CANCELARIA DE STAT A REPUBLICII MOLDOVA

Nr. CS-2311-25-158-1228 Chişinău 6 mai 2026

Biroul Permanent
al Parlamentului

in temeiul art.58 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea

nr.797/1996, se prezintă Avizul la proiectul Codului cu privire la organizarea
funcţionarea Parlamentului (iniţiativa legislativă nr. 110 din 06.04.2026), aprobat in
şedinţa Guvernului din 6 mai 2026, conform Deciziei protocolare nr. 20.18/2026.

Anexe:
1. Copia deciziei protocolare - 1 filă,
2. Avizul la proiectul de lege - 39 file.

Secretar general adjun

al Guvernului Roman CAZAN

Ex.: V. Mustea, teL 022-250-128

[Link]
SECRETARIATUL PARLAMENTULUI
REPUBLICII MOLDfl VA
Nr

Casa Guvernului,
MD-2033, Chişinău, Telefon: Fax:
Republica Moldova + 373 22 250 101 + 373 22 242696
 GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
DECIZIE PROTOCOLARĂ nr. 20.18/2026

Extras din procesul-verbal nr. 20 (pct.18)

al şedintei Guvernului din 6 mai 2026

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul Codului cu privire

la organizarea şi funcţionarea Parlamentului (iniţiativa legislativă nr. 110 din
6 aprilie 2026).

Prim-ministru ALEXANDRU MUNTEANU

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZI1 PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 2

Aprobat în şedinţa Guvemului din 6 mai 2026

Decizia protocolară nr. 20.18/2026

AVIZ
la proiectul Codului cu privire la organizarea
funcţionarea Parlamentului (iniţiativa legislativă
nr. 110 din 6 aprilie 2026)

Guvernul a examinat proiectul Codului cu privire la organizarea

funcţionarea Parlamentului, Inaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr. 110 din
6 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi 1n Parlament, şi prezintă poziţia
consolidată ca urmare a recepţionării avizelor instituţiilor implicate.
Iniţiativa legislativă este inaintată in conformitate cu articolul 73 din
Constituţia Republicii Moldova şi articolul 47 din Regulamentul Parlamentului,
adoptat prin Legea nr. 797/1996.
Potrivit notei de fimdamentare, elaborarea proiectului Codului cu privire la
organizarea şi funcţionarea Parlamentului (in continuare — Cod) a fost determinată
de necesitatea asigurării previzibilităţii i transparenţei procesului legislativ,
implementării standardelor europene 1n materie de fundamentare a legislaţiei
exercitare a controlului parlamentar, consolidării procedurii legislative, Inlăturării
lacunelor i neconcordanţelor din practica legislativă, precum i de necesitatea
reglementării raporturilor juridice dintre Parlament şi alţi subiecţi de drept.
Totodată, proiectul este elaborat in vederea indeplinirii recomandărilor
Comisiei Europene formulate in Rapoartele de extindere pentru anii 2023-2025
(2023 şi 2024: „Procesul de modificare a Regulamentului de procedură al
Parlamentului ar trebui accelerat"; precum şi in 2025: „Moldova ar trebui să
accelereze adoptarea Codului privind organizarea i funcţionarea Parlamentului",
precum şi „Este necesară o reglementare mai amplă a responsabilităţilor
Parlamentului in ceea ce priveşte eforturile de integrare europeană, in special "in
ceea ce priveşte exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Guvernului".
Adoptarea Codului reprezintă o opţiune normativă de aliniere la acquis-ul Uniunii
Europene, fiind "in Programul Naţional de Aderare a Republicii Moldova la
Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, la componenta Funcţionarea
Instituţiilor Democratice, Anexa A, acţiunea Nr. d/o 5, precum şi in Foaia de
parcurs privind Funcţionarea Instituţiilor Democratice, blocul tematic II.
Funcţionarea Parlamentelor intr-un sistem democratic (acţiunea 4.1) şi in
Programul legislativ al Parlamentului pentru anul 2026, aprobat prin Hotărărea
Parlamentului nr. 23/2026.

Z:[Link]-DTAN 2026\004\DECIZI1PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]
 3

De regulă, codificarea normelor juridice ce aparţin unei ramuri distincte a

dreptului oferă multiple avantaje, printre acestea: simplificarea i corelarea
legislaţiei în materie, reducerea numărului mare de reglementări existente în
domeniu, crearea unui cadru legal general de referinţă, eliminarea paralelismelor,
contradicţiilor i necorelărilor legislaţiei.
Astfel, cu referire la titlul actului normativ transmis spre avizare, ca
modalitate de sistematizare (codificare) a actelor normative, sugerăm examinarea
suplimentară a prevederilor art. 64 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova
care reglementează că structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se
stabilesc prin regulament. in acest context, menţionăm că, in conformitate cu
art. 60 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative (in
continuare — Legea nr. 100/2017), codul este un act normativ adoptat de către
Parlament, prin lege organică, care cuprinde intr-un sistem unitar cele mai
importante norme juridice dintr-o anumită ramură a dreptului, iar structura codului
reflectă sistemul ramurii de drept respectiv.
in scopul respectării tehnicii legislative, opinăm pentru excluderea din
textul proiectului Cod a expresiilor „trebuie să asigure" (art. 5 alin. (2), art. 20
alin. 14)), „de regulă" (art. 20 alin. (8), art. 42 alin. (7), art. 53 alin. (2), art. 86
etc.), „pot" (art. 20, art. 33 alin. (1) etc.), precum i alte expresii utilizate, care
necesită a fi inlocuite prin formule specifice limbajului juridic al actului normativ,
la forma afirmativă. Obiecţia respectivă este valabilă pentru intregul text al
proiectului. De asemenea, pe tot parcursul textului, se impune utilizarea uniformă
a noţiunilor, cum ar fi „şedinţe plenare a Parlamentului", „şedinţe plenare",
„ şedinţe ale plenului, „şedinţe publice plenare" (art. 14, 25, 30, 54, 95), „Biroul
permanent"/„Biroul permanent al Parlamentului" (art. 20, 24, 39, 40, 190, 204,
230), fracţiuni parlamentară/fi-acţiuni (art.23).
Cu referire la conţinutul actului normativ vizat, comunicăm următoarele
obiecţii i propuneri.
Art. 63 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova statuează că
„Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani", iar art. 61 alin. (3) din acelaşi
act prevede că „alegerile deputaţilor in Parlament se desfăşoară "in cel mult 3 luni
de la expirarea mandatului", fără a exista reglementări clare privind momentul la
care expiră mandatul de 4 ani al Parlamentului.
in lipsa unei asemenea prevederi exprese, se creează premise pentru
apariţia unor interpretări neunivoce în acest sens. Or, potrivit practicii existente,
momentul expirării mandatului este raportat la data alegerilor parlamentare, deşi,
potrivit normei constituţionale de la art. 69 alin. (1), deputaţii aleşi intră efectiv in
exerciţiul mandatului doar sub condiţia validării mandatelor acestora, care are loc
la data confirmării de către Curtea Constituţională a alegerilor parlamentare.
Prin urmare, se impune ca actul normativ supus avizării să conţină prevederi
exprese privind data inceperii/expirării mandatului. 0 atare reglementare este
necesară atât pentru stabilirea datei următoarelor alegeri parlamentare, cât şi
pentru a asigura, in mod special, aplicarea corectă a prevederilor art. 63 alin. (3)

Z: \ I .DRAN-DTAN 2026\004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 4

din Constituţia Republicii Moldova, potrivit cărora „mandatul Parlamentului se

prelungeşte pâriă la intrunirea legală a noii componenţe", perioadă in care
Parlamentul are atribuţiile sale limitate.
La art. 3:
La alin. (1) din proiect, după cuvintele „tratatele internaţionale" se propune
introducerea cuvintelor „la care Republica Moldova este parte", or, in redacţia
propusă de autor apare prezumţia legală că toate tratatele, indiferent de faptul dacă
statul a aderat la ele sau nu, reglementează activitatea Parlamentului. Obiecţia în
cauză este valabilă i pentru art. 65 alin. (3) din proiectul legii.
Formularea alin. (2), potrivit căruia „orice subiect ce ţine de activitatea
Parlamentului i nu este reglementat de prezentul cod sau de alte acte normative
se soluţionează de către Parlament" este excesiv de largă şi poate legitima reguli
ad-hoc, stabilite conjunctural de majoritatea parlamentară, in locul unor reguli
prestabilite prin lege organică. Or, Curtea Constituţională a reţinut expres, in
Hotărârea nr. 20 din 4 iunie 2014, că autonomia parlamentară „nu poate fi
absolutizată i că ea „nu legitimează instituirea unor reguli care incalcă litera
spiritul Legii Supreme". in acelaşi sens, Curtea a subliniat că Parlamentul poate
decide autonom numai in acele aspecte „in privinţa cărora Constituţia nu dispune",
fără a putea eluda supremaţia Constituţiei ş exigenţele securităţii juridice. De
aceea, la art. 3, alin. (2) trebuie fie exclus, fie reformulat restrictiv, astfel incât să
nu permită substituirea legii organice prin hotărâri, practici sau aranjamente
procedurale de ocazie.
La art. 4, se propune revizuirea denumirii „Funcţiile Parlamentului". in
acest sens, relevăm că art. 66 din Constituţia Republicii Moldova reglementează
atribuţiile de bază ale Parlamentului, consacrând competenţele acestuia in calitate
de autoritate legislativă suprernă a statului. Or, utilizarea noţiunii „funcţii" poate
genera confuzii conceptuale, intrucât Legea Supremă operează cu termenul de
„atribuţii", care refiectă 1n mod exact sfera competenţelor juridice ale
Parlamentului.
La art. 4 lit. c), după cuvântul „control", se va introduce cuvântul
„parlamentar". Astfel, potrivit art. 66 lit. f) din Constituţia Republicii Moldova,
Parlamentul exercită controlul parlamentar, fapt ce impune utilizarea unei
terminologii conforme cadrului constituţional.
La art. 7, alin. (3) se va expune in următoarea redacţie:
„(3) Autonomia financiară prevede administrarea independentă a bugetului
propriu in conformitate cu prevederile legale."
La art. 8, alin. (2) se recomandă a se referi la stabilitatea reglementărilor
juridice privind relaţiile sociale, dar nu la stabilitatea relaţiilor sociale.
La art. 9:
Se atestă o neconcordanţă intre prevederile alin. (1) i cele de la art. 11
alin. (1). Astfel, art. 9 alin. (1) instituie caracterul public al activitătii
Parlamentului ca regulă generală, art. 11 introduce excepţii specifice pentru

Z: \ I .DRAN-DTAN 2026\004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 5

dezbaterile din cadrul organelor de lucru i ale plenului. Prin urmare, se recomandă
revizuirea acestor dispoziţii pentru corelarea lor.
La alin. (4), se consideră oportună reformularea normei in sensul consacrării
unui principiu general, fără trimitere expresă la Legea nr. 148/2023 privind accesul
la informaţiile de interes public, având 1n vedere necesitatea asigurării tehnicii
legislative corespunzătoare i a evitării unor eventuale interpretări privind actul
normativ indicat. De asemenea, se va atrage atenţia că anul adoptării Legii privind
accesul la informaţiile de interes public este 2023, nu 2013.
La alin. (5) şi pe tot parcursul proiectului, se propune uniformizarea noţiunii
utilizate pentru definirea participanţilor in procesul decizional parlamentar, in mod
special a celor din partea societăţii civile, utilizându-se "in acest sens noţiunea
„parte interesată", ce presupune orice persoană fizică sau juridică care poate fi
afectată de o decizie a autorităţilor publice sau care este interesată de a se implica
in procesul decizional.
La art. 10 alin. (2), termenul „traseism parlamentar" utilizat de autor nu este
definit sau reglementat 1n niciun act normativ. Totodată, din conţinutul normei
rezultă că se interzice deputaţilor să părăsească partidul politic pe lista căruia au
candidat i să se declare neafiliaţi sau să adere la o altă fracţiune pe durata
mandatului parlamentar, cu scopul de a asigura realizarea promisiunilor asumate
de partide 1n campania electorală. Sub acest aspect, prevederea in cauză contravine
art. 68 din Constituţia Republicii Moldova. În jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională e subliniat că, in virtutea mandatului reprezentativ, deputatul,
odată intrat in exerciţiul mandatului, nu mai are obligaţia legală de a-şi susţine
partidul sau deciziile fracţiunii sale in cadrul forului legislativ. Prin prisma
principiilor constituţionale care resping orice formă de mandat imperativ,
deputatului nu-i este interzisă schimbarea opţiunii politice (Decizia Curţii
Constituţionale nr. 6/2014 (constituirea fracţiunilor parlamentare), § 36).
„Deoarece nu sunt reprezentanţii unei fracţiuni a populaţiei, parlamentarii
nu pot fi apărătorii unor interese particulare, ei sunt absolut liberi în exercitarea
mandatului lor. Aleşii nu au obligaţia legală să-şi susţină partidul sau deciziile
grupului lor in cadrul Parlamentului. Mai mult decât atât, in cazul in care
deputatul, prin comportamentul său, provoacă daune acestuia, partidul sau grupul
din care face parte poate să-1 excludă, insă această excludere nu antrenează
pierderea mandatului parlamentar." (Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 8/2012
(caracterul reprezentativ al mandatului de deputat), § 43).
Aceeaşi abordare este impărtăşită i de Comisia de la Veneţia, care, in
Raportul nr. CDL-AD(2009)027-e, a subliniat că mandatul parlamentar este unul
reprezentativ, iar deputaţii trebuie să-şi poată exercita mandatul in mod liber, fără
a fi supuşi unor presiunii care i-ar lega in mod rigid de un partid sau de un grup
parlamentar.
Astfel, apartenenţa la un grup parlamentar nu poate prevala asupra statutului
de reprezentant al poporului i nu poate justifica limitarea libertăţii mandatului
deputatului. Raţionamentele date sunt valabile i pentru art. 21 alin. (3) din proiect.

Z: \LDRAN-DTAN 2026 \004 \DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\ [Link]

 6

Adiţional, se atrage atenţia asupra cuvintelor „realizării programelor

preelectorale". Noţiunea „preelectoral" este utilizată in raport cu perioada
anterioară inceperii perioadei electorale şi/sau a campaniei electorale. Cu toate
acestea, precizăm că nici Legea nr. 294/2007 privind partidele politice (in
continuare — Legea nr. 294/2007) şi nici Codul electoral nu definesc noţiunile de
„program preelectoral" sau „program electoral". in acelaşi timp, art. 8 alin. (1) din
Legea nr. 294/2007 instituie în sarcina partidelor politice obligaţia de a elabora
a prezenta, in vederea inregistrării, programul partidului. La rândul său, Codul
electoral cuprinde doar prevederi cu caracter general in privinţa programelor
electorale, arătând la art. 70 alin. (4) şi art. 90 că acestea sunt supuse unor
interdicţii ş restricţii ce vizează conţinutul, modalitatea de prezentare i reflectare
de către furnizorii de servicii media.
La art. 12 alin. (1), in vederea evitării unor interpretări discreţionare, se
consideră oportună reformularea textului după cum urmează: „Parlamentul este
persoană juridică de drept public, cu sediul in municipiul Chişinău, dispune de
denumire, de ştampilă cu Stema de Stat a Republica Moldova, de conturi
trezoreriale, precum i de alte atribute specifice autorităţilor publice, stabilite de
legislaţie."
Art. 12 alin. (2) i art. 16 alin. (1) se vor ajusta la prevederile
Legii nr. 212/2004 privind regimul stării de urgenţă, asediu şi de război,
Legii nr. 248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, dar i ţinând cont de
noţiunile definite la art. 1 din Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de
Urgenţă nr. 93/2007. Astfel, se va opera cu termenul „in perioada stării de urgenţă,
asediu sau de război.".
Art. 15 se recomandă a fi modificat prin reformularea titlului i a alin. (1),
"in vederea utilizării unei terminologii conforme cadrului constituţional
exigenţelor tehnicii legislative. În acest sens, se recomandă substituirea sintagmei
„limbă de lucru" cu sintagma „limba oficială 1n activitatea Parlamentului", pentru
a reflecta in mod corect statutul constituţional al limbii române, in concordanţă cu
art. 13 din Constituţia Republicii Moldova. Totodată, reformularea alin. (1)
contribuie la consolidarea caracterului normativ al dispoziţiei şi la asigurarea unei
exprimări clare, precise i unitare, in conformitate cu cerinţele art. 54 alin. (1) din
Legea nr. 100/2017.
La art. 16 alin. (3), textul „intr-o singură circumscripţie electorală naţională"
se va revizui. Conform art. 1 din Codul electoral nr. 325/2022, circumscripţie
naţională este circumscripţie electorală de nivel naţional 1n care se organizează
se desfăşoară alegerile parlamentare, cele prezidenţiale şi referendumurile
republicane. Exclusivitatea circumscripţiei electorale naţionale se subinţelege,
fără a fi specificată.
La art. 17:
Alin. (1), după cuvintele „După confirmarea" se va introduce cuvântul
„rezultatelor". in scopul uniformizării terminologiei utilizate, recomandăm ca
sintagma „confirmarea alegerilor", să fie reformulată 1n „confirmarea rezultatelor

Z: \ LDRAN-DTAN 2026 \ 004 \DECIZI1 PROTOCOLARE \ IL-110-2026\ [Link]

 7

alegerilor", conform prevederilor art. 125 din Codul electoral. Totodată, este
necesară concretizarea autorităţii care confirmă rezultatele alegerilor i validează
mandatele deputaţilor aleşi, aşa cum este prevăzut la alin. (6). Aceeaşi remarcă
pentru alin. (8), cu concretizarea „depunerii jurământului de către deputaţii aleşi".
La alin. (4) se va face referire la „preşedintele şedinţei de constituire", iar in
alin. (9) la „sesiune specială de constituire".
Alin. (3) se va revizui pornind de la prevederile alin. (2), in vederea
asigurării coerenţei interne a normei. Astfel, dacă alin. (2) utilizează sintagma „cel
mai in vârstă deputat" pentru a desemna persoana care prezidează şedinţa in lipsa
Preşedintelui Parlamentului din legislatura precedentă., alin. (3) introduce noţiunea
„decan de vârstă", fără ca aceasta să fie utilizată anterior "in text.
Această diferenţă de terminologie este de natură să creeze incertitudine in
aplicare, intrucât nu rezultă cu claritate dacă cele două noţiuni sunt echivalente sau
dacă legiuitorul a avut in vedere situaţii distincte.
Alin. (7) propunem a fi revizuit, deoarece in textul normei ar fi necesar de
precizat momentul/data constituirii legale a Parlamentului nou-ales, dar nu
circumstanţele in care acesta se constituie. Or, această precizare ar fi necesară, in
contextul normei prevăzute la art. 69 din Constituţia Republicii Moldova, conform
căreia calitatea de deputat incetează la data intrunirii legale a Parlamentului nou-
ales, 1n caz de demisie sau de deces. Se va ţine cont că pot fi situa-ţii când nu toţi
deputaţii nou-aleşi depun "in aceeaşi zi jurământul.
La art. 18 alin. (1), in textul jurământului, după textul „şi legile ţării," se va
completa cu textul „să respect i să protejez drepturile i libertăţile fundamentale
ale omului,". Or, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului: „Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat".
Respectiv, protejarea drepturilor i libertăţilor fundamentale ale omului este un
principiu esenţial al democraţiei i al statului de drept, iar jurământul de a respecta
a proteja aceste drepturi subliniază angajamentul deputaţilor faţă de protecţia
drepturilor omului, conform normelor internaţionale i naţionale. Concomitent, se
va examina oportunitatea completării textului jurământului cu referirea la
respectarea democraţiei, suveranităţii, independenţei, precum ş a unităţii şi
integrităţii teritoriale a Republicii Moldova prin prisma prevederilor art. 79
alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova şi art. 32 alin. (1) din Legea
nr. 158/2008 cu privire la funcţia publică i statutul funcţionarului public.
Totodată, alin. (4) al aceluiaşi articol, care stabileşte că „refuzul depunerii
jurământului duce la incetarea mandatului", urmează a fi revizuit prin prisma
prevederilor art. 69 din Legea Supremă, potrivit căruia deputaţii intră in exerciţiul
mandatului sub condiţia validării. Calitatea de deputat incetează la data intrunirii
legale a Parlamentului nou-ales, in caz de demisie, de ridicare a mandatului, de
incompatibilitate sau de deces. Prin urmare, depunerea jurământului de către
deputaţi, reprezintă un act ceremonial, fără consecinţe juridice.

Z: [Link]-DTAN 2026\ 004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 8

La art. 20:
La alin. (2) din proiect, se propune inlocuirea cuvintelor „listele electorale
ale" cu cuvintele „lista de candidaţi a", iar la alin. (4), substituirea cuvântului
„listele" cu cuvintele „lista de candidaţi a". in argumentarea propunerii, reţinem
că, în cazul alegerilor parlamentare, potrivit art. 111 alin. (2) din Codul electoral,
partidul politic sau blocul electoral inaintează lista de candidaţi, având totodată
dreptul de a o modifica 'in condiţiile art. 115 din Cod. Tot în acest context,
precizăm că, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Codul electoral,
listele electorale sunt documente autentificate de Comisie, care cuprind toţi
cetăţenii cu drept de vot care îşi au domiciliul ori reşedinţa temporară pe teritoriul
unei secţii de votare.
Prevederile alin. (3) necesită a fi reexaminate sub aspectul sferei subiecţilor
reglementaţi, intrucât acestea se referă exclusiv la deputaţii independenţi, omiţând
deputaţii neafiliaţi. Or, în practică, pe lângă deputaţii aleşi în mod independent,
există i deputaţi care, deşi au fost aleşi pe listele unor partide sau blocuri
electorale, ulterior dobândesc statutul de deputaţi neafiliaţi.
in lipsa unor raţiuni obiective i rezonabile, excluderea acestei categorii de
deputaţi de la posibilitatea constituirii unei fracţiuni parlamentare, ridică probleme
din perspectiva principiului egalităţii exercitării mandatului parlamentar.
Alin. (6) care prevede că „fracţiunile parlamentare [...] s-au reorganizat ori
s-au transformat [...] pot opera modificări în denumire" nu consacră un mecanism
juridic autonom de reorganizare a fracţiunilor parlamentare. Analiza sistemică a
proiectului Codului relevă că art. 21 reglementează exclusiv schimbările in
structura fracţiunii, limitate la pierderea calităţii de membru (demisie, excludere,
incetarea mandatului etc.), iar art. 22 reglementează 'incetarea existenţei fracţiunii,
în condiţii expres prevăzute (scăderea sub pragul minim de membri sau decizia
fracţiunii). Totodată, proiectul Codului nu defineşte noţiunea „reorganizare" a
fracţiunii, nu stabileşte o procedură i nici nu prevede condiţii sau efecte juridice
ale unei asemenea reorganizări. in acest context, fracţiunea parlamentară poate
doar să îşi adapteze denumirea i să îşi ajusteze componenţa în limitele art. 21,
fără a exista un temei legal pentru o „reorganizare" in sens juridic veritabil.
in aceeaşi ordine de idei, la art. 23 alin. (2) lit. i), se indică că „Regulamentul
fracţiunii parlamentare va conţine, inclusiv modalitatea de reorganizare, incetare
a fracţiunii etc.", insă, potrivit art. 20 alin. (2) din proiectul de lege, fracţiunea
parlamentară reprezintă o asociere benevolă a deputaţilor aleşi pe listele electorale
ale unui partid politic sau ale unui bloc electoral, constituită din cel puţin
5 deputaţi. Această definiţie relevă că fracţiunea nu are personalitate juridică
distinctă, ci constituie o formă de organizare parlamentară derivată din voinţa
deputaţilor şi din afilierea politică.
in aceste condiţii, fracţiunea nu dispune de o structură juridică susceptibilă
de transformare în sensul tehnic al reorganizării (fuziune, divizare, transformare),
care presupune existenţa unei entităţi cu identitate juridică proprie i continuitate
juridică.

Z: \[Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZI1 PROTOCOLAREUL-110-2026\110-redactat-ro docx

 9

Prin urmare, fracţiunea parlamentară nu poate fi supusă unui proces juridic

de reorganizare, iar eventualele modificări ţin doar de structura internă sau de
componenţă. in lipsa condiţiilor legale de existenţă (inclusiv pragul minim de
membri), fracţiunea nu se reorganizează, ci işi incetează existenţa 1n condiţiile
art. 22.
La art. 21:
Alin. (2) urmează a fi analizat 1n coroborare cu alin. (1), care enumeră
cazurile de pierdere a calităţii de membru al fracţiunii parlamentare. Din această
perspectivă, se constată că ipotezele reglementate la alin. (1) au o natură juridică
diferită, incluzând atât situaţii imputabile deputatului, cât şi situaţii neimputabile
acestuia, precum incetarea existenţei fracţiunii.
Or, alin. (2) instituie o consecinţă juridică unică şi automată pentru toate
aceste ipoteze, stabilind că deputatul neafiliat poate activa doarin afara fracţiunilor
parlamentare, fără a distinge după cauza pierderii calităţii de membru.
0 asemenea abordare necesită a fi examinată prin prisma principiului
proporţionalităţii, intrucât tratează 1n mod identic situaţii juridice diferite, i a
principiului libertăţii mandatului parlamentar, consacrat constituţional.
Prevederile alin. (3) necesită a fi reexaminate prin prisma art. 20, care
reglementează condiţiile de constituire a fracţiunilor parlamentare şi natura
acestora. Astfel, fracţiunile parlamentare sunt definite ca asocieri ale deputaţilor
aleşi pe listele electorale ale unui partid politic sau bloc electoral, ceea ce
presupune existenţa unei reprezentări parlamentare rezultate in urma alegerilor.
În acest context, teza referitoare la interzicerea „creării de noi fracţiuni
parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate in Parlament" este
formulată impropriu. Dacă s-a referit la situaţia in care un deputat s-a asociat
ulterior cu un partid politic care nu a acces 1n Parlament, o asemenea asociere nu
poate genera constituirea unei fracţiuni parlamentare a acelui partid.
La art. 22, alin. (2) necesită a fi revizuit sub aspectul momentului de la care
incepe să curgă termenul pentru aderarea unui nou deputat, intrucât soluţia
normativă propusă nu asigură claritatea şi previzibilitatea reglementării. Astfel,
textul stabileşte că termenul de 10 zile curge de la data validării mandatului noului
deputat, i nu de la momentul micşorării numărului membrilor fracţiunii sub
pragul minim de 5 deputaţi.
Or, situaţiile 1n care o fracţiune ajunge sub acest prag sunt diverse (a se
vedea art. 21 alin. (1) din proiect), iar corelarea termenului exclusiv cu validarea
unui nou mandat introduce un element imprevizibil. Validarea unui mandat poate
interveni la un interval de timp care nu este determinabil in mod rezonabil (a se
vedea cazurile de Incetare a calităţii de deputat din art. 69 alin. (2) din Constituţia
Republicii Moldova), ceea ce poate menţine fracţiunea Intr-un statut juridic incert
pentru o perioadă indelungată.
in aceste condiţii, soluţia legislativă nu corespunde exigenţelor de
previzibilitate şi securitate juridică,1ntrucât nu stabileşte un reper temporal clar
obiectiv pentru menţinerea existenţei fracţiunii. Prin urmare, se impune revizuirea

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\ [Link]

 10

normei în sensul stabilirii termenului de aderare prin raportare la momentul

micşorării efective a numărului membrilor fracţiunii sub limita minimă, şi nu la
data validării mandatului unui nou deputat.
La art. 23 alin. (2), se va revedea numerotarea elementelor structurale
insemnate cu litere, deoarece lit. b) i c) se repetă.
La art. 24, precum i in conţinutul proiectului de lege, se recomandă
revizuirea formulărilor „alte acte normative i „alte legi", 1ntrucât acestea au un
caracter general ş nu permit identificarea clară a cadrului normativ aplicabil, ceea
ce poate afecta claritatea i previzibilitatea normei juridice.
La art. 26 alin. (4) şi (5), urmează a fi adusă o claritate referitor la scopul
utilizării alocaţiilor bugetare repartizate fracţiunilor parlamentare. Or, cheltuielile
dedicate „asigurării activităţii parlamentare" sunt prevăzute la alin. (1) i includ
„incăperi, rechizite i alte servicii necesare pentru desfăşurarea unei activităţi
eficiente", fiind asigurate de către Secretariatul Parlamentului, care gestionează
bugetul Parlamentului. in scopul asigurării transparenţei utilizării resurselor
bugetare i al asigurării unui proces de planificare bugetară bazat pe performanţe,
normele respective urmează a fi completate cu destinaţia utilizării alocaţiilor
bugetare repartizate fracţiunilor parlamentare sau alin. (4) şi (5) urmează a fi
excluse.
La art. 28 se va revizui alin. (2) şi (4), in sensul in care la alin. (1) se face
referire i la deputaţii neafiliaţi, iar la alin. (2) şi (4) doar la cei independenţi. in
plus, la alin. (2) va fi revizuită corectitudinea noţiunii „alianţă majoritară",
probabil" majoritate parlamentară", corelată, de asemenea, cu norma de la
alin. (3), in care se face referire i la „coaliţie".
Totodată, se constată că dispoziţiile art. 28 utilizează 1n mod inconsecvent
şi neclar noţiunile „alianţă" şi „coaliţie", fără a oferi o delimitare juridică intre
acestea, fapt ce contravine exigenţelor de claritate, previzibilitate i coerenţă a
normei juridice. Astfel, alin. (1) face referire la „alianţa/coaliţia fracţiunilor",
alin. (2) utilizează exclusiv noţiunea „alianţă majoritară", iar 1n alin. (3) se
utilizează formula „alianţei/coaliţiei".
Această alternanţă terminologică sugerează fie că termenii sunt consideraţi
sinonimi, fie că desemnează instituţii distincte, insă lipsa unei definiţii legale sau
a unei diferenţieri explicite generează incertitudine "in interpretare şi aplicare. În
acest context, considerăm oportună revizuirea dispoziţiilor art. 28, in vederea
uniformizării terminologiei sau a definirii exprese şi a delimitării noţiunilor
,,alianţă i „coaliţie".
La art. 30 alin. (1) lit. c), se recomandă revizuirea utilizării cuvântului
„chibzuit", intrucât acesta nu corespunde exigenţelor limbajului juridic normativ,
fiind susceptibil de interpretări subiective. in acest sens, se propune substituirea
cu un termen adecvat, cu conţinut juridic mai clar şi precis.
La art. 32 alin. (7), se va revizui textul de la lit. a), potrivit căruia Comisia
pentru efectuarea alegerii Preşedintelui Parlamentului are atribuţia de a aproba
regulile i procedura de vot, deoarece art. 64 alin. (2) din Constituţia Republicii

Z: [Link]-DTAN 2026\004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 11

Moldova prevede expres că Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu

majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. Prin
urmare, Comisia nu este in drept să aprobe procedura de vot.
Suplimentar, propunem reformularea temeiului de declarare a buletinului
nevalabil stabilit la art. 32 alin. (8) lit. e) din proiect. Formularea existentă creează
incertitudine privind necesitatea identificării intenţiei votantului, precum i a
modalităţii de stabilire a acesteia, dat fiind faptul că votul este unul secret.
La art. 33 alin. (9), pentru o expunere mai coerentă a textului, se propune
substituirea cuvintelor „mai puţin de trei" cu cuvântul „doi". La alin. (12), se
recomandă excluderea cuvântului „poate", intrucât practica pronunţării unui
discurs inaugural este indispensabilă statutului funcţiei respective.
Art. 34 reglementează „degrevarea din funcţie a Preşedintelui
Parlamentului". Potrivit DEX-ului, cuvântul „degrevare" presupune acţiunea de a
degreva i rezultatul ei, iar a degreva, degrevez, vb. I. Tranz. (cu determinări
introduse prin prep. „de") — a scădea, a micşora, a reduce sarcinile impuse unei
persoane sau instituţii. Prin urmare, textul articolului urmează a fi revizuit in
sensul modificării sintagmei „degrevare din funcţie" in „degrevare de
obligaţii/atribuţii exercitate in funcţia de [...] .
La art. 35 alin. (3), pentru claritatea exprimării, propunem ca norma să fie
expusă astfel:
„(3) Funcţia de Preşedinte al Parlamentului, devenită vacantă în timpul
legislaturii, se ocupă cu respectarea dispoziţiilor prezentului cod."
La art. 35 alin. (4), după cuvintele „sunt indeplinite" se va introduce
cuvântul „temporar".
La art. 37, alin. (2) urmează a fi exclus. Norma ce se referă la fondul
Preşedintelui Parlamentului este expusă in mod generalizat i lipsit de garanţii
suficiente de transparenţă şi control. Proiectul nu stabileşte in mod clar categoriile
de cheltuieli pentru care pot fi utilizate mijloacele financiare din acest fond, ceea
ce creează premisele unei utilizări discreţionare a resurselor publice. Totodată, se
remarcă faptul că proiectul de lege ş nota de fundamentare nu oferă claritate
referitor la necesitatea i scopul „fondului", precum i modul de gestionare a
acestor alocaţii bugetare. in aceste condiţii, prevederea respectivă contravine
principiilor de elaborare i executare a bugetelor autorităţilor, in special
principiului transparenţei, stabilite in Legea finanţelor publice ş responsabilităţii
bugetar-fiscale nr. 181/2014. După cum menţionează autorul adiţional, cadrul
normativ aferent procesului bugetar nu prevede gestionarea „in mod autonom" a
unor mijloace financiare din cadrul bugetelor/alocaţiilor autorităţilor bugetare,
aprobate prin legea bugetară anuală.
Suplimentar, cuvintele „bugetul Parlamentului" se vor substitui cu cuvintele
„bugetul Secretariatului Parlamentului" (observaţie valabilă în toate cazurile
similare).
De asemenea, se va revizui norma stabilită la art. 37 alin. (4) din proiect, or,
potrivit art. 8 alin. (62) din Legea nr. 80/2010 cu privire la statutul personalului din

Z:\[Link]-DTAN 2026 \004\DECIZI1 PROTOCOLARE \IL-110-2026\ I 1 [Link]

 12

cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, numirea personalului in

cabinetul secretarului general al Parlamentului se face prin ordinul acestuia.
Subsecvent, art. 9 alin. (3) al legii citate, prevede că eliberarea personalului din
cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică se dispune prin actul
administrativ al persoanei cu competenţă legală de numire in funcţie, specificată
la art. 8 din lege. Astfel, competenţa atribuită Preşedintelui Parlamentului de a
angaja i a elibera personalul din cabinetele persoanelor cu funcţii de demnitate
publică nu este corelată cu prevederile actului normativ special menţionat.
Potrivit art. 64 alin. (3) din Constituţia Republicii Moldova, „vicepreşedinţii
se aleg la propunerea preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor
parlamentare". Astfel recomandăm revizuirea normei stabilite la art. 38 alin. (1)
din proiect, cu reformularea ei corespunzătoare, astfel Incât vicepreşedinţii
Parlamentului să fie aleşi la propunerea preşedintelui Parlamentului, nu „după", ci
„cu" consultarea fracţiunilor parlamentare, cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi. Suplimentar, se va specifica prin ce fel de vot (secret sau deschis) se aleg
vicepreşedinţii Parlamentului. Totodată, la alin. (5) se va face referinţa la „votul
majorităţii deputaţilor aleşi".
Ţinând cont de eforturile depuse de Cancelaria de Statin vederea fortificării
instituţiei de Reprezentant al Guvernului in Parlament, cât i a modificărilor in
acest sens operate la cadrul normativ ce reglementează cooperarea dintre Guvern
şi Parlament, considerăm justificată menţinerea abordării potrivit căreia
Reprezentantul Guvernului in Parlament poate participa la dezbaterea ordinii de zi
a şedinţelor de Parlament, cu inaintarea, după caz, a anumitor propuneri. in această
ordine de idei, se impune completarea art. 40, după alin. 11), cu un alineat
suplimentar, numerotat corespunzător, cu următorul cuprins: „La şedinţele
Biroului permanent in care se dezbate ordinea de zi poate participa reprezentantul
Guvernului in Parlament."
in acelaşi context, in scopul asigurării susţinerii in şedinţele Biroului
Permanent al Parlamentului a priorităţilor Guvernului la lntocmirea proiectului
ordinii de zi a şedinţelor Parlamentului se impune concretizarea normei care
prevede competenţele reprezentantului Guvernului in acest sens. În această ordine
de idei, propunem completarea alin. (4) al art. 57 din proiect cu următoarea
propoziţie: „in acelaşi termen, reprezentantul Guvernului "in Parlament prezintă
Biroului permanent al Parlamentului priorităţile Guvernului pentru a fi incluse in
ordinea de zi a şedinţei Parlamentului."
La art. 41, in textul normei propuse la lit. 1), urmează a fi excluse cuvintele
„de salarizare şi", având in vedere că condiţiile de salarizare şi regulile unice de
retribuire a muncii angajaţilor din sectorul bugetar, sunt stabilite in
Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar care
constituie cadrul general ce cuprinde principiile, regulile şi procedurile de stabilire
a drepturilor salariale in raport cu ierarhia funcţiilor. Astfel, instituirea unor
condiţii specifice de salarizare pentru o categorie distinctă de personal, in afara
cadrului general reglementat, in lipsa unei reglementări exprese i clare la nivel de

Z: \[Link]-DTAN 2026\004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 13

lege, este susceptibilă să contravină acestor principii. in acest context, acordarea

competenţei de a stabili asemenea condiţii prin acte subsecvente sau prin
reglementări speciale poate genera tratamente diferenţiate nejustificate, afectând
coerenţa, unitatea i previzibilitatea sistemului de salarizare in sectorul public.
Totodată, se impune clarificarea i fundamentarea categoriilor de beneficiari
(funcţionari publici i alţi angajaţi) ai eventualelor compensaţii, in corelare cu
statutul acestora, inclusiv din perspectiva incompatibilităţilor stabilite de actele
normative speciale, precum i a condiţiilor şi limitelor de acordare a
compensaţiilor aferente indeplinirii obligaţiilor de serviciu, pentru a evita
instituirea unui tratament diferenţiat nejustificat.
La art. 41 lit. m), se propune introducerea după cuvântul „Guvernului" a
textului „ , in termenul prevăzut de calendarul bugetar,". Lista atribuţiilor Biroului
permanent se sugerează a fi completată cu o literă nouă cu următorul cuprins:
„prezintă Parlamentului, după caz, obiecţiile la proiectul de buget aprobat de către
Guvern pentru soluţionarea divergenţelor;".
in subsidiar, art. 41 din proiect se propune a fi completat cu un alineat in
următoarea redacţie:
„Hotărârile aprobate de către Biroul permanent al Parlamentului cu privire
la condiţiile specifice de compensare a cheltuielilor aferente indeplinirii
obligaţiilor de serviciu pentru funcţionarii publici i pentru alţi angajaţi din cadrul
Secretariatului Parlamentului se publică pe site-ul web oficial al Parlamentului."
La art. 42 se va revizui alin. (5), in sensul limitării numărului de comisii al
căror membru supleant poate fi deputatul.
Adiţional, la art. 42 se va revedea numerotarea alineatelor, deoarece alin. (7)
se repetă (a se vedea în acest scop inclusiv art. 83 alin. (3) din proiect).
La art. 43 alin. (7) din proiect, se recomandă utilizarea noţiunii „lista părţilor
interesate", care include atât asociaţiile înfiinţate 1n corespundere cu legea, cât
cetăţeni, grupuri interesate, mediu privat, academic etc. Totodată, se va reţine că,
pentru asigurarea transparenţei privind includerea in lista părţilor interesate,
criteriile de eligibilitate a acestora urmează a fi făcute publice. Astfel, se
recomandă a crea pe site-ul oficial al Parlamentului un instrument electronic (un
formular-tip) de inscriere in lista părţilor interesate, inclusiv pe domeniile de
competenţă ale comisiilor permanente, cu indicarea criteriilor menţionate. Decizia
de includere in lista părţilor interesate îi aparţine, in cazul dat, comisiei
parlamentare vizate. Actualizarea listei se va face permanent, in funcţie de
solicitările parvenite i de decizia Comisiei asupra acestora. Sugerăm utilitatea
indicării unui termen maxim (de ex. 30 zile) pentru examinarea acestui gen de
Totodată, pot fi prevăzute i anumite condiţii de excludere din Lista
părţilor interesate, de exemplu nerespectarea normelor de dialog constructiv ş a
ordinii publice etc.
La art. 46 se recomandă revizuirea sub aspect redacţional a alin. (1), or, actul
normativ reglementează prin normele sale raporturile sociale, dar nu domeniile.
Similar la art. 61 alin. (4). La art. 49,1n textul formulat pentru alin. (1), cuvintele

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]

 14

„pot fi convocate doar în afara sesiunilor ordinare" necesită a fi substituite cu

cuvintele „se convoacă exclusiv în intervalul dintre sesiunile ordinare" (a se vedea
Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 23/1999).
La art. 49 alin. (2), pentru corectitudinea normei de trimitere, textul ,,în
condiţiile art. 67" sugerăm a fi substituit cu textul ,,în condiţiile prevăzute la art. 67
alin. (2)" (observaţie valabilă i pentru art. 50 alin. (3)).
La art. 50 alin. (2) lit. a), pentru corectitudinea redactării, cuvântul
„inaugurarea" se va substitui cu cuvântul „investitura", iar la lit. b), cuvintele
„numirea Guvernului" se vor substitui cu cuvintele „pentru aprobarea Programului
de activitate al Guvernului i acordarea votului de incredere Guvernului".
Totodată, alin. (7) se va completa cu cuvintele „dacă Parlamentul nu a modificat
sau aprobat o altă ordine de zi".
Având în vedere specificul domeniului apărării naţionale, precum
necesitatea respectării cadrului normativ 1n ceea ce ţine de protecţia informaţiilor
atribuite la secret de stat i de obligaţiile statului privind protej area intereselor de
securitate ş apărare, se impune instituirea unor garanţii suplimentare care să
asigure un echilibru adecvat intre exercitarea controlului parlamentar, transparenţa
activităţii parlamentare i protecţia informaţiilor sensibile. Or, în lipsa unor
asemenea garanţii, anumite prevederi ale proiectului pot genera riscuri de
divulgare neautorizată a informaţiilor ce ţin de apărarea naţională.
Art. 53 i art. 79 alin. (6) din proiect reglementează regimul şedinţelor
inchise ale Parlamentului i ale comisiilor parlamentare, fiind condiţionate, în
principal, de „secretul de stat", „măsurile de protecţie a persoanelor i „siguranţa
naţională". Pentru domeniul apărării naţionale, formula este utilă, dar nu suficient
de explicită.
in vederea eliminării eventualelor interpretări restrictive atunci când se
discută subiecte sensibile militar, dar care nu sunt incadrate imediat, formal, sub
noţiunea generală „siguranţă naţională", se propune completarea prevederilor
privind şedinţele inchise, prin includerea expresă a subiectelor ce ţin de apărarea
naţională; securitatea militară; planificarea apărării; mobilizarea i pregătirea
pentru apărare; inzestrarea i achiziţiile cu destinaţie specială; cooperarea militară
internaţională.
in redacţia actuală a art. 53, dreptul de a solicita desfăşurarea şedinţelor
inchise aparţine Preşedintelui Parlamentului i fracţiunilor parlamentare. in
considerarea specificului sectorului de securitate, necesitatea protejării informaţiei
atribuite la secret de stat poate apărea ş la iniţiativa Guvernului, a ministerului de
resort, a comisiei parlamentare de profil sau a altei autorităţi din sectorul de
securitate. in acest mod, se propune extinderea sferei titularilor acestui drept, astfel
incât i Guvernul, prin membrul său responsabil de domeniu, atunci când obiectul
dezbaterii conţine informaţii sensibile pentru apărare, să poată solicita
desfăşurarea şedinţelor inchise.
Ca urmare a celor menţionate, se propune completarea art. 53 cu două
alineate cu următorul cuprins:

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\ I I [Link]

 15

„ (2) Şedinţele Inchise pot fi dispuse i in cazul examinării subiectelor ce ţin

de apărarea naţională, securitatea militară, planificarea apărării, mobilizarea
pregătirea pentru apărare, Inzestrarea şi achiziţiile cu destinaţie specială
cooperarea militară internaţională, In măsura în care divulgarea acestora este de
natură să aducă atingere capacităţii de apărare, securităţii militare sau intereselor
de securitate ale statului.
(3) Iniţierea procedurii de declarare a şedinţei inchise poate fi solicitată,
motivat, i de către Guvern sau de către conducătorii autorităţilor publice centrale
de specialitate, in cazul in care subiectele supuse examinării conţin informaţii a
căror divulgare este susceptibilă să afecteze securitatea naţională sau apărarea
statului."
Corespunzător, se propune expunerea alin. (6) de la art. 79 In următoarea
redacţie:
„(6) in vederea protejării informaţiei prevăzute la art. 53 alin. (1) şi (2),
comisia permanentă poate hotăd, la propunerea unuia dintre membrii săi, ca
şedinţa comisiei să se desfăşoare in mod Inchis. La desfăşurarea şedinţelor Inchise
ale comisiei permanente se aplică in mod corespunzător prevederile art. 53
alin. (5)-(10)."
La art. 54, se va vedea corectitudinea „in stenogramele dezbaterilor", corelat
cu alin. (2). in plus, conform consecutivităţii logice a reglementării, acest articol
ar urma să fie plasat la sfârşitul elementului structural.
Norma prevăzută la art. 55 alin. (3), care condiţionează." dezbaterea
proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern prezenţa obligatorie a unui
reprezentant al acestuia, trebuie analizată prin prisma funcţionalităţii instituţionale
a principiului continuităţii activităţii executive.
Din perspectiva organizării administraţiei publice, Guvernul dispune de o
structură ierarhică ş substituibilă, in cadrul căreia ministrul, secretarul de stat,
secretarul general sau alte persoane imputernicite pot asigura reprezentarea
instituţională. Prin urmare, participarea la şedinţele parlamentare nu depinde de o
singură persoană determinată, ci de capacitatea Guvernului de a desemna un
reprezentant competent.
in acest context, posibilitatea ca toţi potenţialii reprezentanţi ai Guvernului
(ministru, secretar de stat, secretar general sau adjunct, precum ş reprezentantul
Cancelariei de Stat) să fie simultan In imposibilitate de a se prezenta la şedinţă
este, din punct de vedere juridic şi practic, extrem de redusă, de aceea se consideră
oportună excluderea din conţinutul art. 55 alin. (3) a ultimului enunţ: „in caz
contrar, proiectul actului normativ se retrage de pe ordinea de zi."
Totodată, se va revedea expresia „sau al Cancelariei de Stat", or, Guvernul
are secretar general, secretari de stat, secretari generali adjuncţi, dar nu Cancelaria
de Stat.
La art. 56 din proiect se vor corela prevederile alin. (1) cu prevederile
alin. (3) in sensul obligativităţii Inregistrării deputaţilor „care se alătură pe

Z: [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLARE \IL-110-2026\ [Link]

 16

parcursul şedinţei in sistemul electronic de numărare a voturilor", tinându-se cont

de prevederile art. 118 alin. (3) din proiect.
La titlul I capitolul II, secţiunea a 2-a se va redenumi astfel: „Ordinea de zi
a şedinţelor Parlamentului".
Art. 57 alin. (11) se va revizui sub aspectul stabilirii termenului-limită de
publicare a ordinii de zi pentru a nu prejudicia transparenţa procesului decizional.
in sensul art. 10 alin. (1) lit. j) k) din Legea integrităţii nr.82/2017,
asigurarea transparenţei In procesul decizional i a accesului la informaţii de
interes public sunt măsuri care trebuie să fie aplicate de către toate entităţile
publice in asigurarea integrităţii instituţionale. Conform art. 3 alin. (2) din Legea
nr.239/2008 privind transparenţa In procesul decizional, Parlamentul este obligat
să asigure transparenţa activităţii. Mai mult decât atât, in condiţiile art. 11 alin. (3)
din legea menţionată, pornind de la specificul activităţii, Legislativului i s-a stabilit
obligaţia să-şi reglementeze procedurile pe care le aplicăln procesul de consultare
publică.
In Raportul de conformitate pentru Republica Moldova, adoptat de Grupul
de State contra Corupţiei al Consiliului Europei (GRECO), la cea de-a 85-a
reuniune plenară (Strasbourg, 21-25 septembrie 2020) a recomandat Republicii
Moldova l : (i) publicarea in timp oportun a tuturor proiectelor de acte legislative,
a amendamentelor parvenite i documentelor de insoţire, prevăzute de lege, (ii)
respectarea termenelor adecvate pentru a permite consultarea publică şi dezbateri
parlamentare veritabile, procedura de urgenţă nefiind utilizată decât ln
circumstanţe excepţionale ş corespunzător justificate. Este esenţial de remarcat
că, deşi Republica Moldova a inregistrat progrese, Grupul GRECO, 1n Raportul
de conformitate din anul 2026, pune un accent sporit pe calitatea i predictibilitatea
procesului de consultare. Dacă 1n evaluările anterioare, accentul era pus pe
publicarea documentelor, Raportul de Conformitate din 2026 (Runda a V-a)
subliniază necesitatea trecerii de la transparenţa pasivă la una activă
responsabilă2. in acest sens, conform recomandărilor actualizate (pag. 7 din
raportul menţionat), Republica Moldova trebuie să asigure că toate proiectele de
acte legislative, amendamentele depuse (inclusiv cele de ultim moment) şi
documentele de insoţire să fie accesibile publicului in timp util, asigurând o
trasabilitate clară a deciziilor. Se reiterează faptul că termenele de consultare
publică să fie realiste, permiţând o analiză de substanţă din partea societăţii civile.
Utilizarea procedurii de urgenţă trebuie să rămână o excepţie strict justificată,
evitându-se folosirea acesteia ca mecanism de eludare a dezbaterilor democratice.
De asemenea, Raportul din 2026 pune un accent deosebit pe modul 1n care

1 OURTH EVALUATION ROUND Corruption prevention in respect of members of parliament, judges and
prosecutors SECOND COMPLIANCE REPORT REPUBLIC OF MOLDOVA Adopted by GRECO at its 85th
Plenary Meeting (Strasbourg, 21-25 September 2020). Disponibil: [Link]
roundcorruption-prevention-in-respect-of-members-of/16809fec2b
2 GRECO, Al cincilea ciclu de evaluare: Prevenirea corupţiei şi promovarea integrităţii 1n cadrul guvernelor
centrale (funcţiile executive de nivel Inalt) şi al organelor de aplicare a legii. Raport de Conformitate Republica
Moldova, 2026, pag. 7. Disponibil: [Link]
moldovapub/48802b4124
z:\ [Link]-DTAN 2026 \ 004\DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]
 17

autorităţile răspund la contribuţiile primite. Consultarea nu se finalizează la

recepţionarea sugestiilor, ci prin integrarea acestora intr-un tabel de sinteză care
să reflecte argumentat poziţia comisiei raportoare.
in acest sens, se recomandă stabilirea unui termen-limită pentru publicarea
ordinii de zi a şedinţelor Parlamentului, aprobat de Biroul permanent, până la
desfăşurarea şedinţei plenare a Parlamentului. Aceeaşi recomandare se referă i la
publicarea ordinii de zi a şedinţelor comisiilor parlamentare (art. 79 din proiectul
codului).
Cu referire la capitolul III din proiect privind „Procedura legislativă", se
recomandă reglementarea exactă a perioadei când poate avea loc consultarea
publică a iniţiativei legislative, care sunt termenele de informare a părţilor
interesate, precum i modalităţile de inaintare a recomandărilor de către acestea.
in această ordine de idei sugerăm a se ţine cont de necesitatea diversificării
posibilităţilor de prezentare a recomandărilor din partea părţilor interesate: online,
pe adresa poştală a Parlamentului etc., or limitarea acestora doar la expunerea
verbală in şedinţele de consultare ale comisiilor limitează substanţial diversitatea
opiniilor exprimate la subiecte ce pot avea un impact public sporit.
Totodată, pentru claritatea i predictibilitatea procedurilor de participare
publică se propune examinarea oportunităţii de a menţiona că, pentru iniţiativele
legislative inaintate de Guvern, consultarea publică este asigurată in etapele de
iniţiere a elaborării i de consultare publică, "in conformitate cu prevederile legale
privind participarea publică în procesul decizional.
La art. 65, se recomandă corelarea prevederilor alin. (1) cu dispoziţiile
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 100/2017, care prevede că subiecţii care pot iniţia
elaborarea proiectelor de acte normative, in limitele competenţei şi in conformitate
cu atribuţiile şi domeniul de activitate al acestora, sunt: a) deputaţii in Parlament;
b) Preşedintele Republicii Moldova; c) Guvernul, inclusiv prin intermediul
ministerelor i altor autorităţi administrative centrale; d) autorităţile administrative
din subordinea ministerelor, prin intermediul acestora; e) autorităţile publice
autonome; f) autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special; g)
autorităţile administraţiei publice locale de nivelul intâi i al doilea; h) alţi subiecţi,
in cazurile prevăzute de legislaţie.
La art. 65 alin. (3), cuvintele „legislaţia în vigoare" se vor substitui
cuvintele vigoare" se vor exclude ca fiind inutile. Regula generală este că
referinţele la actele normative reprezintă referinţa la legislaţia in vigoare ş doar
pentru excepţiile de la regulă se va specifica dacă este vorba despre legislaţia
aplicabilă la un anumit moment (observaţie valabilă in toate cazurile similare).
La art. 65 alin. (6), art. 66 alin. (2) i art. 69 alin. (1) se va indica anul corect
al adoptării Legii nr. 100 cu privire la actele normative „2017 .
La art. 67 se propune examinarea cerinţei privind prezentarea proiectului de
act normativ „pe suport de hârtie", intrucât aceasta nu corespunde practicilor
actuale de comunicare electronică intre autorităţi i poate genera dificultăţi de
aplicare.

Z: \ [Link]-DTAN 2026\004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 18

La art. 69 alin. (5), se propune excluderea sintagmei „după caz" 1n raport cu

Guvernul, pentru a asigura informarea sistematică a autorităţii executive cu privire
la iniţiativele legislative. Această ajustare este necesară pentru a garanta un proces
de consultare transparent i o colaborare interinstituţională eficientă. Mai mult
decât atât, la art. 32 alin. (4) din Legea nr. 100/2017 se stabileşte imperativ că
proiectele actelor normative inaintate de Preşedintele Republicii Moldova, de
deputaţii în Parlament sau de Adunarea Populară a UTA Găgăuzia se remit spre
avizare Guvernului. Astfel, prin eliminarea caracterului opţional al transmiterii,
norrna propusă va fi pusă în concordanţă cu cadrul legal general aplicabil actelor
normative.
La art. 71 alin. (3) şi (4), se impune clarificarea noţiunii „procedură
prioritară", inclusiv în raport cu prevederile art. 73, intrucât aceasta nu este
reglementată ca o procedură distinctă, ceea ce poate genera dificultăţi de aplicare.
Art. 72 alin. (4) din proiect prevede expres că un proiect examinat în regim
de urgenţă „poate fi examinat 1n prima şi a doua lectură în aceeaşi şedinţă",
derogând de la regula generală privind examinarea în două lecturi distincte
prevăzută la art. 100. Cumularea etapelor procesului legislativ sub pretextul
procedurii de urgenţă, în absenţa unor criterii de „urgenţă" strict delimitate
justificate, ar putea genera riscuri de integritate i calitate normativă. Această
practică reduce timpul necesar pentru o analiză a amendamentelor apărute intre
lecturi, elimină posibilitatea societăţii civile de a reacţiona la modificările de
context pentru evitarea legalizării anumitor interese.
Analiza hotărârilor Curţii Constituţionale (2020-2025) confirmă existenţa a
multiple vicii de procedură, demonstrând o neglijenţă a exigenţelor constituţionale
privind procedura legislativă i un deficit de legitimitate a unor acte normative.
Principalele abateri procedurale semnalate de Curte au vizat: adoptarea legilor
intr-o singură lectură, votarea în două lecturi în aceeaşi zi, lipsa dezbaterilor
parlamentare reale, lipsa timpului rezonabil pentru depunerea amendamentelor3.
Prin urmare, se propune completarea articolului cu criterii stricte de eligibilitate
pentru a alinia legislaţia naţională la standardele GRECO.
La art. 72 alin. (1), precum i în tot cuprinsul textului, se va analiza
necesitatea specificării termenului de „zile lucrătoare" intrucât, la art. 70 alin. (1)
din proiect, este menţionat următoarele: „Termenele din prezentul cod sunt
calculate în zile lucrătoare, cu excepţia situaţiilor în care, conforrn legii, se prevede
altfel."
La art. 72 alin. (4) se recomandă uniformizarea terminologiei, prin utilizarea
sintagmei „procedura de urgenţă", în loc de „regim de urgenţă".
Cu referire la continuitatea proiectelor de acte normative se constată o
contradicţie Intre art. 75 alin. (2) i art. 77 alin. (1).

3 HCC nr. 14 din 20.06.2024, HCC nr. 10 din 24 iulie 2025, HCC nr. 9 din 26 martie 2024, HCC nr. 14 din 27 04.
2021, HCC nr. 17 din 10.06.2021, HCC nr. 29 din 21.09.2021
Z:[Link]-DTAN 2026 \ 004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]
 19

Potrivit art. 75 alin. (2), orice proiect inregistrat (indiferent de etapă) işi
continuă parcursul In noul Parlament, oferind comisiilor doar dreptul de a decide
etapa de reluare, nu i oportunitatea de a declara nulitatea.
Art. 77 alin. (1) instituie o regulă de „nulitate" automată. Dacă un proiect
nu a fost examinat In decursul legislaturii, el devine nul.
Deoarece ambele norme vizează „proiectele inregistrate", nu se poate stabili
care normă este specială şi care este generală. Această neclaritate lasă la discreţia
politică a Biroului Permanent deciderea continuităţii unor proiecte, incălcând
principiul ierarhiei normelor i al clarităţii.
in partea ce vizează participarea la şedinţele comisiilor permanente a
membrilor Guvernului i a altor conducători ai organelor administraţiei publice, in
scopul consolidării relaţiilor de colaborare a Cancelariei de Stat, in special a
reprezentanţilor subdiviziunii responsabile de relaţiile cu Parlamentul, precum şi
a inţelegerii comprehensive a proiectelor transmise spre avizare Guvernului, se
consideră relevantă propunerea de a accepta ca reprezentanţii Cancelariei de Stat
să asiste şi să aibă acces la lucrările comisiilor permanente. in această ordine de
idei se propune completarea alin. (1) din art. 83 al proiectului, după textul
„reprezentanţii societăţii civile," cu textul „ , reprezentanţii Cancelariei de Stat,".
Adiţional, se va atrage atenţia la numerotarea alineatelor, deoarece nu este
consecutivă.
La art. 82 alin. (1) şi (2), utilizarea sintagmei „In prealabil", precum
instituirea obligaţiei de participare fără indicarea unui termen concret de notificare
sunt susceptibile să genereze dificultăţi. in acest context, se recomandă stabilirea
unui termen clar pentru comunicarea datei i orei şedinţei, or, instituirea unui
interval de timp rezonabil va contribui la asigurarea prezenţei persoanelor invitate
şi, implicit, la imbunătăţirea calităţii dezbaterilor in cadrul comisiilor permanente.
La art. 83 alin. (1) din proiect se propune reformularea prevederii astfel incât
aceasta să indice caracterul de deschidere faţă de participarea publică in activitatea
Comisiilor permanente: „La invitaţia Comisiei, la şedinţele acesteia pot participa
reprezentanţi ai părţilor interesate, specialişti din partea autorităţilor administraţiei
publice, precum i funcţionari din Direcţia general juridică a Secretariatului
Parlamentului i din secretariatele comisiilor parlamentare." De asemenea, se
constată repetarea numerotării alin. (3).
La art. 87 alin. (1), după cuvântul „Deputaţii" considerăm necesară
introducerea cuvintelor „şi Guvernul In cazul in care iniţiativa nu-i aparţine".
Totodată, enunţul care prevede decizia privind acceptarea comisiei sesizate in fond
spre examinare a amendamentelor i după expirarea termenului specificat la
alin. (1) al aceluiaşi articol din motive Intemeiate prezintă deficienţe din
perspectiva exigenţelor de claritate i previzibilitate, deoarece utilizează o noţiune
juridică nedeterminată („motive Intemeiate") fără criterii de concretizare, lăsând o
marjă largă de apreciere comisiei permanente sesizate in fond.
La art. 87, se consideră oportună reformularea alin. (2) in vederea asigurării
corelării cu Legea nr. 100/2017. Enumerarea actuală a elementelor structurale

Z: \ I .DRAN-DTAN 2026\ 004 \DECIZII PROTOCOLAREIL-110-2026\[Link]

 20

susceptibile de a face obiectul amendamentelor este incompletă şi nu respectă

ierarhia prevăzută la art. 41, 53 şi 62 din Legea nr. 100/2017.
La art. 88 alin. (1) se consideră inoportună utilizarea sintagmei „dacă se
consideră interesate", deoarece aceasta introduce un caracter facultativ în procesul
de avizare. Această formulare contravine prevederilor art. 42 alin. (9) din proiect,
care stipulează că domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt stabilite
prin hotărâre a Parlamentului. Prin urmare, competenţa unei comisii de a examina
un proiect este o obligaţie funcţională derivată din domeniul său de activitate.
Astfel, se propune reformularea textului astfel incât comisiile permanente să
prezinte avize pe marginea proiectelor care se incadrează în domeniile lor de
competenţă, conform rezoluţiei Biroului permanent sau a Preşedintelui
Parlamentului.
Totodată, se consideră oportună indicarea termenului în care urmează a fi
prezentat avizul la proiectul actului normativ comisiei sesizate în fond.
La art. 90:
Cu referire la procedura de avizare de către Guvern a proiectelor de acte
normative i a amendamentelor cu impact bugetar, se constată faptul că
reglementările prevăzute la art. 90 i art. 104 din proiect se repetă.
La alin. (2) se propune excluderea cuvintelor „mai restrâns", intrucât
termenul acordat pentru prezentarea avizului nu trebuie limitat exclusiv la
posibilitatea reducerii acestuia, ci poate fi stabilit atât sub, cât i peste durata de
30 de zile, în funcţie de complexitatea proiectului.
De asemenea, se consideră necesară examinarea suplimentară a prevederilor
alin. (5), potrivit cărora, stabilirea termenului în care Guvernul urmează să prezinte
avizul său, în cazul examinării proiectelor de acte normative în regim de urgenţă
sau în mod prioritar, este lăsată la discreţia comisiei permanente sesizate în fond.
Or, lipsa unui termen concret, minim stabilit prin lege, în articolele menţionate, ar
putea afecta examinarea de calitate a reglementărilor supuse avizării, în special în
cazul proiectelor de acte cu relevanţă UE sau a celor cu impact semnificativ asupra
drepturilor fundamentale ale omului. Se remarcă, în acest context, necesitatea
specificării exprese în lege că proiectele de acte normative care vizează drepturile
fundamentale ale omului nu pot fi supuse examinării în procedură de urgenţă.
Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea
nr. 435/2006 privind descentralizarea administrativă, autorităţile administraţiei
publice locale sunt consultate în procesul de elaborare, adoptare sau modificare a
legilor sau a altor acte normative referitoare la organizarea i funcţionarea
administraţiei publice locale, se impune completarea art. 90 din proiect cu
reglementări privind avizarea de către autorităţile administraţiei publice locale,
după caz, asociaţiile reprezentative ale acestora a proiectelor de acte normative
care vizează domeniile de competenţă i modul de organizare i funcţionare a
autorităţilor administraţiei publice locale.
La art. 92 alin. (2) lit. c), textul „bugetului consolidat general, inclusiv
informaţia cu privire la venituri şi cheltuieli" de substituit cu textul „bugetelor

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 21

componente ale bugetului public naţional, inclusiv sursele de acoperire a creşterii

cheltuielilor bugetare sau, după caz, de reducere a veniturilor".
La art. 93 alin. (2), se recomandă examinarea prevederii care stipulează că
proiectele alternative nu se supun votului, intrucât aceasta poate afecta dreptul de
iniţiativă legislativă.
La art. 95 alin. (3), atragem atenţia că in conţinutul proiectului nu se
regăsesc norme care să precizeze cvorumul legal necesar pentru desfăşurarea
şedinţei plenare.
Se consideră oportună reexaminarea/detalierea prevederilor art. 96 alin. (3),
care se referă la „interzicerea intervenţiilor deputaţilor care conduc la
obstrucţionarea activităţii Parlamentului sau a exercitării drepturilor altor
deputaţi", intrucât norma juridică în cauză este vagă, riscând să afecteze dreptul la
independenţa opiniilor deputatului consacrat in art. 71 din Constituţia Republicii
Moldova.
La art. 97 alin. (1), propunem ca textul acesteia să fie reformulat in sensul
de a prevedea posibilitatea inscrierii in lista vorbitorilor şi a membrilor Guvernului
sau a reprezentanţilor Guvernului, pentru a lua cuvântul asupra proiectelor de acte
legislative incluse în ordinea de zi.
Totodată, se va revizui redacţia art. 101, astfel incât să fie posibil de a da
cuvântul i membrilor Guvernului sau reprezentanţilor Guvernului prezenţi la
şedinţă.
Cu titlu general, la secţiunea a 7-a „Procedura de examinare a proiectelor de
acte normative pe lecturi" se constată lipsa oricăror reglementări privind
consultarea publică. in acest sens, pentru a asigura caracterul continuu privind
consultarea părţilor interesate in procesul decizional legislativ, sugerăm
incorporarea condiţiilor şi termenelor aferente consultărilor publice la această
etapă.
0 observaţie similară este şi pentru capitolul IV din proiect, ce
reglementează „Procedura de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova", or,
pentru această procedură, autorul proiectului ar putea pleda pentru formate de
consultare publică in care doar sunt prezentate iniţiativele i argumentele ce au stat
la baza acestora. in acelaşi timp, ţinând cont de faptul că Legea Supremă are un
impact public major, conform practicilor in domeniul participării publice, la
modificarea acesteia informările i consultările publice largi sunt cele mai
recomandate.
La art. 100, se recomandă expunerea alin. (4) in următoarea redacţie:
„(4) Proiectele de legi constituţionale, proiectele de legi organice complexe,
cu impact asupra sustenabilităţii bugetelor, precum i proiectele de legi de
importanţă majoră, la decizia Parlamentului, pot fi supuse examinării i în a treia
lectură."
La art. 102, se recomandă a se utiliza noţiunea „proiectul actului normativ".
Art. 103 se recomandă a fi corelat cu art. 61, intrucât noţiunea „decizii" nu
este prevăzută în categoria actelor Parlamentului.

Z:\[Link]-DTAN 2026\004\ DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 22

La art. 104 alin. (6), se consideră necesară revizuirea textului in vederea

stabilirii unui termen concret pentru prezentarea avizului Guvernului asupra
amendamentelor, chiar i in cazul proiectelor examinate în regim de urgenţă sau
prioritar. Aşadar, se propune completarea alineatului prin fixarea unui termen
minim de cel puţin 5 zile lucrătoare, acesta fiind esenţial pentru a asigura calitatea
procesului de avizare.
La alin. (12), norma respectivă limitează aria de competenţă a comisiei
permanente responsabile de integrarea europeană doar la examinarea proiectelor
de acte normative cu sigla UE, fa".ră a lua în calcul proiectele de acte normative
care vin să realizeze programul de aderare/agenda privind integrarea europeană.
La art. 107 alin. (3) din proiect, in vederea asigurării unui echilibru intre
eficienţa procedurii parlamentare i respectarea dreptului constituţional la
exprimare al deputaţilor, se propune revizuirea prevederii privind limitarea
timpului de prezentare a amendamentelor. Limitarea rigidă a timpului de
intervenţie la 2 minute, indiferent de natura şi complexitatea amendamentului,
riscă să afecteze caracterul efectiv al dreptului la exprimare al deputaţilor, garantat
de Constituţia Republicii Moldova, precum ş exercitarea mandatului
reprezentativ.
La art. 115 alin. (1) din proiect, propunem substituirea cuvintelor „cererii
depuse" cu cuvintele „obiecţiilor prezentate", or, şeful statului, prin scrisoare
adresată Preşedintelui Parlamentului, prezintă obiecţii pe marginea legii adoptate.
La art. 122 alin. (1) se propune revizuirea referinţei la „art. 33, or, acesta
reglementează doar procedura privind alegerea prin vot secret a preşedintelui
Parlamentului, in timp ce proiectul distinge i alte situaţii privind aplicarea
„votului secret".
La art. 127 alin. (2), norma propusă contravine principiului consacrat la
art. 142 din Constituţia Republicii Moldova. De altfel, textul constituţional
instituie cel mai "inalt nivel de protecţie juridică pentru dispoziţiile referitoare la
caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi la neutralitatea
permanentă a acestuia, stabilind că asemenea prevederi pot fi revizuite numai cu
aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor inscrişi in listele
electorale. Astfel, desprindem din norma constituţională trei garanţii esenţiale,
acestea fiind caracterul obligatoriu al referendumului, existenţa unui prag electoral
calificat i imposibilitatea Parlamentului de a decide autonom asupra rezultatului
politic al revizuirii. Formularea propusă la art. 127 alin. (2) din proiect, potrivit
căreia respectivele dispoziţii „pot fi supuse revizuirii de către Parlament, cu
aprobarea lor ulterioară prin referendum constituţional", modifică indirect sensul
conţinutul normei constituţionale. in această redacţie, Parlamentul devine
actorul central al procesului de revizuire, intrucât iniţiază i adoptă modificarea
anterior exprimării voinţei populare prin referendum. in consecinţă, poporul nu
mai reprezintă filtrul decizional exclusiv şi primordial.
Totodată, eliminarea termenului „numai", utilizat la art. 142 alin. (1) din
Constituţia Republicii Moldova, suprimă caracterul exclusiv al aprobării prin

Z:\[Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 23

referendum, iar omiterea expresă a condiţiei privind votul majorităţii cetăţenilor

Inscrişi in listele electorale inlătură pragul constituţional expres prevăzut de Legea
Supremă. Or, asemenea intervenţii afectează substanţa garanţiilor constituţionale
existente.
Prin urmare, formularea propusă la art. 127 alin. (2) nu poate fi susţinută,
intrucât contravine dispoziţiilor constituţionale in vigoare. Eventuala modificare a
regimului juridic instituit de art. 142 din Constituţia Republicii Moldova poate fi
realizată exclusiv prin procedura de revizuire constituţională i nu prin lege
organică, aşa cum este codul supus examinării. in plus, o normă juridică inferioară
nu poate restrânge ori diminua garanţiile consacrate la nivel constituţional.
La art. 128 alin. (3), se va revedea referinţa la art. 70, deoarece nu se
consideră corectă.
Pentru respectarea prevederilor constituţionale, art. 129 alin. (1), după
cuvintele „termenului de" se va completa cu cuvintele „cel puţin".
La art. 135 alin. (2), trimiterea la art. 113 şi 114 se va substitui cu referinţa
la art. 114 şi 115.
La art. 139 din proiect se prevede procedura de investire in funcţie a
Preşedintelui Republicii Moldova. Observăm că textul acestuia dublează
contravine reglementărilor Legii nr. 1073/1996 privind investitura Preşedintelui
Republicii Moldova. Or, o astfel de abordare tehnico-legislativă ar genera situaţii
de interpretare echivocă. Având in vedere că Legea nr. 1073/1996 privind
investitura Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit titlului sugestiv,
reglementează procedura de investire in funcţie a Preşedintelui Republicii
Moldova i că alte iniţiative legislative de modificare a legii nu există, considerăm
inoportună reglementarea dublă In art. 143 din proiect.
Mai mult decât atât, reglementări privind locul ceremoniei de investire a
Preşedintelui se regăsesc i in art. 12 alin. (4) din proiect, care prevede că, in cazul
investirii in funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova, sesiunea specială se
desfăşoară in locul determinat de Preşedintele Republicii Moldova nou-ales, iar
art. 139 alin. (2) din proiect propune ca locul ceremoniei de investire a
Preşedintelui Republicii Moldova să fie stabilit de Parlament, luând în considerare
solicitarea Preşedintelui nou-ales.
Potrivit art. 139 alin. (1) şi (6) din proiect, investirea in funcţie a
Preşedintelui Republicii Moldova se face in termen de 30 de zile de la alegeri, prin
depunerea jurământului, Insă, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1073/1996 prevede
depunerea jurământului de către candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii
Moldova a cărui alegere a fost validată de Curtea Constituţională, cel târziu la
45 de zile după alegeri. De asemenea, art. 79 alin. (2) din Constituţia Republicii
Moldova reglementează acelaşi termen de 45 de zile. in acest sens, evidenţiem că
normele din proiect se dublează i reglementează diferenţiat procedura de Investire
a Preşedintelui Republicii Moldova.
La art. 143 alin. (3), va fi revizuită corectitudinea utilizării noţiunii
„majoritate parlamentară absolută" versus „majoritate parlamentară".

Z: [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 24

Art. 147 alin. (4) urmează a fi revizuit prin prisma prevederilor art. 85
alin. (1) şi (2) din Constituţia Republicii Moldova, care prevede că cazul
imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor
timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor
parlamentare, poate să dizolve Parlamentul. Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu
a acceptat votul de incredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile
de la prima solicitare i numai după respingerea a cel puţin două solicitări de
Investitură". Astfel, sunt indicate exact termenele şi condiţiile dizolvării
Parlamentului.
La art. 151 alin. (4) din proiect, care statuează că neconvocarea
Parlamentului pentru examinarea angajării răspunderii Guvernului echivalează cu
respingerea solicitării, nu există o claritate suficientă la ce se are în vedere prin
noţiunea ,,solicitare i care este efectul juridic al respingerii solicitărh respective.
in viziunea noastră, reglementarea în cauză urmează a fi examinată suplimentar
prin prisma art. 106 din Constituţia Republicii Moldova, care oferă două soluţii
juridice alternative în cazul aplicării de către Guvern a acestei proceduri
constituţionale, fie Guvernul este demis, fie proiectul de lege se consideră adoptat.
La art. 160 alin. (2), se va ţine cont că denumirea corectă este „Cancelaria
de Stat", fără menţiunea că este a Guvernului.
La art.162, se vor substitui cuvintele „ Biroului pentru Integrare Europeană"
cu cuvintele „Viceprim-ministru pentru Integrare Europeană".
Totodată, cu referinţă la art. 162, art. 227 alin. (2) i art. 230 alin. (2)
sugerăm revizuirea conceptuală a acestora, în vederea evitării unei poveri
administrative care ar putea să afecteze flexibilitatea procesului decizional, 'in
contextul unui proces deja caracterizat prin constrângeri de timp şi un nivel ridicat
de complexitate procedurală. Redacţia propusă pentru art. 163 din proiect cu
referire la Raportul anual al Guvernului se consideră excesiv de ingustă i se
rezumă exclusiv la aspectele de integrare europeană. Această abordare eludează
obligaţia esenţială a Guvernului de a raporta Parlamentului Indeplinirea
Programului de activitate pe baza căruia a fost investit, precum i celelalte
angajamente naţionale şi internaţionale asumate. in acest context se propune
următoarea redacţie pentru alin. (1), (2) şi (3) ale articolului menţionat:
„(1) Anual, în luna aprilie, dar nu mai devreme de 10 luni de la data investirii
sale, Guvernul prezintă, in şedinţa plenară a Parlamentului, raportul anual al
activităţii sale. Raportul reflectă indeplinirea Programului de activitate aprobat de
Parlament la data investirii, precum i progresul inregistrat în realizarea
angajamentelor naţionale i internaţionale asumate de Guvern.
(2) Un capitol distinct al raportului este rezervat procesului de integrare
europeană a Republicii Moldova, progreselor inregistrate şi priorităţilor trasate.
(3) Raportul anual al Guvernului trebuie să includă următoarele aspecte:
a) informaţii care să permită Parlamentului monitorizarea i evaluarea
procesului de integrare europeană, inclusiv a negocierilor şi tratatelor
internaţionale cu Uniunea Europeană i cu instituţiile acesteia;

Z: \[Link]-DTAN 2026 \004\DECIZI1 PROTOCOLARE \IL-110-2026\ [Link]

 25

b) detalii cu privire la proiectele de legi inaintate in Parlament in cursul

anului calendaristic anterior, "in scopul asigurării implementării rezultatelor
negocierilor cu Uniunea Europeană;
c) date cu privire la proiectele de legi pe care Guvernul intenţionează să le
prezinte Parlamentului in anul calendaristic curent, pentru a impulsiona
negocierile sau tratatele internaţionale cu Uniunea Europeană;
d) informaţii cu privire la problemele şi deciziile de impact pentru Republica
Moldova luate in cursul anului precedent, precum şi mă.surile care au fost
implementate de Guvern ca urmare a acestor decizii;
e) informaţii cu privire la imprumuturile, creditele sau fondurile primite de
la Uniunea Europeană pe parcursul anului precedent sau acordurile privind astfel
de imprumuturi, credite sau fonduri, precum şi privind modul in care au fost
utilizate de Guvern;
f) informaţii cu privire la gradul de realizare a obiectivelor stabilite in
capitolele Programului de activitate al Guvernului, precum ş la celelalte
angajamente naţionale i internaţionale asumate."
La art. 165, având 1n vedere prevederile art. 51 alin. (2) din Legea
nr. 100/2017, potrivit cărora denumirea articolului exprimă succint obiectul de
reglementare, fără a avea o semnificaţie proprie 1n conţinutul articolului,
considerăm oportună revizuirea denumirii acestuia prin prisma prevederilor
art. 136 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, precum i a obiectului de
reglementare, expunând aceasta in următoarea redacţie: „Numirea judecătorilor la
Curtea Constituţională". in plus, la alin. (1) se consideră necesară indicarea
expresă a temeiului constituţional incident, respectiv art. 136 alin. (2) din
Constituţia Republicii Moldova, pentru respectarea exigenţelor de claritate
normativă.
in subsidiar, potrivit dispoziţiei din alin. (2) al articolului respectiv, modul
de organizare i desfăşurare a concursului de selectare a candidaţilor la funcţia de
judecător la Curtea Constituţională este reglementat de prevederile prezentului
Cod, or art. 178 din proiectul Codului conţine reglementări privind selectarea
candidaţilor la funcţii publice.
La art. 166 alin. (2), in vederea exprimării clare a normei de reglementare
in corelare cu denumirea articolului, se consideră oportună reformularea acesteia
in următoarea redacţie:
„(2) Exercitarea funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale incepe de la
data depunerii jurământului".
Referitor la art. 167, se menţionează că, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea
nr. 74/2025 cu privire la Curtea Constituţională, procedura disciplinară in cazul
abaterii disciplinare a judecătorului constituţional se iniţiază in baza unei sesizări
scrise, depuse de autoritatea competentă să numească judecători la Curtea
Constituţională. in acest sens, avănd in vedere competenţa Parlamentului de a
numi doi judecători la Curtea Constituţională, stabilită in art. 136 alin. (2) din
Constituţia Republicii Moldova, cuvintele „Subiecţii care au dreptul de a inainta

Z: \ [Link]-DTAN 2026\004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 26

candidaturi la funcţia de judecător la Curtea Constituţională pot" din alin. (1) al

art. 167 urmează a fi substituite cu cuvintele „Parlamentul poate".
Totodată, prin prisma art. 23 din Legea nr. 74/2025 urmează a fi revizuită
reglementarea normativă din alin. (2) al art. 167 din proiect, cu referire la atribuţia
Preşedintelui Curţii Constituţionale de a dispune efectuarea controlului asupra
sesizării, cu informarea Parlamentului, care reglementează expres modalitatea
desfăşurării cercetării disciplinare i nu stabileşte atribuţia Preşedintelui Curţii
Constituţionale de a informa Parlamentul.
La art. 168 alin. (4) din proiect, se recomandă indicarea termenului de 3 luni
in care Comisiile responsabile inforrnează Curtea Constituţională cu privire la
executarea adreselor acesteia, in spiritul prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea
nr. 74/2025.
La art. 169:
Potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul
tratatelor, prin expresiile „ratificare", „acceptare", „aprobare" şi „aderare" se
inţelege, după caz, actul internaţional astfel denumit prin care un stat stabileşte, pe
plan internaţional, consimţământul său de a fi legat printr-un tratat. Având in
vedere că, potrivit legislaţiei in domeniu, consimţământul Republicii Moldova de
a fi legat printr-un tratat prin semnare este autorizat doar in cazul tratatelor
încheiate In formă simplificată (pct. 122 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2015
pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de incheiere, aplicare şi
incetare a tratatelor internaţionale), se propune expunerea art. 169 alin. (1) in
următoarea redacţie:
„(1) Exercitarea controlului constituţionalităţii unui tratat internaţional
poate interveni pOnă la momentul exprimării consimţământului de către Republica
Moldova, prin ratificare, acceptare, aprobare i aderare, de a fi legată prin tratat pe
plan internaţional."
Referitor la reglementările expuse "in alin. (2) al art. 169 privind termenul in
care deputaţii şi fracţiunile parlamentare îşi pot exercita dreptul de a sesiza Curtea
Constituţională in vederea controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale,
urmează a se ţine cont i de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie de
exercitare a controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale.
Astfel, in Hotărârea nr. 12/2020 pentru controlul constituţionalităţii
Acordului intre Guvernul Republicii Moldova i Guvernul Federaţiei Ruse privind
acordarea Guvernului Republicii Moldova a unui imprumut financiar de stat,
semnat pe 17 aprilie 2020, a Hotărârilor Guvernului nr. 169 din 13 martie 2020 şi
nr. 252 din 21 aprilie 2020 i a Legii nr. 57 din 23 aprilie 2020, Curtea
Constituţională a statuat că tratatele internaţionale pot fi contestate in faţa ei de
către subiectele cu drept de sesizare intre momentul exprimării consimţământului
Republicii Moldova de a fi legată prin tratat i momentul intrării In vigoare a
tratatului (HCC nr. 12/2020, §30, §84; HCC nr. 24/2014, §29; DCC nr.17/2013,
§50).

Z: \ [Link]-DTAN 2026\004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 27

Prin urrnare, prevederile expuse în alin. (2) din art. 169 al proiectului
examinat, restrâng nejustificat termenul în care subiecţii cu drept de sesizare pot
solicita controlul constituţionalităţii unui tratat intemaţional, urmând a fi revăzute
prin prisma jurisprudenţei Curţii Constituţionale, art. 24 din Convenţia de la
Viena privind dreptul tratatelor i art. 18 alin. (1) din Legea nr. 595/1999 privind
tratatele intemaţionale ale Republicii Moldova.
Cu referire la art. 170 din proiect, menţionăm că prevederile alin. (1) al
acestuia dublează dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 74/2025, care stabilesc
că Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale se plasează pe site-ul
web oficial al Curţii Constituţionale i se transmite autorităţilor competente de
numirea judecătorilor la Curtea Constituţională.
Referitor la alin. (2) al aceluiaşi articol, nu sunt clare cuvintele „asigurarea
constituţionalităţii" şi „remedierea situaţiilor", ca măsuri dispuse de Comisia de
profil, or Raportul Curţii Constituţionale privind exercitarea jurisdicţiei
constituţionale reprezintă o relatare oficială sumativă asupra activităţii Curţii,
cuprinzând informaţii analitice i date statistice aferente procesului de exercitare
a jurisdicţiei constituţionale, care poate include i informaţii referitoare la
neexecutarea unor hotărârt şi/sau adrese ale Curţii Constituţionale. in acest sens,
propunem expunerea alin. (2) in următoarea redacţie:
„(2) Comisia de profil ia act de raportul anual al Curţii Constituţionale
privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale i dispune măsurt pentru asigurarea
executării hotărârilor şi/sau adreselor Curţii Constituţionale".
Alineatele (4) şi (5) din art. 171 referitoare la prezentarea Parlamentului
rapoartelor anuale privind funcţionarea justiţiei i asigurarea supremaţiei legii,
precum i a altor rapoarte ce ţin de domeniul justiţiei la solicitarea acestuia,
urmează a fi revizuite prin prisma principiului independenţei Consiliului Superior
al Magistraturii i Consiliului Superior al Procurorilor. in acest sens, menţionăm
dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 947/1996 cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii intocmeşte anual,
până la data de 1 februarie, un raport referitor la activitatea sa, precum i referitor
la activitatea sistemului judecătoresc în anul precedent i remite câte o copie a
raportului Preşedintelui Republicii Moldova i Parlamentului pentru inforrnare
prevederile art. 72 lit. d) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, care
stabileşte competenţa Preşedintelui Consiliului Superior al Procurorilor de a
prezenta Adunărti Generale a Procurorilor raportul anual de activitate al
Consiliului Superior al Procurorilor.
Totodată, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2016, procurorul General
prezintă Parlamentului anual, până in data de 31 martie a anului în curs, un raport
despre activitatea Procuraturii in anul precedent.
La art. 173 din proiect, ţinând cont de faptul că dreptul la iniţiative
legislative o au i deputaţii, fie individual sau în grup, se propune completarea
normei cu posibilitatea organizării de către aceştia a consultărilor publice pe
marginea proiectelor iniţiate.

Z:[Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]

 28

Totodată, la art. 174 din proiect, se propune extinderea spectrului părţilor

interesate care pot inainta recomandări in procesul legislativ, or noţiunea
„societate civilă" este mai largă decât „organizaţii ale societăţii civile" şi implică
cetăţeni, grupuri informale de acţiune civică, reprezentanţi ai mediului academic
etc.
La art. 175 alin. (2) se propune revizuirea cuvintelor „se Inregistrează
conform legislaţiei" in scopul clarificării cadrului normativ aplicabil procedurii de
inregistrare a recomandărilor, prin indicarea expresă a actului normativ relevant,
fie prezentul cod, fie Codul administrativ nr. 116/2018.
Pentru acelaşi articol, la alin. (7) se propune revizuirea normei, or, aceasta
nu stabileşte criterii clare i obiective pentru calificarea recomandărilor drept
„vagi" sau „irelevante subiectului". Astfel, se propune ca orice recomandare să fie
tratată conform prevederilor alin. (4) prin includerea acestora în tabelul de sinteză,
iar acceptarea sau respingerea acestora să fie insoţită de o argumentare
corespunzătoare.
La alin. (8) al aceluiaşi articol, având in vedere concluzia GRECO din
raportul de conformitate (a cincea rundă de evaluare), in partea ce ţine de
implementarea recomandării de a majora termenele legale minime pentru
consultarea publică a proiectelor de acte (pct. 36 din GrecoRC5(2026)4), precum
luând in considerare termenele stabilite, in acest sens, in proiectul de lege, iniţiat
de Guvern, privind participarea publică in procesul decizional, care urmează să
substituie Legea nr. 239/2008 privind transparenţa in procesul decizional,
considerăm oportună extinderea termenului, de la 10 la 15 zile, in care societatea
civilă va avea posibilitatea să prezinte propunerilor sale la proiectele de acte
normative supuse consultării publice.
Adiţional, se recomandă revizuirea cuvintelor „alt termen rezonabil"
intrucât aceasta este lipsită de criterii clare de determinare i poate genera aplicări
neuniforme. in acest sens, se propune completarea normei prin indicarea expresă
a circumstanţelor in care se pot admite derogări de la termenul general, inclusiv in
funcţie de complexitatea proiectului de act normativ, volumul acestuia, impactul
social şi economic preconizat, precum i necesitatea urgentării sau prioritizării
examinării.
La art. 176, după cuvintele „privind activitatea Parlamentului" se
recomandă completarea cu textul „prevăzute la art. 10 din Legea nr. 148/2023
privind accesul la informaţiile de interes public", având in vedere că Legea
nr. 148/2023 prevede expres categoria informaţiilor care se publică pe paginile
web oficiale ale autorităţilor publice, in funcţie de specificul activităţii.
Considerăm că norma propusă de autor este destinată să restrângă i să reducă din
categoria informaţiilor ce urmează a fi publicate, care, insă, se consideră de interes
public.
Se remarcă pe parcursul capitolului IX din proiect, utilizarea neuniformă." a
cuvintelor „funcţie publică i „funcţie". Menţionăm că Legea nr. 158/2008 cu
privire la funcţia publică ş statutul funcţionarului public, reglementează expres

Z: [Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZI1 PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 29

aspectele aferente funcţiei publice, fiind definită conform art. 2 al actului normativ
menţionat ca „ansamblul atribuţiilor i obligaţiilor stabilite in temeiul legii 1n
scopul realizării prerogativelor de putere publică".
Astfel, se recomandă clarificarea prevederilor stabilite pentru art. 177-185,
din proiect care se referă la numirea i eliberarea "in/din funcţia publică, or,
Parlamentul in calitate de autoritate publică exercită competenţa de
numire/eliberare a conducătorilor autorităţilor publice care au statut de funcţionari
de demnitate publică, "in conformitate cu Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică.
La art. 181 alin. (1), in coroborare cu art. 180 alin. (3), se impune clarificarea
competenţei de înaintare a candidaturilor pentru numirea in funcţii publice,
intrucât din prevederi rezultă o dublare a rolului de propunere intre comisia
permanentă i subiecţii imputerniciţi cu drept de Inaintare a candidaturilor, ceea
ce poate genera neclarităţi de aplicare.
Denumirea capitolului X „AUTONOMIA BUGETARĂ. A
PARLAMENTULUI SI A ALTOR AUTORITĂTI" se recomandă a fi substituit
cu denumirea „BUGETUL SECRETARIATULUI".
La art.186, alin. (1) şi (2) se propune să fie expuse in următoarea redacţie:
„(1) Resursele financiare destinate realizării funcţiilor Parlamentului sunt
prevăzute "in bugetul Secretariatului Parlamentului.
(2) Bugetul Secretariatului Parlamentului se elaborează, se aprobă i se
administrează in conformitate cu principiile, regulile i procedurile prevăzute de
Legea finanţelor publice i responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014."
La alin. (3), cuvântul „componentă" se va substitui cu cuvântul „integrantă",
iar la alin. (5) considerăm necesară indicarea periodicităţii prezentării informaţiei
respective.
La art. 186 alin. (4), textul „examinării bugetelor autorităţilor/instituţiilor
publice prevăzute la alin. (1)" se va substitui cu textul „examinării bugetului
autorităţii/instituţiei publice independente/autonome şi, după caz, a obiecţiilor
asupra acestuia, aprobat de Guvern", iar după cuvintele „legii anuale a bugetului
de stat" se va introduce textul „ca urmare a examinării obiecţiilor
autorităţii/instituţiei publice independente/autonome la proiectul bugetului
acesteia aprobat de Guvern".
Concomitent, se atenţionează faptul că modul de elaborare i aprobare a
bugetului autorităţii bugetare independente/autonome, precum şi de soluţionare a
divergenţelor este reglementat prin Legea finanţelor publice i responsabilităţii
bugetar-fiscale nr. 181/2014. Astfel, considerăm necesară excluderea art. 187 din
proiectul legii.
La fel, este de menţionat că, pentru realizarea angajamentelor asumate de
Republica Moldova "in procesul de aderare la Uniunea Europeană, in special prin
Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru
anii 2025-2029 (Cluster 1, Cap. 32, pct. 7), Agenda de reforme aferentă Planului
de creştere al Republicii Moldova pentru anii 2025-2027 (Pilonul 3, Guvernarea

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]

 30

economică, Reforma 5, Etapa 14), este 1n derulare proiectul de lege pentru

modificarea art. 4 din Legea nr. 260/2017 privind organizarea i funcţionarea
Curţii de Conturi a Republicii Moldova. Acest proiect de lege stabileşte modul de
aprobare a proiectului bugetului Curţii de Conturi care diferă de la principiile
generale aplicabile ln procesul de aprobare a proiectului bugetului
autorităţilor/instituţiilor bugetare i a altor autorităti bugetare
independente/autonome stabilite prin Legea nr. 181/2014, asigurând independenţa
financiară a Curţii de Conturi conform standardelor intemaţionale i a celor mai
bune practici in domeniul auditului public (procedura de planificare i aprobare a
bugetului ISA). in acest context, considerăm inoportună expunerea normelor care
nu pot fi aplicabile uniform in cazul tuturor autorităţilor bugetare
independente/autonome.
Referitor la modul de examinare a bugetelor autorităţilor bugetare
independente/autonome de către comisia parlamentară de profil, se propune
completarea Hotărârii Parlamentului nr. 315/2025 cu normele respective.
La art. 188, se va utiliza noţiunea de autorităţi/instituţii publice, in loc de
instituţii de stat, organe de stat, organele centrale de specialitate ale statului, care
se includ in noţiunea de autoritate publică (observaţie valabilă in toate cazurile
similare).
Concomitent, se propune introducerea unei norme generale potrivit căreia
exercitarea controlului parlamentar asupra autorităţilor publice autonome nu poate
viza intervenţia in 1ndeplinirea atribuţiilor de reglementare, autorizare,
supraveghere, sancţionare sau alte competenţe exercitate de către acestea, in mod
independent, potrivit legii. Pentru autorităţile publice autonome cu atribuţii in
domeniul de supraveghere financiară ş protecţie a consumatorilor de servicii
financiare, asemenea garanţii sunt esenţiale, inclusiv din perspectiva standardelor
europene privind independenţa supraveghetorilor.
Art. 190 al proiectului se va completa cu textul: „f) auditului public extem".
Adiţional, având in vedere lansarea in procedură de avizare şi consultare
publică a proiectului de lege privind modificarea Legii nr. 248/2025 privind
managementul situaţiilor de criză (iniţiativa legislativă nr. 122/2026 a unui grup
de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova), prin care se instituie „controlul
parlamentar al stării de urgenţă" se va examina măsura in care aceste propuneri
pot fi integrate in titlul III „Controlul parlamentar", capitolul XI „Dispoziţii
comune privind controlul parlamentar" din proiectul codului.
La art. 191:
La alin. (1), se propune revizuirea cuvântului „utile", ţinând cont că o astfel
de calificare a documentelor oficiale nu este definită i nici reglementată in
legislaţia naţională, fiind susceptibilă de interpretări.
Alin. (2), pentru indicarea evenimentului de la care incepe a curge termenul
de 30 de zile, se va completa cu cuvintele „din ziva recepţionării solicitării".
Totodată, conform aceluiaşi principiu de reglementare prevăzut pentru intrebări,

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZI1 PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]

 31

se impune i la art. 196 din proiect, stabilirea unui termen de examinare a

interpelărilor.
În contextul instituirii obligaţiei autorităţilor publice i a persoanelor
invitate de a prezenta informaţii i documente solicitate de Parlament, comisiile
parlamentare sau comisiile de anchetă, se constată necesitatea consolidării
garanţiilor privind protecţia informaţiilor atribuite la secret de stat i a altor
categorii de informaţii sensibile din domeniul apărării, informaţiile ce constituie
secret profesional, comercial, bancar, precum şi datele cu caracter personal.
La art. 192 se recomandă revizuirea alin. (1) sub aspectul propunerii de
formulare a intrebărilor i interpelărilor, precum i a modalităţii de furnizare a
răspunsurilor. Astfel, se consideră oportună instituirea unui principiu unitar, astfel
incât, la intrebările i interpelările formulate în scris de către deputaţi — Guvernul,
miniştrii i alţi conducători ai organelor administraţiei publice să răspundă, în
aceeaşi formă, în scris. Totodată, pentru intrebările formulate oral, în şedinţa
plenară sau în cadrul audierilor în comisii parlamentare, răspunsurile să fie
furnizate sub aceeaşi formă.
La art. 193 alin. (1), se consideră inutilă expunerea sensului intrebării care
poate fi formulată de deputat. Menţionăm că deputatul este liber în exercitarea
drepturilor sale, iar limitarea intrebării pe care o poate adresa la expunerea, în
esenţă, exhaustivă a tipurilor de cereri reprezintă o abordare restrictivă.
La alin. (2) al aceluiaşi articol, propunem substituirea textului „in şedinţa
plenară pot fi formulate două Intrebări distincte", pentru claritate, cu textul
„Fiecare deputat, în şedinţa plenară poate formula două întrebări distincte".
Se recomandă revizuirea art. 198 alin. (1), care instituie un spectru limitativ
al obiectului pe care îl poate avea o petiţie adresată Parlamentului. Sub acest
aspect, evocăm prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova,
potrivit căruia dreptul la petiţionare este absolut, iar cetăţenii au dreptul să se
adreseze autorităţilor publice prin petiţii. in acelaşi timp, art. 9 din Codul
administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018, prevede expres că petiţia este
orice cerere, sesizare sau propunere adresată unei autorităţi publice de către o
persoană fizică sau juridică. Suplimentar, se propune revizuirea sintagmei
„grupuri largi de cetăţeni", intrucât acesta este una vagă i susceptibilă de
interpretări neuniforme, ceea ce poate genera incertitudine în aplicare.
La alin. (2) al aceluiaşi articol, se propune autorului concretizarea
sancţiunilor care survin, în eventualitatea în care petiţiile al căror obiect este altul
decât cel prevăzut la alin. (1) se adresează totuşi Parlamentului, or Codul
administrativ prevede expres, la art. 74 instituţia readresării petiţiei.
La art. 198 alin. (1) din proiect se propune revizuirea sintagmei „grupuri
largi de cetăţeni", Intrucât aceasta este una vagă i susceptibilă de interpretări
neuniforme, ceea ce poate genera incertitudine în aplicare. Totodată, atragem
atenţia că dreptul de petiţionare este absolut potrivit Constituţiei Republicii
Moldova (art. 52), obiectul acestei nefiind specificat. in mod corespunzător, nici
Codul administrativ al Republicii Moldova nr. 116/2018 nu instituie condiţii în

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \ 004\ DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 32

privinţa obiectului petiţiei. in subsidiar, la alin. (2) al aceluiaşi articol se propune

substituirea cuvintelor „se adresează organelor sau persoanelor oficiale de a căror
competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor" cu textul „se readresează, în
condiţiile Codului administrativ al Republicii Moldova nr.116/2018, la autorităţile
instituţiile publice, organele de drept sau persoanele oficiale de a căror
competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor."
Cu referire la alin. (4) al art. 198, se propune ajustarea normei respective
prin substituirea textului „adresei poştale," cu cuvintele „adresei poştale sau
electronice" — cerinţă statuată expres in art. 76 alin. (1) din Codului administrativ
al Republicii Moldova. De asemenea, se recomandă revizuirea textului „cele fără
sens, cu sens confuz, ilizibile i cele care conţin limbaj necenzurat sau ofensator"
prin prisma prevederilor art. 76 din Codul administrativ, fie alinierea prevederilor
ultimului, in scopul asigurării uniformităţii aplicabilităţii legislaţiei in domeniul
petiţionării la nivel naţional. Or, se consideră că menţinerea redacţiei propuse ar
crea un blocaj administrativ, inclusiv in cazurile in care alte autorităţi publice sunt
sesizate cu petiţii al căror obiect ţine de competenţa Parlamentului, iar
determinarea „sensului" sau a „sensului confuz" implică un grad de apreciere
subiectivă.", care nu se circumscrie în sfera de competenţă a autorităţilor sesizate
prin petiţie.
La art. 204, al doilea enunţ din alin. (9) se va expune in următoarea redacţie:
„Serviciile experţilor independenţi se achită din bugetul Secretariatului
Parlamentului, in limita alocaţiilor aprobate."
La art. 205 alin. (4), se recomandă revizuirea normei in partea ce ţine de
audierile de supraveghere privind performanţa funcţionarilor publici in
gestionarea responsabilităţilor profesionale, or, potrivit art. 6 lit. a) din Legea
nr. 136/2017 cu privire la Guvern, în realizarea funcţiilor sale, Guvernul exercită
conducerea generală a administraţiei publice. Conex, art. 31 alin. (2) lit. a) din
legea menţionată prevede că Cancelaria de Stat elaborează, coordonează,
promovează i monitorizează implementarea politicii statului in domeniul
managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici in administraţia
publică. Subsecvent, conform art. 11 din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcţia
publică i statutul funcţionarului public, politica statului in domeniul
managementului funcţiei publice i al funcţionarilor publici este de competenţa
Guvernului şi este realizată prin Cancelaria de Stat, respectiv activitatea de
supraveghere a performanţei funcţionarilor publici in gestionarea
responsabilităţilor profesionale ţine de competenţa Guvernului şi este realizată de
Cancelaria de Stat.
De asemenea, se propune revizuirea alin. (4) şi (5), astfel incăt să se
precizeze expres că audierile parlamentare privind autorităţile publice autonome
trebuie să vizeze exclusiv aspecte de ordin sistemic şi de politici publice, fără a
include examinarea cazurilor individuale. 0 asemenea precizare este esenţială
pentru asigurarea independenţei in exercitarea atribuţiilor şi imputernicirilor
autorităţilor publice autonome, consacrată prin normele speciale aplicabile

Z: [Link]-DTAN 2026\004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 33

acestora, precum şi pentru prevenirea oricăror ingerinţe în soluţionarea cauzelor

concrete.
La art. 211:
La alin. (2) lit. a), textul „Procuratura Generală" necesită a fi substituit cu
sintagma „Procurorul General", ţinând cont de atribuţia funcţională pe care o
exercită ultimul anual în raport cu Parlamentul, expres stipulată de art. 11 alin. (3)
din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură. La fel, relevăm că o astfel de
abordare se regăseşte i in unele acte şi instrumente internaţionale. Astfel,
Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniştri către Statele membre privind
rolul Procuraturii in sistemul de justiţie penală, "in pct. 11 teza a doua stabileşte că
procurorul trebuie să dea socoteală în mod periodic i public despre toate
activităţilor sale şi mai ales despre cele prioritare. In acelaşi context, i Comisia de
la Veneţia a menţionat în Raportul „Privind standardele europene referitoare la
independenţa sistemului judiciar: Partea II — Organele de urmărire penală" CDL-
AD(2010)040 că: „[...1 44. Unele instrumente specifice de responsabilitate par a fi
necesare in special in cazurile in care Procuratura este independentă. Prezentarea
de rapoarte publice de către Procurorul General ar putea fi un astfel de instrument.
Prezentarea unor astfel de rapoarte către Parlament sau către autoritatea executivă
ar putea depinde de cadrul legal in vigoare, precum i de tradiţiile naţionale. [...] .
La alin. (2) lit. b) se propune substituirea textului „15 martie" cu textul
„31 martie". Această modificarea fost propusă ş pentru proiectul de lege pentru
modificarea unor acte normative (privind organizarea şi funcţionarea Oficiului
Avocatului Poporului in contextul procesului de aderare a Republicii Moldova la
Uniunea Europeană), care se află spre examinare la Ministerul Justiţiei.
De regulă, multe instituţii publice işi finalizează propriile rapoarte de
activitate la sfârşitul lunii februarie sau inceputul lunii martie, ceea ce lasă
Oficiului Avocatului Poporului timp foarte scurt pentru a procesa date necesare,
dacă termenul-limită rămâne 15 martie. Oferirea unui răgaz suplimentar până la
sfârşitul lunii martie asigură faptul că raportul reflectă realităţile anului precedent,
inclusiv oferind timp suficient pentru consultări cu societatea civilă ş partenerii
internaţionali.
La art. 212 lit. i), se va revizui termenul „funcţionar de demnitate publică",
deoarece nu corespunde terminologiei din Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică.
La art. 216 alin.(10), textul „organelor relevante pentru pornirea unei
anchete penale" se recomandă a fi inlocuit cu textul „Procuraturii Generale, pentru
a decide in condiţiile legii,", ţinând cont de funcţiile i atribuţiile Procuraturii
Generale. Astfel de prevedere va contribui la asigurarea previzibilităţii şi clarităţii
normei, inclusiv a armonizării cu cadrul normativ existent. Per a contrario,
sintagmele „organelor relevante i „anchete penale" generează incertitudine
insecuritate juridică, pot avea repercusiuni asupra principiului calităţii legii prin
prisma previzibilităţii i clarităţii acesteia, implicit nu-şi găsesc corespondenţa şi
legătura logico-juridică cu restul normelor din Codul de procedură penală al

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \ 004 \DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 34

Republicii Moldova 122/2003 i Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, ţinând

cont de subzistenţa termenilor i expresiilor normative in vigoare — „organ de
urmărire penală i „proces penal/urmărire penală". Mai mult decât atât, o
asemenea abordare pare a afecta i principiul constituţional al separaţiei şi
colaborării puterilor, or cuvintele „pentru pornirea" incumbă obligaţia de a porni,
prin automatism, urmărirea penală — situaţie-premisă ce ar afecta grav legalitatea
oficialitatea procesului penal, implicit independenţa Procuraturii şi a organelor
de urmărire penală. in acest context, cuvintele „pentru pornirea" echivalează cu o
indicaţie voalată dată de către comisia de anchetă, organelor de urmărire penală,
cu privire la Inceperea urmăririi penale, care, de fapt, va reprezenta o imixtiune în
activitatea organelor de urmărire penală i va afecta principiul echilibrului
instituţional „checks and balances" — condiţie sine qua non a statului de drept, în
care este deosebit de importantă existenţa unei justiţii independente, in sensul unui
sistem de organe ce au menirea să infăptuiască activitatea jurisdicţională, distinct
de puterea legiuitoare ş de cea executivă, fiind capabil să se sustragă influenţelor
acestora.
La art. 217 alin. (1), textul „pentru prezentarea informaţiilor care ar putea
prejudicia corectitudinea judecării cauzelor şi/sau confidenţialitatea urmăririi
penale " urmează a fi exclus, ţinând cont de statuările antereferite, completate
mutatis mutandis cu judecăţile de valoare propagate din jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, oferite cu ocazia pronunţării Hotărârii Curţii Constituţionale
nr. 29 din 23.09.2013.
In concreto, potrivit standardelor internaţionale, afirmaţiile privind
necesitatea asigurării independenţei judecătorilor sunt valabile i pentru procurori.
Astfel, conform Linilor directoare ale ONU privind rolul procurorilor:
„4. Statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt capabili să işi
exercite atribuţiile profesionale, fără nicio intimidare, impediment, hărţuire,
ingerinţe necorespunzătoare sau expunerea nejustificată la răspundere civilă,
penală sau de altă natură.". În acelaşi context i Raportul Comisiei de la Veneţia
„Privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar:
Partea II — Organele de urmărire penală", adoptat la cea de-a 85 sesiune plenară
(17-18 decembrie 2010), prevede: „42. Trebuie luat in considerare faptul că există
un risc de presiune populistă in anumite cauze ce pot apărea in faţa Parlamentului,
dar şi faptul că responsabilitatea in faţa acestuia poate pune presiune indirectă
asupra unui procuror care să evite să ia decizii nepopulare sau care să ia decizii
care vor fi populare pentru legislativ. Prin urmare, ar trebui exclusă
responsabilitatea in faţa Parlamentului in cauze individuale cu privire la decizii de
urmărire sau ,neurmărire penală." De asemenea, in jurisprudenţa sa, Curtea
Constituţională a subliniat că singura cale legală de discutare in Parlament a
activită'ţii Procuraturii, este examinarea raportului despre starea legalităţii
ordinii de drept din ţară, precum i despre măsurile "intreprinse pentru redresarea
ei, prezentat anual Parlamentului de către Procurorul General. Astfel, Curtea
subliniază că orice dispoziţie regulamentară care implică posibilitatea citării unui

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004 \DECIZI1 PROTOCOLARE \1L-1 10-2026 \ 1 [Link]

 35

judecător, procuror în faţa unei comisii parlamentare de anchetă "incalcă evident

dispoziţiile constituţionale care statuează separaţia puterilor în stat, independenţa
judecătorilor i procurorilor i supunerea lor numai legii.
Prin urmare, orice citare a judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor de urrnărire
penală, ofiţerilor de investigaţii, avocaţilor şi avocaţilor stagiari în faţa comisiilor
de anchetă constituite de Parlament urmează a fi exclusă cu preeminenţă,
exceptând doar cazurile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) i b) din proiect.
Art. 218 prevede publicarea hotărârii Parlamentului i a raportului comisiei
pe site-ul oficial, precum i publicarea informaţiilor despre măsurile intreprinse
ulterior de autorităţile vizate. insă, în cauzele care ating securitatea naţională sau
apărarea, ar trebui prevăzută posibilitatea unui raport public i a unui raport/anexe
atribuit(e) la secret de stat, accesibile numai persoanelor autorizate. Altfel,
mecanismul de control parlamentar poate intra "in coliziune cu obligaţiile de
protejare a informaţiei atribuite la secret de stat. Pentru a evita divulgarea
informaţiilor sensibile, se propune completarea art. 218 cu un alineat "in
următoarea redacţie:
„in cazul in care raportul comisiei de anchetă conţine informaţii atribuite la
secret de stat sau alte informaţii a căror divulgare ar putea afecta securitatea
naţională sau apărarea statului, se intocmeşte o versiune publică a raportului, iar
anexele sau compartimentele care conţin astfel de informaţii se prezintă cu
respectarea regimului aplicabil i a nivelului de secretizare stabilit de autoritatea
emitentă."
La art. 225 din proiect, competenţele care ar urma să fie atribuite
Parlamentului depăşesc atribuţiile conferite prin Constituţia Republicii Moldova
şi legislaţia naţională privind tratatele internaţionale. Art. 66 din Legea Supremă
menţionează că organul legislativ al statului ratifică, denunţă, suspendă i anulează
acţiunea tratatelor internaţionale incheiate de Republica Moldova. Legea
nr. 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova detaliază
aceste proceduri. Astfel, concluzionăm că incheierea unor tratate internaţionale nu
poate reprezenta prerogativa Parlamentului.
Conform prevederilor art. 46 din Convenţia de la Viena privind dreptul
tratatelor din 1969, dacă un stat exprimă consimţământul de fi legat printr-un tratat
cu violarea vădită a unei dispoziţii a dreptului său intern privitoare la competenţa
de a incheia tratate, această circumstanţă poate fi invocată ca viciu de
consimţământ.
Prin urmare, incheierea tratatelor interparlamentare se poate regăsi in noul
act normativ doar sub rezerva că acestea nu vor reprezenta tratate internaţionale
nu vor crea angajamente juridice internaţionale pentru Republica Moldova. 0
soluţie alternativă în acest sens ar fi substituirea cuvintelor „tratate
interparlamentare" cu cuvintele „inţelegeri interparlamentare", precum
includerea cuvintelor „in conformitate cu legislaţia naţională in domeniu" in toate
cele trei alineate, pentru a evita instituirea unor noi proceduri i pentru a exclude
caracterul interpretabil al normei.

Z: \ I .DRAN-DTAN 2026\ 004 \DECIZII PROTOCOLARE \IL-110-2026 \[Link]

 36

Concomitent, la art. 225 alin. (1), cuvintele „poate deveni membru al

organizaţiilor internaţionale i regionale" necesită a fi excluse. În cadrul
organizaţiilor internaţionale, statutul de membru este conferit ţării, chiar dacă
organizaţia realizează activităţi specifice anumitor structuri de stat concrete
indiferent de nivelul participării. Astfel, conform procedurilor, pentru a deveni
parte a unei organizaţii internaţionale, statele semnează/ratificăladeră/acceptă/
acced la tratate internaţionale, or, din cele menţionate mai sus, aceasta depăşeşte
atribuţiile forului legislativ. Respectiv, pentru a deveni parte in organizaţii
internaţionale urmează a fi respectate procedurile Legii nr. 595/1999.
La art. 237 alin. (3), cuvintele „cont trezorerial" se vor substitui cu cuvintele
„conturi trezoreriale".
La art. 240 se sugerează expunerea lit. n) in următoarea redacţie:
„n) gestionarea alocaţiilor bugetare, evidenţa contabilă şi raportarea
bugetului Secretariatului Parlamentului, în conformitate cu prevederile
Legii finanţelor publice i responsabilităţii bugetare nr. 181/2014 şi metodologiei
conexe;".
La art. 241, alin. (1) prevede intrarea în vigoare a Codului la 1 septembrie
2026, iar art. 242 stabileşte că proiectele de acte normative examinate conform
procedurii prevăzute de Regulamentul Parlamentului abrogat se vor examina in
continuare în Parlament conform cerinţelor prezentului Cod, de la faza la care au
rămas. in acest context, se constată că formularea „de la faza la care au rămas"
este ambiguă i susceptibilă de interpretări neuniforme. Astfel, în situaţia în care
un proiect de act normativ se află intre lectura I i lectura II, acesta a fost deja
examinat şi votat in prima lectură în temeiul unui regim juridic anterior. Aplicarea
noilor reguli de procedură i de formă asupra unor proiecte iniţiate i parţial
examinate sub imperiul reglementărilor anterioare poate avea caracter retroactiv
şi este de natură să afecteze principiul securităţii juridice ş al previzibilităţii
normei. Prin urmare, se recomandă clarificarea regimului tranzitoriu aplicabil
acestor situaţii, inclusiv prin stabilirea unor reguli distincte pentru proiectele aflate
în diferite etape ale procesului legislativ, în vederea evitării aplicării retroactive a
noilor prevederi.
La art. 241 alin. (2), se va indica sursa de publicare a actului normativ ce se
propune a fi abrogat.
Subsecvent, se constată că sintagma „preşedintele şedinţei" este utilizată pe
tot parcursul proiectului, fără a fi clar stabilită persoana care exercită această
funcţie, motiv pentru care se recomandă clarificarea acesteia, în vederea
delimitării faţă de alte funcţii prevăzute de proiect (Preşedintele Parlamentului,
preşedinţii comisiilor).
La utilizarea abrevierilor se va ţine cont că, In conformitate cu art. 54
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 100/2017, exprimarea prin abrevieri (prescurtări) a
unor denumiri sau termeni se poate face numai după explicarea acestora "in text, la
prima folosire.

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZII PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 37

in cuprinsul proiectului se observă preluarea sau reformularea unor

dispoziţii deja consacrate de Constituţia Republicii Moldova, de exemplu,
prevederi referitoare la mandatul deputaţilor, exercitarea votului parlamentar sau
cazurile de dizolvare a Parlamentului. in vederea respectării exigenţelor de
.claritate, coerenţă i previzibilitate normativă, se recomandă substituirea
dispoziţiilor cu caracter repetitiv prin norme de trimitere la dispoziţiile
constituţionale incidente, in scopul evitării paralelismelor normative şi al
eventualelor necorelări in cazul modificării ulterioare a cadrului constituţional.
Normele referitoare la raporturile Parlamentului cu autorităţile
administraţiei publice centrale necesită completare cu garanţii procedurale clare
privind solicitarea participării reprezentanţilor autorităţilor executive la şedinţele
plenare sau ale comisiilor parlamentare.
Astfel, se consideră oportună reglementarea expresă a obligaţiei transmiterii
invitaţiei oficiale Intr-un termen rezonabil, cu indicarea obiectului audierii,
precum şi a posibilităţii desemnării unui reprezentant competent in cazul
imposibilităţii participării conducătorului autorităţii vizate.
Totodată, urmează a fi prevăzute situaţiile obiective care pot impiedica
participarea, inclusiv cazurile operative urgente sau alte circumstanţe justificate.
0 asemenea intervenţie normativă este necesară pentru asigurarea
echilibrului instituţional i evitarea afectării nejustificate a activităţii autorităţilor
executive, inclusiv a structurilor care exercită atribuţii permanente in domeniul
ordinii publice, securităţii i gestionării situaţiilor de urgenţă.
Dispoziţiile referitoare la şedinţele inchise sau la examinarea informaţiilor
sensibile necesită completare cu prevederi exprese privind respectarea regimului
juridic al informaţiilor clasificate i al altor categorii de informaţii protejate de
lege.
Astfel, se consideră oportună reglementarea expresă a accesului limitat al
persoanelor autorizate, a obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii asupra
informaţiilor comunicate in cadrul acestor şedinţe, a interdicţiei divulgării datelor
obţinute în exercitarea atribuţiilor funcţionale, precum i a răspunderii In condiţiile
legii pentru divulgarea neautorizată a acestora.
Având in vedere că in cadrul activităţii parlamentare pot fi examinate
subiecte ce vizează securitatea statului, ordinea publică, prevenirea şi combaterea
criminalităţii ori gestionarea situaţiilor excepţionale, instituirea unor asemenea
garanţii normative este necesară pentru protejarea interesului public i prevenirea
vulnerabilităţilor instituţionale.
Se consideră oportună completarea proiectului cu prevederi privind
asigurarea continuităţii funcţionării Parlamentului in situaţii excepţionale, inclusiv
In caz de stare de urgenţă, de asediu sau de război, crize majore de securitate sau
alte circumstanţe care pot afecta desfăşurarea normală a activităţii instituţionale.
in acest sens, urmează a fi examinate soluţii normative referitoare la
convocarea i desfăşurarea şedinţelor prin mijloace securizate, exercitarea votului
prin proceduri alternative prevăzute de lege, instituirea măsurilor de acces

Z: \ [Link]-DTAN 2026 \004\DECIZI1 PROTOCOLARE\IL-110-2026\[Link]

 38

controlat, precum i protejarea infrastructurii critice i a sistemelor informaţionale

utilizate în activitatea Parlamentului.
proiectul urmează a fi analizat suplimentar sub aspectul compatibilităţii
prevederilor propuse cu normele legale în vigoare care reglementează statutul,
atribuţiile, competenţele i modul de organizare a altor autorităţi publice aflate "in
raporturi instituţionale cu Parlamentul. in special, autorul proiectului urmează să
argumenteze dacă obligaţiile noi instituite prin proiect se circumscriu
competenţelor deja stabilite ale autorităţilor vizate sau dacă acestea presupun
extinderea mandatului instituţional existent, situaţie în care se impune revizuirea
corespunzătoare a cadrului normativ conex, în vederea asigurării coerenţei
legislative i evitării suprapunerilor de competenţă.
in măsura în care proiectul generează impact asupra structurii
administrative, necesarului de personal, cheltuielilor bugetare sau mecanismelor
logistice de funcţionare, aceste elemente urmează a fi reflectate distinct în nota de
fundamentare, în conformitate cu exigenţele Legii nr. 100/2017, cu indicarea
costurilor estimative, a surselor de finanţare şi, după caz, a măsurilor
administrative necesare pentru implementarea noilor reglementări.
În acelaşi timp, in vederea imbunătăţirii textului proiectului de lege sugerăm
examinarea suplimentară a oportunităţii completării acestuia cu reglementări ce
vizează:
- regimul de lucru al Parlamentului (art. 102 din Regulamentul
Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797/1996).
- ridicarea imunităţii parlamentare, care nu este consemnată in proiectul de
lege, având o reglementare mult mai detaliată la titlul II capitolul 5 din
Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797/1996.
Sub acest aspect, se constată lipsa unor elemente esenţiale ale procedurii,
precum modul de sesizare a Parlamentului de către Procurorul General, termenele
de examinare, etapele procedurale in cadrul comisiei competente, garanţiile
dreptului la apărare ale deputatului vizat, precum şi procedura de adoptare a
hotărârii în plenul Parlamentului. Necesitatea reglementării acestor aspecte >in
cuprinsul Codului derivă din mai multe considerente.
in primul rând, procedura de ridicare a imunităţii parlamentare constituie o
ingerinţă in statutul constituţional al deputatului şi, concomitent, o condiţie
prealabilă pentru realizarea actului de justiţie penală. Prin urmare, aceasta trebuie
să fie reglementată prin norme clare i previzibile, care să asigure un just echilibru
intre independenţa mandatului parlamentar i interesul public privind tragerea la
răspundere penală.
in al doilea rând, în contextul în care proiectul Codului urmăreşte
codificarea şi sistematizarea normelor procedurale parlamentare, omiterea unei
proceduri de o asemenea importanţă contravine scopului actului normativ,
generând fragmentare normativă i dificultăţi de aplicare.
in al treilea rând, deşi Legea nr. 39/1994 despre statutul deputatului in
Parlament conţine anumite prevederi în materie, acestea au un caracter general

Z: \ [Link]-DTAN 2026\004 \DECIZII PROTOCOLAREUL-110-2026\[Link]

 39

nu acoperă exhaustiv procedura. Mai mult decât atât, proiectul prevede abrogarea
Regulamentului Parlamentului (Legea nr. 797/1996), act care dezvoltă in prezent
această procedură, ceea ce creează riscul apariţiei unui vid legislativ.
in al patrulea rând, lipsa unei reglementări clare este susceptibilă să afecteze
legalitatea actelor procesuale ulterioare, inclusiv sub aspectul respectării
garanţiilor procesuale i al evitării arbitrariului in examinarea demersurilor de
ridicare a imunităţii.
Prin urmare, se impune completarea proiectului Codului cu un capitol
distinct care să reglementeze detaliat procedura de ridicare a imunităţii
parlamentare, incluzând cel puţin condiţiile i modul de sesizare, competenţele
comisiei de profil, termenele procedurale, drepturile deputatului vizat, precum
mecanismul de adoptare a hotărârii de către plenul Parlamentului.
Conţinutul proiectului Codului cu privire la organizarea i funcţionarea
Parlamentului este susceptibil de imbunătăţiri din punctul de vedere al redactării
al normelor de tehnică legislativă. in subsidiar, invederăm că autorul proiectului
unnează a se conforma prevederilor art. 54 din Legea nr. 100/2017 ş a expune
conţinutul proiectului "intr-un limbaj simplu, clar i concis, pentru a exclude orice
echivoc, cu respectarea regulilor gramaticale, de ortografie i de punctuaţie.
in contextul celor expuse, Guvernul comunică susţinerea proiectului
Codului cu privire la organizarea i funcţionarea Parlamentului, cu luarea in
considerare a obiecţiilor i recomandărilor menţionate in prezentul Aviz.

Z:\l .DRAN-DTAN 2026 \004 \DECIZII PROTOCOLAREIL-110-2026\[Link]