Complementul
-este partea secundară de propoziție care determină un
verb, un adjectiv, un adverb.
Circumstanțialul este partea secundară de propoziție care
determină un verb, un adjectiv sau un adverb, arătând
împrejurările (circumstanțele) în care se desfășoară acțiunea
(locul, timpul, modul).
Complementul direct
-este obiectul gramatical asupra căruia se răsfrânge direct
acțiunea verbului determinat.
Întrebările la care răspunde complementul direct sunt:
• pe cine? • ce? adresate unui verb.
Complementul direct se exprimă prin:
• substantiv în acuzativ, cu prepoziția pe: O salut pe prietena
mea.
• substantiv în acuzativ, fără prepoziția pe: Scriu o compunere.
• pronume personal, în acuzativ, cu prepoziția pe: Îi ajut pe ei.
• pronume personal, în acuzativ, fără prepoziția pe: O aștept la
gară.
• pronume de politețe, în acuzativ, cu prepoziția pe: Pe dumnealui
îl văd.
Observație: complementul direct permite reluarea sau
anticiparea prin forme neaccentuate ale pronumelui personal: →
reluare: Pe copii îi bucură premiile. → anticipare: Îi invit la
petrecere pe copii.
Complementul indirect
-este partea secundară de propoziție care indică destinatarul
sau beneficiarul acțiunii exprimate de verb.
Întrebarea la care răspunde complementul indirect este cui?
adresată unui verb.
Complementul indirect se află în cazul dativ.
Complementul indirect se exprimă prin:
• substantiv comun: Le scriu bunicilor o felicitare.
• substantiv propriu: Mariei îi pasă de animalele fără stăpân.
• pronume personal, cu forme accentuate și neaccentuate: Lor le
place dansul.
• pronume de politețe: Îi spun dumneaei adevărul.
• pronume reflexiv: Sieși își reproșează eșecul.
Observație: Complementul indirect permite reluarea sau
anticiparea prin forme neaccentuate ale pronumelui: Le dau (lor)
o șansă. Ioanei îi place dansul. → reluare: Fetiței îi place desenul.
→ anticipare: Le dau lor o șansă.
Complementul prepozițional
-indică obiectul care este ținta acțiunii sau pentru
care se petrece acțiunea exprimată de verb.
Întrebările la care răspunde complementul prepozițional sunt: de
cine?/de ce? despre cine?/despre ce? cu cine?/cu ce? la cine?/la
ce? pentru cine?/pentru ce? adresate unui verb.
Complementul prepozițional se află în cazul acuzativ, fiind
precedat întotdeauna de una dintre prepozițiile specifice
acestui caz: de, la, cu, pentru, despre etc.
Complementul prepozițional se exprimă prin:
• substantiv comun: Mi-e dor de locul meu natal.
• substantiv propriu: Scriu despre Ștefan cel Mare.
• pronume personal, cu forme accentuate: Mă gândesc la tine.
• pronume de politețe: Merg cu dumneaei în excursie.
• pronume reflexiv: Se gândește doar la sine.
Observație: Complementul prepozițional nu permite reluarea sau
anticiparea prin forme neaccentuate ale pronumelui.
Circumstanțialul de loc.
Circumstanțialul de loc arată locul în care se desfășoară o
acțiune. Întrebările la care răspunde sunt: unde? de unde? pe
unde? până unde? încotro? adresate unui verb.
Circumstanțialul de loc se poate exprima prin: • adverb de loc:
Locuiește departe. Alerg până dincolo.
• substantiv comun, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Trec pe podul
de peste râu.
• substantiv propriu, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Plec la
Oradea.
• pronume personal, în acuzativ, cu prepoziție: Voi locui lângă voi.
• pronume de politețe, în acuzativ, cu prepoziție: Voi sta lângă
dumneaei.
Circumstanțialul de timp
Circumstanțialul de timp arată timpul în care se desfășoară o
acțiune.
Întrebările la care răspunde sunt: când? de când? pe unde? până
când? cât timp? adresate unui verb.
Circumstanțialul de timp se poate exprima prin:
• adverb de timp: Vine mâine.
• substantiv comun, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Intră în clasă
după profesor.
• substantiv comun, în cazul acuzativ, fără prepoziție: Stau o lună
la mare.
substantiv propriu, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Plec din clasă
după Andrei.
• pronume personal, în acuzativ, cu prepoziție: Voi sosi după voi
acasă.
• pronume de politețe, în acuzativ, cu prepoziție: Voi ajunge după
dumneaei.
Circumstanțialul de mod
Circumstanțialul de mod arată modul în care se desfășoară o
acțiune.
Întrebările la care răspunde sunt: cum? în ce fel? cât? adresate
unui verb.
Circumstanțialul de mod se poate exprima prin:
• adverb de mod: Merge agale.
• substantiv comun, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Trec cu
atenție peste râu.
• substantiv propriu, în cazul acuzativ, cu prepoziție: Cântă ca
George Enescu.
• pronume personal, în acuzativ, cu prepoziție: Voi proceda ca voi.
• pronume de politețe, în acuzativ, cu prepoziție: Voi scrie ca
dumneaei.
Circumstanțialele nu se despart prin virgulă dacă stau după
predicat.
Aflate la începutul propoziției sau între predicat și subiect, se pot
despărți prin virgulă dacă nu se insistă asupra lor.