Dosarul nr.

1-81/19 (18-1-1439-27032019)

SENTINŢĂ
în numele Legii

03 aprilie 2026 orașul Căușeni

Judecătoria Căușeni (sediul Central)

Instanţă compusă din:
Preşedintele şedinţei, judecătorul Colun Svetlana
Grefieri Vîrtosu Ana, Verhovețchi Doina, Vartic Liliana-Iuliana, Agapi Diana
Cu participarea:
Procurorului Flocea Lilia
Apărătorilor Demian Grigore și Bragoi Andrei
Avocatului Parpalac Aurelia
Reprezentantului legal al părții vătămate minore Roșca Vitalie
examinând în şedinţă de judecată publică cauza penală cu învinuirea lui:
Niculcea Tamara, născută la *****, codul personal *****, domiciliată
*****, cetățeancă a Republicii Moldova, studii medii, angajată în cîmpul
muncii, căsătorită, are un copil minor la întreținere, nu dispune de grad de
dizabilitate, titluri speciale, grade de calificare şi distincţii de stat, posedă
limba în care se desfășoară procesul, anterior nu a fost judecată,

Bălan Aliona, născută la *****, codul personal *****, domiciliată *****,

cetățeancă a Republicii Moldova, studii medii, angajată în cîmpul muncii,
căsătorită, are un copil minor la întreținere, nu dispune de grad de
dizabilitate, titluri speciale, grade de calificare şi distincţii de stat, posedă
limba în care se desfășoară procesul, anterior nu a fost judecată,
ambele în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal.
Termenul de examinare a cauzei: de la 27 martie 2019 pînă la 03 aprilie 2026.
Procedura de citare legal executată.
Acuzatorul de stat a solicitat recunoașterea vinovăției inculpatelor în comiterea
infracțiunii imputate, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4
ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei cu regim semiînchis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții în instituții de învățămînt pe un termen de 5 ani, fiecăruia. În
temeiul art. 90 Codul Penal a suspenda condiționat executarea pe o perioadă de
probațiune de 2 ani, fiecăruia. A încasa în mod solidar cheltuielile judiciare suportate.
Apărătorii inculpatelor – avocații Demian Grigore și Bragoi Andrei au solicitat
achitarea inculpatelor, din motiv că ele nu au comis fapta imputată.
Avocatul părții vătămate – Parpalac Aurelia și reprezentantul legal al părții vătămate
minore Roșca Vitalie au fost de acord cu poziția procurorului și au solicitat admiterea
acțiunii civile.
Inculpatele au solicitat să fie achitate, deoarece ele nu au comis fapta imputată.
 În baza materialelor din dosar și a probelor administrate în ședința de judecată, instanța
de judecată,

A C O N S T A T A T:

Niculcea Tamara, activând în baza Ordinului directorului ***** nr. ***** din *****,
în calitate de ***** și fiind în virtutea art. 123 alin. (2) din Codul Penal, persoană publică
și acționând cu titlu oficial, deoarece i s-au atribuit anumite drepturi și obligații în
vederea exercitării atribuțiilor autorității publice în domeniul educației, acționând contrar
prevederilor:
art. 37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York,
care în Republica Moldova a intrat în vigoare la 25.02.1993 și conform căreia statele părți
vor veghea ca nici un copil sa nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,
inumane sau degradante;
art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a
aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante;
art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, conform
căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante;
art. 135 alin. (1) lit. i) din Codul Educației, conform căruia este obligată să nu admită
tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice formă și aplicarea nici unei
forme de violență fizică sau psihică;
art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, conform căruia statul
ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formă de exploatare,
discriminare, violență fizică și psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime,
grosolană, disprețuitoare, insultele și maltratările;
pct. 6 subpct. 1) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin Ordinul
Ministerului Educației nr. 861 din 07.09.2015, conform căruia în relațiile cu elevii, copiii
cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare sunt obligate să
respecte și să asigure ocrotirea sănătății fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:
neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării sub orice formă și
aplicării nici unei forme de violență fizică sau psihică;
asigurarea protecției fiecărui copil, prin denunțarea formelor de violență fizică
exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijență sau de
exploatare a elevilor, copiilor;
neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual, fiind obligată în
virtutea funcției deținute să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice, a comis
tratament degradant asupra copilului *****, aflat în custodia autorității publice și sub
răspunderea personală, despre care știa cu certitudine că este minor, în următoarele
circumstanțe.
 La 22.06.2017, pe parcursul zilei, copilul ***** a avut probleme ***** și nefiindu-i
acordat ajutorul medical necesar, în jurul orei 17.00, în timp ce se afla pe terenul de joacă
din curtea grădiniței sub supravegherea ***** Tamara Niculcea, rezultat al vârstei
fragede și imposibilității de a-și coordona instinctele fiziologice, nu a reușit să meargă în
grupă să-și satisfacă necesitățile fiziologice și și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în
pantaloni.
*****, reacționând stresant la situația jenantă în care se afla, s-a apropiat de ajutorul
de ***** Tamara Niculcea, plângând, iar numita, urmărind scopul intimidării acestuia și
întru demonstrarea supremației sale și cauzării intenționate a suferințelor psihice prin
intimidare, umilire și înjosire a demnității și onoarei și fiind în stare să înțeleagă că aceste
acțiuni pot duce la deformarea personalității victimei în virtutea vîrstei sale fragede, a
strigat la el în prezența celorlalți copii, folosind vocabular inacceptabil unui cadru
didactic și anume: ”Ce ragi?”.
Bălan Aliona, activând în baza Ordinului directorului ***** nr. ***** din *****, în
calitate de ***** și fiind în virtutea art. 123 alin. (2) din Codul Penal, persoană publică și
acționând cu titlu oficial, deoarece i s-au atribuit anumite drepturi și obligații în vederea
exercitării funcțiilor autorității publice în domeniul educației, acționând contrar
prevederilor:
art. 37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York,
care în Republica Moldova a intrat în vigoare la 25.02.1993 și conform căreia statele părți
vor veghea ca nici un copil sa nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,
inumane sau degradante;
art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a
aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante;
art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, conform
căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante;
art. 135 alin. (1) lit. i) din Codul Educației, conform căruia este obligată să nu admită
tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice formă și aplicarea nici unei
forme de violență fizică sau psihică;
art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, conform căruia statul
ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului, protejând-l de orice formă de exploatare,
discriminare, violență fizică și psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime,
grosolană, disprețuitoare, insultele și maltratările;
pct. 6 subpct. l) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin Ordinul
Ministerului Educației nr. 861 din 07.09.2015, conform căruia în relațiile cu elevii, copiii
cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare sunt obligate să
respecte și să asigure ocrotirea sănătății fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:
neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării sub orice formă și
aplicării nici unei forme de violență fizică sau psihică;
asigurarea protecției fiecărui copil, prin denunțarea formelor de violență fizică
exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijență sau de
exploatare a elevilor, copiilor;
neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual, fiind obligată în
virtutea funcției deținute să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice, a comis
tratament inuman și degradant asupra copilului *****, aflat în custodia autorității publice
și sub răspunderea personală, despre care știa cu certitudine că este minor, în următoarele
circumstanțe.
La 22.06.2017, pe parcursul zilei, copilul ***** a avut probleme ***** și nefiindu-i
acordat ajutorul medical necesar, în jurul orei 17:00, în timp ce se afla pe terenul de joacă
din curtea grădiniței sub supravegherea ***** Niculcea Tamara, rezultat al vârstei
fragede și imposibilității de a-și coordona instinctele fiziologice, nu a reușit să meargă în
grupă să-și satisfacă necesitățile fiziologice și și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în
pantaloni.
Bălan Aliona l-a luat pe copilul ***** de pe teren în grupă pentru a-l aduce în ordine
și totodată, urmărind scopul intimidării acestuia și întru demonstrarea supremației sale și
cauzării intenționate a durerilor și a suferințelor fizice și psihice și fiind în stare să
înțeleagă că aceste acțiuni pot duce la deformarea personalității victimei în virtutea
vârstei sale fragede, trăgându-l de mâină, l-a pus în taz să-l spele, l-a izbit și i-a aplicat o
lovitură cu pumnul la piciorul stâng și ca rezultat, ***** a căzut din taz, cauzându-i
vătămare corporală neînsemnată, iar în scopul umilirii, batjocoririi și înjosirii demnității
și onoarei copilului, l-a murdărit pe față cu *****.
Fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești, inculpata Niculcea Tamara a declarat
că, învinuirea îi este clară, vina nu o recunoaște, dorește să facă declarații. Ea activează în
calitate de asistent de ***** în *****, începând cu anul ***** până în prezent. La data
de 22 iunie 2017 era la serviciu, în sala de grupă. ***** Aliona Bălan a sunat-o și a
chemat-o la terenul de joacă să stea cu copii rămași pe teren, deoarece un băiețel ***** a
făcut *****. Cu toate ca era pregătită de a merge acasă Aliona a mers să schimbe copilul.
Ea a rămas cu câțiva copii pe terenul de joacă. În timpul cela au venit părinții copilului
***** tatăl Roșca Vitalie și mama Roșca Cristina și au început a striga cu cuvinte
murdare, necenzurate chiar să sară la bătaie tata Roșca Vitalie. Nu a reușit să explice ce s-
a întâmplat și ei au început a striga ca îi va îneca fata așa cum s-a înecat și a doua fată a
sa. A rămas pe teren plângând. Olesea Oxani le-a făcut observații părinților să nu strige
cu cuvinte necenzurate, deoarece este instituție de învățământ și sunt copii pe terenul de
joacă și lucrătorii grădiniței. Motivul insultărilor a fost din cuvintele lor, că nu a avut
grijă de copil. Ajutorii de *****i seara petrec copii la teren apoi plecă în grupă și
pregătesc grupa pentru a doua zi. Nici nu s-a apropiat de copilul soților Roșca. Cazul a
avut loc în jurul orelor 17:00, era pe cale să plece acasă. Discuția dintre ea și soții Roșca
nu a durat mult. Dumnealor au insultat-o și au plecat de la teren. Își face obligațiunile
după regulament. Nu recunoaște nimic din învinuire. Copilul a frecventat altă grupă după
care a fost adus în grupa lor după vârstă. Nu cunoaște ce prezenta copilul la momentul
dat. Copilul avea ***** era îmbrăcat în șorți și maiou. Cu Aliona Bălan au observat că la
piciorul stîng în partea de jos copilul avea o vânătaie mică. *****ul Aliona a întrebat-o
pe mama copilului dimineața de vânătaie, dumneaei i-a spus că este o înțepătura de la
țânțari, nu este nimic grav îi va trece. Cu ***** dimineața când vin copii trebuie să
controleze copii este o obligațiune de serviciu. În cazul în care vine un copil cu o
vânătaie, trebuie să anunțe sora medicală, directorul și poliția. Dar în căzul cu ***** i-a
comunicat șefei de grădiniță Claudia Matișevschi. Dumneaei a spus că dacă părintele a
zis că este totul bine sa-l lăse în continuare la grădiniță. La momentul cela, sora medicală
Dina Ivanov nu era la lucru. Nu își aduce aminte daca l-a văzut sora medicală pe ***** în
acea dimineață. Alte vânătăi sau leziuni corporale în timpul zilei nu au apărut. Vânătaia
era de culoare neagră. Copilul nu a fost la grădiniță într-o zi de luni, apoi a fost în
decursul săptămânii.
Fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești, inculpata Bălan Aliona a declarat că,
învinuirea îi este clară, vina nu o recunoaște, dorește să facă declarații. Ea activează din
anul ***** până în prezent în calitate de ***** în *****. Pe data de 21 iunie 2017
copilul ***** fiind adus la grădiniță în prima jumătate a zilei s-a jeluit de *****. A
telefonat-o pe mama copilului Roșca Cristina și i-a spus că copilul are *****. După copil
a venit tatăl Roșca Vitalie la orele 10:00. A doua zi pe 22 iunie 2017 copilul a venit la
grădinița cu mama sa Roșca Cristina. A întrebat starea de sănătate a copilului, la care
mama a spus ca totul este bine. Stând de vorba cu mama copilului a observat că la
piciorul stîng în partea de jos, copilul avea o vânătaie. A întrebat-o pe mamă ce s-a
întâmplat, la care a spus că este o înțepătură de țîntar și nu este nimic strașnic. Tot în acea
zi în a doua jumătate a zilei, în jurul orelor 17:00 fiind cu copii pe terenul de joaca
aflându-se la măsuța de la teren servea câțiva copii cu apă. În acest timp au venit câțiva
copii și i-au spus că ***** a făcut *****. Când a ajuns în căsuța de pe teren, copilul era
murdar în întregime. Copilul avea *****. El lua cu mînuțele de pe picior și se ștergea de
tricou. L-a luat de mînuță și a mers în grupă. S-a uitat în dulăpior avea doar o singură
pereche de sorți. După care a mers în sală de baie și într-o cratiță mică a spălat copilul. I-a
schimbat doar sorții, tricoul nu l-a schimbat deoarece nu avea altul la schimb. A luat
copilul de mînă și a ieșit afară. La intrarea în instituție se afla mama copilului și tatăl său
care au început a striga la ea, ce s-a întâmplat cu copilul lor. A început să le explice, dar
părinții strigau foarte tare și nu a fost auzită. Au luat copilul și au plecat acasă. Nu a
aplicat nici o violență față de copil. Aproximativ un an a fost în grupa sa copilul. A fost
mereu în relații bune cu familia Roșca pînă la cazul dat. Dimineața a văzut doar ea și
mama copilului vânătaia de pe piciorul copilului. În pozele care au fost date de părinții,
unde se vede tricoul murdar, nu a putut să-l înlocuiască cu altul, deoarece nu avea altul de
schimb.
Cu toate că inculpatele nu au recunoscut vinovăția lor în cele imputate, vinovăția lor a
fost demonstrată pe deplin, prin cumulul următoarelor probe administrate în cadrul
urmăririi penale și cercetate în cadrul cercetării judecătorești.
Declaraţiile părţii vătămate minore *****, care fiind audiat la data de 21.07.2017, în
condiții speciale prevăzute la art. 1101 din Codul de Procedură Penală, a declarat că:
- Mă numesc *****.
- Am *****
- La grădiniță nu-mi place.
- Nu vreu la grădiniță, acolo nu e bine.
 - Mă bate o tanti rea.
- Doamna Aliona e tanti cea rea.
- La altă grădiniță nu vreau.
- Tanti aceea nu-mi dă pace.
- La grădiniță nu am cu cine mă juca.
- Nu mai vreu să mai merg la grădiniță.
- Cu fetițele și băiețeii nu mă jucam, nici cu jucăriile.
- Nu mă jucam cu nimeni.
- Nu făceam nimic la grădiniță.
- La grădiniță nu vreu să mai merg, nu-mi place.
- Acolo nu-mi place de doamna Aliona.
- Doamna Aliona e *****.
- Nu vreau să merg nici la o altă grădiniță.
- La grădiniță nu sunt puternic.
- Nu vreau să mă mai duc să mă joc cu *****.
- La grădiniță nu-mi dau pace.
- Nu-mi place de educatoare.
- La grădiniță nu vreau fiindcă mă tem că o să mă bată tanti Angela.
- Tanti Angela m-a bătut.
- La altă grădiniță nu vreau fiindcă o să mă bată și acolo.
- Pe dădacă o cheamă doamna Tamara.
- Doamna Tamara e altă doamnă, nu-mi place de dînsa că nu-mi dă pace.
- Doamna Tamara o ras la mine.
- Doamna Aliona este rea, m-a izghit de mînă.
- Amuia și iară m-a izghit.
- Nu-mi place nici de doamna Tamara nici de doamna Aliona (f.d. 25 - 27).
Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, reprezentantul legal al părții vătămate
minore Roșca Vitalie a declarat că, pe Oxani Olesea o cunoaște. Ea i-a făcut observație să
nu vorbească urât, că se află pe teritoriul grădiniței. Atunci a spus ”că o să vă frec un
control aici, că dracii o să vă ieie”. Cazul a avut loc în jurul orei 17:00, părinții luau copii
acasă. Acolo mai erau careva părinți, dar nu a văzut cine anume. El nu i-a comunicat lui
Oxani Olesea nimic despre cazul cu *****. Nu cunoaște dacă soția i-ar fi spus ceva lui
Oxani Olesea. Atunci cînd s-a apropiat de teren a întrebat de Niculcea Tamara ce s-a
întâmplat. Apoi a mers la ușa de la intrare în grupă și a întrebat ce s-a întîmplat. Cînd a
vorbit cu Niculcea Tamara nu a observat alte persoane în jur. Acțiunea civilă o susține.
Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, martorul Roșca Cristina a declarat că,
este mama lui *****. Până la caz cu Bălan Aliona și Niculcea Tamara nu a avut careva
relații, decât ca cu *****ul. La data de 22 iunie 2017 a fost telefonată de către Onoi
Corina în jurul orei 17:00 spunându-i că fiul său ***** aflând-se în pavilion pe teritoriul
***** plîngea. S-a apropiat de ajutorul *****ului Niculcea Tamara, la care Niculcea
Tamara i-a reproșat ”ai făcut în pantaloni și ragi”. Îndată au plecat la grădiniță. Onoi
Corina este o doamnă care are copil în altă grupă. Împreună cu soțul au plecat la
grădiniță. Ajungând în incinta grădiniței au plecat la pavilion acolo era doar Niculcea
Tamara cu restul copiilor din grupă. Când au întrebat de Niculcea unde este ***** le-a
răspuns că este în grupă cu Bălan Aliona care s-a dus să îl spele. Au plecat spre grupă, pe
scările grădiniței s-a întâlnit cu ***** care alerga pe scări și plîngea. Din spate se
cobora și Bălan Aliona. ***** era într-o stare deplorabilă, era murdar de ***** atît șorții
și chipul, maioul pînă la jumătate era ud practic pînă sub piept, era murdar în spate pe
umăr, nu ține minte care umăr. Fața și mâinile erau murdare. L-a întrebat ce s-a
întâmplat. Copilul i-a răspuns plîngînd că doamna Aliona l-a bătut. ***** s-a tupilat
într-un colț, era foarte speriat, plîngea. A întrebat-o pe Bălan Aliona pe scări, la primul
etaj jos, ce s-a întâmplat și i-a răspuns nu e de datoria ei să îl spele, altceva nu i-a spus,
doar atît. Atunci ea i-a spus că o să se adreseze la toate instanțele ca să i-a măsuri.
Altceva nu s-a întâmplat atunci la grădiniță. Mâinile lui ***** după ce l-a luat de la
grădiniță erau roșii, la antibraț erau urme roșii cum ar fi fost strîns de ceva, la
piciorul stîng era vînăt, la gamba piciorului. După aceasta l-a luat pe ***** acasă.
Acasă pe ***** Roșca l-a spălat, l-a adus în ordine și l-a lăsat să se liniștească, după
aceea a început a-i da întrebări. ***** i-a spus că îl durea burta cînd era în pavilion, dar
s-a temut să se ducă la veceu, s-a apropiat de Niculcea Tamara și a început a plînge.
Niculcea Tamara a strigat că ”a-i făcut în pantaloni și ragi” și împrejurul lui s-a
adunat toată grupa. Toate acestea i-a comunicat *****. Bălan Aliona l-a luat de mâini
și l-a zgâlțâit și a plecat cu el în grupă. Acolo a turnat apă rece într-un taz și l-a spălat,
în paralel îl lovea pe față și îl întreba ”ce pute”. Bălan Aliona l-a lovit pe ***** cu
pumnul la picior și l-a împins în așa mod că a căzut cu tot cu taz. După aceea i-a dat
șorții lui de schimb și a coborât pe scări. Din ziua aceea ***** a refuzat să meargă la
grădiniță și ca urmare toată vara din anul 2017 a stat acasă. Din toamna anului 2017,
au plecat la altă grădiniță. ***** a rămas foarte stresat de la cazul acesta, chiar și acum
după 6 ani ***** ține minte acest caz. În momentul când Bălan Aliona îl spăla în taz
pe ***** îl mânjea cu mâinile pe față cu ***** și îl întreba dacă pute. Ea nu își
amintește dacă a întrebat-o pe Tamara Niculcea despre situația la pavilion ”ai făcut pe
tine și acum ragi”. Soțul a rămas acolo ea a plecat, după caz nu a mai vorbit cu Niculcea
Tamara. ***** nu are alergie. Atunci copilul avea *****, peste două săptămâni avea să
împlinească 4. Acum este școlar. ***** se dezvoltă normal, din fericire nu stă la evidență
la psihiatru sau psiholog. Susține cele declarate la urmărirea penală. ***** i-a comunicat
că Bălan Aliona a pus apă rece în taz și îl spăla în taz. ***** își amintește de cazul dat de
exemplu: i-a spus soțului că au ședința de judecată, la care ***** i-a spus: ”iar cu
doamna Aliona Bălan care m-a bătut și m-a mânjit”. Cînd îl duceau la grădiniță pe
fratele său mai mic ***** își mai amintește despre cazul dat ”mama da ții minte ce s-a
întâmplat cu mine la grădinița aceasta”. În restul cazurilor ei se străduie să nu atingă
tema dată. În ziua cînd a avut loc cazul, dimineața înainte de grădiniță ea l-a îmbrăcat pe
*****. În acea dimineață ***** vânătăi sau julituri nu avea, doar niște pișcături de
insecte.
Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, martorul Onoi Corina a declarat că,
cunoaște Familia Roșca, sunt ***** și sunt în relații normale. Pe Bălan Aliona o cunoaște
doar faptul că este vecina sa, locuiesc într-un bloc. Pe Niculcea Tamara nu o cunoaște.
Nu are nici un fel de relații cu inculpatele. În anul 2017 într-o lună de vară, ziua nu o ține
minte, după ora 16:00 a mers să își ia copilul de la *****, copii erau deja pe terenul de
joacă. Trecând pe lângă terenul de alături era Bălan Aliona și i-a fost atrasă atenția
replica lui Niculcea Tamara ”ce ragi”, după care a întors capul și a văzut un băiețel ce
sta în fața dădăcii. A văzut spatele copilului că era murdar de o substanță cafenie, copilul
era în șorți, maiou și chipiu. Nu a înțeles deodată că este *****, pe ***** îl cunoaște.
***** plîngea. A luat fata de la teren ca să meargă spre casă, între timp Bălan Aliona
văzând agitația s-a apropiat de băiat l-a luat de mâină și l-a tîrît în grădiniță. *****
plângea, era speriat, se vedea clar că nu vrea să meargă. A decis să o sune pe mama
copilului Roșca Cristina, să vină să îl i-a acasă. Era la o distanță de 10 metri dintre ea și
terenul de joacă unde era copilul *****. A vorbit cu Cristina Roșca, a întrebat-o dacă
***** Roșa este la grădiniță și dacă este în chipiu roșu. La care i-a răspuns că da, i-a spus
să-și i-a schimburi și să vină urgent la grădiniță. Mai târziu, seara în aceeași zi, Roșca
Cristina i-a spus că ***** a fost bătut, înjosit, umilit și dacă poate să fie martor. A
acceptat să fie martor, deoarece nu tolerează așa tip de comportament față de un copil.
Fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, martorul Oxani Olesea a declarat că, pe
inculpate le cunoaște, sunt în relații colegiale, colege de muncă. Din sală pe altcineva nu
cunoaște. Pe reprezentantul legal al părții vătămate îl cunoaște ca părinte a unui copil,
care l-a primit la grădiniță cînd s-a format grupă, nu are careva relații cu ultimul. Ea
activează în calitate de *****. Data nu își amintește cînt a avut loc cazul, era în luna iunie
anul 2017. Dimineața copii au venit la grădiniță, ea era afară la terenul de joacă cu altă
grupă. La terenul de joacă a observat la copilul ***** o inflamație la picior, a întrebat-o
pe Bălan Aliona ce s-a întâmplat. Bălan Aliona i-a spus că ***** are o înțepătură de
țintar și el are alergie la înțepăturile de țintar. După amiază la terenul de joacă s-a
apropiat tatăl lui ***** strigând și insultând-o pe Tamara Niculcea, cu cuvinte urâte și
necenzurate. Ea i-a făcut observație să își amintească unde se află. A mai fost audiată
anterior de procuror. Altceva la caz nu are ce comunica. A fost preîntâmpinată de către
procuror de răspundere penală pentru darea declarațiilor false. Semnătura de la f.d. 61-62
îi aparține. A dat declarații corecte și la anchetă și la ședință de judecată. Ea a crezut că
nu are nici o tangență ce a vorbit dimineața cu Bălan Aliona. Nu a ascuns de instanța de
judecată că ***** a avut ***** cu o zi înainte, care i-ar fi spus Bălan Aliona. Nu a avut
nici un motiv să ascundă, ea nu a schimbat declarațiile, consideră că declarațiile date
astăzi corespund cu cele date la anchetă. Tatăl lui ***** țipa la Tamara Niculcea. Susține
declarațiile date la procurorul Șchiopu Tatiana. Avocații înainte de ședința de judecată,
nu i-au comunicat ce să spună azi în prezența lui Roșca Vitalie.
Vinovăția inculpatelor a mai fost demonstrată și prin următoarele mijloace materiale
de probă administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul cercetării
judecătorești.
2 (două) CD-uri sigilate în plic, pe care se conțin declarațiile părții vătămate minore
*****, făcute în cadrul ședinței de judecată de audiere în condițiile art. 1101 din Codul de
Procedură Penală, audiate în cadrul cercetării judecătorești (f.d. 27A).
Raport de constatare nr. 209 din 26.06.2017, întocmit de către specialist medic legist
din cadrul SML Ștefan Vodă, Ciocoi Sergiu, în concluzia căruia este indicat că: în baza
datelor examinării medico-legale a cet. ***** *****, s-a constatat: echimoză pe gamba
stîngă; care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice prin lovire a unor obiecte dur
contondente, cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele
indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.
Luînd în considerație localizarea leziunii corporale, mecanismul de formare, formarea
lor de la căderea corpului din poziția verticală și lovire de aceasta e puțin probabil. (f.d.
40 - 41).
Raport de expertiză judiciară nr. 169/D din 07.08.2017, întocmit de către specialist
medic legist din cadrul SML Ștefan Vodă, Ciocoi Sergiu, în concluzia căruia este indicat
că: în rezultatul examinării medico-legale a documentelor medicale prezentate pe numele
cet. ***** *****, s-a constatat: o echimoză pe gamba stîngă în 1/3 medie; care a fost
cauzată în rezultatul acțiunii traumatice prin lovire a unui obiect dur, contondent, (posibil
prin lovire cu pumnul sau în urma strîngerii puternice de mînă) posibil în timpul și
circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.
Luînd în considerație localizarea leziunii corporale, mecanismul de formare, formarea
lor de la căderea corpului din poziția verticală de plan fix și lovire de aceasta e puțin
probabil. (f.d. 42 - 44).
Raportul de expertiză judiciară nr. 541 din 19.01.2018 întocmit de către experții
judiciari psihiatri Mardari Elena și Antoci Angela și expertul judiciar psiholog Bucșa
Viorica, în concluzia căruia este indicat că:
***** Vitalie pînă la circumstanțele descrise de el în audieri nu a suferit de careva
tulburări psihice, este fără dereglări psihice.
Minorul ***** Vitalie nu suferă de careva dereglări psihice, este fără dereglări psihice.
Conform stării psihice, expertizatul minor ***** Vitalie are capacitatea de a
conștientiza acțiunile sale conform vîrstei, și poate depune declarații conform vîrstei sale
cu suportul psihologului la ședința de judecată.
Reieșind din particularitățile de vîrstă și condițiile de dezvoltare, expertizatul minor
***** definește relații dependente și de atașament cu părinții săi. Acest fapt este încadrat
în limitele normei și este specific vîrstei minorului.
La momentul examinării, expertizatul minor în contextul dialogului stabilit, a
manifestat indicii de imaginație specifică vîrstei acestuia. Criteriile imaginației sporite,
specifice vîrstei minorului, nu au impact direct asupra declarațiilor minorului.
Funcțiile mnestice ale expertizatului minor *****, nu au putut fi evaluate în
randamentul său de fixare și stocare. Însă, din interviul susținut cu copilul, se desemnează
capacitate funcțională de reproducere a informației sesizate.
Utilizînd metoda observației și a interviului cu expertizatul minor *****, precum și cu
părinții acestora, se determină dezvoltare intelectuală, care corespunde normei de vîrstă.
La momentul examinării, expertizatul minor *****, se desemnează stare
psihoemoțională încadrată în limitele normei de vîrstă. Fapt, care determină posibilitatea
minorului de a participa la ședințele de judecată, solicitat fiind suportul psihologului (f.d.
53 - 56).
Ordinul directorului ***** nr. ***** din *****, conform căruia a fost angajată în
calitate de ***** (f.d. 67).
Copia carnetului de muncă a lui Neculcea Tamara (f.d. 68).
 Copia carnetului de muncă a lui Bălan Aliona (f.d. 69 - 70).
Procesul-verbal de confruntare dintre martorul Roșca Cristina și învinuita Bălan
Aliona din 16.07.2018, în cadrul acestei acțiuni martorul Roșca Cristina a declarat că, la
22.06.2017, cînd l-a adus pe fiul său ***** la grădiniță, acesta nu avea pe corp careva
vânătăi. Seara cînd l-a luat pe ***** acasă, acesta avea la picior o vânătaie. Totodată, fiul
***** i-a declarat că doamna Aliona l-a lovit la picior când îl spăla și l-a izbit de mînă
(f.d. 96 - 98).
Proces-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2018, acțiune procesuală prin care a
fost examinat suportul DVD RW, prezentat de reprezentantul legal al părții vătămate
minore Roșca Vitalie, pe care se conțin 6 fișiere, în care este reprezentat minorul ***** și
hainele acestuia. (f.d. 100).
DVD RW pe care se conțin poze în care este reprezentat minorul ***** și hainele
acestuia. (f.d. 101).
Raport de expertiză judiciară nr. 201802D1706 din 21.08.2018, întocmit de către
expertul judiciar medico-legal Buga Marin din cadrul CML Chișinău, în concluzia căruia
este indicat că: în urma examinărilor medico-legale, în conformitate cu circumstanțele
cazului și întrebările înaintate spre soluționare ajunge la următoarea concluzie: echimoză
la nivelul gambei stîngi, fața posterioară în 1/3 medie, care a fost cauzată în rezultatul
acțiunii traumatice a unui corp contondent dur sau la lovire de acesta, posibil în perioada
de timp indicată, se califică ca vătămare corporală neînsemnată. (f.d. 116 - 118).
Potrivit Recomandării nr. (94)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre ale
Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorului, judecătorii au
obligaţia şi trebuie să deţină puterea de a exercita responsabilităţile judiciare ce le revin în
scopul de a se asigura de aplicarea corectă a legii şi instrumentarea cauzelor în mod
echitabil, eficient şi rapid.
Potrivit art. 51 alin. (1), (2) Codul Penal, Temeiul real al răspunderii penale îl
constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea
penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.
Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii
prevăzute de legea penală.
Conform art. 52 alin. (1), (2) Codul Penal, Se consideră componenţă a infracţiunii
totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracţiune concretă.
Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit
unui articol concret din prezentul cod.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Codul de Procedură Penală, precum şi cu cele
ale art. 21 din Constituţia Republicii Moldova, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de
nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale
– nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
La adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are
statutul de persoană nevinovată; la pronunţarea unei decizii judecătoreşti de condamnare,
prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes, iar soluţia magistraţilor
trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi
înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
Conform art. 93 alin. (1) Codul de Procedură Penală, Probele sînt elemente de fapt
dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau
inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi
la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei.
Potrivit art. 95 alin. (1), (2), (3) Codul de Procedură Penală, Sînt admisibile probele
pertinente, concludente şi utile administrate în conformitate cu prezentul cod.
Chestiunea admisibilităţii datelor în calitate de probe o decide organul de urmărire
penală, din oficiu sau la cererea părţilor, ori, după caz, instanţa de judecată.
Dacă administrarea probelor a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor prezentului
cod, argumentarea inadmisibilităţii probelor se face de către partea care cere respingerea
lor. În caz contrar, obligaţia de a argumenta admiterea lor revine părţii care le-a
administrat sau părţii în favoarea căreia au fost administrate probele.
Conform art. 100 alin. (4) Codul de Procedură Penală, Toate probele administrate în
cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet şi obiectiv. Verificarea
probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,
administrarea de noi probe şi verificarea sursei din care provin probele, în conformitate
cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.
Potrivit art. 101 alin. (1), (2), (3), (4) Codul de Procedură Penală, Fiecare probă
urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi
veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.
Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele
conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate
aspectele şi în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată.
Instanţa de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a
căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură şi să motiveze în hotărîre
admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
În conformitate cu art. 384 alin. (1), (2), (3), (4) Codul de Procedură Penală, Instanţa
hotărăşte asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinţei de condamnare,
de achitare sau de încetare a procesului penal.
Sentinţa se adoptă în numele legii.
Sentinţa instanţei de judecată trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
Instanţa îşi întemeiază sentinţa numai pe probele care au fost cercetate în şedinţa de
judecată.
În conformitate cu art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 din Codul de Procedură
Penală, sentinţa de condamnare se adoptă numai în condiţia în care, în urma cercetării
judecătoreşti, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii a fost confirmată prin
ansamblul de probe exacte, cercetate de instanţa de judecată, când toate versiunile au fost
verificate, iar divergenţele au fost lichidate şi apreciate corespunzător.
 Conform prevederilor art. 6 alin. (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului,
orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în
termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va
hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie
să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul
moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică,
atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun,
sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă cînd, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
Instanța de judecată remarcă că, în privința inculpatelor a fost pornită urmărirea penală
și derulată cu respectarea legislației procesual-penale în vigoare. La fel, în contextul art. 6
al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, inculpatelor
le-a fost adusă la cunoștință atât natura, cauza și probele pe care se fundamentează
acuzația, cât și calificarea juridică care a fost dată faptelor săvârșite de acesta într-o
manieră detaliată prin ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul întocmit, într-o
limbă pe care o cunosc, cu participarea apărătorilor.
În același timp, se impune a preciza că, potrivit prevederilor art. 6 din Convenție, în
dreptul la un proces echitabil se atribuie și necesitatea motivării hotărârii. Sub acest
aspect în cauzele Hiro Balani contra Spaniei, Vandehurk contra Olandei, Ruiz Torija
contra Spaniei și Boldea contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
arătat că art. 6 paragraful 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile.
Amploarea acestei obligații poate varia însă în funcție de natura hotărârii, trebuind avute
în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat în fața instanței,
precum și diferențele existente în fiecare stat contractant cu privire la dispozițiile legale
obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină, aplicabile în această materie.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că obligația instanței de
a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate
(cauza Tatishvili contra Rusiei din 2007). La fel, art. 6 al Convenției implică în special în
sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de
probă ale părților (cauzele Perez împotriva Franței și Van de Hurk împotriva Olandei).
În acest mod, instanța de judecată subliniază că și-a bazat constatările sale pe probele
verbale și în scris prezentate, dar și în analiza faptului dacă acuzările sunt bine justificate
conform standardului de dovadă, care este acel al „în afara dubiilor rezonabile”, or astfel
de dovadă poate rezulta din coexistența deducerilor suficient de puternice, clare și
concordante sau a similarelor prezumției de fapt necombătute, iar adițional, poate fi luat
în considerație comportamentul părților când sunt obținute dovezile (hotărârea Irlanda c.
Regatului Unit din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, p. 65, alin. 161).
La caz, instanța susține că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că, deși
articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu
stabilește reguli privind admisibilitatea probelor, problemă care trebuie să fie
reglementată în primul rând de dreptul național (Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie
2016, § 83), or atunci când Curtea Europeană verifică încălcări ale procedurii de
administrare a probelor, ea constată modul în care această încălcare afectează caracterul
echitabil al întregii proceduri (Bykov v. Rusia [MC], 10 martie 2009, § 89, Prade v.
Germania, 3 martie 2016, §33, Dimitrov și Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018, § 51, 62).
În alt context, la adoptarea sentinței, potrivit art. 385 alin. (1), pct. 1-4 Codul de
Procedură Penală, La adoptarea sentinţei, instanţa de judecată soluţionează următoarele
chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvîrşirea căreia este
învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvîrşită de inculpat; 3) dacă fapta
întruneşte elementele infracţiunii şi de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă
inculpatul este vinovat de săvîrşirea acestei infracţiuni.
Astfel, conform ordonanțelor de punere sub învinuire, dar și potrivit rechizitoriului,
acțiunile inculpatelor au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art.
1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal.
Analizând cumulul de probe anexate la dosar, acumulate la faza de urmărire penală și
cercetate în instanța de judecată, care au fost apreciate în art. 101 alin. (1) din Codul de
Procedură Penală din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, utilităţii, veridicităţii şi
coroborării lor, instanța de judecată constată că, faptele incriminate în rechizitoriu, pentru
care inculpatele au fost trimise în judecată există, au fost săvârșite de acestea şi întrunesc
semnele obligatorii ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a)
Codul Penal, potrivit argumentelor expuse mai jos.
Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de
către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători. Instanța de
judecată relevă că în cauza Kokkinakis vs Grecia din 25.25.1993 CtEDO a statuat că „(...)
o infracțiune trebuie să fie definită clar prin lege. Această condiție va fi îndeplinită atunci
când individul poate să știe, pornind de la prevederea normei pertinente și la nevoie cu
ajutorul interpretării ce-i este data în jurisprudență, ce acte și omisiuni sunt de natură să-i
angajeze răspunderea penală”.
Prin urmare, fiind cercetate nemijlocit în ședință de judecată probele administrate în
cadrul urmăririi penale, în ansamblu instanța constată că acestea sunt pertinente și
concludente, precum și coroborează între ele, nefiind stabilite anumite contradicții
esențiale și semnificative între ele, iar în ansamblu confirmă circumstanțele expuse în
învinuirea adusă inculpatelor pe faptul comiterii infracțiunii imputate.
Cu referire la încadrarea juridică în baza art. 1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal, instanţa
de judecată statuează următoarele.
În cazul infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (1) Codul Penal, obiectul juridic
special are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu
privire la demnitatea persoanei; obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu
privire la integritatea fizică sau psihică a persoanei, apărate împotriva tratamentului
inuman ori degradant.
Infracțiunea prevăzută la art. 1661 alin. (1) Codul Penal poate avea obiect material.
Acesta există în cazul în care infracțiunea analizată presupune influențarea nemijlocită
infracțională asupra corpului persoanei.
Victima infracțiunii este copilul minor.
 Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă
exprimată în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a unei dureri sau a suferinței fizice ori
psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant; 2) urmările prejudiciabile
constând în durerea sau suferința fizică ori psihică; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta
prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Săvârșind infracțiunea prevăzută la art. 1661 alin. (1) Codul Penal făptuitorul poate
recurge la orice mijloace. Totuși, dacă săvârșirea infracțiunii este cu bună ştiinţă asupra
unui minor, răspunderea se va agrava în corespundere cu art. 1661 alin. (2) lit. a) Codul
Penal.
Infracțiunea specificată la art. 1661 alin. (1) Codul Penal este o infracțiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii durerii sau suferinței fizice ori
psihice.
Prin „durere” trebuie de înțeles reacția psihofiziologică a organismului, produsă ca
urmare a unei puternice excitări a terminațiilor nervoase din organele și țesuturile umane,
exprimându-se în senzații fizice negative cu grad variat de pronunțare. La rândul său, prin
„suferință” trebuie de înțeles trăirile negative profunde, condiționate de excitanți fizici
sau psihici.
Cele două noțiuni - „durere” și „suferință” sunt strâns legate între ele. Astfel, suferința
fizică se poate exprima nu doar în durerea propriu-zisă, dar și în starea fizică proastă cu
caracter extenuant, determinată de foame, sete, răcirea corpului etc. La suferința fizică
urmează a fi raportată extenuarea nervoasă, condiționată de introducerea repetată în
organism a substanțelor psihostimulatorii sau halucinogene ori a altor substanțe
psihoactive.
Cât privește suferința psihică, aceasta reprezintă efectul aplicării unor factori psihogeni
(batjocură, luarea în râs, insultă, amenințare etc.) care influențează anume asupra
psihicului, dar nu, de exemplu, asupra funcției de control-reglare a sistemului nervos.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă sau indirectă.
Motivele infracțiunii pot fi: interesul material; năzuința de autoafirmare; perceperea
denaturată a obligațiilor de serviciu; incapacitatea de a soluționa pe căi legale problema
procesuală creată; răzbunare; gelozie; invidie; ură; ură socială, națională, rasială sau
religioasă; motivele sadice etc.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul comiterii
faptei a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul infracțiunii în cauză trebuie
să aibă una din următoarele calități speciale: 1) persoana publică; 2) persoana care, de
facto, exercită atribuțiile unei autorități publice; 3) oricare altă persoană care acționează
cu titlu oficial; 4) oricare altă persoană care acționează cu consimțământul expres sau
tacit al unei persoane care acționează cu titlu oficial.
Instanța de judecată reține că, inculpatele nu au recunoscut vina sa în cele imputate.
Deși inculpatele nu au recunoscut vina lor în cele imputate, instanța de judecată
constată că, acesta este un drept al inculpatelor, cît și o modalitate de a se eschiva de
eventuala răspundere penală.
Instanța de judecată constată că, nu sunt întemeiate alegațiile apărării la capitolul că,
învinuirea adusă inculpatelor nu este confirmată, din care considerente în privința
acestora urma a fi adoptată o sentință de achitare, or poziția apărării are un caracter
declarativ, fiind aduse doar critici generale învinuirii înaintate de către organul de
urmărire penală.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de Procedură
Penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Cu referire la poziția apărătorilor – avocaților Dlor Bragoi Andrei și Demian Grigore
privind declararea nulității procesului-verbal de audiere a părţii vătămate minore *****,
din data de 21.07.2017, în condiții speciale prevăzute la art. 1101 din Codul de Procedură
Penală, deoarece a fost efectuat în lipsa învinuitelor și a apărătorilor lor, fiind lipsiți de
posibilitatea de a formula întrebări față de minor și deoarece se aude rău înregistrează
audio și se deslușește greu.
Instanța de judecată constată că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 541 din
19.01.2018 întocmit de către experții judiciari psihiatri Mardari Elena și Antoci Angela și
expertul judiciar psiholog Bucșa Viorica, în concluzia căruia este indicat că, expertizatul
minor *****, poate participa la ședințele de judecată, cu suportul psihologului (f.d. 53 -
56). La caz, psihologul a participat la audierea părții vătămate minore în condiții speciale.
Audiind în cadrul cercetării judecătorești, declarațiile părţii vătămate minore *****,
audiat la data de 21.07.2017, în condiții speciale prevăzute la art. 1101 din Codul de
Procedură Penală, s-au auzit declarațiile acestuia.
Instanța de judecată remarcă că, apărarea nu a solicitat audierea repetată a părții
vătămate minore în condiții speciale, pentru a putea formula întrebări către acesta.
Apărarea a solicitat doar audierea părții vătămate minore, în cadrul ședinței de
judecată, demersul fiind respins, pentru a nu revictimiza partea vătămată minoră.
Reieșind din cumulul celor expuse supra, instanța de judecată respinge solicitarea
apărării de achitare a inculpatele, care nu şi-au recunoscut culpabilitatea, deoarece
nerecunoașterea vinei de către inculpate, instanța de judecată o apreciază ca o metodă de
apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Codul de Procedură
Penală și art. 6 Convenției Europene a Drepturilor Omului, or persoana care pe parcursul
procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru
depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca
circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.
Prin urmare, instanța de judecată constată că, vinovăția inculpatelor a fost probată pe
deplin în cadrul cercetării judecătorești, prin declarațiile părții vătămate minore audiate în
condiții speciale, declarațiile martorilor audiați cadrul cercetării judecătorești, cît și prin
probele materiale cercetate, care coroborează întru totul.
Privitor la declarațiile martorului apărării Oxani Olesea, instanța de judecată constată
că, declarațiile ei, nu conțin date cu privire la învinuirea adusă inculpatelor.
Martorul apărării Oxani Olesea a declarat că, Bălan Aliona i-a spus că ***** are o
înțepătură de țintar și el are alergie la înțepăturile de țintar. După amiază la terenul de
joacă s-a apropiat tatăl lui ***** strigând și insultând-o pe Tamara Niculcea, cu cuvinte
urâte și necenzurate.
 Instanța de judecată constată că, Niculcea Tamara, activând în baza Ordinului
directorului ***** nr. ***** din *****, în calitate de ***** și fiind în virtutea art. 123
alin. (2) din Codul Penal, persoană publică și acționând cu titlu oficial, deoarece i s-au
atribuit anumite drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor autorității publice în
domeniul educației, acționând contrar prevederilor:
art. 37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York,
care în Republica Moldova a intrat în vigoare la 25.02.1993 și conform căreia statele părți
vor veghea ca nici un copil sa nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,
inumane sau degradante;
art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a
aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante;
art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, conform
căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante;
art. 135 alin. (1) lit. i) din Codul Educației, conform căruia este obligată să nu admită
tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice formă și aplicarea nici unei
forme de violență fizică sau psihică;
art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, conform căruia statul
ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formă de exploatare,
discriminare, violență fizică și psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime,
grosolană, disprețuitoare, insultele și maltratările;
pct. 6 subpct. 1) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin Ordinul
Ministerului Educației nr. 861 din 07.09.2015, conform căruia în relațiile cu elevii, copiii
cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare sunt obligate să
respecte și să asigure ocrotirea sănătății fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:
neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării sub orice formă și
aplicării nici unei forme de violență fizică sau psihică;
asigurarea protecției fiecărui copil, prin denunțarea formelor de violență fizică
exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijență sau de
exploatare a elevilor, copiilor;
neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual, fiind obligată în
virtutea funcției deținute să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice, a comis
tratament degradant asupra copilului *****, aflat în custodia autorității publice și sub
răspunderea personală, despre care știa cu certitudine că este minor, în următoarele
circumstanțe.
La 22.06.2017, pe parcursul zilei, copilul ***** a avut probleme ***** și nefiindu-i
acordat ajutorul medical necesar, în jurul orei 17.00, în timp ce se afla pe terenul de joacă
din curtea grădiniței sub supravegherea ***** Tamara Niculcea, rezultat al vârstei
fragede și imposibilității de a-și coordona instinctele fiziologice, nu a reușit să meargă în
grupă să-și satisfacă necesitățile fiziologice și și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în
pantaloni.
 *****, reacționând stresant la situația jenantă în care se afla, s-a apropiat de ajutorul
de ***** Tamara Niculcea, plângând, iar numita, urmărind scopul intimidării acestuia și
întru demonstrarea supremației sale și cauzării intenționate a suferințelor psihice prin
intimidare, umilire și înjosire a demnității și onoarei și fiind în stare să înțeleagă că aceste
acțiuni pot duce la deformarea personalității victimei în virtutea vîrstei sale fragede, a
strigat la el în prezența celorlalți copii, folosind vocabular inacceptabil unui cadru
didactic și anume: ”Ce ragi?”.
Bălan Aliona, activând în baza Ordinului directorului ***** nr. ***** din *****, în
calitate de ***** și fiind în virtutea art. 123 alin. (2) din Codul Penal, persoană publică și
acționând cu titlu oficial, deoarece i s-au atribuit anumite drepturi și obligații în vederea
exercitării funcțiilor autorității publice în domeniul educației, acționând contrar
prevederilor:
art. 37 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York,
care în Republica Moldova a intrat în vigoare la 25.02.1993 și conform căreia statele părți
vor veghea ca nici un copil sa nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude,
inumane sau degradante;
art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a
aderat la 12.09.1997, conform căruia nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante;
art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, conform
căruia nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante;
art. 135 alin. (1) lit. i) din Codul Educației, conform căruia este obligată să nu admită
tratamente și pedepse degradante, discriminarea sub orice formă și aplicarea nici unei
forme de violență fizică sau psihică;
art. 6 al Legii nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, conform căruia statul
ocrotește inviolabilitatea persoanei copilului, protejând-l de orice formă de exploatare,
discriminare, violență fizică și psihică, neadmițând comportarea plină de cruzime,
grosolană, disprețuitoare, insultele și maltratările;
pct. 6 subpct. l) al Codului de etică al cadrului didactic, aprobat prin Ordinul
Ministerului Educației nr. 861 din 07.09.2015, conform căruia în relațiile cu elevii, copiii
cadrele de conducere, cadrele didactice și cadrele didactice auxiliare sunt obligate să
respecte și să asigure ocrotirea sănătății fizice, psihice și morale a elevilor, copiilor prin:
neadmiterea tratamentelor și pedepselor degradante, a discriminării sub orice formă și
aplicării nici unei forme de violență fizică sau psihică;
asigurarea protecției fiecărui copil, prin denunțarea formelor de violență fizică
exercitate asupra acestora, a oricărei forme de discriminare, abuz, neglijență sau de
exploatare a elevilor, copiilor;
neadmiterea oricăror forme de abuz sexual, emoțional sau spiritual, fiind obligată în
virtutea funcției deținute să nu admită aplicarea violenței fizice și psihice, a comis
tratament inuman și degradant asupra copilului *****, aflat în custodia autorității publice
și sub răspunderea personală, despre care știa cu certitudine că este minor, în următoarele
circumstanțe.
La 22.06.2017, pe parcursul zilei, copilul ***** a avut probleme ***** și nefiindu-i
acordat ajutorul medical necesar, în jurul orei 17:00, în timp ce se afla pe terenul de joacă
din curtea grădiniței sub supravegherea ***** Niculcea Tamara, rezultat al vârstei
fragede și imposibilității de a-și coordona instinctele fiziologice, nu a reușit să meargă în
grupă să-și satisfacă necesitățile fiziologice și și-a satisfăcut necesitățile fiziologice în
pantaloni.
Bălan Aliona l-a luat pe copilul ***** de pe teren în grupă pentru a-l aduce în ordine
și totodată, urmărind scopul intimidării acestuia și întru demonstrarea supremației sale și
cauzării intenționate a durerilor și a suferințelor fizice și psihice și fiind în stare să
înțeleagă că aceste acțiuni pot duce la deformarea personalității victimei în virtutea
vârstei sale fragede, trăgându-l de mâină, l-a pus în taz să-l spele, l-a izbit și i-a aplicat o
lovitură cu pumnul la piciorul stâng și ca rezultat, ***** a căzut din taz, cauzându-i
vătămare corporală neînsemnată, iar în scopul umilirii, batjocoririi și înjosirii demnității
și onoarei copilului, l-a murdărit pe față cu *****.
Analizând probele sus-indicate per ansamblu, instanţa de judecată consideră că, vina
inculpatelor este dovedită în afara oricărui dubiu rezonabil.
Instanța de judecată, în afara oricărui dubiu rezonabil, constată că, Niculcea Tamara a
comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal, cu indicii
calificativi: tratament degradant, exprimat prin crearea unei suferințe psihice, de către o
persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, cu bună știință asupra
unui minor.
Instanța de judecată, în afara oricărui dubiu rezonabil, constată că, Bălan Aliona a
comis infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal, cu indicii
calificativi: tratament inuman și degradant, exprimat prin cauzarea intenționată a unei
dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant,
de către o persoană care, de facto, exercită atribuțiile unei autorități publice, cu bună
știință asupra unui minor.
În conformitate cu art. 6 alin. (1), (2) Codul Penal, Persoana este supusă răspunderii
penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu
intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
Conform art. 7 alin. (1) Codul Penal, La aplicarea legii penale se ţine cont de
caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Conform art. 75 alin. (1), (2) Codul Penal, Persoanei recunoscute vinovate de
săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a
prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine
cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei
aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale
familiei acestuia.
 În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârșită, pedeapsa
cu închisoare are un caracter excepţional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și
personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă
pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul
celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în
care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului pedepsei. Caracterul excepţional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi
argumentat de către instanţa de judecată.
Circumstanțe care atenuează răspunderea penală a inculpatelor: nu au fost stabilite.
Circumstanțe care agravează răspunderea penală a inculpatelor: nu au fost stabilite.
Instanța de judecată conchide că, temeiuri de liberare de răspundere penală nu sunt.
Analizând personalitatea inculpatelor, instanța de judecată constată că, ele anterior nu
au fost judecate, la locul de muncă se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența
medicului psihiatru sau narcolog, nu au fost trase la răspundere contravențională.
În conformitate cu art. 2 alin. (1), (2) Codul Penal, Legea penală apără, împotriva
infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul
înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea
teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine
de drept.
Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
Instanța de judecată la stabilirea pedepsei, ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, precum şi scopul pedepsei aplicate asupra corectării
şi reeducării vinovatului.
Potrivit art. 61 alin. (1), (2) Codul Penal, Pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de
instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd
anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea şi resocializarea
condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea
condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe
fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Instanţa remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri şi
restricţii ale drepturilor lui, proporţionale cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi este
suficientă pentru restabilirea echităţii sociale, adică a drepturilor şi intereselor victimei,
statului şi întregii societăţi, perturbate prin infracţiune.
De altfel, pedeapsa este echitabilă şi atunci când este capabilă de a contribui la
realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului şi
prevenirea comiterii de noi infracţiuni atât de către condamnat, cât şi de alte persoane.
Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreţ faţă de
ea şi nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului şi nici pentru prevenirea
săvârşirii de noi infracţiuni.
 În concordanţă, instanţa consideră că o pedeapsă prea aspră generează apariţia unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire şi de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecinţe contrare scopului urmărit.
În acest sens, instanța de judecată menționează că scopul pedepsei penale nu este ca
aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că pedeapsa nu trebuie
privită ca „preţul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci
trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile şi urmările ei, prin
excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca statul să nu urmărească
răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptăţii,
inclusiv prin prisma principiilor proporţionalităţii şi cel al echităţii lor.
Instanţa concluzionează că sentinţa de condamnare în prezenta cauză penală va avea
un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât şi pentru alte persoane predispuse la
comiterea unor astfel de infracţiuni şi va constitui o garanţie şi o asigurare că drepturile şi
libertăţile consfinţite în Constituţia Republicii Moldova şi alte legi ale statului sunt
apărate, iar violarea lor este contracarată şi pedepsită.
Conform Regulii nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri către
statele membre referitoare la regulile europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate
(adoptată de Comitetul de Miniştri în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a
reuniune a Delegaţiilor de Miniştri) urmează că, ”Natura şi durata sancţiunilor şi
măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporţională cu gravitatea
infracţiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată,
decât să se ţină seama de situaţia personală”.
Sancțiunea art. 1661 alin. (2) Codul Penal prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 8
ani sau cu amendă în mărime de la 1350 la 1600 de unităţi convenţionale, în ambele
cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
Instanța de judecată menţionează că, pedeapsa penală este echitabilă atunci când este
capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi corectarea
condamnatului şi prevenirea săvârșirii de noi infracţiunii atât de către condamnat, precum
şi de alte persoane. Legalitatea pedepsei impune instanţei obligaţia de a stabili pedeapsa
în limitele fixate în Partea specială a Codului penal şi în strictă conformitate cu
dispoziţiile Părţii generale a Codului penal. Individualizarea pedepsei constă în obligaţia
instanţei de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară şi suficientă pentru
realizarea scopurilor legii penale şi pedepsei penale. Astfel, pedeapsa aplicată
inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială şi să realizeze
scopurile legii penale şi pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părţii
generale a Codului penal şi stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Instanța de judecată conchide că, eventuala pedeapsă pecuniară este prea blîndă în
speță și nu va duce la corectarea inculpatelor și la prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
Totodată, instanța de judecată conchide că, pedeapsa sub formă de închisoare va duce
la corectarea inculpatelor și la prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
Reieșind din cumulul celor expuse, instanța de judecată ajunge la concluzia de a le
stabili inculpatelor pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de
a ocupa funcții în sistemul educațional timpuriu sau a exercita diverse activități în cadrul
acestui sistem pe un termen de 5 (cinci) ani, fiecăreia.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) Codul Penal, Dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvârșite cu intenţie şi de
cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvârșite din imprudență, instanţa de judecată, ținând
cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu
este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre
motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi perioada de
probaţiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune
neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracţiune şi, prin respectarea
condiţiilor probaţiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăţi încrederea ce i
s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei îl exercită organele de probațiune, iar asupra comportării militarilor –
comandamentul militar respectiv.
Aplicarea prevederilor art. 90 Codul Penal, adică suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților
prin lege de a demonstra că infracţiunea comisă de ei, este un incident în viaţa acestora.
Aplicarea prevederilor art. 90 Codul Penal, suspendând condiţionat executarea
pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor ale
pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului şi
prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, atât de către condamnat, precum şi de alte
persoane.
Instanța de judecată reține ca fiind relevant speței că, inculpatele anterior nu au fost
judecate, la locul de muncă se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului
psihiatru sau narcolog, nu au fost trase la răspundere contravențională.
Instanța de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat,
ajunge la concluzia că nu este raţional ca inculpatele să execute pedeapsa stabilită, de
aceea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatelor pe o
perioadă de probaţiune de 2 (doi) ani, cu stabilirea obligațiilor: să se prezinte la organul
de probațiune la datele fixate de acesta; să anunțe în scris, în prealabil, despre schimbarea
domiciliului sau orice deplasare care depășește 5 zile, fiecăreia.
Procurorul a solicitat încasarea în mod solidar de la inculpate cheltuielile de judecată
suportate pentru efectuarea raportului de constatare nr. 209 din 26.06.2017 în sumă de
128 lei, raportului de expertiză judiciară nr. 169/D din 07.08.2017 în sumă de 320 lei,
raportului de expertiză judiciară nr. 541 din 19.01.2018 în sumă de 1862 lei, raportului de
expertiză judiciară nr. 201802D1706 din 21.08.2018 în sumă de 320 lei, adică în total
suma de 2 630 lei.
Art. 229 alin. (1) CPP statuează că, Cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat
sau sînt trecute în contul statului.
 În conformitate cu art. 229 alin. (2) CPP, Instanţa de judecată poate obliga
condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepţia sumelor plătite interpreţilor,
traducătorilor, precum şi apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care
acordă asistenţă juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiţiei şi
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi
suportată şi de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată
pedeapsă, precum şi de persoana în privinţa căreia urmărirea penală a fost încetată pe
temeiuri de nereabilitare.
Reieşind din prevederile legale sus-enunţate, raportate la situaţia de fapt, instanţa de
judecată ajunge la concluzia de a încasa în mod solidar de la inculpate, în bugetul de stat,
cheltuielile de judecată suportate pentru efectuarea raportului de constatare nr. 209 din
26.06.2017 în sumă de 128 lei (f.d. 40 - 41), raportului de expertiză judiciară nr. 169/D
din 07.08.2017 în sumă de 320 lei (f.d. 42 - 44), raportului de expertiză judiciară nr. 541
din 19.01.2018 în sumă de 1862 lei (f.d. 53 - 56), raportului de expertiză judiciară nr.
201802D1706 din 21.08.2018 în sumă de 320 lei (f.d. 116 - 118), adică în total suma de 2
630 lei.
Reprezentantul legal al părții vătămate minore Roșca Vitalie a depus acțiune civilă în
cadrul procesului penal.
Solicită reprezentantul legal al părții vătămate minore și partea civilă Roșca Vitalie să
se încaseze în mod solidar de la Niculcea Tamara și Bălan Aliona prejudiciul moral
cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă de 50 000 lei și cheltuieli de asistență juridică
în sumă de 5 000 lei.
Potrivit art. 219 alin. (1) Codul de Procedură Penală, Acţiunea civilă în procesul penal
se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată,
de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau
morale nemijlocit prin fapta (acţiunea sau inacţiunea) interzisă de legea penală sau în
legătură cu săvîrşirea acesteia.
Conform art. 220 alin. (1), (2), (3) Codul de Procedură Penală, Acţiunea civilă în
procesul penal se soluţionează în conformitate cu prevederile prezentului cod.
Normele procedurii civile şi normele procesului de mediere a litigiilor civile se aplică
dacă ele nu contravin principiilor procesului penal şi dacă normele procesului penal nu
prevăd asemenea reglementări.
Hotărîrea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi
ale altor domenii de drept.
Art. 221 alin. (1), (2), (3) Codul de Procedură Penală, Acţiunea civilă în procesul penal
se intentează în baza cererii scrise a părţii civile sau a reprezentantului ei în orice moment
de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătoreşti.
Acţiunea civilă se intentează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană
necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi
responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.
În cererea de intentare a acţiunii civile se arată cauza penală în procedura căreia
urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine şi către cine intentează acţiunea, valoarea
acţiunii şi cerinţa de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă își poate concretiza
pretențiile.
Potrivit art. 225 alin. (1), (2), (3) Codul de Procedură Penală, Judecarea acţiunii civile
în procesul penal, indiferent de valoarea acţiunii, se efectuează de către instanţa de
competenţa căreia este cauza penală.
La adoptarea sentinţei de acuzare sau de aplicare a măsurilor de constrîngere cu
caracter medical, instanţa soluţionează şi acţiunea civilă prin admiterea ei, totală sau
parţială, ori prin respingere.
Odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea
civilă.
Potrivit art. 1398 alin. (1) Codul Civil (în redacția Legii la momentul comiterii
infracțiunii), Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să
repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral
cauzat prin acţiune sau omisiune.
Conform art. 1422 alin. (1), (2) Codul Civil (în redacția Legii la momentul comiterii
infracțiunii), În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice
sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în
alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.
Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului
patrimonial.
Potrivit art. 1423 alin. (1), (2) Codul Civil (în redacția Legii la momentul comiterii
infracțiunii), Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către
instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice
cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă
vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate
aduce satisfacţie persoanei vătămate.
Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată,
luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul
social al persoanei vătămate.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța de judecată a constatat că, inculpatele au
comis infracțiunea imputată.
În urma acțiunilor infracționale ale inculpatelor, părții vătămate minore i-a fost cauzat
prejudiciu moral, manifestat prin intimidare, demonstrarea supremației, cauzare
intenționată a durerilor, suferințelor fizice și psihice, acțiuni pot duce la deformarea
personalității victimei în virtutea vârstei sale fragede, de asemenea fiindu-i cauzată
vătămare corporală neînsemnată, la fel și a fost umilit, batjocorit și înjosită demnitatea și
onoarea copilului minor, astfel în speță se întrunesc condițiile (elementele) răspunderii
delictuale.
Cu referire la prejudiciu moral instanța de judecată reține că, mărimea compensaţiei
pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul
şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de
vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de
măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.
În vederea revendicării drepturilor părții vătămate minore reprezentantul legal al părții
vătămate minore Roșca Vitalie, a apelat la serviciile de asistență juridică.
Conform bonului de plată reprezentantul legal al părții vătămate minore Roșca Vitalie
a achitat suma de 5 000 lei pentru serviciile avocatului Dnei Parpalac Aurelia.
Instanța de judecată apreciază suma de 5000 lei achitată pentru serviciile avocatului, ca
fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă, reieșind din faptul că, avocatul Dna Parpalac
Aurelia l-a consultat reprezentantul părții vătămate minore, a întocmit acțiunea civilă în
cadrul procesului penal și l-a reprezentat în instanța de judecată.
Totodată instanța de judecată remarcă că răspunderea pentru prejudiciu moral nu poate
fi solidară, ci individuală, reieșind din acțiunile ilicite comise.
Reieșind din cumulul celor expuse, raportate la textul de lege sus-enunțat, instanța de
judecată ajunge la concluzia de a admite cererea de chemare în judecată depusă de către
Roșca Vitalie împotriva lui Niculcea Tamara și Bălan Aliona cu privire la încasarea
prejudiciul moral cauzat prin comiterea infracțiunii și cheltuieli de asistență juridică.
Se încasează de la Niculcea Tamara, în beneficiul lui Roșca Vitalie, prejudiciul moral
cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă de 20 000 (douăzeci mii) lei și cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 2 500 (două mii cinci sute) lei.
Se încasează de la Bălan Aliona, în beneficiul lui Roșca Vitalie, prejudiciul moral
cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă de 30 000 (treizeci mii) lei și cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 2 500 (două mii cinci sute) lei.
În conformitate cu art. art. 384, 385, 389 Codul de Procedură Penală, instanța de
judecată,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Se recunoaște vinovată Niculcea Tamara de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (2) lit. a) Codul Penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un
termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru
femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul educațional timpuriu sau a
exercita diverse activități în cadrul acestui sistem pe un termen de 5 (cinci) ani.
Conform art. 90 alin. (1) Codul Penal, se suspendă condiţionat executarea pedepsei sub
formă de închisoare stabilită lui Niculcea Tamara pe o perioadă de probaţiune de 2 (doi)
ani, cu stabilirea obligațiilor: să se prezinte la organul de probațiune la datele fixate de
acesta; să anunțe în scris, în prealabil, despre schimbarea domiciliului sau orice deplasare
care depășește 5 zile.
În scopul executării sentinței, se aplică în privința lui Niculcea Tamara măsura
preventivă - obligarea de a nu părăsi țara, pînă la intrarea în vigoare a sentinței, apoi de
revocat.
Se recunoaște vinovată Bălan Aliona de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661
alin. (2) lit. a) Codul Penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen
de 4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții în sistemul educațional timpuriu sau a exercita
diverse activități în cadrul acestui sistem pe un termen de 5 (cinci) ani.
Conform art. 90 alin. (1) Codul Penal, se suspendă condiţionat executarea pedepsei sub
formă de închisoare stabilită lui Bălan Aliona pe o perioadă de probaţiune de 2 (doi) ani,
cu stabilirea obligațiilor: să se prezinte la organul de probațiune la datele fixate de acesta;
să anunțe în scris, în prealabil, despre schimbarea domiciliului sau orice deplasare care
depășește 5 zile.
În scopul executării sentinței, se aplică în privința lui Bălan Aliona măsura preventivă
- obligarea de a nu părăsi țara, pînă la intrarea în vigoare a sentinței, apoi de revocat.
Se încasează în mod solidar de la Niculcea Tamara și Bălan Aliona, în bugetul de stat,
cheltuielile de judecată suportate în sumă totală de 2 630 (două mii șase sute treizeci) lei.
Se admite cererea de chemare în judecată depusă de către Roșca Vitalie împotriva lui
Niculcea Tamara și Bălan Aliona cu privire la încasarea prejudiciul moral cauzat prin
comiterea infracțiunii și cheltuieli de asistență juridică.
Se încasează de la Niculcea Tamara, în beneficiul lui Roșca Vitalie, prejudiciul moral
cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă de 20 000 (douăzeci mii) lei și cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 2 500 (două mii cinci sute) lei.
Se încasează de la Bălan Aliona, în beneficiul lui Roșca Vitalie, prejudiciul moral
cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă de 30 000 (treizeci mii) lei și cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 2 500 (două mii cinci sute) lei.
Sentinţa poate fi atacată la Curtea de Apel Centru în termen de 15 zile, prin
intermediul Judecătoriei Căușeni (sediul Central).

Preşedintele şedinţei,
judecătorul COLUN Svetlana