Fenomenul de inducţie electromagnetică.
Legea lui Faraday
Fenomenul inducţiei electromagnetice a fost
descoperit de către Michael Faraday şi Joseph Henry ,
rezultatele primului experiment care evidenţiază
fenomenul de inducţie electromagnetică este publicat în
anul 1931 de Faraday .
Fenomenul de inducție electromagnetică constă în
apariția unei tensiuni electromotoare induse şi a unui
current indus într-un circuit străbătut de un flux
magnetic variabil în timp.
Un experiment simplu care ilustrează fenomenul este
prezentat în Fig.1 . Avem o bobină la bornele căreia
legăm un miliampermetru formând un circuit închis.
Aducem în vecinătatea acestui circuit un magnet . Dacă
magnetul este în repaus ampermetrul nu indică nici un
curent . Dacă magnetul este deplasat înainte şi înapoi
între spirele bobinei acul ampermetrului deviază Fig. 1
indicând prezenţa în circuitul bobinei a unui curent
numit curent indus care indică faptul ca acest sistem
(bobină+magnet) se comportă ca un generator electric , tensiunea electromotoare care apare numindu-se
tensiune electromotoare indusă .
Regula lui Lenz
Sensul curentului indus este legat de mişcarea magnetului şi de modul în care sunt orientaţi polii magnetului
faţă de bobină . Regula care stabileşte sensul curentului indus şi a tensiunii electromotoare induse se numeşte
regula lui Lenz şi se enunţă astfel : tensiunea electromotoarea indusă şi curentul indus au un astfel de sens
încât să se opună variaţiei câmpului magnetic inductor ( care este cauza fenomenului). Modul de aplicare a
regulii lui Lenz pentru experimental descris în Fig.1 este ilustrat mai jos . În Fig.2 magnetul intră cu polul N
între spirele bobinei . Câmpul magnetic inductor Binductor este orientat spre stânga şi determină un flux
crescător prin bobină. Conform regulii lui Lenz câmpul magnetic indus Bindus trebuie să determine un flux
care să se opună acestei creştei adică să fie în sens opus lui Binductor . Prin urmare curent indus prin bobină
trebuie să aibe un astfel de sens încât să determine Bindus care să se opună creşterii lui Binductor. Modul de
asociere a sensului curentului în bobină cu inducţia câmpului magnetic generat de acesta este dat de regula
mâinii drepte prezentate în Fig. 3.
Fig. 2
Valerica Baban, UMC
Fig. 3
Dacă magnetul iese din bobină (Fig.4) atunci câmpul magnetic produs de acesta , câmpul inductor Binductor ,
deşi păstrează acelaşi sens ca şi în cazul în care magnetul intră în bobină (Fig.2) , fluxul prin bobină este
descrescător . Câmpul magnetic indus Bindus trebuie să determine un flux care să se opună descreşterii adică
să fie în acelaşi sens cu Binductor . Prin urmare curentul generat în bobină (Fig.4) ,care determină Bindus ,este
invers decât în situaţia prezentată anterior (Fig.2)
Fig. 4
În cazul în care se schimbă orientarea magnetului exterior adică se introduce şi se scoate cu polul S al
magnetului în bobină pentru a deduce sensul curentului indus se aplică acelaşi raţionament (Fig.5) .
Fig. 5
Legea lui Faraday
Legea lui Faraday este o relaţie matematică care exprimă valoarea tensiunii electromotoare induse într-un
circut electric ca urmare a variaţiei fluxului magnetic în respectivul circuit şi anume ,
𝒅𝜱
𝒆=− 𝒅𝒕
(1)
Valerica Baban, UMC
Tensiunea electromotoare indusă (notată cu e ) este egală cu “-“ viteza de variaţie a fluxului magnetic în
circuit ( notat cu 𝛷 ).
Exemplificăm modul de aplicare a legii lui Faraday pe circuitul din
Fig. 6. Avem un conductor închis de formă dreptunghiulară care întră
într-un camp magnetic uniform cu viteză constantă . Conform legii
lui Faraday , tensiunea electromotoare indusă în circuit va fi :
𝑑𝛷 ⃗ ∙ 𝑆)
𝑑(𝐵 𝑑(𝐵𝑆) 𝑑(𝑆) 𝑑(𝐿𝑣𝑡)
𝑒=− =− =− = −𝐵 = −𝐵
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡
𝑒 = −𝐵𝐿𝑣 (2)
Semnul “ – “ include regula lui Lenz , determină sensul curentului Fig. 6
indus în circuit. Curentul indus trebuie să aibe un asemenea sens încât
să determine un camp magnetic indus , Bindus , a cărui flux să se opună
fluxului magnetic inductor . (Fig.6)
Autoinduţia
Fenomenul de autoinducţie este un caz particular al fenomenului de inducţie
electromagnetică. Autoinduţia apare în orice circuit electric în care avem un curent
electric variabil , de exemplu într-un circuit în care avem o bobină şi un întrerupător ,
la închiderea şi deschiderea întrerupătorului (Fig.7). La închiderea întrerupătorului de
exemplu , curentul creşte de la 0 la o valoarea constantă mai întâi prin prima spiră , a
doua spiră ( pentru o fracţiune f.f. scurtă de timp) este parcursă de un flux crescător şi
generează un curent indus care să determine un flux magnetic care să se opună Fig. 7
creşterii fluxului inductor . Ca urmare, până la stabilizarea curentului la valoarea
constantă, bobina se opune , generând un curent care să se opună curentului inductor. La deschiderea
întrerupătorului fenomenul se propuce exact invers , adică bobina se opune descreşterii curentului, deci
descreşterii fluxului magnetic, generând un curent indus în sens invers . Ca urmare există un interval de timp
scurt în care deşi circuitul este deschis încă mai avem curent în bobină ca urmare a fenomenului de inducţie
electromagnetică ( de fapt în acest caz e vorba de autoinducţie).
Mărimea fizică care măsoară modul de comportare al circuitelor electrice de diferite tipuri din punctul de
vedere al fluxului magnetic generat la creşterea sau descreşterea curentului electric se numeşte inductanţă :
𝑑𝛷
𝐿= 𝑑𝐼
(H- Henry) (3)
Un calcul simplu arată că inductanţa unei bobine cu N spire se calculează conform relaţiei :
𝑁2𝑆
𝐿 = 𝜇0 𝜇𝑟 (4)
𝐿
Unde 𝜇0 = 4𝜋 ∙ 10−7 𝑁/𝐴2 este permeabilitatea absolută a vidului , 𝜇𝑟 este permeabilitatea relativă a
miezului magnetic al bobinei , N numărul de spire , S aria unei spire , L lungimea bobinei .
Legea autoinducţie se scrie astfel :
𝑑𝛷 𝑑(𝐿𝐼)
𝑒𝑎 = − 𝑑𝑡 = − 𝑑𝑡
dacă L = const. atunci ,
𝒅𝑰
𝒆𝒂 = −𝑳 𝒅𝒕 (5)
Generarea tensiunii electromotoare alternative sinusoidale
Una din aplicaţiile cele mai importante a fenomenului de inducţie electromagnetic
este conversia energiei mecanice în energie electrică şi anume generatorul
electric . Cel mai simplu generator electric este generatorul de tensiune alternativă
Valerica Baban, UMC
Fig. 8
sinusoidală sau mai simplu alternatorul . Acesta este format dintr-o spiră sau mai multe spire care se rotesc
cu viteză constantă într-un camp magnetic uniform generat de exemplu de un magnet permanent . (Fig.8)
Fig. 9
Valerica Baban, UMC