Universitatea “Dunarea de jos” Galati, Romania

Specialitatea Educatie fizica si sportiva

Referat
La obiectul de studiu : “
Anatomie”

Tema: Inima

A elaborate: Starniciuc Olga, studenta

A verificat: Andreea Moroșanu

Chisinau 2020
 Universitatea “Dunarea de jos” Galati, Romania
Specialitatea Educatie fizica si sportiva
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind
situată în cutia toracică, în mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în
circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.

Evoluţia inimii
Nevertebrate
Râma nu are de fapt „inimă”. La această specie apar cinci arce aortice care deservesc
acest rol.
Multe nevertebrate, precum bivalvele (scoicile), au un sistem circulator deschis, unde
sângele circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei
colectat într-o serie de cavităţi specializate, de unde este îndreptat către inimă şi
reeliberat în organism.
Vertebrate
Inimile peştilor sunt bicamerale: un atriu şi un ventricul. La peşti, sistemul este format
dintr-un singur circuit. Sângele trece prin branhii, apoi în organism, iar apoi ajunge la
inimă. Inima este unicul muşchi care se contractă ritmic, pe tot parcursul vieţii.
Amfibienii şi reptilele (exceptând crocodilii) au inimă tricamerală, în care sângele
oxigenat de la plămâni şi cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate, şi este
trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător - aorta pentru cel oxigenat
şi artera pulmonară pentru cel neoxigenat. Valva spirală este esenţială pentru a reduce
gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permiţând astfel animalului o rată
metabolică mai înaltă, o activitate mai intensă decât altfel.

Chisinau 2020
 Universitatea “Dunarea de jos” Galati, Romania
Specialitatea Educatie fizica si sportiva
Crocodilii, păsările şi mamiferele deţin inimi cu patru camere complet separate. Există
astfel două „pompe”, una pentru atrii şi una pentru ventricule. Se consideră că inima
tetracamerală a păsărilor a evoluat independent de cea a mamiferelor.

Structura
Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta
fiind localizată la dreapta faţă de linia mediană şi două treimi fiind localizate la stânga
liniei mediene. Inima omului, de altfel ca şi inima tuturor mamiferelor, are patru
camere: atriu drept şi stâng, şi ventricul drept şi stâng.
Configuraţie externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat spre spaţiul 5 intercostal, spre
înainte şi la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul individului.
Prezintă:

 trei feţe: o faţă în raport cu scheletul toracic, o faţă în raport cu diafragmul şi o faţă
în raport cu plămânii;
 trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior şi o margine spre posterior;
 o bază;
 un vârf.
Faţa sternocostală intră în raport cu sternul şi coastele, iar la acest nivel se pot
identifica atriile (în porţiunea superioară) şi ventriculii (în porţiunea inferioară). Ventriculii
sunt reprezentaţi mai bine de ventriculul drept la nivelul acestei feţe, cei doi ventriculi,
stâng şi drept, fiind despărţiţi de şanţul interventricular anterior. La nivelul acestui şanţ
se pot identifica marea venă a inimii şi artera descendentă anterioară. Superior,
ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare.
Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt
separaţi de atrii prin intermediul şanţului coronar. Porţiunea atrială a feţei sternocostale
este acoperită în cea mai mare parte de artera pulmonară şi aortă. Şanţul coronar este
străbătut în porţiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă şi mica venă a cordului,
iar în porţiunea stângă de artera circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei
cordului se pot observa, pe această faţă, două prelungiri ce poartă denumirea de
auriculi sau urechiuşe, stâng, respectiv drept.
Faţa diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală şi este reprezentată
preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porţiune
foarte mică. Cei doi ventriculi sunt despărţiţi prin intermediul şanţului interventricular
posterior la nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera
coronară dreaptă şi vena coronară medie. La nivelul feţei diafragmatice se poate
identifica crux cordis ce este reprezentată de intersecţia dintre şanţul coronar şi şanţul
interventricular.
Faţa pulmonară este orientată spre posterior şi la stânga şi este reprezentată
preponderent de o porţiune din ventriculul stâng. Prezintă şanţul coronar stâng la nivelul
căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă şi marea venă coronară. Acesta
din urmă ȋmparte faţa pulmonară într-o porţiune atrială ce corespunde atriului stâng, şi o
porţiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng.
Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura şi cu faţa medială a plămânului drept.
Marginile anterioară şi posterioară nu sunt bine evidenţiate. Vârful inimii este

Chisinau 2020
 Universitatea “Dunarea de jos” Galati, Romania
Specialitatea Educatie fizica si sportiva
reprezentat de vârful ventriculului stâng şi este orientat în jos, înainte şi la stânga şi
poate fi identificat la nivelul spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.
Baza are o poziţie în sus, înapoi şi spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica
şanţul interatrial ce o ȋmparte în două porţiuni şi anume:

1. O porţiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene

pulmonare;
2. O porţiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale
venelor cave superioară, respectiv inferioară.
Configuraţia internă
Inima este alcătuită din patru cavităţi şi anume: 2 atrii şi 2 ventriculi. Structura atriilor
este uşor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale:

 sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subţire şi mai neted decât al ventriculilor;
 dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
 la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor;
 fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
 comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.
Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii şi
anume: dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor; pereţii
sunt groşi, neregulaţi, prezintă trabecule şi cordaje tendinoase.
Inima este un organ musculos ai cărui pereţi au trei părţi:

1. miocardul,
2. endocardul,
3. epicardul.
Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se
regenerează în proporţie de cca. 50% pe parcursul vieţii. La 25 de ani inima se
regenerează în proporţie de cca.1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de
0,45%.

Inima omului
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 – 12 cm,
şi poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei şi 275g la bărbaţi.
Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se de diafragmă
Parametrii generali
Frecvenţa cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4
l/min.
Presiunea:

 sistolică - 115-140 mmHg

 diastolică - de 75-90 mmHg
Valorile sunt valabile pentru persoanele adulte.

Chisinau 2020
 Universitatea “Dunarea de jos” Galati, Romania
Specialitatea Educatie fizica si sportiva
Afecţiuni ale inimii
1. Endocardite - inflamarea endocardului şi a valvelor inimii.
2. Miocardite - inflamaţii ale miocardului.
3. Pericardite - inflamaţii ale pericardului.
4. Insuficienţa cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulaţie normală a
sângelui.
5. Cardiopatia ischemică - apare ca o consecinţă a aterosclerozei coronariene,
ceea ce are ca efect oxigenarea insuficientă a [Link] acompaniată
de angina pectorală şi duce în final, la infarctul miocardic (astuparea
completă şi definitivă a unei artere coronare).

Boli ale vaselor de sânge

1. Ateroscleroza - îngroşarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci
lipidice) în peretele vascular.
2. Arteritele - inflamaţii ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
3. Flebitele - inflamaţia venelor
4. Tromboflebitele - inflamaţii ale venelor şi formarea de cheaguri de sânge în vene.
5. Varicele - dilatarea venelor, acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la
atrofii musculare, ulceraţii ale gambelor, edeme cronice masive (picioare "de
elefant")

Inima umană:
1. Atriu drept;
2. Atriu stâng;
3. Vena cavă superioară;
4. [Link];
5. Arteră pulmonară;
6. Venă pulmonară;
7. Valva mitrală;
8. Valva aortică;
9. Ventricul stâng;
10. Ventricul drept;
11. Vena cavă inferioară;
12. Valva tricuspidă;
13. Valva pulmonară

Chisinau 2020