larg consum au reînceput să apară, cenzura a fost slăbită și s-a înregistrat o
deschidere culturală spre occident. Momentul de maximă popularitate a lui
Ceaușescu a fost cel al discursului de condamnare a invaziei sovietice din
Cehoslovacia din 1968. În scurtă vreme însă, popularitatea lui în țară a
început să scadă, în ciuda bunului său nume în străinătate. România a
continuat să aibă relații bune cu guvernele occidentale și cu instituțiile
internaționale precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. În
timpul lui Ceaușescu, România a stabilit sau a păstrat relațiile diplomatice cu
țări precum Germania de Vest, Israelul, China sau Albania, care din diferite
motive aveau relații tensionate cu Moscova.
Republica Socialistă România în 1967
(înaintea reformei administrative din 1968)
Perioada de libertate și prosperitate a fost însă relativă. Chiar de la începutul
perioadei în care s-a aflat la putere, în 1966, Ceaușescu a hotărât
introducerea unei noi politici demografice, luându-se măsura
interzicerii avorturilor și contracepției și sprijinirea creșterii natalității.
Au existat numero