Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. LP246/2018

din 15.11.2018

privind procedura notarială

Publicat : 01.02.2019 în MONITORUL OFICIAL Nr. 30-37 art. 89 Data intrării în vigoare

MODIFICAT

LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în vigoare 23.06.26

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte principiile procedurii notariale, competenţa notarului,

procedura de întocmire a actelor notariale şi de îndeplinire a acţiunilor notariale, cerinţele
înaintate faţă de acestea.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică notarilor şi altor persoane abilitate prin lege
cu atribuţii de autentificare a actelor juridice și legalizare a copiilor, extraselor și
semnăturilor de pe documente.

Articolul 2. Principiile procedurii notariale

Procedura notarială este guvernată de următoarele principii:

a) legalitatea;

b) independenţa notarului şi supunerea numai legii;

c) întocmirea actelor notariale în mod egal pentru toate persoanele, fără discriminare;

d) imparţialitatea;

e) confidenţialitatea;

f) caracterul nelitigios al procedurii notariale.

Articolul 3. Asigurarea confidenţialităţii

 (1) Notarul creează în cadrul biroului notarului condiţiile necesare pentru asigurarea
confidenţialităţii. Dacă actul notarial este întocmit în afara sediului biroului notarului,
solicitantul actului notarial este obligat să asigure crearea condiţiilor necesare pentru
păstrarea confidenţialităţii.

(2) Notarul, notarul stagiar şi personalul care asigură activitatea notarului au

obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat
cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea
raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care legea, persoanele care au oferit
informațiile, după caz, subiecții datelor cu caracter personal sau instanţa de judecată îl
eliberează de această obligaţie.

(3) Terţele persoane pot asista la întocmirea actului notarial dacă solicitantul actului
notarial a solicitat prin cerere acest fapt. În acest caz, notarul va stabili identitatea terţilor
care asistă la întocmirea actului şi va cere acestora depunerea declaraţiei de
confidenţialitate.

(4) Modelul declaraţiei de confidenţialitate este aprobat de către Camera Notarială.

Articolul 4. Activitatea notarială

Activitatea notarială se realizează prin întocmirea de către notar a actelor notariale,

prin îndeplinirea acţiunilor și procedurilor notariale şi oferirea consultaţiilor notariale, în
vederea exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.

Articolul 5. Actul notarial și acțiunea notarială

(1) Actul juridic este încheiat în formă autentică în baza legii sau la cererea persoanei
interesate.

(2) Actul notarial se întocmește în formă scrisă, la cererea persoanelor interesate,

dacă legea nu prevede altfel.

[Art.5 al.(2) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(3) Actul notarial se întocmește în formă de autentificare, legalizare şi certificare.

(4) Actul notarial, pe lângă textul care expune conținutul actului juridic, include
obligatoriu și girul notarial, fără de care actul notarial este nul.

(5) În procedura succesorală, de certificare a faptelor prevăzute de lege, de primire în

depozit a mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor financiare, de primire a
documentelor la păstrare şi în alte cazuri prevăzute de lege se eliberează certificatul
respectiv.

(6) Actul notarial şi girul notarial sînt întocmite pe suport de hârtie sau în formă de
document electronic, având aceeași forță juridică.

(7) În cazul întocmirii actelor notariale pe blanchete speciale de strictă evidență,

acestea se înregistrează la Ministerul Justiţiei. Forma şi conţinutul blanchetelor speciale pe
care se întocmesc actele notariale se aprobă de către Ministerul Justiției.

(8) Actul notarial purtând ștampila și semnătura notarului sau semnătura electronică
calificată a notarului este de autoritate publică, se prezumă legal, veridic și are forță
probantă și, după caz, forță executorie prevăzute de lege. Semnătura electronică calificată a
notarului aplicată pe actul notarial electronic substituie ștampila și semnătura olografă a
acestuia.

[Art.5 al.(8) în redacția LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în vigoare

23.06.26]

(9) Acţiunea notarială reprezintă o totalitate de fapte întreprinse și acte emise de

notar, îndreptate spre stabilirea faptelor şi împrejurărilor necesare întocmirii şi executării
actului notarial sau îndeplinirii procedurii notariale. Dispozițiile prezentei legi cu privire la
actul notarial sînt aplicabile și acțiunilor notariale, în măsura în care legea nu prevede
altfel.
1
Articolul 5 . Actul notarial electronic și actul notarial

întocmit prin comunicare la distanță

(1) Actul notarial electronic se întocmește cu respectarea condițiilor de procedură

stabilite de prezenta lege, de Legea nr.124/2022 privind identificarea electronică și
serviciile de încredere și de Regulamentul cu privire la cerințele și modalitățile de întocmire
a actelor notariale la distanță/electronic, aprobat prin ordinul ministrului justiției după
consultarea Camerei Notariale. Actul notarial electronic se semnează de către părți sau
reprezentanții lor și, după caz, de cei chemați a încuviința actele pe care părțile le
întocmesc prin utilizarea semnăturii electronice calificate, conform regulilor stabilite la art.
15 din prezenta lege.

(2) Întocmirea actului notarial prin comunicare la distanță se realizează dacă notarul
și toți participanții sunt de acord cu această modalitate de întocmire a actului notarial,
asigură prezența simultană și pot comunica față în față prin intermediul mijloacelor de
comunicare electronică. Comunicarea la distanță nu se poate desfășura dacă cel puțin unul
dintre participanți nu este de acord cu o astfel de comunicare sau nu deține mijloacele
tehnice necesare.

(3) Condițiile prevăzute la alin.(2) nu se consideră realizate dacă cel puțin unul dintre
participanți nu a asigurat contactul vizual și auditiv neîntrerupt pe parcursul desfășurării
acțiunii.

(4) Stabilirea identității, a capacității de exercițiu și a discernământului, citirea,

semnarea actului notarial și exprimarea consimțământului pot fi realizate fără prezența
fizică a unor sau a tuturor persoanelor vizate, cu utilizarea mijloacelor de comunicare
electronică, nu doar în procesul de întocmire a actului notarial electronic, dar și în
procedurile de întocmire a actelor notariale semnate olograf. Acțiunile respective pot fi
realizate la distanță, cu respectarea prevederilor prezentei legi, dacă o astfel de comunicare
cu părțile nu periclitează imparțialitatea și confidențialitatea procedurii notariale.
 (5) Nu pot fi întocmite în formă de document electronic și prin comunicare la distanță
următoarele acte și acțiuni notariale:

a) certificarea aflării persoanei în viață sau a aflării persoanei într-un anumit loc;

b) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a administratorului masei

succesorale;

c) asigurarea probelor;

d) autentificarea testamentelor;

e) primirea la păstrare a testamentului olograf și a altor documente pe suport de

hârtie;

f) actele de protest al cambiilor;

g) actele de protest al cecurilor în caz de neplată;

h) alte acte și acțiuni notariale prevăzute de lege.

(6) Modul de inițiere, desfășurare și de încheiere a ședințelor de comunicare la

distanță, precum și semnarea actelor notariale electronice se stabilesc prin Regulamentul
cu privire la cerințele și modalitățile de întocmire a actelor notariale la distanță/electronic.

[Art.51 introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în vigoare

23.06.26]

Capitolul II

REGULI GENERALE DE ÎNTOCMIRE

A ACTELOR NOTARIALE

Articolul 6. Locul întocmirii actelor notariale

(1) Actele notariale se întocmesc în biroul notarului, în timpul zilelor lucrătoare şi

programului de lucru afişat în incinta sediului biroului.

(2) Cu titlu de excepție și în mod justificat, atunci când o cer circumstanțele cazului,
iar actele notariale nu pot fi întocmite altfel, la cererea persoanelor, actul notarial poate fi
întocmit în afara zilelor lucrătoare şi/sau programului de lucru și în afara sediului biroului,
în limitele teritoriului de activitate.

(3) Solicitantul întocmirii actului notarial în afara sediului biroului notarului şi/sau în
afara programului de lucru suportă cheltuielile aferente conform legii.

(4) Actul notarial electronic se consideră întocmit la sediul biroului notarului care l-a
întocmit.

[Art.6 al.(4) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 7. Termenul de întocmire a actului notarial

(1) Actul notarial se întocmește într-un termen rezonabil stabilit de către notar
împreună cu solicitantul actului notarial conform programării prealabile. Termenul
rezonabil se determină în funcție de complexitatea actului, de timpul necesar obţinerii şi
prezentării documentelor necesare, de posibilităţile de prezentare în faţa notarului a
părţilor actului şi, după caz, de alte circumstanţe.

(2) În funcție de complexitatea sau de necesitatea întreprinderii anumitor măsuri şi

acţiuni în vederea verificării unor date suplimentare necesare întocmirii actului notarial,
notarul sau părţile pot solicita mainarea întocmiriii acestuia pentru un termen rezonabil,
care se aduce la cunoştinţa solicitanţilor actului notarial.

Articolul 8. Refuzul întocmirii actului notarial

și îndeplinirii acțiunii notariale

(1) Notarul refuză întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale
solicitate dacă:

a) acestea sînt contrare legii, bunelor moravuri sau nu corespund cerințelor legale
pentru întocmirea/îndeplinirea lor;

b) acestea urmează a fi întocmite/îndeplinite de către un alt notar;

c) părțile actului notarial, solicitantul nu dispun de autorizarea cerută de lege sau

reprezentantul nu dispune de împuternicirile necesare;

c1) nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 51;

[Art.8 al.(1), lit.c1) introdusă prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în
vigoare 23.06.26]

d) legea prevede expres obligația de a refuza întocmirea actului notarial sau

îndeplinirea acțiunii notariale.

(2) Notarul poate refuza întocmirea unui act notarial sau îndeplinirea unei acțiuni
solicitate de parte dacă:

a) este solicitată întocmirea/îndeplinirea lor în afara programului de lucru;

b) nu sînt achitate taxele şi plăţile stabilite, precum şi nu sînt suportate toate

cheltuielile necesare pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale;

c) nu sînt prezentate documentele necesare sau documentele prezentate sînt

incomplete ori nu corespund formei prevăzute de lege;

[Art.8 al.(2), lit.c) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

d) datele din documentele prezentate nu coincid cu datele din registrele de publicitate

ținute în formă electronică;

e) nu poate identifica partea sau stabili discernământul acesteia, dacă această stare
rezultă din comportamentul acesteia.

(21) Suplimentar prevederilor alin. (2), notarul poate refuza întocmirea unui act
notarial prin comunicare la distanță în cazul:

a) existenței dubiilor cu privire la certitudinea identificării solicitantului sau a altor

participanți;

b) unei situații când, potrivit convingerii notarului, stabilirea voinței participanților

sau explicarea conținutului și a efectelor juridice ale actului solicitat impune necesitatea
prezenței fizice a participanților;

c) identificării unui risc ținând cont de natura, scopul actului sau valoarea acestuia.

[Art.8 al.(21) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(3) Dacă solicitantul insistă asupra introducerii în actul notarial a unor clauze care
trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau la veridicitatea datelor pe care le conține, iar
întocmirea actului notarial nu poate fi refuzată sau suspendată, notarul va atrage atenţia
asupra posibilelor consecinţe juridice şi va face menţiune expresă în act. Dacă partea se
opune la inserarea menţiunii, notarul va refuza întocmirea actului.

(4) Decizia notarului de a nu întocmi actul notarial prin comunicare la distanță nu

poate fi contestată.

[Art.8 al.(4) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 9. Suspendarea sau amânarea întocmirii

actului notarial și îndeplinirii acțiunii notariale

(1) Întocmirea actului notarial se suspendă în baza încheierii instanţei de judecată.

(2) Suspendarea întocmirii actului notarial încetează în baza încheierii irevocabile de

anulare a măsurii de asigurare a acțiunii notariale sau în temeiul hotărârii judecătoreşti
definitive.

(3) La cererea scrisă a persoanei care justifică un interes legitim, notarul, prin
încheiere, poate suspenda pentru o singură dată întocmirea actului notarial pe un termen de
până la 30 de zile, informând solicitantul despre necesitatea prezentării încheierii instanţei
de judecată privind suspendarea întocmirii actului notarial. Dacă până la expirarea
termenului, persoana interesată nu va prezenta notarului încheierea instanţei de judecată
privind suspendarea întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acțiunii notariale, notarul
întocmește actul sau îndeplinește acțiunea notarială solicitată.

(4) Notarul din oficiu, prin încheiere, amână întocmirea actului notarial sau a acțiunii
notariale dacă documentele prezentate trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau
valabilitatea lor. În acest caz, notarul va reţine actele prezentate şi va expedia autorităţilor
competente demersurile necesare. Întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii
notariale amânate va fi reluată după primirea răspunsului privind autenticitatea sau
valabilitatea actelor.

(5) În cazul în care, în urma confruntării informațiilor din registrele de publicitate, a

celor comunicate de sursele primare („furnizorii de informații” – în sensul Legii nr.
982/2000 privind accesul la informații), inclusiv a informațiilor comunicate de solicitant,
precum și a situației de fapt constatate de către notar în cadrul procedurii de întocmire a
actului notarial și îndeplinire a acțiunii notariale, rezultă că documentele prezentate nu sînt
autentice, notarul va reține actele și va sesiza organele de drept.

Articolul 10. Încheierea de amânare, suspendare

sau refuz al întocmirii actului notarial

sau îndeplinirii acțiunii notariale

(1) Amânarea, suspendarea sau refuzul poate fi exprimat părţilor în formă verbală
sau, în scris, sub formă de încheiere.

(2) În termen de 10 zile lucrătoare din momentul comunicării cererii de eliberare a

încheierii de amânare, suspendare sau refuz, notarul va emite încheierea care va cuprinde
obligatoriu data emiterii, numele şi prenumele notarului, datele solicitantului actului
notarial, actul notarial solicitat, motivele de fapt şi de drept ale amânării, suspendării sau
refuzului, cu invocarea temeiului legal, calea de atac şi termenul de exercitare a încheierii.

(3) Cererea de eliberare a încheierii de amânare, suspendare sau refuz va cuprinde:

informaţia cu privire la tipul actului sau acţiunii solicitate şi documentele prezentate pentru
întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale. Documentele enumerate în
cerere se anexează la aceasta.

(4) Încheierea se întocmeşte în 2 exemplare şi se înregistrează în registrul de

corespondenţă al notarului. Un exemplar, împreună cu actele anexate la cererea de
eliberare a încheierii, se înmânează sau se expediază prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire solicitantului, iar al doilea exemplar, împreună cu copia actelor
prezentate, se păstrează în arhiva notarului.

(5) Încheierea de amânare, suspendare sau refuz poate fi atacată în procedura de

contencios administrativ, conform legislaţiei în vigoare.

Articolul 11. Competenţa notarului

(1) Notarul întocmește și îndeplinește următoarele acte şi acțiuni notariale:

 a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;

b) autentificarea înscrisurilor;

c) procedura succesorală notarială;

d) eliberarea certificatului de moştenitor;

e) eliberarea certificatelor de proprietate;

f) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

g) legalizarea semnăturilor de pe documente;

h) legalizarea semnăturii traducătorului sau interpretului autorizat;

i) actele de protest al cambiilor și al cecurilor;

j) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a administratorului masei

succesorale;

k) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele;

l) efectuarea și certificarea traducerilor;

m) transmiterea înscrisurilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi

juridice şi, după caz, eliberarea certificatului;

n) primirea în depozit a mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor

financiare;

o) somarea publică a creditorilor;

p) asigurarea probelor;

q) organizarea şi desfășurarea licitaţiilor, certificarea etapelor procedurale ale

licitaţiilor sau ale rezultatelor acestora;

r) desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor;

s) eliberarea duplicatelor actelor notariale;

t) medierea în condiţiile legii;

u) învestirea cu formulă executorie;

u1) depunerea cererii de înregistrare а drepturilor în registrul bunurilor imobile;

v) orice alte acte şi acţiuni prevăzute de actele normative.

(2) Notarii pot da şi consultaţii juridice în materie notarială altele decât cele privind
conţinutul actelor pe care le întocmesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi
de solicitanți, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice care pot fi supuse autentificării
notariale.

(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, notarul are competenţă generală, cu

următoarele excepţii:

a) - abrogată;

b) - abrogată;

c) actele de protest al cambiilor şi al cecurilor se întocmesc de către notarul care

desfăşoară activitate pe teritoriul unde se află debitorul;

d) eliberarea duplicatului de pe actul notarial se face de către notarul în a cărui

arhivă se păstrează originalul acestuia;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

(4) Conflictele de competenţă între notari se soluţionează de către Consiliul Camerei

Notariale, la sesizarea notarului sau a părţii interesate.

Articolul 12. Stabilirea identităţii participanților

la procedura de întocmire a actului notarial

(1) Notarul stabileşte identitatea solicitantului actului notarial și a altor participanţi la

procedura de întocmire a actului notarial.

(2) Identitatea se stabileşte în baza actelor de identitate. În cazul în care există dubii
în privința identității sau a veridicității actului de identitate, notarul stabilește identitatea
persoanei în baza informației din Registrul de stat al populației.

(3) Identitatea cetăţenilor străini și apatrizi se stabileşte de către notar în baza

documentului de călătorie valabil, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, sau în
baza actelor de identitate eliberate în conformitate cu Legea nr. 273/1994 privind actele de
identitate din sistemul naţional de paşapoarte.

(4) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sînt:

a) pentru cetățenii Republicii Moldova și rezidenții permanenți ai Republicii Moldova:

numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), cu excepțiile
prevăzute de lege, cetățenia, domiciliul sau, în lipsa acestuia, reşedinţa temporară;

b) pentru cetățenii străini, apatrizi, persoanele fizice nerezidente în Republica

Moldova: numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP),
după caz, precum și seria și numărul actului de identitate, cetăţenia cetățenilor străini şi
reşedinţa declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;

c) pentru persoana juridică autohtonă: denumirea, sediul şi numărul de identificare de

stat al unității de drept (IDNO) sau numărul de înregistrare în registrele speciale, pentru
asociaţii şi fundaţii, după caz;

d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul, rezidența fiscală şi numărul de

înregistrare emis de autoritatea competentă din ţara de origine;

e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul fiscal, domiciliul și

sediul profesional, cu specificarea activităţii desfăşurate.

(5) În cazul întocmirii actelor notariale electronice prin comunicare la distanță,

stabilirea și verificarea identității participanților de către notar se efectuează utilizând
metode de identificare alternative recunoscute la nivel național, care oferă un nivel de
asigurare echivalent, din perspectiva fiabilității, cu prezența fizică. Procesul de stabilire și
verificare a identității participanților se desfășoară în conformitate cu prevederile prezentei
legi și implică utilizarea informației din Registrul de stat al populației și, după caz, a actului
de identitate al participanților. Metodele de identificare la distanță a participanților sunt
stabilite prin ordinul ministrului justiției, în limita normelor aprobate de Guvern, după
consultarea Camerei Notariale.

[Art.12 al.(5) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 13. Stabilirea capacităţii de exerciţiu

și a discernământului

(1) În vederea stabilirii capacității de exercițiu și a discernământului, suplimentar

criteriului de vârstă și cazurilor de emancipare, notarul este obligat să verifice în registrul
de publicitate respectiv informația despre existența în privința părților actului notarial și a
solicitanților adulți a măsurilor de ocrotire contractuale sau judiciare și să verifice
necesitatea autorizării cerute de lege pentru încheierea actelor juridice solicitate, iar în
cazul în care notarul constată lipsa unei astfel de autorizări sau condițiile măsurilor de
ocrotire nu permit întocmirea actului notarial solicitat, emite o încheiere de refuz al
întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acțiunii notariale.

(2) Notarul verifică dacă solicitantul actului notarial poate să-şi exprime în mod
expres consimțământul, să conştientizeze acţiunile sale, să le dirijeze, fiind în stare să
aprecieze efectele juridice ale actului notarial solicitat și ale acţiunilor sale la momentul
întocmirii actului.

(3) Notarul în condițiile art. 337 alin. (2) al Codului civil nu va refuza întocmirea
actului notarial la solicitarea persoanei.

Articolul 14. Verificarea capacităţii juridice

a persoanei juridice

(1) Pentru autentificarea actului juridic în numele persoanei juridice sau cu

participarea acesteia, notarul va accesa registrul de publicitate respectiv pentru
confirmarea înregistrării persoanei juridice şi, după caz, a componenței organelor de
conducere a acesteia, va verifica actul de constituire şi competenţa organului de conducere,
documentele care confirmă împuternicirile de reprezentare şi limitele mandatului
reprezentantului, inclusiv prin verificarea registrului electronic unic al procurilor.

(2) În lipsa informației în registrul de publicitate respectiv, precum și în cazul

persoanelor juridice nerezidente, faptele prevăzute la alin. (1) se vor verifica în baza actelor
prezentate.

(3) În cazul în care actele prezentate de persoanele juridice rezidente nu corespund

cu informațiile pasibile de înregistrare în registrele de publicitate respective, notarul va
întocmi actul notarial sau va îndeplini acțiunea notarială solicitată doar în baza informației
actualizate din registrele de publicitate.

Articolul 15. Semnarea actelor notariale

(1) Actul notarial, inclusiv anexele care fac parte integrantă din actul respectiv, se
semnează în faţa notarului de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi
a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martori, traducători autorizați, interpreţi
autorizați şi alte persoane, dacă este cerută prezenţa lor.

(11) În cazul întocmirii actului notarial electronic, aplicarea semnăturii electronice de

către participanți poate avea loc în fața notarului sau la distanță.

[Art.15 al.(11) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) Încuviinţarea reprezentantului legal pentru încheierea actului juridic se exprimă

nemijlocit prin semnarea actului notarial de către reprezentant. În lipsa unuia dintre
reprezentanţi, încuviinţarea celuilalt reprezentant, dacă este cerută de legislație, se exprimă
printr-o declaraţie autentificată, cu indicarea tuturor condiţiilor esenţiale ale actului juridic.

(3) În cazul în care solicitantul actului notarial este analfabet, nevăzător sau din
pricina dizabilității fizice, a bolii sau din alte cauze întemeiate nu poate semna personal
actul, după ce a fost citit actul notarial şi a fost exprimat consimțământul la semnarea lui,
acesta desemnează o altă persoană să semneze actul în numele său, consemnându-se
acestea în girul notarial.

(4) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este analfabet, la întocmirea
actelor notariale este obligatorie prezenţa unui interpret autorizat al semnelor celor surzi,
muţi ori surdomuţi, care va comunica solicitantului conţinutul înscrisului notarial şi îl va
semna, consemnându-se acestea în girul notarial.

(5) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este cărturar, el va depune o
cerere scrisă prin care solicită întocmirea actului notarial. Solicitantul va semna personal
înscrisul notarial după ce a citit conţinutul acestuia.

(6) Se interzice semnarea actului notarial pentru solicitantul surd, mut, surdomut,
analfabet, sau participarea în calitate de interpret al solicitantului, sub sancţiunea nulităţii,
de către persoana care:
 a) este minoră sau persoana în privința căreia este insituită o măsură de ocrotire
judiciară;

b) nu are discernământ la momentul întocmirii actului;

c) este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab văzătoare;

d) este analfabetă;

e) este parte a actului notarial, reprezentantul solicitantului sau persoana pe numele

căreia se întocmeşte actul notarial;

f) obţine un avantaj în rezultatul întocmirii actului;

g) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, până la gradul doi
inclusiv, cu solicitantul actului notarial sau soţul/soția acestuia;

h) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, până la gradul doi
inclusiv, cu notarul la care se întocmește actul notarial sau soţul/soția acestuia;

i) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte

actul notarial.

(7) Nu se admite trecerea semnăturilor părţilor actului notarial pe o foaie fără text.

(8) Notarul informează semnatarul despre interdicțiile prevăzute la alin. (6) și despre
consecinţele necomunicării acestora, cu efectuarea menţiunilor respective de
preîntâmpinare în girul notarial.

Articolul 16. Actele notariale întocmite prin reprezentant

(1) La autentificarea actului juridic prin reprezentant, notarul verifică împuternicirile

de reprezentare, păstrând în arhivă originalul sau copia legalizată a actului ce confirmă
împuternicirile de reprezentare.

(2) Stabilirea identităţii, capacităţii de exerciţiu și a discernământului

reprezentantului la întocmirea actului notarial se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi pentru
solicitantul care acţionează în nume propriu, conform prezentei legi.

(3) Se interzice semnarea actului în numele solicitantului reprezentat de către

persoana care:

a) este minoră, cu excepția celor emancipați, sau persoana în privința căreia este
insituită o măsură de ocrotire juridică;

b) nu are discernământ la momentul întocmirii actului;

c) la momentul semnării actului, este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab
văzătoare;

d) este analfabetă;
 e) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte
actul notarial;

f) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, până la gradul doi inclusiv,
cu notarul la care se întocmeşte actul notarial sau soţul/soția acestuia.

Articolul 17. Documentele necesare pentru întocmirea

actelor notariale şi cerinţele faţă de acestea

(1) Notarul va cere părţilor, după caz, înscrisurile confirmative necesare, autorizaţiile
și avizele prevăzute de lege pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii
notariale, cu excepția documentelor care confirmă datele din registrele de publicitate, ținute
în formă electronică. La cererea acestora, notarul poate acorda servicii de colectare şi
obţinere a documentaţiei necesare.

(2) În vederea exercitării atribuțiilor ce-i revin potrivit prezentei legi, notarul verifică
datele din registrele de publicitate, ținute în formă electronică, la data întocmirii actelor
notariale, respectând prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter
personal. În același scop, notarul, după caz, va solicita deținătorilor registrelor publice
accesul la actele în original şi informaţiile necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va
ridica personal sau prin angajații săi duplicatele documentelor sau copiile acestora și în
același mod va face cunoştinţă cu actele în original păstrate la autorităţile competente,
inclusiv cu dosarul cadastral.

(3) Notarul nu acceptă documentele prezentate care:

a) nu corespund condiţiilor de fond şi de formă stabilite de lege și de Regulamentul cu

privire la cerințele și modalitățile de întocmire a actelor notariale la distanță/electronic;

[Art.17 al.(3), lit.a) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

b) nu pot fi în totalitate citite, din cauza deteriorării, conțin text indescifrabil sau
documentul compus din mai multe foi este desigilat, descusut sau alte circumstanțe indică
asupra intervenției la textul sau forma originală a acestuia, sînt scrise în creion, întocmite
incomplet, conţin ştersături, text tăiat, modificări, cuvinte suprimate, corectări sau adăugiri
nespecificate, dacă acestea afectează valabilitatea documentului.

(4) Notarul poate solicita traducerea legalizată în limba română a documentelor

prezentate întocmite într-o limbă străină.

Articolul 18. Acordarea asistenţei şi informaţiei

necesare

(1) Organele de ocrotire a ordinii publice vor acorda asistență notarilor în cazul în
care aceştia sînt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile
administraţiei publice au obligaţia ca, în limita atribuţiilor lor, să acorde notarilor asistența
solicitată pentru întocmirea actelor notariale și pentru îndeplinirea acțiunilor și procedurilor
notariale.

(2) La solicitarea notarului, persoanele juridice de drept public şi privat au obligaţia

să furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care acesta este obligat să le verifice, potrivit
legii, la îndeplinirea procedurilor notariale.

(3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin. (2) vor furniza informaţii în
baza acordurilor încheiate cu Camera Notarială.

Articolul 19. Cerinţe pentru redactarea actelor notariale

(1) Actul notarial poate fi redactat de către notar sau de către părţi.

(2) Notarul redactează actul potrivit voinţei părţilor în condiţiile prevăzute de lege.

(3) Notarul acceptă actul redactat de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor numai
dacă conţinutul acestuia nu contravine legislaţiei şi îndeplineşte condiţiile de fond şi formă
prevăzute de lege. Notarul poate modifica sau completa textul actului prezentat numai cu
acordul părţilor.

(4) Actul va fi redactat citeţ, îngrijit şi fără prescurtări. Menţiunile în cifre (date
calendaristice de care este legată apariția, modificarea sau stingerea drepturilor, termene,
mărimea sau valoarea bunurilor, sume băneşti) se vor înscrie şi cu litere luate între
paranteze, iar spațiile goale dintre rânduri şi din rândurile care nu sînt completate până la
sfârșit se vor completa prin trasare de linii.

(5) Bunurile care fac obiectul contractului se individualizează prin caracteristicile

sale, numărul cadastral, suprafaţa, mărimea, adresa, cantitatea, destinaţia şi, după caz, prin
alte însuşiri.

(6) Actul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-
se ștampila notarului pe marginile alăturate a două file, astfel încât ștampila de legătură să
fie aplicată pe toate filele înscrisului. În cazul actului notarial electronic compus din mai
multe fișiere/file, notarul se va asigura că toate fișierele/filele sunt cuprinse într-un
document electronic integral, pe care se aplică semnătura electronică.

[Art.19 al.(6) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 20. Citirea actului notarial şi exprimarea

consimțământului

(1) Actul juridic întocmit, înainte de a fi semnat, se prezintă părţilor pentru a face
cunoştinţă cu conţinutul acestuia. După aceasta notarul este obligat să dea citire în glas
textul actului juridic.

(2) După citirea actului, notarul întreabă părţile dacă cele cuprinse în acesta exprimă
voinţa lor. Consimțământul părților se exteriorizează prin declarație și se confirmă prin
semnătură.
 (3) Consimțământul persoanei cu dizabilitate fizică, al surdului, mutului sau
surdomutului, dacă sînt cărturari, se va da în scris în faţa notarului, prin înscrierea de către
parte, înainte de a semna, a menţiunii despre exprimarea consimțământului la semnarea
actului.

(4) Daca surdul, mutul sau surdomutul se găsește din orice motiv în imposibilitate de
a scrie, consimțământul se va da prin interpret, consemnând acestea în girul notarial.

(5) Dacă persoana cu dizabilitate fizică se găseşte, din orice motiv, în imposibilitate de
a scrie, consimțământul, la cererea sa, se va confirma prin semnătura persoanei
împuternicite să semneze în numele său.

(6) Pentru exprimarea consimțământului unui orb sau slab văzător, notarul îi va citi
acestuia actul şi îl va întreba dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în
girul notarial.

(7) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului
notarial, acestea se citesc şi se transmit participanţilor pentru a face cunoştinţă cu ele. Dacă
actul notarial face referinţă la hărţi, desene, planuri, imagini, acestea se prezintă
participanţilor pentru a face cunoştinţă cu ele.

Articolul 21. Limba întocmirii actelor notariale

şi îndeplinirii lucrărilor de secretariat

(1) Actele notariale şi lucrările de secretariat se îndeplinesc în limba română.

(2) Persoanele care nu cunosc limba română au dreptul să facă cunoştinţă cu

cuprinsul actului printr-un interpret sau traducător autorizat.

(3) La cererea părţilor, notarul poate întocmi actele notariale într-o altă limbă decât
cea română numai dacă acesta cunoaşte limba în care s-a solicitat întocmirea actelor.

Articolul 22. Traducerea actului notarial

(1) Dacă solicitantul actului notarial declară că nu cunoaşte limba română sau notarul
are îndoieli că persoana posedă limba română suficient pentru a înţelege conţinutul actului
notarial redactat, notarul va solicita asigurarea participării interpretului sau, după caz, a
traducătorului.

(2) Traducerea se efectuează de către un interpret sau traducător autorizat sau de

către notar, dacă acesta posedă limba străină. În toate situațiile în care actul se întocmește
cu participarea interpretului sau traducătorului autorizat, acesta va semna inscripţia de
certificare a traducerii, care se aplică înainte de girul notarial.

(3) Traducerea verbală a actului notarial substituie citirea acestuia dacă solicitantul
declară că posedă limba în care se traduce şi a înţeles sensul actului. Dacă la cererea
solicitantului, traducerea s-a efectuat în scris, textul tradus se transmite solicitantului
pentru a fi citit sau se citeşte în glas de către persoana care a tradus.
 (4) Actele notariale traduse în scris într-o limbă străină se pot redacta fie în doua
coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în
limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul
în limba străină.

(5) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului
supus traducerii, acestea se traduc şi se semnează în aceleaşi condiţii, prevăzute pentru
traducerea actului, potrivit legii.

(6) Despre circumstanţele în care se face traducerea actului notarial se face menţiune
în girul notarial.

(7) Cheltuielile pentru traducere sînt suportate de către solicitantul actului notarial.

Articolul 23. Numărul de exemplare ale actelor notariale

(1) Numărul de exemplare ale actului notarial în care se expune conţinutul actului
juridic autentificat notarial nu poate depăşi numărul părţilor actului juridic plus un
exemplar pentru arhiva notarului, în cazurile prevăzute la alin. (3), dacă prezenta lege nu
prevede altfel.

(2) Toate exemplarele actelor notariale se semnează de către părţi şi au aceeaşi

putere juridică.

(3) Un exemplar original al testamentelor, procurilor, certificatelor, contractelor sau

al altor acte, ce necesită a fi arhivate, se păstrează în arhiva notarului.

Articolul 24. Girul notarial şi certificatul notarial

(1) Conținutul girului actului notarial se stabilește de către notar în funcție de actul
notarial întocmit și faptele constatate și va conține, după caz:

a) sediul biroului notarului și, în cazul actelor notariale electronice, adresa electronică
a notarului;

[Art.24 al.(1), lit.a) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

b) data întocmirii actului notarial;

c) numele notarului;

d) locul unde s-a întocmit actul notarial, în cazul întocmirii în afara sediului biroului
notarului, precizându-se împrejurarea ce justifică întocmirea înscrisului în acel loc;

e) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului
prezentării lor în persoană sau prezentării prin mijloace de comunicare electronică,
reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a stabilit identitatea, cu excepţia
încheierilor, certificării faptelor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau legalizării
copiilor de pe document;
 [Art.24 al.(1), lit.e) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

f) constatarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit

în raport cu natura acelui act;

g) constatarea întocmirii actului notarial şi a citirii acestuia de către notar și de părţi;

h) constatarea că s-a luat consimțământul părţilor pentru întocmirea actului notarial;

i) constatarea că actul notarial a fost semnat în faţa notarului de toţi cei obligaţi să-l
semneze, cu sau fără prezența fizică;

[Art.24 al.(1), lit.i) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

j) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat și plății pentru asistența notarială;

k) alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura notarială sau pe care
notarul le consideră necesare;

l) semnătura notarului;

m) ștampila notarului, după caz.

[Art.24 al.(1), lit.m) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

(2) Certificatul notarial va conţine, după caz:

a) sediul biroului notarului și, în cazul actelor notariale electronice, adresa electronică
a acestuia;

[Art.24 al.(2), lit.a) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

b) data eliberării certificatului;

c) numele notarului;

d) numele sau denumirea titularului;

e) faptele constatate de notar, alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura
notarială sau pe care notarul le consideră necesare;

f) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat și plății pentru asistența notarială;

g) semnătura notarului;

h) ștampila notarului, după caz.

 [Art.24 al.(2), lit.h) modificată prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371;
în vigoare 23.06.26]

(3) Ministerul Justiţiei elaborează şi aprobă modelele girurilor notariale şi ale

certificatelor notariale, după consultarea Camerei Notariale.

(4) Actele de protest al cambiilor se întocmesc conform modelului prezentat în

anexele nr. 3 şi 4 la Legea cambiei nr. 1527/1993.

Articolul 25. Registrele notariale şi evidenţa

lucrărilor de secretariat

(1) Toate actele notariale, acțiunile şi procedurile notariale, inclusiv încheierile

notariale, toate plățile notariale și taxele de stat încasate se înregistrează în registrele
necesare pentru desfășurarea activității notariale.

(2) Registrele necesare pentru desfășurarea activității notariale, forma, conținutul

registrelor şi modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Justiției, dacă
legea nu prevede altfel.

(3) Ministerul Justiției ține Registrul electronic al dosarelor succesorale și

testamentelor şi Registrul procurilor. Conţinutul, accesul la registre, precum şi modul de
funcționare și gestionare a acestora se stabilesc de către Ministerul Justiţiei.

(4) Modul de îndeplinire a lucrărilor de secretariat în activitatea notarială se

stabilește de către Ministerul Justiției la propunerea Camerei Notariale.

Articolul 26. Eliberarea duplicatului actului notarial

(1) La cererea scrisă motivată a uneia dintre părţile actului notarial, a succesorilor
sau reprezentanților de drept ai uneia dintre părțile actului notarial, inclusiv pentru cazuri
de pierdere sau deteriorare a originalului actului notarial, notarul eliberează duplicatul
actului notarial, originalul căruia se păstrează în arhiva sa. În cazul exercitării dreptului de
gaj, prezentând actul ce confirmă transmiterea în posesie a bunului gajat, creditorul gajist
are dreptul să solicite duplicatul actului notarial translativ de proprietate asupra bunului
gajat, iar notarul este obligat să elibereze duplicatul actului notarial, originalul căruia se
păstrează în arhiva sa.

(2) Duplicatul actului notarial reproduce întocmai cuprinsul, inclusiv girul notarial cu
toate menţiunile actului notarial original. Anexele actului notarial, ce fac parte integrantă a
acestuia, se anexează în copie legalizată la duplicatul actului notarial.

(3) În duplicat se indică data eliberării duplicatului, iar în locul semnăturilor originale
ale părţilor, se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar şi se aplică girul
prevăzut pentru duplicate. Duplicatul astfel eliberat are aceeaşi forţă juridică la fel ca
originalul.

(4) În cazul pierderii originalului actului notarial, solicitantul va prezenta dovada

privind publicarea avizului despre pierderea actului respectiv pe pagina web oficială a
Camerei Notariale sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) La eliberarea duplicatului din cauza deteriorării sau distrugerii parţiale a actului
notarial, notarul reţine în arhiva notarului actul notarial respectiv.

(6) Duplicatul testamentului se eliberează, la cererea scrisă a moștenitorului

testamentar, legatarului sau executorului testamentar, numai după decesul testatorului, la
prezentarea actului ce confirmă deschiderea succesiunii.

Articolul 27. Eliberarea extraselor din registrele notariale

Notarul eliberează extrase din registrele notariale la solicitarea persoanelor în al

căror nume sau din ale căror împuterniciri au fost întocmite actele notariale, precum şi la
solicitarea autorităţilor publice abilitate prin lege, în legătură cu cauzele penale,
contravenționale sau civile aflate în curs de examinare.

Articolul 28. Rectificarea greșelilor sau completarea

omisiunilor în actul notarial

(1) Actul notarial autentificat ce prezintă erori materiale sau omisiuni vădite poate fi
rectificat sau completat, după caz, prin rectificare sau completare pe textul actului notarial
sau prin încheierea notarului. Erorile materiale sau omisiunile vădite se pot referi la numele
și calitatea părților, erori de calcul și orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele
notariale, care nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conținutul
raporturilor juridice dintre părți.

(2) Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată doar în
cazul în care erorile materiale sau omisiunile sînt confirmate prin actele prezentate pentru
întocmirea actului notarial supus rectificării, completării, păstrate în arhiva notarului. În
aceste cazuri, rectificarea sau completarea se efectuează de către notarul care a întocmit
actul la cererea uneia dintre părţi, fără a fi nevoie de prezenţa şi semnătura acesteia în
acest sens, acordul celeilalte din urmă fiind prezumat dacă a fost legal citată și nu și-a
manifestat opunerea.

Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată de către

notar din oficiu, în lipsa părților, acordul acestora fiind prezumat dacă au fost citate și n-au
făcut obiecții sau altfel nu au făcut cunoscută opunerea asupra rectificărilor sau
completărilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) rectificările sau completările vor fi specificate în
textul actului notarial și la sfârșitul girului de autentificare, cu aplicarea semnăturii și
ștampilei notarului la mențiunea respectivă după gir.

(4) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (2), erorile materiale pot fi rectificate
sau omisiunile pot fi completate atât de notarul care a întocmit actul, cît și de notarul în a
cărui arhivă se află originalul actului notarial supus rectificării sau completării, la cererea
uneia dintre părţi, sau de notar din oficiu, cu acordul părţilor actului notarial respectiv.
 (5) În cazurile prevăzute la alin. (4), rectificarea sau completarea se efectuează prin
încheierea emisă de către notar, nefiind admisă rectificarea directă în cuprinsul actelor
notariale. Încheierea se anexează la toate exemplarele originale ale actului notarial supus
rectificării sau completării, prezentate de către părți, și la cel din arhivă, cu aplicarea pe
original a mențiunii despre emiterea încheierii.

(6) Nu se pot rectifica prin această procedură erorile de raționament juridic și nici
alte erori sau omisiuni care nu pot fi calificate drept erori materiale sau omisiuni, acestea
putând fi remediate doar cu acordul părților și doar prin întocmirea unui alt înscris.

(7) Actele notariale electronice nu pot fi rectificate, iar remedierea erorilor se

efectuează doar printr-o încheiere de rectificare. Încheierea de rectificare este parte
integrantă a actului.

[Art.28 al.(7) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 29. Reconstituirea actului notarial

Actul notarial distrus sau dispărut, fără a mai fi rămas un exemplar original, se
reconstituie la cererea părţilor, prin încheiere, cu acordul părţilor sau, după caz, al
succesorilor acestora, dacă există o copie legalizată a acestuia sau o copie de pe copia
legalizată a actului notarial. Reconstituirea se efectuează de către notarul care a întocmit
actul notarial sau de cel în gestiunea căruia a fost transmisă arhiva.

Capitolul III

AUTENTIFICAREA ACTELOR JURIDICE

Articolul 30. Actele juridice supuse autentificării

(1) Notarul autentifică actele juridice pentru care prezenta lege şi alte acte legislative
stabilesc forma autentică obligatorie. La solicitarea părţilor pot fi autentificate și alte acte
juridice.

(2) Se supun autentificării notariale următoarele acte juridice:

a) declaraţia de acceptare sau de renunţare la moștenire;

b) actul prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se revocă drepturi reale
imobiliare sau dezmembrăminte ale acestora;

c) contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile în proces de construcţie;

d) procura eliberată în privința actelor juridice care necesită forma autentică și

declarația de revocare a acesteia;

e) în cazurile prevăzute de lege, actul de constituire, reorganizare a societății

comerciale, de înstrăinare a părților sociale și acțiunilor, de vânzare a întreprinderii în
calitate de complex patrimonial unic, declarația de fiducie;
 f) testamentele autentice;

g) alte acte pentru care legislaţia prevede forma autentică.

Articolul 31. Reguli privind autentificarea contractelor

(1) La autentificarea contractului, notarul verifică:

a) dacă documentele prezentate pentru încheierea contractului şi conţinutul

contractului corespund cu prevederile legale;

b) dacă contractul conţine toate clauzele esenţiale;

c) dacă părțile, după caz, reprezentanţii împuterniciţi în modul stabilit sînt prezenți şi
dacă voinţa părţilor este îndreptată spre încheierea contractului;

d) prezenţa sau lipsa sarcinilor, grevărilor, interdicţiilor, aplicate în modul stabilit.

(2) Prezentarea documentelor justificative şi actelor necesare pentru autentificarea

contractului se pune în sarcina solicitantului actului notarial.

(3) Părţile contractante sînt obligate să comunice informaţia cu privire la existenţa

sau lipsa viciilor juridice şi materiale. Răspunderea pentru tăinuirea viciilor existente la
momentul autentificării o poartă partea vinovată.

(4) Părțile sînt obligate să comunice notarului preţul real al bunului, locul aflării
bunului înstrăinat, gajat. Răspunderea pentru tăinuirea faptului că bunul este înstrăinat,
gajat, a existenței drepturilor terțelor persoane asupra bunului, existenței grevărilor sau
interdicțiilor (sechestru, arest) asupra bunului, comunicarea preţului nereal al bunului, altor
date eronate sau prezentarea de documente false (nevalabile) în procesul autentificării
actului juridic o poartă partea vinovată.

(5) În cadrul procedurii de autentificare a contractelor, notarul prezintă părților

pentru cunoștință toate înscrisurile aferente întocmirii actului notarial.

(6) Proiectul contractului poate fi redactat de către părți sau de către notar. Dacă
proiectul contractului, prezentat de părţi, nu corespunde cerinţelor legale sau nu conţine
toate clauzele şi informaţiile necesare, notarul va propune părţilor să ajusteze textul
contractului la cerinţele legale, iar în cazul în care părțile refuză ajustarea textului
contractului, notarul are dreptul să refuze autentificarea acestuia.

(7) Notarul va explica părţilor, în mod imparţial, consecinţele şi efectele juridice ale
contractului, inclusiv obligaţia generală de achitare a impozitelor și taxelor stabilite de
legislaţie sau obligativitatea înregistrării drepturilor în registrele publice corespunzătoare.
Notarului nu-i poate fi imputată omisiunea de a comunica cu precizie toate obligațiile fiscale
în legătură cu actul notarial întocmit.

(8) Dacă, în procesul discuțiilor cu părțile, se constată că contractul a cărui

autentificare se solicită nu corespunde intenţiilor reale, notarul va consulta părţile asupra
necesităţii autentificării contractului ce ar corespunde intenţiilor lor.
 (9) Notarul răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la
solicitarea expresă a părţilor pentru executarea contractelor autentificate notarial, prin
contul bancar și/sau contul de plăți special al notarului, deschis în acest sens, nepurtător de
dobânzi. Suma depusă în contul bancar și/sau contul de plăți special al notarului cuprinde
atât suma necesară plăţii, cât şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor
bancare.

(10) Dacă se aplică dreptul străin, atunci notarul urmează să indice participanţilor
asupra acestui fapt, inclusiv să determine legea aplicabilă contractului cu elemente de
extraneitate şi să menţioneze acest lucru în contract. Notarul nu este obligat să informeze și
să explice despre conţinutul legislației străine, însă este obligat să informeze despre
eventualele efecte juridice ale actului juridic în străinătate. Notarului nu-i poate fi imputată
necomunicarea tuturor efectelor juridice ale actului juridic în străinătate.

Articolul 32. Documentele justificative necesare

autentificării actelor de dispoziție

(1) La autentificarea actelor de dispoziție, notarul solicită prezentarea actelor de

proprietate în original și verifică datele din registrele de publicitate relevante ținute în
formă electronică. Documentele justificative prezentate de către solicitant se anexează la
actul notarial păstrat în arhiva notarului, în original, copii legalizate sau, după caz, în copii
simple pe care notarul certifică faptul prezentării și restituirii originalului.

(11) În cazul în care originalele documentelor justificative necesare pentru întocmirea

actului notarial nu pot fi reținute în arhiva notarului, notarul reține copia de pe acestea, pe
care se face mențiunea că originalul a fost prezentat, verificat și restituit de notar (numele,
prenumele), cu data și semnătura solicitantului actului notarial. Pe originalul documentului
justificativ al dreptului de proprietate asupra bunului, dacă documentul este prezentat pe
suport de hârtie, se face mențiunea despre înstrăinare, cu aplicarea semnăturii și a
ștampilei notarului.

[Art.32 al.(11) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) Notarul autentifică contractul de ipotecă în baza contractului de vânzare-

cumpărare neînregistrat în Registrul bunurilor imobile în cazul în care ipoteca este
constituită în legătură cu dobândirea bunului ce face obiectul contractului de vânzare-
cumpărare.

(3) În cazul substituirii sau completării obiectului contractului de ipotecă cu un bun

care se individualizează printr-un număr cadastral separat, acordul de modificare a
contractului de ipotecă se autentifică cu aplicarea regulilor de autentificare a contractului
de ipotecă supus modificării, dacă părțile nu au convenit altfel.

(4) Procurile folosite la autentificarea actelor de dispoziție sau actelor prin care se
oferă dreptul de a încheia acte de dispoziţie rămân la dosar în original sau în copie
legalizată.
 Articolul 33. Stabilirea regimului proprietății

comune a soţilor

(1) Stabilirea regimului proprietăţii comune a soţilor se efectuează în baza

documentelor prezentate și a declarației pe proprie răspundere a titularului dreptului sau a
reprezentantului său. În cazul în care informaţia din documentele prezentate nu corespunde
cu declaraţia pe proprie răspundere, notarul va solicita titularului de drept sau
reprezentantului acestuia prezentarea altor documente justificative.

(2) În actul juridic, notarul face menţiunea despre regimul proprietății și modul în
care a fost stabilit acest fapt.

Articolul 34. Particularităţile contractului de vânzare

- cumpărare a unei cote-părţi ideale din imobil

(1) La autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a unei cote-părţi ideale dintr-

un imobil, notarul informează părțile despre consecințele nerespectării dreptului de
preemțiune. Dacă cumpărătorul solicită respectarea dreptului de preemțiune până la
autentificarea contractului, notarul trebuie să se asigure că a fost respectată procedura de
notificare a coproprietarului despre dreptul său de preemţiune, în modul prevăzut de lege.

(2) Dacă coproprietarul nu este cunoscut sau refuză să elibereze declaraţia de renunţ
la dreptul de preemţiune, notificarea despre oferta de vânzare se va efectua prin
intermediul notarului în procedura de transmitere a înscrisului sau prin executorul
judecătoresc.

Articolul 35. Autentificarea tranzacției rezultate

din mediere

(1) La solicitarea părţilor şi în baza procesului-verbal de mediere semnat de părţi şi

mediator, notarul autentifică tranzacția. În condiţiile prezentei legi, notarul care a efectuat
medierea nu poate autentifica tranzacția.

(2) Tranzacția, inclusiv anexele acesteia, se semnează de către părţi şi mediator.

Articolul 36. Autentificarea contractului de vânzare-cumpărare

a imobilelor în curs de construire

La autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor în curs de

construire, notarul verifică datele din registrele de publicitate, ținute în formă electronică,
conform art. 17 alin. (2), privind imobilul în curs de construire, terenul pe care-l grevează
construcția, titularii drepturilor asupra acestora, iar părțile prezintă următoarele acte, în
măsura în care registrele de publicitate nu conțin informații despre ele:

a) autorizaţia de construire;
 b) documentele care confirmă dreptul de proprietate sau superficie asupra terenului;

c) declaraţia în condominiu;

d) alte acte, după caz.

Articolul 37. Autentificarea procurii

(1) Notarul autentifică procura în numele unei persoane, pe numele unei sau al mai
multor persoane.

(2) Termenul de valabilitate a procurii nu poate depăşi termenul stabilit de legislaţie.

(3) Procura ulterioară se autentifică notarial la prezentarea procurii inițiale în care

este menţionat expres dreptul de eliberare a procurii ulterioare. În cazul cesionării integrale
a împuternicirilor, procura inițială se reţine în original în arhiva notarului. Dacă prin
procura ulterioară au fost cesionate doar o parte din împuterniciri, procura inițială se
restituie cu menţiunea despre realizarea dreptului de cesiune, notarul păstrând în arhivă o
copie legalizată a acesteia.

(4) La autentificarea procurii, reprezentatul nu este obligat să prezinte dovezi care să

confirme dreptul lui asupra bunurilor. Datele despre bunuri şi despre reprezentant sînt
prezentate de către reprezentat, care poartă răspundere pentru veridicitatea datelor şi
obţinerea consimțământului reprezentantului pentru prelucrarea datelor cu caracter
personal.

(5) Declarația persoanei privind revocarea procurii se autentifică conform

prevederilor referitoare la autentificarea actului juridic.

Articolul 38. Declaraţia pe proprie răspundere

(1) În cazul autentificării unei declaraţii pe proprie răspundere, notarul preîntîmpină

declarantul despre răspunderea pe care o poartă pentru fals în declaraţii în conformitate cu
prevederile Codului penal.

(2) Notarul nu verifică și nu confirmă cele declarate de persoană.

Articolul 39. Organizarea şi desfășurarea licitaţiilor.

Autentificarea contractului

(1) Notarul organizează şi desfășoară licitaţii de vînzare a bunurilor mobile sau

imobile iniţiate, la cererea tuturor proprietarilor, creditorului gajist/ipotecar, în
conformitate cu Regulamentul aprobat de către Ministerul Justiției.

(2) Bunurile grevate cu sarcini, înscrise în registrul de publicitate respectiv, pot fi

scoase la licitaţie doar după obţinerea acordului creditorilor.

(3) Licitaţia se va desfășura cu respectarea principiului publicității și transparenţei.

Procesul-verbal al licitaţiei se întocmeşte şi se semnează de notar, proprietar, creditorul
gajist/ipotecar sau reprezentantul acestora şi ofertantul care a câștigat. La cererea
proprietarului, creditorului gajist/ipotecar, notarul poate elibera certificat privind
constatarea etapei procedurale a licitaţiei şi a rezultatelor acesteia.

(4) Contractul de vânzare-cumpărare se autentifică de notarul care a organizat

licitaţia. Părţile contractului de înstrăinare a bunului prin licitaţie sînt proprietarul,
creditorul gajist/ipotecar şi ofertantul care a cîştigat licitaţia.

Articolul 40. Procedura de modificare, rezoluţiune,

revocare a contractelor autentificate

(1) Pentru autentificarea modificării, rezoluţiunii sau revocării contractului se aplică

regulile generale de autentificare.

(2) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluțiune sau revocare a

contractului, de comun acord al părţilor contractante, notarul verifică și extrage datele din
registrele de publicitate, ținute în formă electronică, conform art. 17 alin. (2), inclusiv în
privința drepturilor și obligațiilor care fac obiectul contractului, iar părțile prezintă
următoarele acte, în măsura în care registrele de publicitate nu conțin informații despre ele:

a) contractul autentificat supus modificării, rezoluțiunii sau revocării;

b) alte acte şi, după caz, consimțământul autorităţilor sau persoanelor interesate – în
cazul necesităţii verificării altor fapte juridice, necesare pentru încheierea acordului, în
măsura în care registrele de publicitate nu conțin informații despre ele, notarul va solicita
prezentarea actelor respective.

(3) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluțiune sau revocare se vor

prezenta părţile contractante şi persoanele care au dobândit drepturi în urma încheierii
contractului sau succesorii lor în drepturi.

(4) Pe contractul revocat sau supus rezoluțiunii notarul face mențiunea respectivă.
Acordul de modificare se anexează la contractul de bază și reprezintă parte integrantă a
acestuia.

(5) Notarul în a cărui arhivă se păstrează originalele actelor de proprietate ce au

servit la autentificarea actului notarial rezolvit le restituie la cerere titularului, păstrând
copiile legalizate ale acestora în arhiva notarului.

Articolul 41. Desfacerea căsătoriei prin acordul soților

(1) Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soților poate fi depusă la orice
notar.

(2) Procedura de înregistrare a desfacerii căsătoriei este reglementată de Legea nr.

100/2001 privind actele de stare civilă și de Codul familiei.

Articolul 42. Respingerea cererii de desfacere

 a căsătoriei

(1) Notarul emite o încheiere de respingere a cererii de desfacere a căsătoriei în

situaţiile în care nu sînt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul familiei
pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soților, precum şi în unul dintre următoarele
cazuri:

a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimțământul liber şi neviciat;

b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezența notarului, dacă anterior

notarului nu i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi
de examinare a cererii în absenţa sa, iar soțul prezent insistă să fie înregistrată cererea;

c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;

d) soții nu prezintă, la depunerea cererii, documentele necesare prevăzute de art. 5

alin. (2) din Legea nr. 100/2001 privind actele de stare civilă;

e) în cazul în care există copii minori sau concepuți și, la expirarea termenului
prevăzut de lege, unul dintre soţi nu se prezintă în fața notarului, nu-și exprimă
consimțământul pentru desfacerea căsătoriei sau soții refuză de a încheia acordul referitor
la plata pensiei de întreţinere și la stabilirea domiciliului copiilor minori, sau acordul
încheiat contravine intereselor minorilor;

f) cel puțin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea termenului
prevăzut de lege;

g) cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută, fie de
către o altă autoritate competentă, fie încetată din cauza decesului unuia dintre soţi;

h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soți îşi retrage cererea de desfacere a căsătoriei.

(2) În cazul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei, notarul emite o încheiere de

respingere în 3 exemplare, dintre care unul se păstrează în arhiva notarului, iar celelalte se
transmit fiecăruia dintre soți. La respingerea cererii de desfacere a căsătoriei, originalul
certificatului de căsătorie se restituie persoanei care l-a depus la notar.

Articolul 43. Învestirea cu formulă executorie

(1) La solicitarea părţilor, concomitent cu autentificarea sa, actul notarial, care

constată o creanţă certă şi lichidă, poate fi învestit cu formulă executorie. În cazurile expres
prevăzute de lege pot fi învestite cu formulă executorie şi alte acte juridice.

(2) Menţiunea despre învestirea actului notarial cu formulă executorie se înscrie în

girul de autentificare, iar în cazul altor acte învestite cu formulă executorie în situațiile
expres prevăzute de lege, notarul emite o încheiere. Modelul încheierii de învestire cu
formulă executorie se aprobă de către Ministerul Justiției, după consultarea Camerei
Notariale.

(3) Pentru învestirea cu formulă executorie, în cazurile expres prevăzute de lege, a

actului neautentificat notarial, creditorul depune o cerere în care indică:

a) datele de identificare și domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondență a

creditorului și a debitorului;

b) temeiul solicitării învestirii cu formulă executorie;

c) valoarea creanţei;

d) indicarea modului în care a fost notificat debitorul și declarația despre

neexecutarea obligației de către debitor până la expirarea termenului acordat debitorului
prin notificare;

e) valoarea creanței restante, inclusiv dobânda, penalităţile şi alte costuri sau

cheltuieli ce trebuie achitate de debitor creditorului, la momentul depunerii cererii de
învestire;

f) semnătura creditorului.

(4) La cererea de învestire, creditorul va anexa originalul actului ce confirmă nașterea

obligației, notificarea debitorului și dovada recepționării.

(5) În urma examinării cererii și actelor prezentate de creditor, notarul, prin

încheiere, dă curs procedurii de învestire cu formulă executorie și expediază debitorului o
notificare despre pornirea procedurii de învestire cu formulă executorie.

(6) Notificarea despre pornirea procedurii de învestire cu formula executorie trebuie

să conţină:

a) datele de identificare și domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondență a

creditorului și a debitorului;

b) temeiul executării dreptului;

c) valoarea creanţei şi modul de executare a obligaţiei;

d) consecinţele juridice ale învestirii actului cu formulă executorie;

e) indicarea termenului, care nu poate fi mai mic de 20 de zile din momentul

recepţionării notificării, la a cărui expirare notarul va emite încheierea de învestire a actului
cu formulă executorie;

f) valoarea sumelor restante, inclusiv dobânda, penalităţile şi alte costuri sau

cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de învestire, sau alte
acţiuni ce trebuie întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare
corespunzătoare a obligaţiilor sale;

g) semnătura notarului.

(7) În termenul indicat în notificare, debitorul are dreptul să achite suma restantă sau
să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, astfel
după cum este stabilit în notificare, cu notificarea notarului despre acest fapt.

(8) Dacă până la expirarea termenului indicat la alin. (6) lit. e) debitorul nu a executat
obligația, notarul, la cererea creditorului, emite încheierea de învestire cu formulă
executorie a actului neautentificat notarial.

(9) Actul notarial învestit cu formulă executorie are putere de titlu executoriu la data
exigibilităţii creanţei sau la data indicată în contract. Celelalte acte învestite de notar cu
formulă executorie au putere de titlu executoriu în condițiile legii.

(10) În lipsa originalului actului învestit cu formulă executorie, titlu executoriu poate
constitui duplicatul din arhiva notarului de pe exemplarul actului învestit cu formulă
executorie.

(11) Se învestesc cu formulă executorie în formă electronică doar actele care au fost
semnate și autentificate în formă electronică.

[Art.43 al.(11) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 44. Autentificarea și revocarea testamentului

(1) Autentificarea testamentului se face respectându-se dispoziţiile privind

autentificarea.

(2) La autentificarea testamentului, notarul nu va cere testatorului să prezinte dovezi

pentru confirmarea dreptului de proprietate asupra patrimoniului testat.

(3) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul redactează

testamentul în baza solicitărilor exprimate de către testator, utilizând terminologia juridică
corespunzătoare. În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă
ultima voinţă a testatorului. Testamentul astfel redactat este citit cu voce testatorului și este
transmis acestuia pentru a face cunoștință cu el, fiind apoi semnat de către testator. Despre
îndeplinirea acestor formalităţi se face o menţiune expresă în girul de autentificare care se
semnează de către notar.

(4) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul va da

îndrumările necesare privind legalitatea și efectele juridice ale dispozițiilor testamentare,
după care va proceda la redactarea testamentului. Dacă testatorul insistă ca testamentul să
fie autentificat în redacția prezentată de el, notarul nu va refuza autentificarea. În acest caz,
notarul nu va purta răspundere pentru formularea dispozițiilor testamentare.

(5) În cazul în care la întocmirea testamentului sînt atraşi martori, interpretul

autorizat, traducătorul autorizat, persoana care semnează testamentul în locul testatorului,
executorul testamentar, aceştia vor semna testamentul. La exemplarul testamentului din
arhiva notarului se anexează declarația comună a persoanelor atrase privind obligația de
păstrare a secretului întocmirii testamentului.

(6) Declarația de revocare a testamentului se autentifică notarial în conformitate cu

regulile generale pentru autentificarea testamentului. Printr-o declarație poate fi revocat un
singur testament sau mai multe testamente. La declarație se anexează copia testamentului
care este revocat. În cazul lipsei testamentului, informaţia despre testament, la cererea
testatorului, se obţine din Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor.

(7) Autentificarea și revocarea testamentului se înregistrează, cel târziu în

următoarea zi lucrătoare, dar nu mai târziu de 3 zile, în Registrul electronic al dosarelor
succesorale și testamentelor.

Articolul 45. Autentificarea testamentului din numele

persoanei analfabete sau cu dizabilități

fizice

(1) În cazul în care testatorul este analfabet sau din cauza unei dizabilități fizice, a
unei boli sau a altor cauze nu poate citi sau semna actul, el va dicta notarului conţinutul
testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să redacteze
testamentul.

(2) Ori de cîte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea

testamentului vor fi prezenţi o persoană desemnată de testator să semneze în locul său şi 2
martori.

(3) În cazul în care testatorul este nevăzător, notarul, în prezența a 2 martori, îi va citi
actul înainte de a-i lua consimțământul. După citire, testamentul va fi semnat de către
testator și cei 2 martori.

(4) În situaţiile speciale căind notarul ia declaraţia de voinţă a testatorului surd, mut
sau surdomut în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret.

(5) În girul de autentificare notarul va face menţiunea expresă a declaraţiei

testatorului, inclusiv cauza care l-a împiedicat să semneze, precum şi menţiunea despre
prezenţa altor persoane la procedura de autentificare.

(6) Martorii trebuie să întrunească cerinţele prevăzute de Codul civil.

Capitolul IV

LEGALIZAREA COPIILOR, EXTRASELOR, SEMNĂTURILOR,

CERTIFICAREA FAPTELOR, ÎNTOCMIREA ȘI ÎNDEPLINIREA

ALTOR ACTE ȘI ACȚIUNI NOTARIALE

Articolul 46. Legalizarea copiilor de pe documente

şi a extraselor din ele

(1) Notarul eliberează copii legalizate numai de pe documentele originale prezentate

de solicitant, după confruntarea copiei cu originalul. Copia legalizată poate fi eliberată în
formă de document electronic sau pe suport de hârtie, indiferent dacă documentul original a
fost întocmit pe suport de hârtie ori în formă de document electronic.

[Art.46 al.(1) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) Pot fi legalizate copii atît de pe un document în întregime, cît şi de pe părţi

determinate ale acestuia, cu condiţia ca acestea să nu denatureze înţelesul integral al
documentului şi să cuprindă textul deplin ce se referă la o anumită problemă. Copia de pe
documentul prezentat de cetăţean se legalizează numai în cazul în care semnătura de pe
document este legalizată notarial.

(3) Copiile legalizate de pe actele din arhiva notarului se eliberează numai părţilor,
succesorilor şi reprezentanţilor acestora.

(4) Copia de pe copia documentului se legalizează cu condiţia că cea din urmă este
legalizată notarial sau este eliberată de o autoritate competentă ce deţine originalul
documentului. În ultimul caz, pe copia documentului trebuie să fie aplicată semnătura
electronică calificată a autorității sau, dacă copia este prezentată pe suport de hârtie,
ştampila autorităţii, semnătura persoanei competente, data eliberării copiei şi menţiunea că
copia corespunde originalului documentului care se păstrează la autoritatea respectivă.

[Art.46 al.(4) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

Articolul 47. Legalizarea semnăturii de pe înscris

(1) Notarul legalizează semnătura de pe înscrisul al cărui conținut nu este o expunere

a unui act juridic.

(2) La legalizarea semnăturii, notarul confirmă doar că semnătura aparține persoanei

care a semnat. Notarul nu verifică faptele expuse în înscris şi nu poartă răspundere pentru
veridicitatea lor, acest fapt fiind indicat în gir.

(3) Dacă la întocmirea actului notarial participă, în condiţiile legii, alte persoane
(martori, interpreţi, traducători, persoane desemnate de persoana care nu poate semna),
notarul va legaliza semnătura acestora pe actul notarial.

Articolul 48. Legalizarea semnăturii traducătorului

(1) Notarul legalizează semnătura traducătorului autorizat care a efectuat și certificat

traducerea. Notarul poate legaliza semnătura traducătorului neautorizat în condiţiile
stabilite la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 264/2008 cu privire la statutul, autorizarea şi
organizarea activității de interpret şi traducător în sectorul justiției.

(2) Înscrisurile traduse de traducător vor conţine inscripția de certificare a traducerii

cu semnătura și ștampila traducătorului sau, dacă înscrisurile traduse sunt în formă de
document electronic, cu semnătura electronică calificată a traducătorului. Traducătorul
poartă răspundere personală pentru corectitudinea traducerii actului.

[Art.48 al.(2) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(3) Originalul înscrisului sau copia legalizată a acestuia care se traduce se anexează
traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii notarului pe marginile alăturate la
îmbinarea a două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele
înscrisului, care se numerotează, se capsează, se coase sau se broşează.

(31) În cazul legalizării electronice a semnăturii traducătorului, copia legalizată în

formă de document electronic și traducerea se cuprind într-un document electronic integral,
pe care se aplică semnătura electronică calificată a notarului.

[Art.48 al.(31) introdus prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(4) Nu se legalizează semnătura traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre

traducere este în copie simplă.

(5) Modul de înregistrare, evidență și verificare a specimenelor de semnătură a

traducătorilor și interpreților autorizați se aprobă de către Consiliul Camerei Notariale.
Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus
la biroul notarului.

Articolul 49. Eliberarea certificatului de proprietate

(1) În baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmaşi, notarul eliberează

certificate cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în
devălmăşie.

(2) În cazul decesului unuia sau mai multor coproprietari devălmaşi, certificatul de
proprietate asupra cotelor-părţi din proprietate comună în devălmăşie se eliberează de
notarul care instrumentează dosarul succesoral în baza cererii scrise a tuturor
coproprietarilor devălmași şi a moştenitorilor coproprietarului devălmaș decedat.

(3) În cazul decesului câtorva coproprietari devălmaşi, eliberarea certificatului de

proprietate ţine de competenţa notarului care primul a deschis procedura succesorală şi
care va solicita de la notarii care au deschis procedurile succesorale după ceilalţi
coproprietari decedaţi informaţia cu privire la moştenitorii acestora.

(4) Pentru eliberarea certificatului de proprietate, notarul verifică și extrage datele

din registrele de publicitate, ținute în formă electronică, conform art. 17 alin. (2), inclusiv
despre dreptul de proprietate comună în devălmășie a solicitanților, grevările existente
asupra acestui drept, starea civilă a solicitanților, iar părțile prezintă următoarele acte:

a) actul justificativ al dreptului de proprietate asupra bunului proprietate comună în

devălmăşie, înregistrat conform legii, dacă dreptul asupra bunului este supus înregistrării,
cu excepţiile prevăzute de lege;
 b) alte acte – în cazul necesităţii verificării altor fapte juridice necesare pentru
eliberarea certificatului de proprietate, în măsura în care registrele de publicitate nu conțin
informații despre ele, notarul va solicita prezentarea actelor respective.

(5) Certificatelor de proprietate pentru fiecare coproprietar li se atribuie numere

diferite de înregistrare.

Articolul 50. Înregistrarea de către notar a drepturilor

în registrul bunurilor imobile

(1) Imediat după autentificarea actului juridic de dispoziție sau după eliberarea
certificatului notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare în registrul bunurilor
imobile, până la îndeplinirea altor proceduri notariale, dar nu mai tîrziu de sfîrșitul zilei sale
de muncă, conform programului de lucru, notarul va efectua, prin aplicarea semnăturii
electronice, înregistrarea provizorie a dreptului născut în temeiul actului juridic sau al
certificatului notarial în registrul bunurilor imobile. Înregistrarea provizorie în registrul
bunurilor imobile se va efectua doar dacă bunurile și drepturile asupra acestora, care fac
obiectul actului de dispoziție sau certificatului notarial, au fost supuse înregistrării de stat.

[Art.50 al.(1) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) La cererea dobânditorului, notarul care a autentificat actul juridic sau a eliberat
certificatul notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare poate întreprinde
acțiunile necesare pentru înregistrarea dreptului în registrul bunurilor imobile.

Articolul 51. Certificarea unor fapte

(1) În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul va întocmi certificatul

corespunzător, în al cărui cuprins va identifica solicitantul certificării şi va constata faptul
certificat.

(2) Notarul certifică, în baza cererii, următoarele:

a) faptul aflării persoanei în viață;

b) faptul aflării unei persoane într-un anumit loc;

c) timpul prezentării înscrisului;

d) faptul că persoana, ca urmare a unei somații sau notificări, s-a prezentat ori nu
într-o anumită zi și la o anumită oră la sediul biroului notarului, precum și declarația
acesteia;

e) conținutul paginilor web, programelor sau al altor produse informatice;

f) timpul preluării datelor din registrele de publicitate, ținute în formă electronică;

g) alte fapte care nu sînt date în competența exclusivă a altor organe.

 (3) Certificarea faptelor cu participarea minorului de până la 14 ani se efectuează în
baza cererii reprezentantului legal, iar în cazul minorului de la 14 până la 18 ani – la
cererea acestuia, condiţionat de consimțământul reprezentantului legal.

Articolul 52. Certificarea faptului aflării persoanei în viață

(1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notar prin
percepţia acestuia în baza simţurilor proprii asupra persoanei prezente în faţa sa.

(2) Certificatul eliberat de către notar va cuprinde elementele de identificare a

persoanei şi modul în care i s-a stabilit identitatea, data identificării în formatul an, lună, zi
și ora constatării.

Articolul 53. Certificarea faptului aflării unei persoane

într-un anumit loc

Notarul certifică faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarului sau că
aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul se deplasează în acel loc,
dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.

Articolul 54. Certificarea timpului prezentării înscrisului

Înscrisul depus de solicitant pentru certificarea timpului prezentării acestuia trebuie

să nu contravină legii și bunelor moravuri. Înscrisul se prezintă notarului în două exemplare,
unul dintre care se păstrează în arhiva notarului. În cazul imposibilităţii prezentării
înscrisului în două exemplare, se va prezenta originalul şi o copie a acestuia, care va fi
confirmată de solicitant prin semnătură. Girul de certificare a timpului prezentării
înscrisului se face pe înscris, indicându-se persoana care l-a prezentat.

Articolul 55. Certificarea faptului că o persoană,

ca urmare a unei somații sau notificări,

s-a prezentat ori nu într-o anumită zi și

la o anumită oră la sediul biroului notarului,

precum și declarația acesteia

(1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau
notificări la o anumită zi şi oră la sediul biroului notarului, partea interesată, împreună cu
cererea, depune un exemplar al somaţiei sau al notificării și dovada comunicării acesteia
către toate persoanele interesate.

(2) Notarul verifică dacă înmînarea sau comunicarea somaţiei ori notificării s-a făcut
în condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularităţile
procedurii de citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată
se prezintă în faţa notarului.
 (3) La data şi ora indicate în somaţie sau în notificare, notarul verifică prezenţa
persoanei somate sau notificate.

(4) Declaraţia persoanei somate sau notificate se consemnează în certificat, semnat de

notar. În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de
neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în
certificat.

(5) Somaţia sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte dacă,
printr-un act autentic, părţile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi
fost comunicate prin somaţie sau notificare.

(6) Certificatul se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul

pentru arhiva notarului.

Articolul 56. Certificarea conținutului paginilor web,

programelor sau al altor produse informatice

(1) Certificarea conținutului paginilor web se face de notar la cererea persoanei

interesate. Certificatul cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet,
numărul de pagini şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La certificat
se ataşează captura de ecran.

[Art.56 al.(1) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ajutorul unui expert sau
specialist în domeniu.

(3) La certificatul solicitat notarului, indiferent de forma în care programul este

prezentat de către parte, se anexează varianta tipărită sau, în cazul certificatului notarial
electronic, varianta pregătită pentru tipar, integrală sau parţială a conținutului
programului/produsului, după caz.

[Art.56 al.(3) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(4) Certificatul va cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini, cu

semnătura solicitantului la sfârșitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi
minutul, indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat spre tipărire,
programul/produsul aflat pe CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de
stocare, precum şi denumirea programului/produsului prezentat. Certificatul şi documentul
anexat se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.

[Art.56 al.(4) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(5) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ca programul sau produsul să

fie atestat de un expert sau specialist în domeniu.
 Articolul 57. Certificarea timpului preluării datelor

din registrele de publicitate, ținute în

formă electronică

(1) La cererea proprietarului, moștenitorului, asociatului, administratorului, precum și

în cazurile prevăzute de lege, notarul confirmă timpul preluării datelor din registrul de
publicitate, ținut în formă electronică, la care are acces notarul.

(2) Preluarea datelor se va confirma print-un certificat, care va include, suplimentar la

cele indicate la art. 24 alin. (2), denumirea registrului de publicitate, timpul preluării
datelor, conform celui indicat de sistemul informațional, momentul interogării datelor din
sistemul informațional al registrului de publicitate, dacă această informație este afișată de
sistem, alte date relevante, inclusiv numărul cadastral al bunului imobil, corespunzătoare
informației din registrul de publicitate respectiv. Dacă certificarea se efectuează în legătură
cu întocmirea unui act notarial, timpul preluării datelor se certifică printr-o mențiune
notarială, aplicată pe extrasul informației certificate, care include numele notarului,
semnătura notarului și alte date relevante.

[Art.57 al.(2) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(3) Dacă certificarea se efectuează în legătură cu întocmirea unui act notarial,

informația în formă electronică privind timpul preluării datelor din registrele de publicitate
se anexează la certificatul întocmit sau la dosarul actului notarial întocmit, după caz, și pe
suport de hârtie.

[Art.57 al.(3) în redacția LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în vigoare

23.06.26]

Articolul 58. Transmiterea înscrisurilor

(1) La solicitare, printr-o cerere în scris, notarul transmite prin poştă destinatarului,
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înscrisul solicitantului al cărui
conţinut nu contravine legii. Semnătura pe cerere se legalizează notarial conform regulilor
generale pentru legalizarea semnăturii.

(2) Cheltuielile legate de transmiterea înscrisului le suportă solicitantul.

(3) Notarul trimite prin poştă destinatarului, pe adresa comunicată de către solicitant,
înscrisul cu o scrisoare de însoţire.

(4) La solicitarea persoanei care a cerut transmiterea înscrisului, acesteia i se

eliberează un certificat care confirmă transmiterea, recepţionarea sau, după caz,
nerecepționarea înscrisului de către destinatar. La certificatul de transmitere a înscrisului
se anexează o copie legalizată a confirmării de primire a scrisorii.

Articolul 59. Înregistrarea în Registrul garanțiilor

 reale mobiliare

(1) La cerere, notarul înscris în lista operatorilor autorizați înregistrează în Registrul

garanțiilor reale mobiliare: gajul bunurilor mobile, radierea gajului bunurilor mobile, avizul
de executare a gajului, leasingul financiar și alte drepturi de garanție asupra bunurilor
mobile, în conformitate cu legislația în vigoare. La efectuarea înregistrării, notarul
stabileşte identitatea părților şi, după caz, împuternicirile reprezentantului.

(2) La înregistrarea garanției, notarul nu verifică drepturile asupra bunurilor mobile

grevate, valabilitatea temeiului garanției, acordul coproprietarilor, cuprinderea tuturor
clauzelor esenţiale ale contractului şi nu este obligat să asigure înregistrarea garanției
asupra bunurilor în alte registre publice.

(3) În baza cererii de înregistrare, notarul verifică completarea tuturor rubricilor

avizului de înregistrare, care se verifică şi se semnează de către solicitant. La efectuarea
înregistrării, notarul eliberează o confirmare de înregistrare din Registrul garanțiilor reale
mobiliare. Confirmarea se înregistrează în Registrul actelor notariale.

Articolul 60. Primirea în depozit a mijloacelor financiare

şi/sau a instrumentelor financiare pentru a

fi transmise destinatarului

(1) Notarul poate primi în depozit sume de bani şi/sau instrumente financiare pentru a
le transmite creditorului în baza unei cereri a debitorului, legalizată notarial, în care se va
indica suma bănească şi/sau descrierea instrumentelor financiare, destinatarul, temeiul
naşterii obligaţiei, data scadenţei, domiciliul creditorului sau adresa de corespondență a
acestuia, cu eliberarea unui certificat notarial. La cererea sa debitorul anexează o declarație
pe proprie răspundere, autentificată notarial, că sumele de bani şi/sau instrumentele
financiare au provenienţă licită.

(2) Notarul care a primit la păstrare bani sau instrumente financiare va expedia
imediat la domiciliul creditorului înştiinţare prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire. Dacă se constată că creditorul nu domiciliază la adresa indicată în cererea de
primire în depozit sau nu se află la adresa de corespondență astfel indicată, informarea se
va efectua prin publicarea unui aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau într-un
ziar național.

(3) Notarul trece neîntârziat banii primiţi în depozit pe un cont special destinat unor
astfel de operaţiuni, deschis la o bancă comercială și/sau un prestator de servicii de plată
care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) Numai notarul personal are dreptul să dispună de contul special şi numai în folosul
creditorului sau a succesorilor acestuia, la cererea scrisă a acestora, prin virament bancar,
în cazul creditorului persoană juridică, sau în numerar, prin cec sau virament bancar, în
cazul creditorilor persoane fizice, dacă legea nu prevede altfel. Dobânzile şi alte beneficii
ale banilor păstraţi la contul de depozit aparţin creditorilor proporțional sumelor depuse și
timpului de păstrare, iar în cazul restituirii acestora către debitor, trec în proprietatea lui.
Notarul nu poartă răspundere pentru alegerea băncii.

(5) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, dispunerea de contul special
trece, prin ordinul ministrului justiției, în competenţa notarului căruia i-a fost transmisă
arhiva notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.

(6) Mijloacele băneşti păstrate la contul special nu constituie venitul notarului şi nu

pot fi urmărite în baza pretenţiilor creditorilor acestuia.

(7) Instrumentele financiare primite în depozit pentru a fi transmise creditorului pot fi

păstrate fie la o bancă comercială care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii
Moldova, fie la biroul notarului sau la orice alt depozitar în condiţii de siguranţă.

(8) Cheltuielile ce ţin de depozitarea, transmiterea sumelor de bani şi a

instrumentelor financiare şi înştiinţarea creditorului le suportă debitorul, după caz,
creditorul.

Articolul 61. Restituirea banilor şi a instrumentelor

financiare transmise la păstrare în depozit

(1) Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise la păstrare în depozit

se admite doar cu acordul scris al persoanei în folosul căreia s-a făcut depunerea sau în
baza hotărârii judecătoreşti.

(2) Dacă, pe parcursul a 10 ani de la depunerea banilor sau a instrumentelor

financiare în depozit, nici creditorul şi nici debitorul nu au solicitat eliberarea sau
restituirea acestora, în baza hotărârii judecătoreşti acestea se transmit statului după
deducerea cheltuielilor, care nu au fost achitate în avans, prevăzute la art. 60 alin. (8).

Articolul 62. Acte de protest al cambiilor

(1) Notarul întocmeşte acte de protest de neacceptare, nedatare a acceptului şi

neplată a cambiei în conformitate cu prevederile Legii cambiei nr. 1527/1993. Actele de
protest al cambiilor se întocmesc de către notarul de la locul aflării debitorului. Locul unde
urmează a fi efectuată plata se indică în cambie.

(2) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cambiei, notarului i se prezintă

cambia și cererea posesorului în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data
scadenţei cambiei, suma cambiei, motivul protestării, locul de efectuare a cambiei.
Posesorul cambiei are dreptul să solicite notarului eliberarea confirmării de primire a
cambiei pentru protest.

(3) Primind cambia pentru protest, notarul verifică dacă aceasta corespunde
legislaţiei, sub aspectul conţinutului şi al formei. Dacă cambia corespunde prevederilor
legislaţiei, notarul solicită trasului plata, acceptarea sau datarea cambiei. Dacă trasul
plăteşte, acceptă sau datează cambia, notarul nu întocmeşte actul de protest al cambiei,
restituind-o posesorului.

(4) Dacă trasul refuză plata, acceptarea sau datarea cambiei, notarul întocmeşte actul
de protest al cambiei, care se înregistrează în Registrul actelor notariale. Actul de protest se
înscrie pe versoul cambiei sau pe o alonjă, care reprezintă un text ce completează conținutul
cambiei, anexându-se la aceasta prin coasere. Actul de protest al cambiei se întocmeşte în 2
exemplare, dintre care un exemplar se păstrează în arhiva notarului cu copia cambiei
protestate, iar al doilea exemplar se restituie posesorului cambiei.

Articolul 63. Acte de protest al cecurilor în caz de neplată

(1) Notarul care desfășoară activitatea de la locul aflării debitorului primește cecuri
pentru a le verifica spre plată în conformitate cu legislaţia.

(2) Notarul primeşte cecuri pentru a le prezenta spre plată, verificând dacă acestea
cuprind menţiunile prevăzute de legislație.

(3) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cecului, notarului i se prezintă

cecul și cererea posesorului, în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data
scadenţei şi suma cecului. Posesorul cecului are dreptul să solicite notarului eliberarea
confirmării de primire a cecului pentru protest de neplată.

(4) Notarul prezintă trasului cecul spre plată. În cazul în care trasul plăteşte cecul,
suma obţinută se transmite titularului cecului. Dacă cecul nu este plătit, notarul întocmeşte
un act de protest de neplată. Acesta trebuie să fie întocmit înainte de expirarea termenului
de prezentare a cecului pentru plată. Dacă cecul este prezentat în ultima zi a termenului,
actul de protest poate fi întocmit în următoarea zi lucrătoare.

(5) Actul de protest de neplată se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care un exemplar

se păstrează în arhiva notarului cu copia cecului protestat, iar al doilea exemplar se
restituie posesorului cecului. Actul de protest se înscrie pe versoul cecului sau pe o alonjă
care se coase la cec şi se înregistrează în Registrul actelor notariale.

Articolul 64. Primirea documentelor la păstrare

(1) Primirea de către notar a documentelor la păstrare se efectuează la cerere, în baza

unui inventar, întocmit în 2 exemplare, semnat de persoana care a depus documentele la
păstrare (deponent) şi notar. Un exemplar al inventarului se transmite deponentului, iar
celălalt se păstrează în arhiva notarului.

(2) Notarul verifică documentele sau înscrisurile primite la păstrare să nu contravină

legii sau bunelor moravuri.

(3) Deponentului i se eliberează un certificat cu privire la primirea documentelor la

păstrare. Deponentul avansează cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de 10 ani.

(4) Documentele primite la păstrare se restituie la prezentarea certificatului şi a

inventarului de către deponent sau terţul indicat în acest scop sau în baza unei hotărâri a
instanţei de judecată.

(5) Dacă pe parcursul a 10 ani de la depunerea documentelor la păstrare nu a fost

solicitată restituirea, în baza hotărârii judecătoreşti acestea se transmit statului după
deducerea cheltuielilor care nu au fost achitate în avans.

Articolul 65. Primirea testamentului olograf la păstrare

(1) Notarul primește testamentul olograf la păstrare în baza cererii testatorului.

(2) Testatorul prezintă personal notarului testamentul olograf într-un plic sigilat,
astfel încât să nu poată fi deschis decât prin distrugerea plicului. Pe plic testatorul va
confirma în scris, pe proprie răspundere, sub semnătură, că plicul prezentat conţine
testamentul său olograf.

(3) Plicul cu testamentul olograf se sigilează în alt plic de către notar. La plic se
anexează cererea testatorului care conține declarația pe proprie răspundere că plicul
prezentat conține testamentul său olograf, scris în întregime, datat și semnat personal de
testator.

(4) În baza cererii autentificate a testatorului, notarul înregistrează informația despre

testamentul olograf primit la păstrare în Registrul electronic al dosarelor succesorale și
testamentelor.

(5) Primirea la păstrare a testamentului olograf se confirmă prin certificat eliberat de

către notar.

(6) Testatorul va avansa cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de cel puțin 10
ani.

Articolul 66. Asigurarea probelor

(1) În scopul prevenirii dispariţiei ori imposibilităţii administrării în viitor a unei probe
utile pentru dovedirea pretenţiilor şi justificarea obiecţiilor, precum şi a altor circumstanţe
importante pentru justa soluţionare a pricinii într-un viitor proces civil, pentru procedura
specială, sau în arbitraj, la cererea persoanelor interesate, notarul efectuează asigurarea
probelor, înainte de intentarea procesului în instanţa de judecată sau în arbitraj.

(2) Asigurarea probelor se efectuează de către notar conform prevederilor Codului de

procedură civilă privind cercetarea probei.

(3) Dacă probele necesare trebuie să fie prezentate autorităţilor unui stat străin,
asigurarea probelor se efectuează indiferent de faptul dacă cauza, la momentul adresării
persoanelor interesate către notar, se află în curs de examinare în instanţa de judecată sau
de către alte autorităţi ale statului străin.

(4) Solicitantul asigurării probelor depune o cerere la notar care conţine numele,
numărul de identificare de stat (IDNP) şi domiciliul sau sediul solicitantului, esenţa pricinii,
datele persoanelor care vor participa în proces, domiciliul sau sediul acestora, probele a
căror asigurare se cere.

(5) În cazul asigurării probelor cu martori, cererea depusă la notar, suplimentar, va

cuprinde numele şi domiciliul persoanelor care urmează să depună depoziţii în calitate de
martori, motivul solicitării asigurării probelor, faptele ce urmează a fi confirmate sau
infirmate prin aceste probe.

(6) Depoziţiile persoanei audiate în calitate de martor se consemnează într-un proces-

verbal. Fiecare filă a procesului-verbal se întocmește în 2 exemplare, se semnează de
martor, iar ultima filă se semnează de martor și persoanele participante la audiere,
semnătura cărora se legalizează de către notar. Un exemplar al procesului-verbal se
eliberează solicitantului asigurării probei cu martori, iar al doilea exemplar se păstrează în
arhiva notarului.

(7) Cererile și declarațiile de asigurare a probelor se depun la notar de către

solicitantul asigurării probelor pe proprie răspundere și se autentifică notarial.

(8) Dacă cererea a fost admisă de către notar, solicitantul asigurării probelor, după ce
va conveni cu notarul locul, data şi ora asigurării probelor, va înştiinţa celelalte persoane
interesate despre acestea. Neprezentarea persoanelor interesate nu va constitui un obstacol
la asigurarea probelor. Faptul înștiințării se confirmă de către solicitant printr-o declarație
pe proprie răspundere.

(9) În cazul pericolului de întârziere sau în cazul imposibilităţii de a determina cine va

participa ulterior în proces, notarul are dreptul să asigure probele fără înştiinţarea
persoanelor interesate. În acest caz, motivul neinformării persoanelor interesate va fi
indicat în procesul-verbal de audiere a martorului sau de cercetare a probelor.

(10) Notarul nu asigură proba în cazul în care:

a) cererea solicitantului nu întruneşte condiţiile legii;

b) la momentul adresării către notar a solicitantului, cauza deja se află în curs de

examinare în instanţa de judecată;

c) martorul refuză să depună mărturii în faţa notarului;

d) martorul refuză să se prezinte la biroul notarului pentru a depune mărturii;

e) faptele care sînt prezentate de persoana audiată în calitate de martor nu sînt

cunoscute de ea, personal, direct sau indirect;

f) persoana audiată în calitate de martor nu cunoaşte sau nu doreşte să indice sursa

informaţiei sale.

Articolul 67. Dispunerea expertizei

(1) Pentru efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi

procedee tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la
anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, notarul, din oficiu sau
la cererea viitoarelor părţi şi altor participanţi la procesul de judecată sau în arbitraj, poate
dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare.

(2) Viitoarele părţi şi alţi participanţi la proces au dreptul să depună la notar o cerere
de recuzare a expertului, dar nu mai tîrziu de 3 zile calendaristice din data înştiinţării
despre desemnarea expertului, indicând motivul recuzării.

(3) Asupra dispunerii expertizei notarul emite o încheiere, care va conţine:

a) data emiterii încheierii;

b) numele notarului care emite încheierea;

c) dacă se dispune la cererea viitoarelor părţi şi altor participanţi la procesul de

judecată sau în arbitraj – numele, anul naşterii, numărul de identificare de stat al persoanei
fizice (IDNP), domiciliul solicitantului dispunerii expertizei, în cazul persoanei juridice –
denumirea, sediul, numărul de identificare de stat al unității de drept (IDNO), datele
reprezentantului acestuia;

d) denumirea instituţiei care va efectua expertiza sau numele, sediul profesional al

expertului, funcţia acestuia şi denumirea instituţiei în care activează;

e) întrebările asupra cărora urmează să se pronunţe expertul;

f) informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a

cercetării potrivit actului de dispunere a expertizei.

(4) Încheierea referitoare la dispunerea expertizei se întocmeşte într-un număr de

exemplare egal cu cel al solicitanților, plus un exemplar pentru arhiva notarului.

(5) Notarul păstrează în arhiva sa un exemplar al raportului de expertiză

extrajudiciară întocmit.

Capitolul V

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ

Articolul 68. Procedura succesorală notarială

(1) Procedura succesorală notarială este procedura specială notarială necontencioasă,

care are ca scop rezolvarea cauzelor succesorale.

(2) Cheltuielile legate de desfășurarea procedurii succesorale se avansează de către

solicitantul procedurii sau acțiunii notariale din cadrul procedurii succesorale.

Articolul 69. Competenţa notarului în materie succesorală

(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, persoanele stabilite la art. 70 alin. (2)
pot depune o cerere autentificată de deschidere a procedurii succesorale la oricare notar cu
teritoriul de activitate în una dintre unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea ale
Republicii Moldova sau în cadrul unității teritoriale autonome Găgăuzia. Îndeplinirea
procedurii succesorale este de competența primului notar sesizat care a înregistrat dosarul
succesoral în Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor.

(1 1 ) Notarul care desfășoară procedura succesorală poate transfera dosarul

succesoral către un alt notar la cererea comună a unei majorități simple a moștenitorilor
cărora li s-a eliberat certificat de calitate de moștenitor, însoțită de acordul scris al
notarului care urmează să preia dosarul succesoral respectiv. Fiecare dintre notari
întocmește о încheiere cu privire la transferul, respectiv, la primirea dosarului succesoral,
care se comunică participanților la procedura succesorală. Transferul dosarului succesoral
se face doar cu condiția achitării tuturor cheltuielilor legate de desfășurarea procedurii
succesorale către notarul care transferă dosarul succesoral. Cheltuielile respective se indică
în încheierea de transfer.

(2) Evidenţa unică a dosarelor succesorale se ţine în Registrul electronic al dosarelor

succesorale şi testamentelor.

Articolul 70. Deschiderea procedurii succesorale

(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul verifică în prealabil dacă

procedura succesorală nu a fost deschisă anterior. Notarul, primind informaţia despre
deschiderea procedurii succesorale de alt notar, informează despre aceasta solicitantul.

(2) Procedura succesorală notarială se deschide în baza cererii autentificate de

deschidere a procedurii succesorale a oricărui dintre succesibili, a creditorilor masei
succesorale, a legatarilor, a executorilor testamentari, a autorităților tutelare, organelor
fiscale, precum și a oricărei alte persoane care justifică un interes legitim.

(3) În cerere solicitantul va comunica pe proprie răspundere numele, prenumele,

ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea, data aflării despre deschiderea moștenirii,
datele de stare civilă ale celui ce a lăsat moștenirea, cercul de moştenitori din clasa chemată
la succesiune, domiciliul cunoscut al acestora, solicitarea inventarierii, alte date pertinente.

(4) În vederea îndeplinirii procedurii succesorale pentru cazul succesiunii vacante,

depunerii cererii de deschidere a procedurii succesorale de către creditorii celui ce a lăsat
moștenirea, deschiderii procedurii succesorale din oficiu sau în cazul moștenirii
testamentare, dacă solicitantul este în imposibilitate de a prezenta actul care confirmă
decesul celui ce a lăsat moștenirea, notarul are dreptul să solicite și să primească de la
organul de stare civilă informația despre decesul persoanei și despre rudele acestuia.

(5) În vederea deschiderii şi instrumentării procedurii succesorale, statul asigură

accesul notarului la Registrul de stat al populaţiei şi la resursele informaționale de stat în
care se conține informația despre actele de stare civilă. În cazul în care informaţia din
registre nu este disponibilă, actualizată sau suficientă pentru deschiderea succesiunii și
stabilirea cercului de moștenitori, solicitantul va anexa la cererea de deschidere actul ce
confirmă deschiderea succesiunii și actele ce confirmă temeiul chemării la succesiune.

(6) Procedura succesorală se consideră deschisă din momentul obţinerii de către

notar a confirmării de înregistrare a dosarului succesoral din Registrul electronic al
dosarelor succesorale şi testamentelor.

(7) Procedura succesorală se deschide după fiecare persoană care a lăsat moştenirea.

(8) După deschiderea procedurii succesorale, notarul:

 a) va accesa Registrul de stat al populaţiei și informația despre actele de stare civilă
din resursele informaționale de stat în care această informație se conține, în vederea
stabilirii cercului de moştenitori din clasa chemată la succesiune;

b) va accesa Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor pentru

verificarea existenţei testamentelor;

c) va asigura, în condițiile art. 71, notificarea despre deschiderea procedurii

succesorale;

d) va efectua sau va dispune efectuarea de către executorul judecătoresc a

inventarierii patrimoniului succesoral, daca a fost solicitată;

e) va întreprinde alte acţiuni în condiţiile legii.

(9) Întru aplicarea prevederilor alin. (3), dacă ultimul domiciliu al celui ce a lăsat
moștenirea nu poate fi stabilit cu certitudine, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea
se consideră locul ultimei sale reşedinţe temporare. În lipsă de reşedinţă temporară sau
dacă aceasta nu se cunoaşte, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea se indică drept
„necunoscut”.

Articolul 71. Notificarea cu privire la deschiderea

procedurii succesorale notariale

(1) Informaţia despre procedurile succesorale deschise se publică pe pagina web a

Camerei Notariale în termen de 5 zile lucrătoare din momentul deschiderii procedurii
succesorale.

(2) După publicarea informației pe pagina web oficială a Camerei Notariale, notarul
notifică toți moștenitorii din clasa chemată la succesiune și/sau moștenitorii testamentari,
creditorii, alte persoane care au drepturi și obligații în legătură cu masa succesorală,
cunoscute lui, conform prevederilor cu privire la notificare din prezenta lege. În cazul
succesiunii testamentare, notarul informează suplimentar despre deschiderea succesiunii
atît moștenitorii testamentari, cît și toate celelalte persoane care au un interes legitim.

(3) Informația și notificarea prevăzute la alin. (1) și (2) vor conține:

a) numele, prenumele celui ce a lăsat moștenirea;

b) data, luna, anul nașterii și numărul de identificare de stat ale celui ce a lăsat
moștenirea;

c) data, luna, anul decesului al celui ce a lăsat moștenirea;

d) data planificată pentru eliberarea certificatului de moștenitor;

e) referințe la prevederile legale privind consecințele în cazul în care moștenitorul nu

se va adresa la notar până la eliberarea certificatului de moștenitor;
 f) alte informații prevăzute de lege.

(4) Persoanele interesate al căror domiciliu este cunoscut de notar, din declaraţiile
depuse în cadrul procedurii succesorale, vor fi notificate cu privire la deschiderea
procedurii, conform prevederilor de notificare prevăzute în prezenta lege.

(5) Dacă notarului nu îi este cunoscut domiciliul persoanelor interesate, informaţia

despre deschiderea procedurii succesorale se publică şi în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova sau într-un ziar naţional.

(6) Cheltuielile pentru notificare şi publicare le suportă solicitantul procedurii

succesorale sau alte persoane în interesul sau în beneficiul cărora se îndeplinesc acțiunile
notariale.

Articolul 72. Declaraţiile şi cererile în cadrul

procedurii succesorale notariale

(1) Declaraţia autentică de acceptare sau de renunţare la succesiune se depune la

notarul care instrumentează procedura succesorală. Declaraţia de acceptare sau renunţare
la succesiune poate fi întocmită prin reprezentant cu condiţia specificării acestui drept în
împuternicirile acordate.

(2) Declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune se autentifică după

deschiderea succesiunii.

(3) În declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune, solicitantul va

comunica pe proprie răspundere numele, prenumele, ultimul domiciliu al defunctului, data
aflării despre deschiderea succesiunii, datele de stare civilă ale defunctului, cercul de
moştenitori din clasa chemată la succesiune, după caz, domiciliul acestora, precum și alte
date pertinente.

(4) Moştenitorul legal lipsit de posibilitatea de a prezenta documentele care confirmă

temeiul chemării la succesiune poate fi inclus în cercul moştenitorilor cu acordul scris
autentificat al tuturor succesorilor din aceeaşi clasă succesorală.

(5) Toate cererile şi declaraţiile din cadrul procedurii succesorale notariale se

păstrează în dosarul succesoral.

(6) Succesorii pot prezenta pentru anexare la dosar inventarul masei succesorale,
întocmit pe proprie răspundere.

Articolul 73. Suspendarea eliberării certificatului

de moștenitor

(1) Eliberarea certificatului de moștenitor se poate suspenda de către notar la cerere,

iar în cazul prevăzut la lit. c) – din oficiu, prin încheiere, dacă:

a) succesibilii își contestă unii altora calitatea;

 b) moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței
de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;

c) există dubii rezonabile privind cercul de moştenitori.

(2) În încheierea de suspendare se indică temeiul suspendării şi calea de atac.

(3) La cererea părților, notarul va putea elibera certificatul de moștenitor daca se

constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.

Articolul 74. Informația despre moștenire

(1) Persoanele care au dreptul să solicite deschiderea procedurii succesorale, în

perioada instrumentării procedurii, pot primi de la notar informația privind persoanele care
au acceptat sau au renunțat la moștenire, inclusiv informația despre acțiunile în cadrul
procedurii succesorale.

(2) În cazul moștenirii testamentare, de același drept beneficiază persoanele care fac
parte din clasa care ar fi fost chemată la succesiune dacă nu exista testament. Aceste
persoane pot face cunoștință cu conținutul testamentului și după eliberarea certificatului de
moștenitor.

Articolul 75. Deschiderea plicului cu testamentul olograf

(1) Notarul deschide plicul ce conţine testamentul olograf în baza cererii scrise a
persoanei care justifică un interes legitim. Plicul se deschide numai după decesul
testatorului, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data solicitării, cu efectuarea
menţiunilor în Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor, în baza
informațiilor eliberate de organele competente privind decesul testatorului.

(2) Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf ţine de competenţa notarului

căruia i-a fost transmis testamentul olograf la păstrare.

(3) Notarul va deschide plicul ce conţine testamentul olograf numai dacă acesta nu
este deteriorat şi după informarea moştenitorilor de clasa chemată la succesiune despre
deschiderea plicului. Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf se face în prezenţa
a doi martori, a moştenitorilor legali din clasa ce urmau a fi chemați la succesiune dacă nu
exista testamentul olograf, după caz, în prezența persoanelor care justifică un interes
legitim. Lipsa moştenitorilor sau neprezentarea acestora nu împiedică procedura deschiderii
plicului ce conţine testamentul olograf.

(4) Notarul va deschide consecutiv plicurile prin tăierea marginilor acestora, astfel
încât să nu fie deteriorat conţinutul acestora. După deschiderea plicului, notarul va da citire
textulului testamentului şi va întocmi procesul-verbal. În procesul-verbal se indică
circumstanţele şi particularităţile legate de deschiderea plicului ce conţine testamentul
olograf.

(5) Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se păstrează cu

testamentul olograf şi plicurile deschise în arhiva notarului. Un exemplar al procesului-
verbal, o copie legalizată a testamentului olograf şi a girului de autentificare aplicată pe
plic, după vizarea spre neschimbare, se eliberează pe cont propriu celor interesați.

Articolul 76. Condiţiile pentru executarea testamentului

olograf

Înainte de a fi executat, testamentul olograf urmează să fie vizat spre neschimbare şi

validat.

Articolul 77. Vizarea spre neschimbare a testamentului

olograf

(1) Testamentul olograf va fi vizat spre neschimbare de primul notar căruia i-a fost
prezentat, indiferent dacă acesta va fi învestit sau nu cu îndeplinirea procedurii succesorale.

(2) Procedura de vizare spre neschimbare se îndeplineşte la solicitarea persoanei care

a prezentat testamentul, în prezenţa a doi martori, a moştenitorilor, după caz, a persoanelor
care justifică un interes legitim. Lipsa moştenitorilor sau neprezentarea acestora nu
împiedică vizarea spre neschimbare.

(3) Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf se constată prin proces-verbal.

Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele de identificare a celor prezenţi, următoarele
menţiuni:

a) particularităţile suportului pe care este scris testamentul;

b) numărul de pagini ale testamentului;

c) instrumentul de scriere (pastă de pix, stilou-cerneală), precum şi culoarea textului;

d) existența ștersăturilor sau adăugirilor, cu indicarea paginii şi rândului pe care se

află;

e) reproducerea textului integral al testamentului, aşa cum a fost scris de testator,

precum şi a adăugirilor făcute de acesta. Condiţia se consideră îndeplinită şi prin depunerea
unei copii legalizate după testamentul olograf, vizată de notar şi semnată de cei prezenţi,
care se va anexa la procesul-verbal cu menţiunea că face parte integrantă din acesta.

(4) Dacă testamentul olograf este scris în altă limbă decât cea română, în vederea
vizării spre neschimbare, se va depune şi traducerea legalizată a actului. În procesul-verbal
de constatare a stării materiale a testamentului olograf se va transcrie textul tradus în limba
română, anexându-se la procesul-verbal traducerea legalizată a actului întocmit în limba
străină şi o copie semnată de cei prezenţi la procedura de vizare spre neschimbare a
testamentului olograf.

(5) Procedura de vizare spre neschimbare îndeplinită de către autorităţile competente

din ţară sau din străinătate, apostilate sau supralegalizate, după caz, este considerată
valabilă şi nu va fi reluată de notarul sesizat cu procedura succesorală.
 (6) Testamentul olograf vizat spre neschimbare se înregistrează în Registrul
electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.

(7) Dacă constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de către notarul învestit cu
îndeplinirea procedurii succesorale, testamentul original se depune în dosarul succesoral.
Dacă constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de alt notar, originalul testamentului
olograf se va transmite notarului învestit cu îndeplinirea procedurii succesorale, iar dacă
procedura nu a fost deschisă, originalul testamentului olograf rămâne la păstrarea în arhiva
notarului care a vizat spre neschimbare testamentul până la deschiderea procedurii
succesorale. După deschiderea procedurii succesorale, testamentul olograf se transmite
notarului care instrumentează procedura.

Articolul 78. Validarea testamentului olograf

(1) Validarea testamentului olograf este de competenţa notarului învestit cu

îndeplinirea procedurii succesorale.

(2) În procedura de validare, notarul sesizat pentru îndeplinirea succesiunii va verifica

dacă testamentul corespunde condițiilor de formă și fond incidente testamentului olograf.

(3) În vederea validării testamentului olograf vor fi citaţi moştenitorii legali din clasa
chemată la succesiune. În cazul lipsei acestora sau neprezentării, la validarea testamentului
în baza cererii moştenitorilor testamentari desemnaţi printr-un testament olograf, notarul va
înştiinţa moştenitorii legali din clasa chemată la succesiune în ordinea stabilită, iar în lipsa
acestora, organul fiscal teritorial competent. Înştiinţarea se efectuează conform art. 71.

(4) În cazul în care toţi moştenitorii citaţi se prezintă şi recunosc că testamentul este
scris, datat şi semnat de mâna testatorului, se va încheia procesul-verbal de validare a
testamentului olograf.

(5) Notarul va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice dacă:

a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;

b) succesibilii declară că nu cunosc scrisul celui ce a lăsat moștenirea;

c) succesibilii contestă scrisul celui ce a lăsat moștenirea, aducând probe în acest

sens;

d) cel ce a lăsat moștenirea nu are moştenitori legali.

(6) În cazul în care nici legatarul şi nici moştenitorul nu pot produce probe ale
scrisului celui ce a lăsat moștenirea sau nu sînt de acord cu rezultatele expertizei,
procedura succesorală se suspendă, părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.

(7) În cazul în care nu sînt de acord cu rezultatele expertizei grafoscopice,

moștenitorii pot solicita efectuarea unei expertize repetate. În cazul în care unul dintre
moştenitori nu este de acord cu rezultatele expertizei repetate, eliberarea certificatului de
moștenitor se suspendă, părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.
 (8) În cazul în care expertiza grafoscopică confirmă că testamentul a fost scris de
către testator, procesul-verbal de validare se va întocmi în prezenţa moștenitorului
testamentar, în baza raportului de expertiză.

(9) În cazul în care în expertiza grafoscopică se constată că scrisul nu aparţine

testatorului, notarul va continua procedura succesorală şi succesiunea se va deferi
moştenitorilor legali sau altor moştenitori chemați la succesiune, după caz.

Articolul 79. Custodia masei succesorale

(1) Desemnarea custodelui, desemnarea administratorului, precum și încetarea

măsurilor de custodie sau încetarea măsurilor de administrare se dispune de către notar
printr-o încheiere notarială.

(2) Măsurile de custodie aplicate de notar se realizează în condițiile capitolului II titlul

IV Cartea a patra din Codul civil, în care scop se va proceda la inventarierea bunurilor
succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. Inventarierea se poate face şi din oficiu:

a) în interesul minorilor pentru asigurarea drepturilor lor;

b) în interesul statului pentru asigurarea intereselor sale;

c) prin excepţie, când împrejurările speciale impun aceasta (incendiu, război etc.).

(3) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes legitim,
punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea
inventarului, exceptându-se bunurile necesare membrilor familiei celui ce a lăsat moștenirea
care au locuit împreună cu acesta.

(4) Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale,

cererea de inventariere poate ţine locul cererii de deschidere a acestei proceduri. În acest
scop, notarul are dreptul de a solicita de la organul de stare civilă, în regim de urgenţă,
informaţia necesară pentru deschiderea şi înregistrarea procedurii succesorale.

(5) Modul de efectuare a inventarierii este stabilit prin regulament aprobat de către
Ministerul Justiției.

Articolul 80. Desemnarea custodelui

(1) Pentru păstrarea şi administrarea bunurilor succesorale, la cererea persoanelor

interesate, notarul va desemna un custode.

(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor persoanelor interesate, unul dintre
succesibili, iar în caz contrar, o altă persoană aleasă de către notar. Dacă moştenitorul sau
oricare altă persoană interesată nu este de acord cu custodele desemnat, este îndrumată să
se adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii pentru desemnarea altui
custode. Până la adoptarea deciziei de către instanţa de judecată, responsabil de paza averii
succesorale transmise este custodele desemnat de către notar printr-o încheiere notarială.

(3) Cheltuielile pentru păstrarea şi administrarea bunului succesoral, precum şi cele

de plată a remuneraţiei sînt recuperate în temeiul dispoziţiei eliberate de către notar din
contul averii succesorale sau, la cererea moştenitorilor, din mijloacele depuse de ei în acest
scop, în depozit.

(4) Custodele desemnat prezintă darea de seamă privind cheltuielile suportate, cu

anexarea documentelor justificative.

Articolul 81. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate

din contul averii succesorale până la

eliberarea certificatului de moștenitor

(1) Până la eliberarea certificatului de moştenitor, notarul dă dispoziţie de

compensare a cheltuielilor utile prevăzute de lege din contul averii succesorale. Cheltuielile
pentru notificare, publicare, căutare a moștenitorilor trebuie avansate de către solicitantul
deschiderii procedurii succesorale.

(2) Compensarea cheltuielilor se efectuează cu prioritate din contul sumelor băneşti

incluse în averea succesorală, iar în lipsa mijloacelor bănești, cheltuielile se compensează
din contul bunurilor incluse în averea succesorală, vândute la licitație.

(3) Valoarea de piaţă a bunurilor vândute la licitație se stabileşte în baza actului de

evaluare.

(4) Dispoziţia notarului privind compensarea cheltuielilor este executorie din

momentul emiterii.

(5) La cheltuielile utile se atribuie orice cheltuieli prevăzute pentru acțiunile necesare
a fi întreprinse în temeiul legii: cheltuielie de notificare, de asiguare a măsurilor de
custodie, de administrare. Acestea trebuie compensate până la eliberarea certificatului de
moștenitor.

Articolul 82. Închiderea procedurii succesorale

(1) Procedura succesorală se închide după eliberarea tuturor certificatelor care

confirmă drepturile rezultate din moștenire prevăzute de Codul civil.

(2) În cadrul procedurii succesorale, după ce notarul constată cu certitudine faptele

necesare pentru justificarea cererii privind eliberarea certificatului de moștenitor, se
eliberează certificatul de moștenitor.

(3) Certificatul de moștenitor se eliberează nu mai devreme de o lună din data ultimei
publicări despre deschiderea procedurii succesorale.

Articolul 83. Reluarea procedurii succesorale

(1) La cererea scrisă a moştenitorului, procedura succesorală poate fi reluată dacă,

după finalizarea procedurii succesorale, se constată circumstanțe care pot determina
modificarea sau retragerea certificatului de moștenitor. În acest caz, procedura succesorală
se reia de notarul în a cărui arhivă se păstrează dosarul succesoral.

(2) În cazul retragerii certificatului de moștenitor, notarul inițiază procedura

succesorală, începând cu notificarea moștenitorilor.

Capitolul VI

PROCEDURA SOMĂRII PUBLICE

A CREDITORILOR

Articolul 84. Inițierea procedurii de somare

(1) Procedura de somare ține de competența notarului care a desfășurat procedura

succesorală.

(2) Procedura de somare poate fi desfășurată atât până la eliberarea certificatului de

moștenitor, cât și după eliberarea acestuia.

(3) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, competenţa revine notarului
căruia i-a fost transmisă arhiva notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.

(4) Cererea de desfășurare a procedurii de somare se depune la notar de către

persoanele prevăzute la art. 1573 din Codul civil.

(5) Cererea de desfășurare a procedurii de somare se autentifică și va conține:

a) numele, prenumele și calitatea persoanei care solicită desfășurarea procedurii de

somare a creditorilor masei succesorale;

b) numele, prenumele defunctului şi data decesului;

c) declarația că nu a fost intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale și

asumarea obligației să informeze notarul dacă va avea cunoștință de pornirea procesului de
insolvabilitate;

d) solicitarea adresată notarului de desfășurare a procedurii de somare publică a

creditorilor;

e) solicitarea publicării somației în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și, după

caz, în alte surse de informare.

(6) La cerere se anexează lista creditorilor masei succesorale cunoscuți, cu indicarea

adresei de contact cunoscută.

(7) Dacă în procedura succesorală nu există inventar, solicitantul procedurii de

somare îl prezintă concomitent cu cererea de desfășurare a procedurii de somare.

(8) După primirea cererii de desfășurare a procedurii de somare, notarul emite

încheierea de pornire a procedurii de somare. Încheierea se aduce la cunoștința persoanelor
indicate în art. 1573 alin. (1) din Codul civil.
 (9) Cheltuielile legate de desfășurarea procedurii de somare se avansează de către
solicitantul procedurii.

Articolul 85. Publicarea somației

(1) În termen de 10 zile din momentul depunerii cererii, notarul publică somația
creditorilor o singură dată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. La cerere, somația
poate fi publicată suplimentar și în alte surse de informare.

(2) După publicarea somației în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, notarul

expediază somația creditorilor înscriși în lista creditorilor cunoscuți anexată la cererea de
desfășurare a procedurii de somare.

Articolul 86. Primirea notificării creditorului de înaintare

a creanței

(1) Creditorul depune la notar notificarea de înaintare a creanței personal sau prin
reprezentantul său împuternicit expres în acest sens.

(2) Dacă creditorul nu va anexa la notificare actele prevăzute la art. 1575 alin. (2) din
Codul civil, creditorul va depune declarația pe proprie răspundere că creanța există, este
lichidă, exigibilă sau va deveni exigibilă la o anumită dată specificată.

(3) Notarul refuză primirea notificării creditorului de înaintare a creanței depuse după
expirarea termenului-limită de înaintare a creanțelor.

Articolul 87. Întocmirea tabelului creanțelor

(1) După expirarea termenului-limită de înaintare a creanțelor, notarul, în baza

notificărilor depuse în termen, întocmește tabelul creanțelor care va conține:

a) numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul;

b) mărimea integrală a sumelor sau altor prestaţii datorate creditorului la data

depunerii;

c) temeiul creanţelor şi scadenţa lor;

d) menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

(2) Înscrierea creditorului în tabelul creanțelor înaintate nu validează creanța

acestuia.

(3) Tabelul creanțelor înaintate întocmit de către notar poate fi contestat doar sub
aspectul respectării procedurii de somare a creditorilor masei succesorale.

(4) După definitivarea tabelului creanțelor înaintate, notarul, în termen de 5 zile, îl

comunică solicitantului procedurii și moștenitorilor care au acceptat moștenirea.

(5) Persoana care justifică un interes legitim are dreptul să ia cunoştinţă de actele
procedurii de somare, inclusiv de notificările creditorilor şi anexele, precum şi de tabelul
creanţelor înaintate.

Capitolul VII

PROCEDURA NOTIFICĂRII ÎN MATERIE NOTARIALĂ

Articolul 88. Notificarea în materie notarială

(1) Citarea părților, comunicarea actelor de procedură și orice altă notificare în

materie notarială se efectuează în conformitate cu dispozițiile art. 16 al Codului civil, dacă
prezenta lege nu stabilește altfel.

(2) Notificarea se va expedia la adresa de domiciliu sau a sediului persoanei

notificate, comunicată de persoana interesată, care rezultă din materialele și actele
prezentate sau cea înscrisă în registrele publice, iar în cazul în care astfel aceasta nu este
identificată, notificarea se va expedia la adresa la care se află bunurile acesteia sau partea
principală a acestora.

(3) În cazul în care adresatul nu este cunoscut sau numărul acestora depăşeşte 10
persoane, notarul va efectua notificarea prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova sau într-un ziar național. Notificarea despre deschiderea procedurii succesorale se
va publica și pe pagina web oficială a Camerei Notariale.

(4) Notificarea va conţine informaţii despre condiţiile actului notarial în privința

căruia titularul poate exercita un drept propriu, termenul de exercitare a dreptului, ce curge
din data recepţionării notificării, numele notarului şi adresa biroului unde titularul dreptului
urmează să exercite drepturile sale sau poate să facă cunoștință cu actele care-l privesc.

(5) Transmiterea notificării se va confirma prin certificat eliberat de către notar.

Articolul 89. Modelele citației și notificărilor

Modelul citației și cel al notificării se vor stabili de către Camera notarială.

Capitolul VIII

APLICAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA NOTARIAT

FAŢĂ DE CETĂŢENII STRĂINI, APATRIZI ŞI BENEFICIARII

DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ. APLICAREA

LEGISLAŢIEI ALTOR STATE. TRATATELE

ŞI ACORDURILE INTERNAŢIONALE

Articolul 90. Actele notariale pentru cetăţenii străini,

apatrizi, beneficiarii de protecţie internaţională

 şi persoanele juridice străine

(1) Cetăţenii străini, apatrizii, beneficiarii de protecţie internaţională şi persoanele

juridice străine au dreptul, ca şi cetăţenii şi persoanele juridice din Republica Moldova, să
se adreseze notarilor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova
pentru întocmirea de acte notariale. Cetățenii străini, apatrizii și beneficiarii de protecție
internațională pot beneficia de acte notariale electronice dacă se pot identifica și semna
electronic utilizând servicii de încredere calificate în conformitate cu prevederile Legii
nr.124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere.

[Art.90 al.(1) modificat prin LP126 din 26.05.23, MO210-212/23.06.23 art.371; în

vigoare 23.06.26]

(2) Guvernul poate stabili restricţii de răspuns pentru cetăţenii şi persoanele juridice
ale acelor state care au stabilit restricţii speciale asupra dreptului cetăţenilor şi persoanelor
juridice ale Republicii Moldova de a se adresa organelor notariale.

Articolul 91. Aplicarea normelor de drept internațional

(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială aplică normele de drept străin în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.

(2) Persoanele care desfăşoară activitate notarială acceptă documentele întocmite în

conformitate cu normele de drept internațional, precum şi aplică giruri de autentificare în
forma prevăzută de legislația unui alt stat dacă faptul acesta nu contravine legislaţiei
Republicii Moldova sau dacă decurge din tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte.

Articolul 92. Acceptarea documentelor întocmite

în alte state

(1) Documentele întocmite în alte state, cu participarea autorităţilor competente din

aceste state sau cele emise de ele, se acceptă de către notarii din Republica Moldova cu
condiţia supralegalizării lor.

(2) Documentele întocmite fără a fi supralegalizate se acceptă de către notarii din

Republica Moldova în condiţiile prevăzute de acordurile bilaterale şi internaţionale la care
Republica Moldova este parte.

Articolul 93. Executarea misiunilor şi adresarea cu misiuni

în organele de justiţie ale altor state

(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială îndeplinesc misiunile transmise lor,
în modul stabilit, de organele de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte
notariale, în conformitate cu regulile internaţionale aplicabile Republicii Moldova, cu
excepţia cazurilor în care:
 a) îndeplinirea misiunii ar fi în contradicţie cu suveranitatea Republicii Moldova sau
ar amenința securitatea ei;

b) îndeplinirea misiunii nu este de competenţa notarilor din Republica Moldova.

(2) Misiunile organelor de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte
notariale se execută în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

(3) Notarii din Republica Moldova se pot adresa, în condiţiile stabilite de acordurile
internaţionale în vigoare pentru Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei,
organelor de justiţie ale altor state cu misiuni privind întocmirea unor anumite acte
notariale.

Articolul 94. Asigurarea dovezilor cerute pentru

soluţionarea cauzelor în organele de

justiţie ale altor state

(1) Notarii din Republica Moldova asigură dovezile cerute pentru soluţionarea
cauzelor în organele de justiţie ale altor state.

(2) Actele de asigurare a dovezilor şi procedura de asigurare a acestora se efectuează

în temeiul dispoziţiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.

Articolul 95. Tratatele şi acordurile internaţionale

(1) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte
stabileşte norme cu privire la actele notariale altele decât cele cuprinse în legislaţia
Republicii Moldova, la întocmirea actelor notariale se aplică normele tratatului sau
acordului internaţional.

(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte pune
în competenţa notarilor din Republica Moldova întocmirea unui act notarial neprevăzut de
legislaţia naţională, notarii întocmesc acest act notarial în modul stabilit de tratatul sau
acordul respectiv.

Capitolul IX

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 96.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 martie 2019, cu excepția art. 50 alin. (1), art. 71
alin. (1) și dispozițiilor art. 71 alin. (2) în partea ce se referă la publicarea informaţiei despre
procedurile succesorale deschise pe pagina web oficială a Camerei Notariale, care intră în
vigoare la 1 ianuarie 2020. Capitolele V și VI se vor aplica moștenirii persoanelor care au
decedat la data de 1 martie 2019 sau după data respectivă.

(2) Succesiunilor deschise până la intrarea în vigoarea a prezentei legi se vor aplica
reglementările legislației în vigoare la momentul deschiderii succesiunii.

(3) Prevederile art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (2), art. 32 alin. (1) privind verificarea de
către notar a datelor în registrele de publicitate intră în vigoare la expirarea a 6 luni din
data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) Ministerul Justiției, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, va elabora

și va aproba actele necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi.

(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele acte legislative se modifică
după cum urmează:

I. Codul familiei nr. 1316/2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.
47–48, art. 210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 35 va avea următorul cuprins:

„Articolul 35. Modalitatea de desfacere a căsătoriei

În cazurile prevăzute la art. 36 alin. (1) şi (2), căsătoria se desface de către organul de
stare civilă, în cazurile prevăzute la art. 36 alin. (4) şi (5) şi la art. 37 – pe cale
judecătorească, iar în condițiile prevăzute la art. 41 și 42 din Legea nr. 246/2018 privind
procedura notarială – de către notar.”

2. La articolul 37 alineatul (1), după textul „cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 36
alin. (2)” se introduce textul „și a cazurilor în care căsătoria a fost desfăcută prin încheiere
notarială”.

3. La articolul 39 alineatul (1), după textul „organul de stare civilă” se introduce

textul „ , la notar”.

II. Legea nr. 100/2001 privind actele de stare civilă (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2001, nr. 97–99, art. 765), cu modificările ulterioare, se modifică după cum
urmează:

1. La articolul 7 alineatul (1), după textul „Pe baza actelor de stare civilă” se
introduce textul „ , inclusiv a încheierii notariale de desfacere a căsătoriei prin acordul
soților,”.

2. La articolul 11 alineatul (1) litera a), textul „prezentei legi” se substituie cu cuvîntul
„legii”.

3. La articolul 18 alineatul (2), după textul „a autorităţilor tutelare,” se introduce

textul „a notarilor, în condițiile în care legea acordă acestora dreptul de acces la
informațiile de stare civilă,”.

4. Articolul 41 se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

„d) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soților.”

 5. La articolul 43 alineatul (3), textul „semnătura lui” se substituie cu cuvîntul
„declarația”, iar textul „sau de persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă de
la locul aflării soţului în cauză” se exclude.

III. Articolele 3–5, 30, 31, 33 și capitolele IV–XII din Legea nr. 1453/2002 cu privire la
notariat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 154–157, art. 1209), cu
modificările ulterioare, se abrogă.

IV. La articolul 11 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004

(republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art. 704), cu
modificările ulterioare, litera k) va avea următorul cuprins:

„k) actele învestite cu formulă executorie, în condițiile în care legea oferă dreptul la
executare silită în temeiul acestora;”.

V. La articolul 39 alineatul (1) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică
locală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 32–35, art. 116), cu modificările
ulterioare, litera q) va avea următorul cuprins:

„q) legalizează semnăturile de pe documente, legalizează copiile de pe documente şi

ale extraselor din ele, autentifică procurile pentru primirea pensiilor, indemnizaţiilor,
mijloacelor băneşti repartizate acționarilor fondurilor de investiţii nemutuale în proces de
lichidare silită, fondurilor de investiţii pentru privatizare în proces de lichidare silită, pentru
primirea sumelor indexate la depunerile băneşti ale cetăţenilor în „Banca de Economii” S.A.,
în proces de lichidare silită, precum şi pentru dreptul de înregistrare, transmitere în
folosinţă şi înstrăinare a dreptului de proprietate asupra cotelor valorice din bunurile
întreprinderilor agricole;”.

VI. Legea nr. 161/2014 cu privire la administratorii autorizați (Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2014, nr. 293–296, art. 605), cu modificările ulterioare, se modifică
după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege constituie cadrul juridic general pentru autorizarea, suspendarea şi
încetarea activităţii profesionale a administratorilor desemnaţi potrivit legii să exercite
atribuţii de supraveghere şi/sau de administrare profesionistă.

(2) Prezenta lege nu se aplică administratorilor desemnaţi în cadrul procesului de

lichidare silită a băncilor.”

2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogă, iar alineatul (1) devine alineat unic cu
următorul cuprins:

„În sensul prezentei legi, noţiunea de administrator autorizat (denumit în continuare

administrator) semnifică orice persoană fizică învestită potrivit legii cu atribuţii de
supraveghere şi/sau de administrare în cadrul procedurii succesorale, procedurii de
insolvabilitate, procedurii de dizolvare judiciară și în alte cazuri prevăzute de legislaţie.”

3. La articolul 3, alineatul (3) se abrogă.

4. La articolul 4 alineatul (2), textul „de insolvabilitate sau de dizolvare a persoanelor

juridice de drept privat ori a întreprinzătorilor individuali” se substituie cu textul „în care a
fost desemnat administrator autorizat”.

5. La articolul 20 alineatul (2) litera f), textul „de insolvabilitate” se exclude, iar după
cuvîntul „dizolvată,” se introduce textul „administrată și/sau supravegheată,”.

6. La articolul 26 alineatul (1), după textul „Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie
2012” se introduce textul „ , prezenta lege, alte acte normative relevante”.

7. La articolul 28 alineatul (2), după textul „actele judecătoreşti,” se introduce textul

„dispozițiile testamentare, convenția de lichidare a pasivului succesoral, ordinele notarului
privitoare la posesia, folosinţa sau dispunerea de bunuri în cazul custodiei masei
succesorale,”.

8. La articolul 29, alineatul (2) se completează cu litera i) cu următorul cuprins:

„i) relaţia de căsătorie, afinitate până la gradul IV, rudenie, pe linie dreaptă sau
colaterală până la gradul IV, dintre administrator și notarul care gestionează procedura
succesorală, creditorii masei succesorale, moştenitori, alte persoane care obţin drepturi din
moştenire, statutul de creditor, debitor, asociat, administrator, membru al organului de
conducere în ultimii 3 ani, consilier juridic, avocat, auditor sau de contabil în ultimii 3 ani.”

9. La articolul 31 alineatul (1), după textul „în procedura de dizolvare” se introduce

textul „ , precum și a celui desemnat în cadrul procedurii succesorale”.

VII. Articolul 12 din Legea nr. 69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 277–287, art. 588), cu modificările
ulterioare, se abrogă.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU

Nr. 246. Chişinău, 15 noiembrie 2018.