SISTEMUL INTEGRAT DE MANAGEMENT

AL ANALIZEI INFORMAŢIILOR

Superioritatea informațională, caracterizată prin cunoaşterea detaliată a riscurilor,

ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, oferă premisa factorilor decizionali de nivel înalt de a avea
un avantaj informațional care ajută procesul de planificare operațională sau strategică și
realizarea surprinderii strategice a entităților ostile, asigurând succesul misiunilor şi
operaţiilor întrunite.
Protecția informațiilor clasificate este foarte importantă pentru că asigură nivelurile
corespunzătoare şi oportune de clasificare pentru asigurarea securităţii operaționale. Acest
fapt presupune evitarea diseminării neautorizate a concepției operaționale, a lanțurilor de
comandă și control, organizare, doctrină și instrucție, a tehnicilor, tacticilor, procedurilor,
forțelor și mijloacelor, precum și a regulilor de angajare a entităților ostile cu potențial ridicat
de risc. În România, protecţia informaţiilor clasificate constituie o prioritate pentru instituţiile
din cadrul Sistemului Naţional de Apărare şi Securitate, beneficiind de un cadru legislativ şi
normativ bine articulat care permite protejarea datelor şi informaţiilor sensibile. Un alt punct
forte al sistemului de protecţie a datelor şi informaţiilor clasificate îl constituie nivelul înalt al
culturii de securitate în rândul personalului care este angrenat în analiza informaţiilor.
Totodată, toate informațiile ce vizează elementele sus-menționate care aparțin
entităților ostile trebuie să fie cunoscute în detaliu de serviciile de informaţii, cu scopul de a
contracara eficient şi de a anticipa eventualele acţiuni ostile ale adversarului.
Astfel, avantajul informațional este determinat prin compararea capacității
informaționale în raport cu nevoile misiunilor desfăşurate, fluxul informaţional trebuind să fie
unul continuu şi consistent pentru a susţine procesul de planificare operaţională şi strategică.
Necesarul de informații este definit ca un portofoliu cuantificabil de informații
caracterizate prin calitate, veridicitate, coerenţă, grad de acoperire a domeniilor de interes și
interacțiuni bazate pe interoperabilitate, necesar pentru susţinerea procesului de planificare și
executare a misiunii în condiţii de eficienţă.
Minimul necesar de informații constituie pachetul de intelligence necesar îndeplinirii
obiectivelor şi sarcinilor specifice care vizează atingerea eficacității normale într-o misiune de
asigurare a securităţii naţionale.
Dinamica fenomenelor asimetrice, specifice societăţii actuale, circumscrise formelor
de manifestare ale infracționalității de mare anvergură, cu un nivel înalt de organizare și
moduri de operare sofisticate, impun instituţiilor de aplicare a legii şi serviciilor de
intelligence să-și dezvolte capacitățile informaționale, având în vedere faptul că nevoile de
informații sunt extrem de mari pentru a asigura o planificare riguroasă și îndeplinirea cu
succes a misiunilor specifice.
Avantajul informațional presupune pe de-o parte, deținerea unor platforme informatice
performante şi integrate dedicate pentru culegerea, prelucrarea, analiza și valorificarea în timp
real a produselor informaționale/analitice și, pe de altă parte, capacitatea de a afecta, în mod
substanţial, sistemul informațional al entităților țintă și, implicit, valoarea acțională a
informațiilor acestora.
În acest context, prin Decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) nr. 146
din 18 noiembrie 2005 a fost înfiinţată Comunitatea Naţională de Informaţii (CNI), fiind
realizată, în acest sens, o anumită coordonare unitară a structurilor informativ-operative la
nivelul CSAT, iar între structurile informative au fost stabilite şi funcţionează protocoale de
cooperare care asigură interoperabilitatea şi colaborarea în scopul rezolvării unor situaţii
punctuale, specifice în asigurarea securităţii naţionale.
În acest context, „necesitatea existenţei unei entităţi care să coordoneze, la nivel
strategic, serviciile de informaţii la nivelul unei comunităţi a fost determinată, în principal, de
următorii factori:
- diversificarea provocărilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa statelor, în
contextul securitar instabil la nivel regional şi internaţional;
- recrudescenţa unor surse de insecuritate regională sau globală, cu caracter etnic,
fundamentalist religios, social, ecologic, politic, ideologic etc.;
- creşterea nivelului de periculozitate a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor
de natură non-militară (ex. fenomenul terorist, proliferarea armelor de distrugere în masă,
criminalitatea organizată transfrontalieră);
- perfecţionarea, diversificarea şi intensificarea formelor de manifestare ale
războiului informaţional;
- limitarea resurselor bugetare.”1
Capacitatea informațională operațională
Capacitatea informațională operațională constituie ansamblul capabilităților unei
structuri sau entități specializate de a dispune de un portofoliu informaţional de o calitate
superioară, un grad de acoperire și o anumită calitate a interacțiunilor între sisteme.

1
Ivan, L., „Rolul Comunităţii Naţionale de Informaţii în prezervarea securităţii naţionale”, publicat în Buletinul
de Informare şi Documentare nr. 4/2016 al Ministerului Afacerilor Interne, p. 29.
 Situația informațională evidențiază diferența dintre capacitatea informațională curentă
și necesarul de informații existent la un moment dat, fiind necesar un volum de informaţii de
calitate care permite întocmirea unor produse informaţionale de valoare.
Capacitate informațională operațională este negativă atunci când informația
disponibilă este sub nivelul necesarului de informații solicitat pentru îndeplinirea unei misiuni
punctuale.
Surplusul de informații nu generează implicit un avantaj informaţional, infuzarea de
informație fără valoare operativă, sterilă, parazitată, incompletă, poate genera blocarea
sistemelor de suport decizional şi întârzieri în luarea deciziilor necesare pentru evitarea unei
crize de securitate.
În acest context trebuie avute în vedere următoarele aspecte de interes:
a. îmbunătățirea procesului de culegere, procesare, managementului analizei
informaţiilor și a diseminării în timp real a necesarului de produse analitice către beneficiarii
instituţionali de nivel înalt, care să le permită luarea unor decizii oportune şi eficiente;
b. asigurarea protecției informațiilor clasificate sau nedestinate publicităţii reprezintă
un obiectiv important care nu permite adversarului să cunoască detalii a căror diseminare
neautorizată poate afecta procesul decizional-acţional.

/Operațiile informaționale reprezintă un ansamblu de acțiuni întreprinse de adversari,

cu scopul de a influența sau chiar dezinforma factorii de decizie, în conformitate cu anumite
obiective punctuale, prin afectarea informației și a proceselor care se bazează pe produsele
analitice de valoare operativă din punct de vedere informaţional.
Valoarea operativă a informației se calculează conform următoarei formule:
IVO=IR-IP+PVDV, unde:
IVO= informația cu valoare operativă;
 IR= informația reală;
IP= informația parazitată sau dezinformarea bazată pe datele şi ştirile false;
PVDV= potențialul de verificare,
documentare și validare, care se bazează exclusiv
pe managementul analizei de informaţii.
Parazitarea informaţiilor poate fi realizată
prin procese elaborate de contaminare a acestora
printr-un proces complex şi dedicat de
dezinformare, manipulare, lansarea de ştiri false sau
prin multiplicarea de informație falsă bazată pe
erori de percepție sau adăugarea de elemente
nereale care sunt de natură să afecteze grav
valoarea de natură operațională a informației.
Materia primă pentru produsul analitic o constituie datele și informațiile primare, iar
dacă acestea sunt contaminate sau impregnate cu elemente false care le afectează conținutul,
întreg procesul de intelligence va fi iremediabil afectat, iar situația operativă relevată în urma
acestui proces analitic va fi una fictivă și nu reală. Totodată, deciziile luate pe baza unui
proces analitic care se bazează pe informaţii false sau parţial false conduce la efecte
distructive la nivelul misiunilor organizate pentru contracararea acţiunilor desfăşurate de
adversar.
Din punct de vedere strategic, procesul analitic realizat în mod profesionist, bazat pe
utilizarea mijloacelor şi metodelor specifice managementului analizei informaţiilor reprezintă:
- element de supremație, avantaj strategic şi, implicit, factor de putere în raport cu
adversarul declarat;
- armă împotriva entităților ostile şi a adversarilor strategici, prin capacitatea de
anticipare a acţiunilor acestora, contracararea mijloacelor ostile utilizate de aceştia şi prin
desfăşurarea de acţiuni pro-active pentru a deţine avantajul informaţional strategic în raport cu
aceştia;
- țintă vizată de entitățile ostile sau de adversari, fiind necesar să se protejeze
corespunzător informaţiile şi datele sensibile, mai ales acelea vehiculate prin mijloace
electronice, inclusiv prin sisteme de criptare performante şi viabile.
Sistemul informațional reprezintă totalitatea infrastructurilor, structurilor
organizaționale, personalul, procedurile, metodologiile de lucru și echipamentele care permit
culegerea, prelucrarea, analiza, stocarea, transmiterea, afișarea și diseminarea controlată a
informațiilor, precum și procesele analitice complexe şi distincte care au loc pe baza
informațiilor obținute.
Dezvoltarea capabilităților interne de analiză a informaţiilor, la nivel acțional,
operațional şi strategic se realizează prin următoarele măsuri pro-active:
- crearea sistemului strategic integrat de surse de informații interne și externe al
serviciilor de intelligence cu privire la mediul operațional, mediile de interes și acțiunile
derulate de adversari, cunoașterea întregului spectru de riscuri şi amenințări la adresa
securității interne, vulnerabilitățile sistemice și limitările de natură tehnică şi operaţională;
- realizarea unui sistem performant necesar pentru formarea și pregătirea continuă a
echipei de profesionişti specializaţi în culegerea, colectarea și analiza de intelligence strategic,
precum și definirea clară şi eficientă a responsabilităților și a formatului activităților operative
derulate de acești specialiști;
- dezvoltarea continuă a bazelor de date structurate şi profilate pe țintele monitorizate
și modalitățile de validare a exactității și credibilității datelor şi informaţiilor care sunt stocate
în aceste baze de date;
- elaborarea concepției, procedurilor de sistem și a instrumentarului specific pentru
producția de intelligence strategic, precum și pentru managementul cerințelor de informații, al
nevoii de intelligence și, în cele din urmă, pentru realizarea unui management performant al
cunoașterii.
Creșterea potențialului informaţional se realizează prin valorizarea, partajarea și
utilizarea eficientă a informațiilor acționale din produsele de intelligence strategic prin:
- managementul calificat şi performant al registrului de riscuri de nivel strategic prin
intermediul operațiunilor sincronizate cu efecte multidimensionale;
- comportamentul proactiv, inițiativă bazată pe cunoaștere și operații bazate pe
informații de valoare operativă.
Dezvoltarea capabilităților de suport decizional bazat pe tehnologie informatică
avansată pentru avertizare timpurie și elaborarea unor strategii eficiente la nivel strategic se
realizează prin:
- dezvoltarea și integrarea centrelor operative, a centrelor operaționale și a centrelor de
situații într-un concept integrat care se bazează pe managementul informaţional multisursă şi
multidisciplinar;
 - utilizarea aplicațiilor software specializate, care să răspundă, în timp real, nevoilor
operaționale ale sistemului integrat de răspuns la crizele interne. Aceste aplicații trebuie să
permită o perspectivă amplă, de 360o asupra mediului operațional.

Rolul serviciilor de informaţii

Conform studiilor efectuate în cadrul Universităţii Johns Hopkins – School of
Advanced International Studies, rolul serviciilor de informaţii în construirea rezilienţei la
situaţii de criză este fundamental pe patru funcţii, care pot fi îndeplinite pentru decelarea
acestor riscuri. De asemenea, un alt important aspect îl reprezintă implementarea la nivelul
serviciilor de informaţii a managementului analizei informaţiilor.
1. Identificarea vulnerabilităţilor interne şi externe
În conformitate cu funcţia globală a intelligence-ului, respectiv de reducere a
incertitudinii, serviciile de informaţii şi de securitate deţin un rol esenţial în identificarea
vulnerabilităţilor în cadrul societăţilor şi organizaţiilor pe care trebuie să le protejeze, aceste
vulnerabilităţi fiind comunicate factorilor decidenţi din instituţiile vizate pentru rezolvarea
problemelor identificate.
Acest aspect poate implica analiza capacităţii de luare a deciziilor în cadrul
organizaţiilor internaţionale de securitate, identificarea celor mai vulnerabile şi probabile
infrastructuri critice care pot deveni ţinte ale adversarilor, monitorizarea continuă a acţiunilor
şi organizării elementelor politice extremiste, precum şi elaborarea unor evaluări pertinente
ale fluxurilor de securitate care să conducă la eficientizarea acestora la nivel tactic,
operaţional şi strategic.
Aceste obiective pot fi realizate într-un orizont temporal foarte scurt, prin intermediul
unui test de stress a funcţiilor esenţiale la nivel societal sau prin analize complexe ale unor
scenarii pe termen mediu sau lung, care să cuprindă dimensiunea extinsă a rezilienţei
înaintate, obiectiv de importanţă strategică la nivelul oricărui stat. De asemenea, analiza
vulnerabilităţilor altor state reprezintă un aspect luat în calcul în cadrul activităţilor de
intelligence, fie printr-un efort susţinut de colaborare sau fără cooperarea ţării vizate.
2. Gestionarea vulnerabilităţilor pe plan intern şi extern
În cele mai multe situaţii, serviciile de informaţii joacă un rol important în faza
subsecventă de gestionare a vulnerabilităţilor identificate, acestea întocmind produse
informaţionale complete prin care se propun soluţii pentru găsirea de soluţii viabile pentru
eliminarea vulnerabilităţilor sistemice.
 Produsele analitice întocmite pot sprijini procedurile de luare a deciziilor, exerciţiile
civile/militare în situaţii de criză, precum şi securitatea punctelor de acces care conectează
statele la fluxurile globale de informaţii etc. Aceste aspect pot fi realizate în regim proactiv,
prin antrenamente pe termen lung, sau printr-o orientare concentrată pe optimizarea imediată
a capacităţii de reacţie în situaţii atipice sau de criză. Vulnerabilităţile pot fi gestionate, de
asemenea, în afara frontierelor, spre exemplu prin realizarea de analize comparative
(benchmarking), precum şi prin reformarea complexă a sectorului de securitate. Un alt
exemplu relevant îl constituie modalitatea în care serviciile occidentale de
securitate/intelligence au sprijinit, în mod continuu şi constant, reformarea serviciilor
omologe din Europa Centrală şi de Est, înainte de aderarea acestor state la UE şi NATO. Prin
abordarea vulnerabilităţilor din sistemul de securitate ale noilor membri, situaţia de securitate
a fost optimizată atât pe plan intern, cât şi în plan extern, iar condiţiile create constituie
premisele pentru o cooperare viitoare în plan securitar.
De fapt, cooperarea între serviciile de informaţii este absolut necesară având în vedere
provocările complexe şi caracterizate prin asimetrie generate de fenomene caracterizate
printr-un risc crescut de materializare şi efecte dezastruoase la nivel naţional şi internaţional
(ex. terorismul internaţional, proliferarea armelor de distrugere în masă, criminalitatea
cibernetică, criminalitatea organizată transfrontalieră).
3. Avertizarea şi monitorizarea situaţiilor de criză
Monitorizarea şi avertizarea privind situaţiile potenţiale de risc reprezintă principalul
obiectiv al serviciilor de informaţii şi securitate, acestea fiind relaţionate, în mod direct, cu
toate vulnerabilităţile existente sus-menţionate. Avertizarea şi monitorizarea situaţiilor de
criză pot fi realizate la nivel naţional, exclusiv în cooperare cu partenerii strategici, prin
implicarea activă a societăţii civile. De asemenea, acestea pot fi efectuate pe un orizont mediu
sau lung de timp, prin aplicarea tehnicii scanării orizontului sau prin intermediul tehnicii
scenariilor multiple, prin metoda avertizării timpurii sau cea a avertizării situaţionale
imediate. Avertizarea şi monitorizarea colaborativă necesită o înţelegere comună a
vulnerabilităţilor şi a percepţiei gradului de ameninţare între toate instituţiile cu atribuţii pe
palierul securităţii naţionale.
4. Contracararea ameninţărilor şi tacticilor de natură hibridă
Serviciile de informaţii deţin rolul principal în identificarea şi contracararea
ameninţărilor şi tacticilor hibride utilizate de adversar pentru provocarea unei situaţii de criză.
Ameninţările de natură hibridă sunt identificate în mod atipic, respectiv se porneşte de la
analiza efectelor produse de acestea la cauzele reale şi, ulterior, identificarea şi documentarea
calificată a sursei acestora. Prin această abordare proactivă se pot preveni anumite acte de
sabotaj şi intruziunea „omuleţilor verzi” sau chiar este posibil ca serviciile de informaţii care
deţin capabilităţi cibernetice de natură ofensive să contracareze eficient atacurile în derulare,
în timp real, şi să conducă campanii de discreditare a adversarului. Cu toate că această
misiune este efectuată de obicei în timp real, există posibilitatea ca misiunea specifică pentru
contracararea unui atac de tip hibrid să fie pregătită şi realizată în cooperare cu partenerii
instituţionali şi cu aliaţii.
Identificarea sursei reale a atacului de tip hibrid constituie o provocare pentru
serviciile de informaţii, mai ales în ceea ce priveşte atacurile mediatice lansate în mediul
online. În acest context, este esenţial ca serviciile de informaţii să coopereze pentru a
identifica sursa reală a mesajelor false sau a celor cu potenţial de manipulare, scopul final
fiind de a informa beneficiarii instituţionali de nivel înalt pentru a dispune măsuri de
contracarare a acestor mesaje, în special prin activarea mecanismelor specifice comunicării
strategice (STRATCOM).
5. Provocări actuale ale cooperării între serviciile de informaţii
Dimensiunile temporale şi spaţiale specifice rezilienţei înaintate necesită, în primul
rând, o cooperare internaţională funcţională pe palierul de intelligence, reperele acestei
colaborări fiind stabilite prin acorduri şi tratate dedicate acestui domeniu deosebit de sensibil.
În spaţiul european, acest demers colaborativ a fost dezvoltat şi consolidat, în mod
substanţial, în ultimii 20 de ani şi acoperă, în prezent, cooperarea serviciilor de informaţii şi
securitate în special în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului terorist şi menţinerii
securităţii interne, precum şi cooperarea dintre serviciile militare şi civile, în scopul sprijinirii
politicii externe şi securitare.
Pe măsura dezvoltării cooperării pe scară largă (ex. structurile Uniunii Europene de
informaţii), au fost identificate patru tipuri de ameninţări pe palierul colaborării, respectiv:
- interesele divergente ale statelor membre ale UE
Statele membre ale UE realizează schimbul de informaţii, stabilesc obiective sau
planifică misiunile pentru propriile servicii de informaţii, în situaţia în care aceste demersuri
instituţionale sunt subsumate propriilor interese de securitate.
Necesitatea cooperării rezidă, în principal, din dimensiunea economică, precum şi din
motivul sprijinirii obiectivelor comune promovate prin diferite tipuri de politici publice. În
acest context s-a identificat faptul că există o anumită reticenţă în dezvoltarea cooperării, în
special prin invocarea devoalării surselor şi metodelor/tehnicilor ale serviciilor de informaţii
aparţinând unui stat sau a riscului de a fi identificate anumite obiective subsumate exclusiv
autonomiei şi voinţei naţionale. Însă, având în vedere riscurile globale există interesul comun
pentru dezvoltarea unor instrumente sau a unor politici comune specifice, fapt ce determină
statele să treacă peste aceste temeri nejustificate, pentru a participa, în mod activ, la
activităţile comune pe palierul informativ.
De fapt, în prezent, având în vedere multitudinea de riscuri care se manifestă la nivel
internaţional, majoritatea dintre acestea de natură trasfrontalieră, cooperarea între serviciile de
informaţii este esenţială pentru identificarea cu celeritate a acelor riscuri care se pot
materializa în acţiuni violente ale adversarului comun (ex. producerea de atentate teroriste).
- rezistenţa birocratică
Gradul de cooperare poate fi afectat, în mod semnificativ, de multitudinea de tipologii
ale culturii organizaţionale, care sunt diferite chiar şi la nivelul forţelor de aplicare a legii (ex.
poliţie) şi a serviciilor de intelligence, aspect ce poate constitui o provocare majoră în
domeniile în care aceste forţe sunt obligate să conlucreze (ex. domeniul prevenirii şi
combaterii terorismului, prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate înalt specializate).
În acest context, interesul birocratic joacă un rol esenţial atunci când noile acorduri de
cooperare pot pune în pericol investiţiile în dezvoltarea propriilor reţelele care au fost
dezvoltate de-a lungul timpului la nivelul unei instituţii. De asemenea, rezistenţa birocratică
poate fi asimilată cu fenomenul rezistenţei la schimbare, care se manifestă la nivelul oricărei
organizaţii. Astfel, este necesar ca orice schimbare să fie explicată angajaţilor unei instituţii în
mod transparent cu reliefarea, în principal, a avantajelor utilizării unei noi metodologii sau
tehnologii, precum şi ceea ce trebuie făcut pentru implementarea acestora la nivel
organizaţional.
Aceşti factori birocratici relevă faptul că obiectivele şi ambiţiile guvernamentale nu se
concretizează întotdeauna la nivelul la care s-a dorit iniţial, fiind necesar să se analizeze
înainte de derularea unui nou proiect care este percepţia privind dezvoltarea acestuia la nivelul
angajaţilor instituţiei. Istoricul cooperării multilaterale în domeniul intelligence la nivel
european furnizează o multitudine de exemple în care factorul birocratic a jucat un rol
esenţial. În acest context, menţionăm iniţiativa Comisiei Europene de a plasa EUROPOL în
centrul luptei împotriva terorismului după atacurile produse la nivel european, acest demers
fiind obstrucţionat, în mod constant, având în vedere faptul că serviciile de informaţii şi cele
de securitate naţională nu au dovedit apetenţă pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu
organismul poliţienesc european.
După multe runde de dezbateri, statele membre ale UE au cedat presiunilor create de
forurile de conducere comunitare, acceptând rolul de coordonator al luptei împotriva
terorismului al Agenţiei Europene EUROPOL, având în vedere caracterul pur transnaţional al
acestui fenomen deosebit de periculos, care are impact major la nivel societal.
În concluzie, rezistenţa birocratică reprezintă un fenomen natural potenţat de rezistenţa
la schimbare a funcţionarilor din cadrul agenţiilor de aplicare a legii şi din serviciile de
informaţii naţionale.
- deficienţe în cooperarea intersectorială şi multidisciplinară
O provocare care prezintă un grad mare de specificitate este reprezentată de presiunea
intersectorială şi multidisciplinară pe care o ameninţare de criză, inclusiv de natură hibridă, o
pune pe activitatea desfăşurată de serviciile de informaţii. Luând în considerare amploarea
deosebită a tacticilor, mijloacelor şi metodelor de natură hibridă în diverse domenii (ex.
cibernetic, civil, militar), schimbul de informaţii pentru contracararea acestor tehnici trebuie
să acopere o plajă largă de entităţi (actori şi organizaţii), aspect greu de aplicat la nivel
national şi extrem de dificil la nivel internaţional.
În acest context, se recomandă o abordare a cooperării pe orizontală, între experţii
specializaţi pe anumite domenii de nişă, care să conducă la fundamentarea unor decizii
coerente şi eficiente la nivel internaţional, menite să realizeze sinergii interinstituţionale şi
sectoriale în plan operativ.
- asimetria temporală
O provocare importantă este reprezentată de cea a perspectivelor temporale diferite, în
relaţie cu ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce
priveşte percepţia asupra gradului de pericol reprezentat de un anumit fenomen. Spre
exemplu, în cazul terorismului internaţional care se manifestă la nivelul UE, anumite state
europene care nu au fost afectate în mod direct percep altfel această ameninţare vis-a-vis de
statele membre unde s-au produs atacuri teroriste cu efecte dezastruase.
Analizând fluxurile de informaţii care oferă suport pentru politicile externe dezvoltate
la nivelul Uniunii Europene, există sau a existat o asimetrie între dimensiunile temporale în
ceea ce priveşte cererea şi oferta. Până în prezent, sprijinul acordat de serviciile de informaţii
a fost mai consistent pe termen scurt şi mediu (3 luni – 2 ani), în detrimentul celor pe termen
lung. Informaţiile actuale sunt în mare majoritate de natură non-clandestină, în special cu
privire la acoperirea cu ştiri şi informaţii din surse deschise care sunt furnizate decidenţilor în
timp real. Aceste aspecte intră flagrant în contradicţie cu ciclul politicilor din cadrul Politicii
Externe a Uniunii Europene, unde ponderea cea mai reprezentativă a eforturilor este orientate
către programele de reformă instituţională şi structurală pe termen mediu sau lung sau către
dislocarea militarilor şi civililor pe palierul care nu este acoperit, în mod judicios, de
informaţiile provenind din surse deschise.
Pe palierul dezvoltării cooperării un rol important, în acest sens, îl au formatele
colaborative multilaterale, care sunt reprezentate de structurile europene de intelligence,
înfiinţate tocmai pentru a putea răspunde eficient la ameninţările şi riscurile comune.
În acest sens, menţionăm principalele structuri de intelligence existente la nivelul
Uniunii Europene, respectiv:
- Centrul de Intelligence (INTCEN) reprezintă principalul centru pentru analiza
informaţiilor din cadrul Uniunii Europene. INTCEN este parte componentă a Serviciului de
Acţiune Externă şi are rolul de elabora rapoarte comprehensive şi briefing-uri pe baza
contribuţiilor statelor membre ale UE, serviciilor de informaţii, inclusiv a celor din ţări terţe
cu care UE are acorduri de schimb de date şi informaţii operative, a documentelor primite de
la alte organisme UE, precum şi din exploatarea surselor deschise. INTCEN furnizează, în
principal, suport de specialitate, exclusiv pe palierul de intelligence, celorlalte organisme ale
Uniunii Europene, în scopul fundamentării deciziilor la nivel tactic, operational şi strategic;
- INTDIR este structura care lucrează în mod direct cu INTCEN, în special în
domeniul militar. Produsele informaţionale întocmite la nivelul acestui serviciu sunt destinate,
în principal, organismelor din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă şi, în special,
Comitetului Militar. INTDIR, împreună cu INTCEN, realizează rapoarte în formatul
“Capacitatea Individuală pentru Analiza de Intelligence”;
- EUROPOL – informaţiile sunt furnizate de către statele membre ale UE sau provin
din surse deschise/terţi, precum organizaţii internaţionale sau alte state partenere. Obiectivele
strategice ale EUROPOL constau în prevenirea şi combaterea fenomenelor criminogene cu
impact la nivelul UE, respectiv: terorismul internaţional, criminalitatea organizată
transfrontalieră, ameninţările cibernetice – ex. criminalitatea în mediul cibernetic;
- Grupul contraterorist (CTG) este format din state membre ale UE, Norvegia şi
Elveţia. Acest grup este poziţionat în afara structurilor UE, cu toate că furnizează produse
analitice mai multor organisme cu putere de decizie din Uniunea Europeană;
- FRONTEX – funcţionează în calitate furnizor/consumator de intelligence, pe
palierul ameninţărilor transfrontaliere. Această agenţie europeană elaborează analize de risc
multisursă şi multidisciplinare, în principal pe baza datelor primare primite de la autorităţile
care gestionează frontierele naţionale, precum şi din alte surse, inclusiv din exploatarea
surselor deschise. FRONTEX joacă un rol deosebit de important în gestionarea crizei
migraţioniste de la nivel european, care a debutat cu virulenţă extremă începând cu anul 2015;
- Centrul Satelitar (SATCEN) realizează produse de intelligence pe baza
informaţiilor de tip geospaţial/imagistic, în special dedicate informării Înaltului Reprezentant
al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate. Principalele surse primare
ale datelor satelitare sunt reprezentate de furnizorii comerciali, însă SATCEN are acces şi la
resursele naţionale ale statelor membre ale UE, inclusiv la datele furnizate de sateliţii militari.
Aceste informaţii satelitare sunt valoroase inclusiv pentru detectarea zonelor de risc, în ceea
ce priveşte locaţiile sensibile ale adversarului (ex. depozite de armament, inclusiv de arme de
distrugere în masă, identificarea locaţiilor grupărilor teroriste).
Recomandări de politici pentru eficientizarea activităţii de informaţii
Una din modalităţile eficiente de a răspunde, în mod eficient, la ameninţări este de a
consolida şi dezvolta mecanismele de rezilienţă la nivel naţional şi în statele partenere,
precum şi de a îndeplini obiectivele şi standardele Uniunii Europene în acest domeniu. Un rol
esenţial îl au serviciile naţionale/internaţionale de intelligence care îşi adaptatează în mod
continuu mecanismele pentru a realiza cooperarea, în scopul consolidării rezilienţei la
riscurile de securitate actuale care se manifestă la nivel internaţional.
În primul rând, apreciez că este necesar să se stabilească în mod coerent şi de o
manieră comprehensivă cadrul conceptual şi metodologic pentru realizarea de sesiuni
multilaterale de training pe palierul intelligence. Cele mai mari provocări pe palierul
cooperării internaţionale în domeniul intelligence-ului acţional şi a schimbului de informaţii
între instituţiile cu competenţe în domeniu îşi au originea în nivelurile insuficiente ale
încrederii şi procedurilor culturale şi birocratice ale statelor/serviciilor partenere. Aceste
bariere de natură birocratică care afectează procesul de cooperare sunt dificil de evitat,
exclusiv prin schimbări intuitive sau ordine executive care impun anumite politici, însă pot fi
diminuate prin aplicarea de stagii de pregătire intensive, modalitate prin care oficialii
dobândesc cunoştinţe vaste privind conduita care trebuie adoptată pe palierul intelligence-ului
multisursă şi multilateral.
Centrul de intelligence al Uniunii Europene (EU INTCEN) poate oferi, la solicitare,
expertiză de specialitate oficialilor de la nivel naţional, nu doar celor care ocupă funcţii pe
poziţii în domeniul intelligence în cadrul UE, ci şi ofiţerilor care lucrează la nivelul
instituţiilor comunitare (ex. analiştii care lucrează în cadrul delegaţiilor externe ale UE),
oficiali NATO (pentru a se familiariza cu sistemele UE), precum şi analiştilor din cadrul
statelor partenere, în special cei care lucrează în cadrul structurilor de securitate.
 Având în vedere faptul că sprijinul pe palierul intelligence pentru consolidarea
rezilienţei trebuie să fie realizat în cooperare şi în coordonare cu alte state/organizaţii,
programele comune de instruire pot reprezenta o modalitate eficientă şi eficace pentru
stabilirea unei baze solide care să constituie bazele unei cooperări eficiente şi eficace.
Totodată, se impune necesitatea consolidării cooperării între analiştii de informaţii şi
cei responsabili cu elaborarea politicilor, în scopul aprecierii corecte a rolurilor şi nevoilor
fiecărei categorii de personal. Cooperarea între analişti şi responsabilii cu elaborarea
politicilor constituie o situaţie de tip „win win”, având în vedere faptul că cele două categorii
de personal pot învăţa aspecte care le vor fi de folos în special pentru a înţelege mai bine cum
funcţionează cele două sisteme şi modul cum se intersectează şi relaţia de interdependenţă
dintre acestea. În momentul de faţă, cea mai mare parte a output-urilor de natură analitică din
sistemul Uniunii Europene sunt comunicate în cadrul briefing-urilor de nivel înalt, de către
manageri sau analiştii de problematică către factorii decidenţi. Având în vedere timpul limitat
al factorilor decidenţi de nivel înalt, briefingurile se concentrează pe cele mai presante aspecte
ale momentului, punctele care sunt prezentate necesitând un grad foarte mare de sinteză.
În acest context, consolidarea interacţiunilor interagenţii, precum şi identificarea şi
punerea în practică a unor noi forme de interacţiune la toate nivelurile ierarhice, pot constitui
fundamentul ajutării domeniilor specifice analizei de intelligence în mai multe faze temporale,
permiţând intelligence-ului să contribuie, în mod decisiv, la anticiparea/prevenirea unor crize
cu efecte în planul securităţii naţionale, dar şi cu impact la nivel comunitar şi internaţional.
În al treilea rând, produsele informative întocmite la nivelul Uniunii Europene, ar
trebui realizate folosind extensiv sursele deschise, permiţând un răspuns mult mai eficient la
prevenirea anumitor crize, inclusiv a celor de natură hibridă. Valoarea informaţiilor operative
veridice şi cea a analizelor de risc realizate cu maximă celeritate constituie elemente extrem
de importante pentru viabilitatea acestui proces informaţional care permite identificarea
proactivă a potenţialelor crize la adresa securităţii naţionale. Având în vedere faptul că
produsele multisursă de intelligence sunt elaborate, în principal, pe baza informaţiilor de o
sensibilitate extremă, este necesară denominarea acestora, respectiv anonimizarea totală a
sursei de informaţii, pentru a se putea lua decizii în plan operaţional, tactic şi strategic.
Având în vedere faptul că sprijinul de intelligence poate fi direcţionat către state
terţe/partenere ale UE şi că acest concept al rezilienţei la criză este definit relativ vag în
limbajul Uniunii Europene, se impune ca acest suport să răspundă concret şi coerent la
cerinţele stabilite de către principiile democratice de natură liberală. Activităţile de
intelligence sunt, în foarte multe sisteme socio-politice, indisolubil legate de politica de
oprimare a societăţii civile şi de stabilitatea relativă a regimurilor nedemocratice şi totalitare.
În acest context, exemplificăm Primăvara arabă care nu a realizat tranziţiile
democratice aşteptate de societatea occidentală şi în care multe persoane au crezut, a condus
la învăţarea unor lecţii pragmatice pentru puterile occidentale, în sensul de a investi în
stabilitatea vecinătăţilor Uniunii Europene. În măsura în care resursele europene pe palierul
intelligence sunt angajate în proiectarea rezilienţei înaintate, prudenţa şi predicţia fenomenelor
tip „lebădă neagră” va trebui să constituie principalul factor pentru planificarea corectă a
misiunii şi a obiectivelor operaţionale care trebuie îndeplinite prin realizarea misiunilor
respective.
Comisar-șef de poliție dr. Lucian IVAN
Direcția Generală Management Operațional

Bibliografie:

1. „Fake News – are they a threat to national security”, conferinţă organizată la data de
15 iunie 2018 de Partidul Popular European din Parlamentul European, în cooperare cu
Global Institute for Cybersecurity Technologies;
2. Ivan, Lucian „Methods for Improving Collection and Analysis in Order to Contribute
to Non-Proliferation of Weapons of Mass Destruction”, Proceedings of the XIXth International
Conference „Intelligence in the Knowledge Society”, Editura Academiei Naţionale de
Informaţii „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 2014, ISSN 2392-7542;
3. Ivan, Lucian „Strategic Intelligence and Organized Crime”, Proceedings of the XXth
International Conference „Intelligence in the Knowledge Society”, Editura Academiei
Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, Bucureşti, 2015, ISSN 2392-7542;
4. Ivan, Lucian, „Rolul determinant al analizei strategice în domeniul securităţii
naţionale”, Revista INFOSFERA nr. 4/2015, editată de Ministerul Apărării Naţionale –
Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, ISSN 2065-3395;
5. Ivan, Lucian, „Importanţa analizei reţelelor sociale în gestionarea crizelor de ordine
publică”, publicat în Buletinul de Informare şi Documentare nr. 1/2016 al Ministerului
Afacerilor Interne, ISSN 2065-9318;
6. Ivan, Lucian, „Rolul analizei din surse deschise în evaluările de nivel strategic”,
publicat în Buletinul de Informare şi Documentare nr. 2/2016 al Ministerului Afacerilor
Interne, ISSN 2065-9318;
 7. Ivan, Lucian, „Tipologia analizei informaţiilor”, publicat în Buletinul de Informare şi
Documentare nr. 3/2016 al Ministerului Afacerilor Interne, ISSN 2065-9318;
8. Ivan, Lucian, „Rolul Comunității Naționale de Informații în prezervarea securității
naționale”, publicat în Buletinul de Informare și Documentare al MAI nr. 4/2016, ISSN 2065-
9318;
9. Ivan, Lucian, „Rolul analizei operaționale în destructurarea rețelelor de crimă
organizată”, publicat în Buletinul de Informare și Documentare al MAI, nr. 5/2016, ISSN
2065-9318.