Amine

Sunt comp organici care contin grupa functională

monovalentă amino legată de radical organic
Provin teoretic din amoniac prin substituirea ato-
milor de hidrogen cu radicali hidrocarbonați

După natura radicalului organic

Amine alifatice
- Atomul de azot din grupa amino se leaga
numai de atom de carbon saturat
 Amine aromatice
- Atomul de azot din grupa amino se leagă
de un atom de carbon ce apartine nucleului
aromatic
 După numărul radicalilor organici
legate de azot

După numarul atomilor de H care se pot substituii

cu radical organic din molecula amoniacului

Amine primare

Alifatice

Aromatice
Amine secundare

Alifatice

Aromatice

Amine tertiare

Alifatice

Aromatice

După numărul grupelor amino

Monoamine

Poliamine
Alte structuri
 Izomeria
Izomeri de constituție

Izomeri de catenă

Izomeri de poziție

Izomerie optică
 Metode de obtinere
Alchilarea Hoffman
-Reprezintă reactia amoniacului sau aminelor cu
compuși halogenați de tipul

Se formează o nouă legătură covalentă

Intermediar se obțin halogenuri de alchil amoniu
care in prezența aminei in exces cedează protoni
generând amina alchilată

Din reactia de alchilare se obține un amestec de

amine primare, secundare, terțiare și cuaternare
de amoniu
 Reducerea nitroderivatilor
Nitroderivatii sunt compuși organici care conțin în
moleculă grupa nitro legată la un atom de carbon din
radicalul organic
Se pot reduce cu - hidrogen molecular în
prezenta unui catalizator metalic
O alta varianta, sistem donor de e și p
 Reducerea nitrililor
Nitrilii se pot reduce cu H (molecular) în prezența
de Ni sau Pd ;cu hidrură le litiu și aluminiu ;cu sistem
donor de e si p

Reducerea amidelor

Amide
Hidroliza amidelor substituite
 Proprietăti fizice
Moleculele aminelor primare și secundare sunt
asociate prin legături de H.
Aminele se găsesc în cele trei stări de agregare

Gaze

Lichide

Solide Amine aromatice cu mai multe nuclee

Aminele inferioare au miros de amoniac

Aminele medii an miros de pește alterat
Aminele alifatice inferioare sunt solubile în apă
deoarece între moleculele lor și moleculele de apă
se stabilesc legături de H.

Solubilitatea în apă scade cu creșterea rad. organic

Punctele de fierbere si punctele de topire cresc

odată cu creșterea Catenei și a numărului de grupe
amino
 Pentru aminele izomere, punctele de fierbere scad
în ordinea:

Am. primare > am. Secundare > am. terțiare

Punctele de fierbere si de topire sunt mai mici în

comparație cu valorile de la alcooli și acizi deoarece
legăturile de H sunt mai slabe din cauza electrone-
gativității mai mici a atomului de N comparativ cu a
atomului de 0.

Proprietăti chimice

Caracterul bazic
Aminele au caracter bazic datorità prezenței
perechii de e neparticipați de la atomul de N
La dizolvarea în apă, aminele solubile ionizează
într-o reacție de echilibru formând hidroxizi complet
ionizați
 În ionul metilamoniu se formează un
nou tip de legătură covalentă între atomul de N din
molecula de metilamina și protonul cedat de apă
Deoarece atomul de N pune la dispoziție cei doi
e neparticipați atomului de H, azotul este donor de
e iar hidrogenul acceptor de e astfel realizându-se
legătura covalent coordinativă

Constanta de bazicitate este dată de relația:

O amina are bazicitatea mai mare dacă Kb are

valoare mare, iar exponentul de bazicitate are
valoare mică.

Caracterul bazic, în seria aminelor, variază astfel:

Am. Alifatice, amoniac, am. Aromatice

 Aminele alifatice au
Aminele aromatice au

Aminele aromatice au bazicitatea mai mică decât

cele alifatice, din cauza implicării e neparticipanți
ai atomului de N în conjugarea cu e ai inelului
aromatic.
Bazicitatea aminelor inferioare este influențată de
substanța existentă la nucleul aromatic astfel, subst.
de ordin I (rad. Alchil) măresc bazicitatea, iar subst.
de ordin II (carboxil) micșorează bazicitatea

In seria aminelor alifatice, cele mai bazice sunt

aminele secundare urmate de aminele terțiare și apoi
cele primare. Astfel DIETILAMINA este considerată
amina cu bazicitate mare.
 Excepție de la această regulă face urm. serie

Reacția cu acizii minerali

Aminele reacționează cu acizii minerali

rezultând săruri de amoniu solubile în apă.

Reacția servește la solubilitatea aminelor insolubile

în apă.
 Sulfonarea anilinei

In prima etapă anilina reacționează cu acidul

sulfuric, reacție de neutralizare, rezultă sulfatul
acid de fenil amoniu.
In a doua etapă, sulfatul acid de fenil amoniu se
deshidratează la încălzire si rezulta acid fenil
sulfanic, acidul încălzit la 100°C, printr-o reacție de
transpoziție, duce la obținerea acizilor orto amino și
para amino benzen sulfonic.
La temperaturi de 180°-200°C, acidul orto amino
benzen sulfonic se transformă în acidul para amino
benzen sulfonic.
 Hidroxizii alcătuiți sunt baze puternice și pot
scoate aminele din sărurile lor.

Alchilarea la atomul de azot

Cu comp. hal. de tipul

Din reacție se obțin amine primare, secundare,

terțiare și săruri cuaternare de amoniu.

Cu oxid de etena

Aminele primare și amoniacul se etoxilează cu

oxidul de etena reacție care are loc cu introducerea
grupei etoxi în molecula aminei sau molecula
amoniacului.
 Trietanol amina este utilizată pentru îndepărtarea
dioxidului de carbon și acidului sulfurat
din gazele industriale
 Reacția de acilare la at. de azot

Importanta deoarece protejează grupa amino de

actionarea agentilor oxidanți
și acid azotic.
Protejarea grupei amino se face cu cloruri acide,
anhidride acide sau acizi organici.
Produsii sunt AMIDE substitute la N, neutre din
punct de vedere acido-bazic.
Sinteza acidului p-aminobenzoic
 Aminele primare și secundare pot fi acilate.
Aminele terțiare NU pot fi acilate defarece atomic
de N este lipsit de H pentru a fi substitut
La reacția de alchilare cu compuși halogenati
participă toate categorile de amine (primare, sec.,
terțiare)

Reactia la nucleul aromatic

Bromurarea anilinei

Anilina reacționează direct cu Br ,in absenta

catalizatorului
Nu dispare caracterul bazic

Alchilarea cu comp. Halogenați

 Reacția cu acidul azotos
Acidul azotos nu există in stare liberă.
Se formează in mediul de reacție :

Aminele primare alifatice pot fi diazotate reprez.

reacția de dezaminare.

Diazotarea aminelor aromatice primare

Aminele primare aromatice reactionează cu acidul

azotos in prezența acidului clorhidric formând saruri
de arendiazoniu ,compuși organici care conțin in
moleculă leg. coordinativă și ionică

Formula generală:
 Sărurile de arendiazoniu sunt solubile în apă și
stabile la temperaturi scăzute, sub formă de soluții
apoase.
Prin concentrația soluției, sărurile se descompun
Prin încălzirea solutiei la 50°C

Sărurile servesc și la obținerea altor clase

de compuși
 Reacția de cuplare a sărurilor de diazoniu

Reacția de diazotare și de cuplare

Reacția de cuplare este reacția de conservare a
grupei diazo. La reacție participă componentă de
diazotare (sarea de diazoniu) și componenta de
cuplare (o amina/fenol).
În urma reacției, grupa diazo se transformă în
grupa azo.
Reacția de cuplare a sărurilor de diazoniu cu
amine sau fenoli în mediu acid sau bazic determină
obținerea COLORANȚILOR AZOICI.

Formula generală
 Cuplarea cu amine aromatice

Reacția are loc în mediu ACID în poziția para

față de grupa amino.

Metil oranjul se obține prin cuplarea sării de

diazoniu a acidului sulfanilic în mediu BAZIC cu
N, N - dimetil anilina

Indicator acido-bazic
 Cuplarea cu fenoli

Reacția are loc în mediu BAZIC în poziția para

fața de grupa hidroxil, iar dacă poziția para este
ocupată, cuplarea are loc în poziția orto față de
grupa hidroxil.
 Alți coloranți

Portocaliul acid

Se obține prin diazotarea

sării de Na a acidului

Se fol. la vopsirea fibrelor

proteice și poliamidice

Roșu acid rezistent

Se fol. La vopsirea fibrelor
proteice și poliamidice

Galben de alizarină
Albastru de metilen
- Colorant bazic folosit ca agent de colorare a
germenilor patogeni și antiseptic

Albastru de anilină
- Colorant bazic ,solubil in alcool,
folosit la obținerea spirtului medicinal

Indigo
- Natural sau sintetic cu formula

Coloranții azoici sunt alcătuiți din:

- nuclee benzenice ; Una sau mai multe
CROMOFORE, care aduc culoare:

- una sau mai multe grupe AUXOCROME, care

intensifică culoarea:
- una sau mai multe grupe SOLUBILIZANTE care
favorizează solubilitatea în apă:

Coloranții în chimia analitică(metiloranj,

fenolftaleina, ind. bazici)
bacteriologie(albastru de metilen)
ind. textilă(colorarea firelor și fibrelor)
ind. ușoară(colorarea materialelor)