1. Ce este MATLAB-ul?

MATLAB-ul (denumirea vine de la "matrix laboratory") este un mediu

computaţional, dezvoltat de firma The Math Works Inc., dedicat calculului numeric şi
vizualizării datelor prin intermediul reprezentărilor grafice. Este de asemenea un pachet
de programe de înaltă performanţă şi un limbaj de programare al cărui element de bază
este matricea ( scalar, vector, matrice sau tablouri multi-dimensionale ). El integrează
analiza numerică, calculul matriceal, procesarea semnalelor şi reprezentările grafice într-
un mediu uşor de învăţat şi de folosit.

MATLAB-ul include aplicaţii specifice, numite TOOLBOX-uri. Acestea sunt

colecţii extinse de funcţii MATLAB ( fişiere-M ) care dezvoltă mediul de programare de
la o versiune la alta, pentru a rezolva probleme din domenii variate. Structural,
MATLAB-ul este realizat sub forma unui nucleu de bază, cu interpretor propriu, în jurul
căruia sunt construite toolbox-urile. Astfel, una dintre facilităţile pe care le oferă
MATLAB-ul constă în posibilitatea de extindere, care constă în crearea unor noi funcţii
în limbajul MATLAB care pot fi folosite în acelaşi mod precum funcţiile predefinite în
mediul MATLAB. De fapt, toolbox-urile care extind funcţionalitatea MATLAB-ului sunt
definite în acest mod.

2. Modul de lucru în MATLAB

Putem scrie comenzi în mod interactiv în linia de comandă, caz în care fiecare
linie este prelucrată imediat şi rezultatele sunt afişate, sau le putem salva în fişiere-M.
Fişierele ce conţin instrucţiuni MATLAB se numesc fişiere-M ( deoarece au extensia
„.m” ) şi sunt programe MATLAB. Un fişier-M constă dintr-o succesiune de instrucţiuni
MATLAB; având posibilitatea de a apela alte fişiere-M şi a apelării recursive.
Un program MATLAB poate fi scris sub forma fişierelor „script” sau a fişierelor
„function” ( aceste tipuri de fişiere obligatoriu cu extensia „.m” permit crearea de noi
funcţii care le pot completa pe cele existente ). Prin această facilitate, MATLAB-ul poate
fi extins la aplicaţii specifice utilizatorului, care are posibilitatea să scrie noi funcţii.

1
3. Utilizarea help-ului în MATLAB

Una dintre posibilităţile de a obţine informaţii legate de funcţiile MATLAB sau

realizate de un utilizator al pachetului de programe este utilizarea sistemului de help a
MATLAB-ului. Funcţiile din această secţiune permit obţinerea informaţiilor de interes
general referitoare la mediul de lucru MATLAB.

Modalităţi de obţinere de informaţii utilizând help-ul în MATLAB:

a. în linia de comandă: tastăm help nume, unde nume poate fi un nume de

funcţie sau un nume de director. Dacă acesta este un nume de funcţie în
linia de comandă vor apărea informaţiile de care avem nevoie despre
funcţia căutată, dar acestea nu vor conţine toate posibilităţile şi utilizările
acesteia. Se furnizează de asemenea nu doar informaţii despre funcţia
căutată, ci se oferă şi trimiteri către alte funcţii înrudite. Dacă nume este
nume de director, help-ul afişează fişierele conţinute în directorul
specificat.
b. din meniu: fişierele help pot fi accesate şi folosind help-ul din meniu.
Informaţiile pot fi obţinute folosind index.

4. Gestiunea fişierelor şi a zonei de memorie

MATLAB-ul reţine comenzile folosite şi valorile variabilelor create în timpul

unei sesiuni. Aceste variabile sunt reţinute în zona de memorie a MATLAB-ului numită
workspace. Valorile acestor variabile pot fi aflate tastând în linia de comandă numele
variabilei fără a folosi vreun semn de punctuaţie la sfârşitul acesteia. Trebuie reţinut
faptul că MATLAB-ul este case sensitive, deci Temp, temp sau TEMP reprezintă
variabile diferite. În MATLAB, comenzile utilizate apar într-o fereastră separată numită
command history. Acestea pot fi reutilizate sau reeditate în linia de comandă folosind
săgeţile.

2
 Funcţii pentru controlul directoarelor şi fişierelor

Comanda utilizare

dir, ls afişează numele tuturor fişierelor din directorul

curent sau din orice alt director precizat ca
argument
delete nume_fişier permite ştergerea unui fişier sau a unui grafic
cd, pwd returnează numele directorului curent
cd cale/nume_director schimbă directorul
type nume_fişier afişează fişierul nume_fişier pe ecran, fără a-l
putea modifica
edit nume_fişier returnează fişierul nume_fişier în care se pot
face modificări
which nume_fişier returnează calea în care este localizat un fişier
sau o funcţie MATLAB. Această comandă
poate fi utilizată pentru a determina dacă un
fişier face parte dintr-un pachet MATLAB
standard
what returnează fişierele *.m, *.mat, *.mex din
directorul curent

 Comenzi utilizate în gestionarea workspace-ului

Comanda utilizare

who listează variabilele curente din memorie

whos listează variabilele curente, dimensiunile lor,
precum şi tipul lor ( reale sau complexe )

clear şterge toate variabilele din memorie

3
 clear x y şterge variabilele x şi y din memorie

5. Matrice, vectori şi scalari. Declaraţii şi variabile.

Elementul de bază cu care lucrează MATLAB-ul este matricea. În MATLAB

scalarii sunt asimilaţi matricelor de dimensiune 1 × 1 şi vectorii sunt asimilaţi matricelor
de dimensiune 1 × n sau n × 1. Elementele unei matrice A pot fi identificate prin notaţia
A(i,j) şi semnifică elementul de la intersecţia liniei i cu coloana j. Elementele unei
matrice pot fi numere reale ( tipul de bază în MATLAB este double ) sau complexe,
precum şi orice expresie MATLAB.
Introducerea explicită (de la tastatură) a unei matrice se realizează ţinând cont de
următoarele reguli:
• Elementele unei linii trebuie separate prin blank-uri sau virgule;
• Liniile se separă prin punct-virgulă „;” ;
• Elementele matricei sunt cuprinse între paranteze drepte “[ ]”.
Exemplu: O matrice introdusă cu secvenţa A = [ 1 2 3; 4 5 6 ] returnează
rezultatul:
A=
123
456
Obs: Indicii matricei încep de la 1.

Dacă se asignează o valoare unui element care ocupă o poziţie în afara

dimensiunii maxime a matricei sau vectorului referit, dimensiunea acestuia este mărită
automat până la valoarea indicelui noului element, iar elementele nedefinite sunt setate la
valoarea zero.
Exemplu: Fie A = [ 1 2; 3 4 ]
Instrucţiunea A(3,3) = 5 generează:
A = [ 1 2 0; 3 4 0; 0 0 5 ]
Obs: Folosirea operatorului “:” permite utilizarea sau afişarea unei linii/coloane fără a
parcurge linia/coloana respectivă.

4
 Exemplu: Pentru matricea A = [ 1 2; 3 4 ]
A(2,:) returnează linia
3 4, iar
A(:,1) afişează
1
3
MATLAB-ul este un limbaj de expresii. Expresiile tipărite de utilizator sunt
interpretate şi utilizate. Orice instrucţiune se termină în mod normal cu Enter. Dacă
ultimul caracter al instrucţiunii este punct-virgulă „;”, instrucţiunea este executată, dar
tipărirea rezultatului este suprimată. Dacă expresia este aşa de mare încât declaraţia nu
încape pe o singură linie, se utilizează semnul „...”(trei puncte) urmat de Enter, pentru a
preciza că instrucţiunea se continuă pe linia următoare.

6. Generarea vectorilor

Pentru a genera un vector cu pas liniar MATLAB -ul oferă două metode:
• Dacă se cunosc limitele intervalului (xmin şi xmax) şi pasul (pas) dintre două
elemente, se generează vectorul cu instrucţiunea:
x = xmin : pas : xmax
Dacă pasul e negativ atunci e necesar ca xmin > xmax. Dacă se omite
specificarea valorii pasului, atunci acesta va fi luat implicit egal cu 1.
• Dacă se cunosc limitele intervalului (amin şi amax) şi numărul de elemente (N)
ale vectorului generat cu pas liniar, atunci se foloseşte instrucţiunea:
x = linspace(xmin, xmax, N)
Dacă valoarea lui N este omisă, implicit se va lua 100.
Exerciţiu: Fie v = [ 1 2 3 4 ] si fie A = [ 1 2 3 4; 5 6 7 8; 9 10 11 12 ]. Cu
ajutorul comenzii >>help nume_funcţie aflaţi ce calculează fiecare din următoarele
comenzi MATLAB:
w1=max(v),B1=min(A)
w2=mean(v),B2=mean(A)
w3=median(v),B3=median(A)

5
 w4=sum(v);w5=cumsum(A)
w6=prod(v);w7=cumprod(A)
w8=sort(v), [w9, w10]=sort(v), B4=sort(A)
size(v),length(A)

7. Matrice speciale
Anumite matrice des utilizate sunt disponibile în MATLAB ca funcţii utilitare:
>>eye(n), unde n este un număr natural, returnează o matrice identitate de
dimensiune n × n. Dacă n este un număr întreg negativ, va fi returnată o matrice nulă.
Dacă sintaxa este de forma eye(A) , unde A este o matrice, atunci va fi returnată o matrice
identitate de dimensiune egală cu dimensiunea matricei A. Dacă avem sintaxa eye(m, n),
va fi creată o matrice identitate de dimensiunea maximă posibilă, iar restul va fi
completat cu zerouri până se ajunge la o matrice dimensiunea m × n.

>>ones(n), unde n este un număr natural, returnează o matrice de

dimensiune n × n cu toate elementele egale cu 1. Dacă n este un număr întreg negativ, va
fi returnată o matrice nulă. Dacă sintaxa este de forma ones(A) , unde A este o matrice,
atunci va fi returnată o matrice cu toate elementele egale cu 1, de dimensiune egală cu
dimensiunea matricei A. Dacă avem sintaxa ones(m,n), va fi creată o matrice
dimensiunea m × n, având toate elementele egale cu 1.

>>zeros(n) , unde n va fi un număr natural, returnează o matrice de

dimensiune n × n cu toate elementele egale cu zero. Restul observaţiilor de la matricea
anterioară sunt valabile şi aici, cu diferenţa că de fiecare dată matricea generată va avea
toate elementele egale cu zero.

>>rand(n) , unde n va fi un număr natural, returnează o matrice de

dimensiune n × n având ca elemente numere aleatoare uniform distribuite între 0 şi 1.

6
 >>randn(n) , unde n va fi un număr natural, returnează o matrice de
dimensiune n × n având ca elemente numere distribuite normal standard (media = 0,
dispersia =1).

>>g=[]
va genera o matrice g de dimensiune 0, dar care va exista în spaţiul de lucru.

8. Calcul numeric cu MATLAB -ul

Calculele aritmetice asupra tablourilor de date în MATLAB pot fi:
• operaţii după regulile calculului matriceal – operaţii cu matrice;
• operaţii după regulile calculului scalar – operaţii cu tablouri.
Operaţiile cu tablouri sunt operaţii aritmetice ( înmulţire, împărţire, ridicare la
putere, etc. ) între elementele situate în aceeaşi poziţie a tablourilor, cunoscute sub
numele de operaţii element cu element. Pentru efectuarea operaţiilor cu tablouri se
folosesc aceiaşi operatori ca în operaţiile cu scalari, precedaţi de semnul punct ”.”, semn
ce indică efectuarea operaţiilor în ordinea element cu element. Pentru a putea fi efectuate
operaţii element cu element, trebuie ca dimensiunile tablourilor cu care se operează să fie
identice. Dacă unul dintre operanzi este un scalar, acesta operează cu fiecare element al
tabloului.
În cazul operaţiilor de adunare şi scădere, operatorul nu va mai fi
precedat de punct.
Exercitiu: Fie: A = [ 2 2 5; 1 4 7 ], B = [ 3 4 1; 2 5 3 ], p = 2. Să se
calculeze: C=A+B, D = B - A, E = p - A, F = B - p, G = p + A.

În cazul operaţiei de înmulţire, pentru a preciza că înmulţirea se efectuează

element cu element, între componentele a două matrice de aceleaşi dimensiuni, se
utilizează operatorul de înmulţire precedat de punct (.*). Instrucţiunea este de forma:
C = A .* B
Exercitiu: Fie A = [ 1 3 2 ], B = [ 3 4 6 ] , p = 3. Să se calculeze,
folosind calculul element cu element, înmulţirea matricelor A şi B, înmulţirea scalarului
p cu matricea A şi înmulţirea matricei B cu scalarul p.

7
 Operaţia de împărţire la dreapta, element cu element, între două
tablouri este simbolizată cu operatorul punct–slash (./). Instrucţiunea este de forma:
C = A ./ B
şi reprezintă împărţirea la dreapta, element cu element, a tablourilor A şi
B, cu aceleaşi dimensiuni, rezultând elementele:
C (i,j) = A(i,j) / B(i,j)
Operaţia de împărţire la stânga, element cu element, între două
tablouri este simbolizată cu operatorul punct–backslash (.\). Instrucţiunea este de forma:
C = A.\B
şi reprezintă împărţirea la stânga, element cu element, a tablourilor A şi B, cu aceleaşi
dimensiuni, rezultând un tablou cu elementele:
C(i,j)=A(i,j)\B(i,j)=B(i,j)/A(i,j)
Prin urmare: C = A .\ B = B ./ A
Operaţia de ridicare la putere, element cu element, într-un tablou
este simbolizată cu operatorul punct-^ (.^). Instrucţiunea este de forma:
C = A.^B
şi reprezintă ridicarea fiecărui element din tabloul A la puterea indicată de valoarea
elementului din aceeaşi poziţie a tabloului B, adică:
C(i,j)=A(i,j)^B(i,j)
Dacă A e un scalar, se lasă un blank între scalar şi operatorul de ridicare la
putere.
Operaţia de transpunere a unui tablou este simbolizată de operatorul punct-
apostrof. Instrucţiunea este de forma:
B=A.'
şi liniile tabloului A vor deveni coloanele tabloului transpus B. Acest lucru face ca un
tablou B , cu dimensiunea m × n, să devină un tablou A cu dimensiunea n × m.
Operaţiile uzuale de algebră liniară cu matrice sunt simbolizate cu semnele
grafice: *, /, \, ^, ‟, şi se efectuează după regulile cunoscute din
calculul matriceal.

8
 Exerciţiu: Fie A=[1 2; 3 4], B=[5 6; 7 8]. Să se calculeze:
C=A/B, D=A\B, E=A^2, F=A./B, G=A.\B, H=A.^2, I=A+2, J=B*4, K=A-2.
Cu ajutorul comenzii >>help nume_functie aflaţi ce calculează fiecare
dintre următoarele comenzi MATLAB:
v=[1 2 3], V=diag(v), W=diag(v,2)
A=[1 2 3;4 5 6;7 8 9], B=diag(diag(A))
C=inv(A), d=det(B), t=trace(B)
D=[1 2 3 4 5 6], E=D(3:5), F=D(2:2:6)
H=[1 2 3 4 5 6;2 3 4 5 6 1;3 4 5 6 1 2;...
4 5 6 1 2 3; 5 6 1 2 3 4; 6 1 2 3 4 5]
I=H(2,:), J=H(:,3), K=H(1:2,4:6), L=H([1,4],[2,4:5]),
m=1:4, n=2:2:6, M=H(m,n)

9. Tipuri de date
Matlab-ul nu conţine multe tipuri de date spre deosebire de multe alte limbaje de
programare, dar prezintă totuşi şi alte tipuri înafară de matrice şi string-uri. Cele mai
importante sunt:
 tablourile multidimensionale
 matricele de celule
 structurile

Tablouri multidimensionale
Matricele nu sunt restricţionate la două dimensiuni. De exemplu pot fi definite
matrice tridimensionale.
Exemplu: Pentru a defini un tablou de dimensiune 2  3  4 de 1 se poate folosi
comanda:
>>A = ones(2,3,4); 2  3  4

Matrice de celule

9
 Matricele de celule sunt structuri cu o mai mare flexibilitate, deoarece pot
conţine elemente de orice tip ( chiar şi alte matrice de celule ) şi pot fi de dimensiuni
diferite. Matricea de celule are o structură generală similară cu cea a matricelor de date
de bază. De exemplu, o matrice de celule 2 × 3 va avea două linii care vor conţine fiecare
câte 3 celule. Totuşi, elementele matricei pot fi de dimensiuni sau/şi tipuri diferite. O
celulă poate conţine o dată de tip char, alta o dată de tip double sau altele pot fi goale. O
altă caracteristică particulară este aceea că operaţiile matematice nu sunt definite pe
mulţimea matricelor de celule.
Voi prezenta câteva dintre căile de acces la elementele matricei de celule. Pentru
a obţine conţinutul unei celule a matricei A se foloseşte notaţia A{ , }, iar pentru a obţine
celula se foloseşte notaţia uzuală folosită pentru a accesa un element al matricei. De
exemplu, A{1,1} reprezintă conţinutul celulei ( de tip double sau char ), iar A(1,1)
reprezintă insăşi celula şi conţine o dată de tip cell. Combinând cele două notaţii putem
avea acces la elementele celulei. De exemplu, pentru a obţine primele două elemente ale
celulei A{1,1}, presupunând că ea conţine un vector, le putem accesa prin A{1,1} (1:2).
Pentru a construi o matrice de celule folosim comanda:
>>cell(m,n) care returnează un tablou de matrice de dimensiune 0, de dimensiune m × n
după care vom iniţializa elementele matricei de celule.
Exemplu 1: Comanda cell(2,3) va returna o matrice de celule de
dimensiune 2 × 3 ale cărei elemente sunt matrice de dimensiune 0.
>> cell(2,3)

ans =

[] [] []
[] [] []
Pentru a iniţializa de exemplu primul element al matricei cu matricea [1 2 3; 3 4 5] vom
folosi comanda:
>> a{1,1}=[1 2 3; 2 3 4]

a=

10
 [2x3 double] [] []
[] [] []
Exerciţiu: Accesaţi elementul aflat pe poziţia (1,2) al primei celule.

Exemplu 2: Consider matricea X = [ 1 2 3 4 5; 6 7 8 9 10; 11 12 13 14

15; 16 17 18 19 20 ], folosind funcţia mat2cell ( consultaţi help-ul pentru a înţelege cum
este apelată această funcţie ) împart matricea X într-o matrice conţinând patru celule.
C = mat2cell(X, [2 2], [3 2]) reprezintă matricea formată din cele patru celule.
C=
[2x3 double] [2x2 double]
[2x3 double] [2x2 double]
Cele patru celule se accesează prin

C{1,1} C{1,2}
ans = ans =
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10

C{2,1} C{2,2}
ans = ans =
11 12 13 14 15
16 17 18 19 20
Exerciţiu: Să se afişeze prima linie a primei celule, a doua coloană a
celei de a doua celule şi primele două elemente ale primei linii din celula a treia.

O structură reprezintă un ansamblu de variabile la care se face referire cu un singur

nume, ceea ce reprezintă un mijloc confortabil de a menţine la un loc informaţii din
aceeaşi sferă. Variabilele care alcătuiesc structura sunt denumite membrii sau câmpurile
acelei structuri.
O structură este declarată folosind funcţia struct astfel:

11
 S = STRUCT('câmp1',valoare1,'câmp2',valoare2,...)
şi returnează o structură având câmpurile şi valorile corespunzătoare specificate prin
argumentele setate. Tablourile de valori trebuie să fie tablouri de celule de aceeaşi
dimensiune, celule scalare sau simple valori. Tablourile de valori sunt atribuite
câmpurilor corespunzătoare.
Exemplu: s = struct('nume',{{'Matei','Andrei'}},'cod',[1 2]);

10. Operatori logici

Matlab-ul dispune de operatorii relaţionali obişnuiţi.
Verificarea egalităţii a doi operanzi se realizează folosind operatorul “= =” , iar
operatorul care verifică inegalitatea este notat “~=”. Rezultatul operaţiei relaţionale este o
matrice conţinând 0 şi 1, în care fiecare intrare adevărată are valoarea 1 şi fiecare intrare
falsă conţine valoarea 0.
Funcţia Matlab find returnează indicii elementelor matricei care satisfac anumite
condiţii logice; aceasta poate fi folosită pentru a selecta şi pentru a modifica elementele
care satisfac anumite condiţii.
Exemplu: Exemplul de mai jos mai întâi determină elementele matricei Y care sunt mai
mari decât 3 şi apoi înlocuieşte valorile acestor elemente cu 10.
>> I = find( Y > 3 );
>>Y(I) = 10 * ones(size(I));

11. Reprezentări grafice elementare în MATLAB

>>plot(x,y) plotează vectorul x versus vectorul y ( adică reprezintă punctele
(x(i),y(i)) şi uneşte două puncte consecutive prin linii drepte ). Vectorii trebuie să aibă
aceeaşi lungime.
>>subplot(m,n,i) împarte ecranul în m × n ferestre şi introduce plotul curent
în fereastra i.
Exerciţiu: Fie codul Matlab următor:
x=-pi:0.1:pi;
y=sin(x);
subplot(2,2,1);

12
 plot(x,y,'or');
xlabel('x');
ylabel('sin(x)'); title('Graficul functiei sin(x)');
Realizaţi în celelalte 3 ferestre graficele funcţiilor cos(x), arcsin(u),
arccos(u) (u=-1:0.01:1) utilizând o varietate cât mai mare de linii si culori.
Observaţii:
1. Axele sunt scalate implicit astfel încât să se permită vizualizarea întregului grafic.
Pentru a avea mai mult control asupra graficului se poate utiliza funcţia axis.
Exerciţiu: Să se ploteze funcţia sinus la care se adaugă un zgomot repartizat uniform
pe intervalul [0,1] pe intervalul [0,1]. Să se seteze intervalul pe care trebuie plotată
funcţia folosind funcţia Matlab axis.
2. De fiecare dată când este apelată funcţia plot, din figură sunt eliminate (şterse)
informaţiile anterioare. Pentru a adăuga informaţii noi unei figuri (precum legende
şi etichete ale axelor) sau grafice suplimentare se utilizează funcţia hold on după
prima apelare a funcţiei plot.
3. Alte tipuri de plot-uri bidimensionale disponibile sunt:
 semilogy: utilizează o scară logaritmică pe axa y şi o scară liniară pe axa
x;
 semilogx: utilizează o scară logaritmică pe axa x şi o scară liniară pe axa
y;
 loglog: utilizează o scară logaritmică pe ambele axe;
 imagesc: reprezintă o matrice printr-o imagine colorată
 hist: afişează histograma unei mulţimi de date.

4. Pentru a reprezenta grafic o funcţie bidimensională, de exemplu, z = f(x,y) putem

folosi plot-uri tridimensionale. Pentru a realiza acest grafic, vom construi mai întâi
o matrice Z a cărei i, j element reprezintă valoarea funcţiei peste o reţea având
coordonatele corespunzătoare axelor x şi respectiv y reţinute în matricele X şi Y.
Funcţiile Matlab care se folosesc sunt:
 meshgrid: transformă domeniul specificat prin vectorii x şi y în matricele X
şi Y folosite pentru a evalua funcţii de două variabile şi în plotarea

13
 suprafeţelor. Liniile matricei X sunt copii ale vectorului x, iar coloanele
matricei Y sunt copii ale vectorului y.
 surf şi mesh: reprezintă o funcţie de două variabile ca o suprafaţă şi
respectiv ca o reţea.
 contour: reprezintă punctele suprafeţei aflate la nivelul z, într-un spaţiu
bidimensional, adică sunt puncte din mulţimea A =  x  Domf | f ( x)  z .

Exerciţiu: Să se reprezinte grafic funcţia de două variabile f ( x, y)  x exp( x 2  y 2 ) şi

respectiv liniile de contur folosind funcţia contour pe domeniul [2, 2]  [2, 2] .

12. Fişierele script şi fişierele funcţie

Fişierele script

Un fişier „script” este un fişier-M care conţine o secvenţă de comenzi MATLAB.

Prin apelarea numelui fişierului în linia de comandă, se execută secvenţa MATLAB
conţinută în acesta, executându-se fiecare comandă ca şi cum ar fi tastată interactiv în
linia de comandă. Comenzile unui fişier script au acces la zona de memorie principală,
iar după execuţia completă a unui fişier script, variabilele cu care acesta a operat rămân
în zona de memorie. Fişierele script sunt folosite pentru rezolvarea unor probleme care
cer comenzi succesive atât de lungi, încât ar putea deveni greoaie pentru lucrul în mod
interactiv, adică în modul linie de comandă. De asemenea, utilizarea lor este recomandată
pentru executarea unor experimente.

Fişierele funcţie

Dacă prima linie a fişierului-M conţine cuvântul „function”, fişierul respectiv este
declarat ca fişier funcţie. O funcţie diferă de un „script” prin faptul că poate lucra cu
argumente. Variabilele definite şi manipulate în interiorul fişierului funcţie sunt
localizate la nivelul acesteia, deci fişierele funcţie au o zonă de memorie proprie. Prin

14
urmare, la terminarea execuţiei unei funcţii, în memoria calculatorului nu rămân decât
variabilele de ieşire ale acesteia. Comunicarea de informaţii dintre zona de memorie
alocată funcţiei şi zona de memorie principală se face prin intermediul parametrilor de
intrare şi al parametrilor de ieşire. Fişierele funcţie sunt utilizate pentru extinderea
MATLAB -ului, adică pentru crearea unor funcţii noi MATLAB.
Forma generală a primei linii a unui fişier funcţie este:
function [param_ieşire 1, …, param_ieşire m] = nume_funcţie(param_intrare 1,…,
param_intrare n)
unde:
function – este cuvântul cheie care declară fişierul ca fişier funcţie (prezenţa
lui este obligatorie);
nume_funcţie – numele funcţie, adică numele sub care se salvează fişierul
fără extensie. Trebuie să avem grijă să nu coincidă cu cel al unui fişier deja existent;
param_ieşire 1, …, param_ieşire m – parametrii de ieşire care trebuie
separaţi prin virgule şi cuprinşi între paranteze drepte. Dacă funcţia nu are parametri de
ieşire, parantenzele drepte şi semnul egal nu mai au sens.
param_intrare 1, ,…, param_intrare n – parametrii de intrare care trebuie
separaţi prin virgule şi cuprinşi între paranteze rotunde. Dacă funcţia nu are parametri de
intrare, parantenzele rotunde şi semnul egal nu mai au sens.
Aceste fişiere pot fi adăugate ca funcţii noi în MATLAB.
Comenzile şi funcţiile care sunt utilizate de noua funcţie sunt înregistrate într-un fişier cu
extensia .m. Dacă vrem să introducem un comentariu, în cadrul unui fişier, vom preceda
comentariul respectiv de semnul procent “%” . Acest lucru e foarte util de reţinut,
întrucât, atunci când creăm un fişier funcţie, este bine ca pe liniile care urmează imediat
după linia de declarare a fişierului funcţie, să introducem un comentariu prin care să dăm
informaţii despre fişierul respectiv. Astfel, atunci când un alt utilizator doreşte să afle
informaţii despre fişierul respectiv, poate tasta:
>>help nume_fisier
şi pe ecranul de comenzi va apărea comentariul introdus în fişier.

15
 Exerciţiu: Screţi o funcţie cu numele medie care primeşte ca argumente 2
numere a şi b şi returnează media aritmetică, media geometrică şi media armonică a
numerelor a şi b. Scrieţi o a doua funcţie cu numele medie_gen care primeşte ca
argumente un vector şi returnează media aritmetică si media geometrică a
componentelor. Scrieţi pentru ambele funcţii comentarii si rolul lor.

Există o funcţie Matlab specială, pe care o vom folosi atunci când avem de calculat
valorile unei funcţii particulare în mai multe puncte şi nu dorim să o reţinem într-un fişier
separat. Această funcţie este denumită funţie inline şi creează un obiect inline, având ca
argument un string care reprezintă anumite expresii matematice sau comenzi pe care
dorim ca Matlab-ul să le execute. Ca argumente opţionale putem specifica argumentele
obiectului funcţie inline. De exemplu, variabila func din exemplul de mai jos reprezintă
un obiect inline.
func = inline('sin(2*pi*f + theta)','f','theta');

Această funcţie calculează sin(2 f   ) pe baza variabilelor de intrare f şi  şi poate fi

apelată precum orice funcţie Matlab astfel:

x = 0:.1:4*pi;
theta= pi/2;
ys = func(x, theta);

13. Instrucţiuni şi funcţii de control în programe

Instrucţiunile de control logic în MATLAB sunt următoarele:
if instrucţiune pentru executarea condiţionată a unui set de instrucţiuni;
else clauză asociată cu „if”;
elseif clauză asociată cu „if”;
for instrucţiune pentru realizarea ciclurilor cu un număr determinat de repetări;
while instrucţiune pentru realizarea ciclurilor pe baza unei condiţii logice;
break instrucţiune pentru terminarea forţată a unui ciclu;
return instrucţiune pentru returnarea execuţiei în modulul apelant;
error instrucţiune ce permite afişarea unui mesaj de eroare;

16
 end instrucţiune pentru încheierea ciclurilor „for”, „while” şi „if”.
Pe lângă structura de secvenţă, aceste instrucţiuni de control permit realizarea
unor structuri de program fundamentale ( ciclul for”, ciclul „while” şi „if..else” ) ce
permit programarea structurată în MATLAB.
În MATLAB este indicată utilizarea programării vectoriale ( i.e.
prelucrarea întregului tablou, fără a folosi instrucţiuni care realizează cicluri
pentru a opera asupra unui element ) din motive de eficienţă.

Instrucţiunea „if” simplă, clauza „else”, clauza „elseif”

În cadrul unui program este uneori necesară executarea unor grupuri de
instrucţiuni numai dacă o condiţie exprimată printr-o expresie logică are o anumită
valoare de adevăr. Instrucţiunea „if” are rolul de a permite construirea unei structuri de
program pentru executarea condiţionată a unor grupuri de instrucţiuni.
Instrucţiunea „if” poate fi folosită ca instrucţiune simplă în relaţie cu clauza
„end” sau ca instrucţiune complexă, caz în care include şi clauzele „else” şi „elseif”.

Forma generală a unei instrucţiuni „if” simplă este următoarea:

if expresie_logică
secvenţă_de_instrucţiuni
end

care are următoarea interpretare: dacă expresia_logică are valoarea adevărat

atunci se execută secvenţa_de_instrucţiuni care urmează până la clauza „end”, altfel dacă
expresia_logică este falsă se trece la executarea instrucţiunilor care urmează după clauza
„end”.
Forma generală a instrucţiunii „if” poate fi combinată cu clauza „else” ( obţinem
astfel instrucţiunea „if-else“ ) ca în exemplul următor:

if expresie_logică

17
 secvenţă_de_instrucţiuni1
else
secvenţă_de_instrucţiuni2
end

Dacă avem nevoie de mai multe nivele de instrucţiuni „if-else” este recomandată
folosirea clauzei „elseif”, cu sau fără clauza „else”.

if expresie_logică_1
secvenţă_de_instrucţiuni 1
elseif expresie_logică_2
secvenţă_de_instrucţiuni 2
elseif expresie_logică_3
secvenţă_de_instrucţiuni 3
…………………………………………
elseif expresie_logică_n
secvenţă_de_instrucţiuni n
end

if expresie_logică_1
secvenţă_de_instrucţiuni 1
elseif expresie_logică_2
secvenţă_de_instrucţiuni 2
elseif expresie_logică_3
secvenţă_de_instrucţiuni 3
…………………………………………
else
secvenţă_de_instrucţiuni n
end

18
 Instrucţiunea repetitivă FOR

Această instrucţiune permite repetarea de un număr determinat de ori a unui grup

de instrucţiuni şi are următoarea structură generală:

for index = iniţial : pas : final

secvenţă de instrucţiuni repetate
end

Instrucţiunea repetitivă WHILE

Această comandă permite execuatarea repetată a unui grup de instrucţiuni de un

număr nedeterminat de ori sub controlul unei condiţii logice. Forma generelă este:

while expresie
secvenţă de instrucţiuni
end

Instrucţiunile din bucla while sunt executate atâta timp cât expresie are elemente
nenule. De regulă expresie are o singură valoare TRUE sau FALSE.

Instrucţiunea break

Instrucţiunea break se utilizează pentru a ieşi dintr-o buclă înainte ca aceasta să se

fi terminat. Se recomandă a fi utilizată dacă o condiţie de eroare este detectată în
interiorul unei bucle. Instrucţiunea break încetează execuţia ciclurilor for şi while. În
cazul unor cicluri imbricate, break determină ieşirea din ciclul cel mai interior. Se
apelează cu sintaxa:
break

19
 Instrucţiunea return

Instrucţiunea return determină o ieşire normală din fişierul-M către funcţia care
l-a apelat sau către tastatură. Se apelează cu sintaxa:
return

Instrucţiunea error
Instrucţiunea error permite afişarea unor mesaje la întâlnirea unei erori. Se
apelează cu sintaxa:
error(„mesaj‟)

Exemplu: procedura următoare verifică dacă funcţia test a fost apelată cu două
argumente de intrare şi semnalează eroare dacă nu este îndeplinită această condiţie:

function test(x,y)
if nargin~=2
error(„Numărul argumentelor de intrare este greşit‟)
end.

Exerciţii:
Exerciţiul 1: Scrieţi codul MATLAB care trasează graficul funcţiei următoare:

2 x  8 dacă x  2
f : [-10, 10] → R, f(x) =  2
3x dacă x  2

Exerciţiu 2: Să se genereze o matrice A cu n linii şi n+1 coloane ale cărei

elemente sunt:

2 , dacă i  j

A(i,j) = - 1, dacă | i - j | 1
0, în rest


20
 Exerciţiu 3: Să se scrie un program, utilizând o buclă while care calculează suma
elementelor vectorului x = [2 -3 8 3 2 1 -5 9 7] până când se întâlneşte un număr mai
mare ca 8.

14. Şiruri de caractere

1. Funcţii generale
Constanta şir se reprezintă printr-un şir de octeţi în care se păstrează codurile
ASCII ale caracterelor şirului respectiv. Codurile ASCII 0 – 31 sunt caractere negrafice,
iar codurile 32 – 127 sunt caractere grafice. Un şir de caractere este constituit din unul
sau mai multe caractere delimitate prin apostrofuri. Apostrofurile nu fac parte din şirul de
caractere. Pentru a introduce „apostroful‟ într-un şir de caractere se scriu două
apostrofuri.

Funcţiile MATLAB folosite pentru operarea cu şiruri de caractere sunt:

 abs
Funcţia abs converteşte şirurile de caractere la valorile numerice ale codului
ASCII; se apelează cu sintaxa:
y = abs(‘şir_de_caractere’)
 setstr
Funcţia setstr returnează caracterul corespunzător codului ASCII dat ca
argument; se apelează cu sintaxa:
s = setstr(t)
 isstr
Detectarea şirurilor de caractere se face cu funcţia isstr , care se apelează cu
sintaxa:
a = isstr(t)
şi returnează 1 pentru modul text şi 0 pentru modul cod numeric ASCII.
 eval

21
 Funcţia eval interpretează şirurile de caractere conţinând expresii MATLAB; se
apelează cu una dintre sintaxele:
x = eval(‘şir_de_caractere’) sau eval(‘şir_de_caractere’)
 feval
Funcţia feval permite evaluarea funcţiilor; se apelează cu una dintre sintaxele:
feval(‘nume_ funţie’,x1,…, xn )
[y1,…, ym] = feval(‘nume_ funţie’,x1,…, xn )

2. Funcţii de comparare a şirurilor de caractere

 strcmp
Funcţia strcmp compară două şiruri de caractere; se apelează cu sintaxa:
a = strcmp(S1,S2)
şi returnează 1 dacă acestea sunt identice şi 0 în caz contrar. Funcţia lucrează în
mod senzitiv, adică include în procesul de comparare spaţiile dintre caractere şi tipul
caracterelor – mari sau mici – folosite.
 findstr
Căutarea unui şir de caractere, S2 într-un alt şir de caractere, S1, se face cu funcţia
findstr, care se apelează cu sintaxa:
M = findstr(S1,S2)
 upper
Conversia literelor mici dintr-un şir de caractere, în litere mari, se face cu funcţia
upper care se apelează cu funcţia:
t = upper(s)
 lower
Conversia inversă a literelor mari în litere mici se face cu funcţia lower, care se
apelează cu sintaxa:
t = lower(s)
 isletter
Determinarea literelor alfabetului dintr-un şir de caractere se face cu funcţia
isletter, care se apelează cu sintaxa:
A = isletter(S)

22
 Rezultatul conţine 1 în poziţiile în care elementele şirului sunt litere şi 0 în
celelalte poziţii ( numere, blank-uri, etc ).

3. Conversia şir-număr şi număr-şir

 num2str
Conversia numerelor în şiruri de caractere este utilizată la introducerea
valorilor numerice în titluri, la etichetarea axelor şi se face cu funcţia num2str care se
apelează cu sintaxa:
s = num2str(x)
 int2str
Funcţia int2str converteşte numerele întregi în şiruri de caractere; se apelează cu
sintaxa:
s = num2str(x)
 str2num
Funcţia str2num converteşte şirurile care au caracterele ASCII ale valorilor
numerice, în numere; se apelează cu sintaxa:
x = str2num(s)
Exerciţii:
1) Să se determine codurile ASCII ale şirului de caractere “MATLAB”.
2) Să se afişeze caracterele ASCII grafice într-o matrice 3  32 .
3) Să se evalueze expresia: y = 2x2 + 3 în valorile x = 1:10.
4) Să se genereze 3 matrice cu elemente numere aleatoare cu numele test1,
test2, test3.
5) Realizaţi conversia şirului s = 123.25e-2 în număr.

23