Dosarul nr.

1r-1125/24 / 1-20014912-02-1r-
25112024-2/
Judecătoria: Chișinău (sediul Buiucani)
Judecător: Niculcea Andrei
DECIZIE
În numele Legii
23 februarie 2026 mun.
Chişinău

Colegiul penal al Curţii de Apel Centru

în componența:
Președintele completului, judecătorul Marcel Juganari
Judecători Adrian Cerbu și Vitalie
Pîslariuc

a examinat în ordine de recurs, fără participarea părților, recursului (apelului)

declarat de Galina Tufekci, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)
din 15 iulie 2020, în cauza penală de învinuire a inculpatului
Botnari Vasile *****, d.n. *****, cetățean al Republicii
Moldova, domiciliat în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu 22,
ap. *****, căsătorit, studii superioare, supus militar, neangajat
în câmpul muncii, 1 copil minor la întreținere, fără grad de
invaliditate, nu se află la evidența medicului narcolog și
psihiatru, fără antecedente penale,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

Termenii de examinare a cauzei:

În procedura instanței de fond din 05.02.2020-15.07.2020;
În procedura instanței de apel (în ordine de apel) din 17.09.2020-17.02.2023;
În procedura instanței de recurs CSJ din 08.09.2023-19.11.2024;
În procedura instanței de apel (în ordine de recurs) din 25.11.2024-23.02.2026.
Procedura de înștiințare a părților a fost executată.

Asupra recursului declarat, în baza materialelor din dosar şi a argumentelor

prezentate, Colegiul penal, -

C O N S T A T Ă:
 Soluția și argumentele instanței de fond
1. Botnari Vasile ***** a fost pus sub învinuire în temeiul art. 327 alin. (2) lit. b) din
Codul penal.
2. În prima instanță cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, în ședință închisă.
3. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iulie 2020, Botnari
Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2)
lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de amendă în
mărime de 1760 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 88 000 (optzeci și opt
mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 5
(cinci) ani.
4. Instanţa de fond a reţinut că, Botnari Vasile *****, la data de 05.09.2018, activând
în funcţie de director al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova
(SIS), numit în această funcție prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.75
din 03.05.2018, fiind astfel persoană cu funcție de demnitate publică, a fost informat
despre faptul că, urmare a examinării demersului înaintat de către SIS, cu nr.13/1475S
din 03.09.2018, prin care, făcându-se referire la prevederile Legii nr.753 din 23.12.1999,
privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, a fost solicitată
declararea unor cetăţeni ai Turciei, ca persoane indezirabile pe teritoriul Republicii
Moldova, deoarece prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova, numiţii Riza
Dogan, Sedat Hasan Karacaoglu, Yasin Ozdil, Mehmet Feridun Tufekci şi Mujdat
Celebi, cetăţeni ai Turciei, prin deciziile Biroului Migraţiune şi Azil al Ministerului
Afacerilor Interne (BMA) din 05.09.2018, au fost declarate persoane indezirabile pe
teritoriul Republicii Moldova, pe un termen de 5 ani, cu îndepărtarea acestora sub escortă
de pe teritoriul Republicii Moldova.
În aceeaşi zi, Botnari Vasile, intenţionat, abuzând de funcţia deţinută, contrar pct.
12, sbpct. 3) al Regulamentului Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.652-21 din 11.07.2000, potrivit căruia,
directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate este în drept să dea dispoziţii executorii
în baza şi întru executarea legislaţiei în vigoare, în lipsa unei solicitări scrise din adresa
Biroului Migraţiune şi Azil al MAI sau a unui acord de colaborare pe segmentul dat între
SIS şi BMA, a ordonat întocmirea de către Centrul Antiterorist al SIS a unui Raport, pe
care l-a aprobat personal, privind „acordarea suportului angajaţilor BMA în vederea
punerii în executare a deciziei instituţiei vizate de îndepărtare sub escortă a 7 cetăţeni
străini până la punctul final. (în termen de 24 ore), adică la data de 06.09.2018”.
Tot el, Botnari Vasile, abuzând, de funcţia deţinută, la 05.09.2018 contrar
prevederilor Legii Nr.131 din 03-07-2015, privind achiziţiile publice, art.2 alin.(l) lit.(a)
care prevede că, prezenta lege se aplică contractelor de achiziţii publice, cu excepţia celor
specificate la art.5, a căror valoare estimată, fără taxa pe valoarea adăugată, este egală cu
sau mai mare decât următoarele praguri: a) pentru contractele de achiziţii publice de
bunuri şi servicii, altele decât cele menţionate la lit. c) - 200000 de lei; a încheiat si
semnat din numele Serviciului de Informaţii si Securitate, contractul de transport aerian
internaţional de pasageri şi bagaje nr. 18-18/k din 05.09.2018 cu ICSA „Air Moldova”,
iar mai apoi a ordonat şi aprobat eliberarea mijloacelor financiare cash, în sumă de
348432 lei, din casieria Serviciului Informaţii şi Securitate pentru achitarea serviciilor de
transport aerian internaţional de pasageri şi bagaje, conform contractului nominalizat.
Ulterior, în scopul realizării intenţiilor sale, Botnari Vasile, la 06.09.2018, contrar
prevederilor pct. 12, sbpct.3) al Regulamentului Serviciului de Informaţii şi Securitate al
Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.652-21 din 11.07.2000,
potrivit căruia, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate este în drept să dea
dispoziţii executorii în baza şi întru executarea legislaţiei în vigoare, a organizat şi condus
personal, efectuarea unei operaţiuni în forţă, cu antrenarea subdiviziunilor specializate ale
SIS, Centrul Antiterorist şi Detaşamentul cu destinaţie specială „Alfa”, în urma căreia,
persoanele indicate mai sus au fost localizate, reţinute şi escortate pe teritoriul
Aeroportului Internaţional Chişinău, de unde, în lipsa unui ordin de deplasare a
colaboratorilor Centrul Antiterorist şi Detaşamentul cu destinaţie specială „Alfa” peste
hotarele Republicii Moldova, încălcând prevederile art.60 alin.(l) [Link].b), c) şi d) al Legii
nr.200 din 16.07.2010, privind regimul străinilor în Republica Moldova, care prevede că,
îndepărtarea este interzisă dacă: b) străinul este căsătorit cu un cetăţean al Republicii
Moldova şi căsătoria nu este fictivă; c) străinul este căsătorit cu un alt străin cu drept de
şedere permanentă în Republica Moldova şi căsătoria nu este fictivă; d) străinul are copii
minori ori copii inapţi de muncă, comuni cu cetățeni ai Republicii Moldova dacă minorul
se află în întreţinerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei alimentare, obligaţie
pe care străinul o îndeplinește cu regularitate, condiții întrunite integral sau parţial de
către cetăţenii Turciei, Riza Dogan, Sedat Hasan Karacaoglu, Yasin Ozdil, Mehmet
Feridun Tufekci şi Mujdat Celebi, a ordonat angajaţilor din subordine, iar aceştia la
rândul său, executând ordinul şefului, au îndepărtat fizic cetăţenii Turciei din Republica
Moldova, prin punctul de trecere a frontierei de stat „Aeroportul Internaţional Chişinău”,
însoţindu-i la bordul aeronavei până în ţara de origine - Turcia.
În consecinţă, urmare a acţiunilor ilegale şi abuzive, de îndepărtare la 06.09.2018
din Republica Moldova a cetăţenilor Turciei nominalizaţi, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO), prin hotărârea emisă la 11 iunie 2019, a condamnat
Republica Moldova pentru încălcarea drepturilor acestora, constatând, violarea articolelor
5 par. 1 şi 8 din Convenţia pentru Drepturile Omului, a obligat Guvernul Republicii
Moldova, să achite câte 25000 de EURO pentru fiecare dintre cei cinci cetăţeni turci ale
căror drepturi au fost încălcate şi care s-au adresat la CEDO, suma totală pentru
despăgubirea prejudiciul moral constituie 125000 EURO, echivalentul a 2399400 lei,
conform ratei oficiale de schimb a BNM, la data pronunţării hotărârii.
Urmare a acţiunilor abuzive comise de către Botnari Vasile, bugetului de stat al
Republicii Moldova i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 2399400 lei, iar bugetului
Serviciului de Informaţii şi Securitate un prejudiciu în valoare de 348432 lei, în total
2747832 lei, ceia ce constituie un prejudiciu în proporţii deosebit de mari.
Astfel instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale intenționate, Botnari Vasile
***** a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal,
individualizată prin ,,abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană
publică a situației de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, săvârșită de o persoană
cu funcție de demnitate publică”.
5. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, s-a încetat procedura de
apel pe apelul înaintat de către Vacarenco Nicolae, ca urmare a retragerii apelului. S-au
respins ca inadmisibile apelurile înaintate de către Natalia Botnari și Galina Tufekci,
declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iulie 2020. S-a
admis plângerea Galinei Tufekci. S-a declarat nulitatea ordonanței adjunctului-interimar
al Procuraturii mun. Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind încetarea
participării în calitate de parte vătămată a Galinei Tufekci, cu restituirea cauzei
Procuraturii mun. Chișinău pentru înlăturarea încălcărilor drepturilor Galinei Tufekci, în
cadrul cauzei penale nr. *****.
6. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2024, au fost declarate
inadmisibile recursul declarat de avocatul Vasile Nicoară, în numele condamnatului
Vasile Botnari și recursul declarat de procurorul Vladislav Harti. A fost admis recursul
declarat de Galina Tufekci în partea respingerii cererii sale de apel și casată în această
parte decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023 și dispusă rejudecarea
cauzei în această parte de către Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de
judecători; În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, a fost
menținută, inclusiv în ceea ce privește declararea nulității ordonanței adjunctului-
interimar al Procuraturii mun. Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind
încetarea participării în calitate de parte vătămată a Galinei Tufekci.

7. Astfel, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2024, s-a casat
decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023 doar în partea ce vizează
respingerea cererii de apel formulată de Galina Tufekci, cu dispunerea rejudecării
cauzei doar în această parte de către Curtea de Apel Chișinău. În rest, hotărârea instanței
de apel a fost menținută, inclusiv soluția ce privește nulitatea ordonanței procurorului
privind încetarea participării lui Galina Tufekci în calitate de parte vătămată și
consecințele procesuale corespunzătoare.
8. Prin urmare, în concordanță cu efectul obligatoriu al hotărârii instanței supreme și
cu principiul stabilității hotărârilor judecătorești în partea menținută, Colegiul penal
urmează să își limiteze examinarea la argumentele apelului/recursului formulate de
Galina Tufekci.

Exercitarea căii de atac

9. Cu referire la cererea de apel declarată de Galina Tufekci, Colegiul penal atestă,
sentința Judecătoriei Chișinău (Sediul Buiucani) din 15 iulie 2020, se contestă în partea
individualizării pedepsei și imposibilitatea realizării drepturilor sale de parte vătămată, în
special de a înainta acțiune civilă în vederea reparării prejudiciului cauzat prin
infracțiune.
10. Indică Galina Tufekci, că sentința de condamnare pronunțată în cauza penală
privind acțiunile ilegale comise în legătură cu expulzarea profesorilor turci este nelegală
și insuficient fundamentată. Privitor la secretizarea cauzei și examinarea acesteia în
ședință închisă, consideră că această măsură nu a fost justificată, deoarece cauza vizează
încălcări grave ale drepturilor omului, iar legea nu permite clasificarea ca secret de stat a
faptelor privind încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. Subliniază că lipsa
publicității procesului afectează transparența justiției și încrederea publicului, invocând
principiul potrivit căruia justiția nu doar trebuie făcută, ci trebuie să fie și văzută ca fiind
făcută.
11. De asemenea critică modul în care a fost realizată urmărirea penală și stabilită
răspunderea penală, astfel, afirmă că operațiunea de transfer al profesorilor turci nu a fost
o acțiune izolată sau individuală, ci o operațiune complexă, pregătită și coordonată de
mai multe persoane și instituții, inclusiv la nivel înalt. În opinia sa, ancheta s-a limitat la
tragerea la răspundere a unui singur inculpat, fără a fi investigate persoanele care ar fi
dispus sau organizat acțiunea, deși acestea ar avea o responsabilitate mai mare decât
executorii.
12. Un alt argument invocat, ține de lipsa calității procesuale și a accesului la
informații. Susține că nici soțul său Tufekci Mehmet Feridun, ca persoană direct afectată
de acțiunile investigate, nici ea, ca rudă apropiată, nu au fost recunoscuți în calitate de
victime sau părți vătămate, nu au fost informați despre pornirea urmăririi penale și nu au
avut acces la actele procesuale. În aceste condiții, ea susține că nu a avut posibilitatea
reală de a participa la proces, de a formula o poziție juridică motivată.
13. Consideră că prin emiterea unei ordonanțe ilegale de încetarea a participării în cauză
penală, în calitate de parte vătămată, a fost privată de posibilitatea de a fi recunoscută ca
parte civilă și înainta acțiune civilă în procesul penal. Fiind lipsită de posibilitatea de a
valorifica drepturile și obligațiile părții vătămate prevăzute de art. 60, 61 Cod de
procedură civilă. Astfel, nu au avut posibilitatea de a solicita și obține repararea
prejudiciului moral și material, ceea ce ar reprezenta o omisiune esențială în cadrul
procesului penal și justifică reexaminarea cauzei.
14. Un alt element invocat este gravitatea consecințelor faptelor pentru victime, or,
susține că soțul său și ceilalți profesori au fost transferați în mod forțat, fără a fi informați
despre decizii legale, fiind ulterior condamnați și deținuți în Turcia, ceea ce le-a afectat
radical viața personală și de familie. În acest sens este invocată și hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului în cauza Ozdil și alții contra Republicii Moldova, prin
care statul a fost condamnat pentru încălcări ale drepturilor fundamentale, circumstanță
care, în opinia apelantei, confirmă caracterul ilegal al acțiunilor investigate și necesitatea
unei examinări mai riguroase a cauzei penale.
15. În plan procedural, recurenta argumentează că are dreptul să conteste sentința în
calitate de persoană ale cărei interese legitime au fost afectate și explică depunerea
apelului peste termen prin faptul că a aflat despre existența sentinței și a cauzei penale
abia ulterior, din declarații publice, nefiind informată oficial.
16. Solicită Galina Tufekci, casarea sentinței în partea ce ține de pedeapsa aplicată, cu
remiterea cauzei la rejudecare.

17. La 10 aprilie 2025, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Centru a fost depusă referință, formulată de acuzatorul de
stat.
18. În referință, susține acuzatorul de stat că există temeiuri pentru admiterea recursului
și remiterea cauzei la rejudecare, argumentele principale fiind legate de încălcări
procedurale, neexaminarea completă a circumstanțelor cauzei și individualizarea
necorespunzătoare a pedepsei.
19. Un argument invocat este faptul că persoanei care a formulat recursul nu i-a fost
recunoscută calitatea procesuală de parte vătămată, deși aceasta era soția uneia dintre
victimele acțiunilor investigate și unica persoană care putea reprezenta interesele acesteia
în Republica Moldova. Din această cauză, recurenta Galina Tufekci nu a putut participa
efectiv la proces, nu a avut posibilitatea să se constituie ca parte civilă și nu a putut
solicita repararea prejudiciului, ceea ce a afectat în mod direct exercitarea drepturilor sale
procesuale și a principiilor de echitate.
20. Indică, că plângerile și sesizările formulate de recurenta Galina Tufekci nu au fost
investigate corespunzător, iar în procedura desfășurată au fost ignorate interesele
victimei, ceea ce indică existența unor disfuncționalități serioase în desfășurarea
procesului penal și necesitatea reexaminării cauzei în condiții care să asigure respectarea
drepturilor procesuale.
21. Un alt argument important privește modul de individualizare a pedepsei. Astfel,
susține că instanțele anterioare nu au motivat suficient de clar de ce pedeapsa aplicată
este proporțională și adecvată scopului pedepsei și de ce nu pot fi aplicate alte sancțiuni.
De asemenea, susține că instanțele nu au analizat în mod real toate circumstanțele
relevante ale cauzei și nu au pătruns în esența acuzației, ceea ce ridică dubii cu privire la
corectitudinea soluției pronunțate.
22. Invocă și faptul că motivarea hotărârilor nu a fost suficient de clară și completă, or o
hotărâre judecătorească trebuie să conțină argumente relevante și coerente, care să
permită justițiabilului să înțeleagă raționamentul instanței și să constituie o garanție
împotriva arbitrariului.

Procedura de examinare și notificare.

În speță, cauza a fost examinată în prima instanță conform procedurii prevăzute de art.
3*****1 Cod de procedură penală. Prin Legea nr. 245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22
august 2023, Codul de procedură penală a fost modificat, iar acum sentințele pronunțate
conform acestei proceduri pot fi atacate cu recurs, fiind exclusă posibilitatea contestării
acestor sentințe cu apel. Legea procedurală are efect imediat. Totuși, această modificare
nu poate limita temeiurile pentru exercitarea căii de atac existente la ziua exercitării căii
de atac. Prin urmare, apelul depus de Galina Tufekci urmează a fi examinat conform noii
proceduri, în ordine de recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti pentru care nu este
prevăzută calea de atac apelul, însă fără a afecta competența instanței de a examina esența
argumentelor care puteau fi invocate în apel la ziua depunerii apelului.
23. În conformitate cu art. 3*****1 alin. (10) din Codul de procedură penală, sentința
adoptată în condițiile prezentului articol poate fi atacată cu recurs, invocându-se doar
erorile procesuale și măsura de pedeapsă stabilită.
24. Conform art. 437 alin. (1) Codul de procedură penală, pot fi atacate cu recurs: 14)
sentințele pronunțate în procedura pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală.
25. Conform art. 446 Cod de procedură penală, după parvenirea recursului, se
îndeplinesc următoarele acte procedurale preparatorii: 1) se desemnează un judecător
pentru a pregăti cauza spre judecare; 2) cauza se numeşte spre judecare cu înmînarea
copiilor de pe recurs părţilor interesate.
26. Conform art. 447 Cod de procedură penală (1) Recursul se judecă în termen
rezonabil, fără prezenţa părţilor la proces. (2) Instanţa de recurs fixează data examinării şi
dispune să se comunice părţilor la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului depunerii
referinţei. (3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudenţă, precum şi
la cererea motivată a părţilor, instanţa de recurs poate dispune, printr-o încheiere
motivată, stabilirea şedinţei de judecată cu citarea părţilor pentru participare la proces.
27. Participanții la proces au fost înștiințați legal despre data examinării recursului și
despre faptul că sunt în drept să depună referințe.
28. Respectiv, ținînd cont de limitile rejudecării și specificul recursului împoriva
sentințelor pronunțate în procedura pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, prin prisma dispoziţiei generale din art. 447 alin. (1) Cod de procedură penală, a
procedat la examinarea cauzei fără prezența părților.
29. Conform art. 441 Cod de procedură penală, (1) Instanţa de recurs judecă recursul
numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu
calitatea pe care aceasta o are în proces. (2) Instanţa de recurs examinează cauza în
limitele temeiurilor prevăzute în art. 444, însă ea este obligată ca, în afara temeiurilor
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate
aspectele, dar fără a agrava situaţia părţii în favoarea căreia s-a declarat recurs.
30. Conform art. 448 din Codul de procedură penală, judecând recursul, instanța
verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei
şi a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs. Instanța de recurs este
obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
31. Potrivit art. 449 alin. (2) din Codul de procedură penală, (1) Judecînd recursul,
instanţa adoptă una din următoarele decizii: 2) admite recursul, casînd hotărîrea, parţial
sau integral, şi ia una din următoarele soluţii: a) dispune achitarea persoanei sau încetarea
procesului penal în cazurile prevăzute de prezentul cod; b) rejudecă cauza cu adoptarea
unei noi hotărâri, dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului; c) dispune
rejudecarea cauzei de către instanţa de fond dacă este necesară administrarea de probe
suplimentare; d) dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Soluția instanței de recurs

32. Verificând sentința atacată prin prisma argumentelor invocate de Tufekci Galina,
cercetând materialele cauzei, Colegiul penal ajunge la concluzia, de a admite recursul
declarat de Tufekci Galina, cu casarea parțială a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul
Buiucani) din 15 iulie 2020 și remiterea cauzei la rejudecare în partea individualizării
pedepsei și în partea laturii civile, în instanța de fond, în alt complet de judecată, din
următoarele considerente.

Aspecte cu privire la derularea procesului

33. La 09 octombrie 2018, Procuratura Generală a fost sesizată cu privire la pretinsele
acțiuni ilegale ale SIS în cadrul operațiunii de scoatere din țară a cetățenilor turci. Prin
ordonanța din 05 noiembrie 2018, procurorul Procuraturii Generale Oleg Afanasii a
refuzat pornirea urmăririi penale și a dispus clasarea procesului penal, deoarece faptele
invocate nu întruneau elementele infracțiunii.
34. La 02 august 2019, Procurorul General interimar, Dumitru Robu a anulat ordonanța
din 05 noiembrie 2018. Dosarul a fost transmis Procuraturii mun. Chișinău pentru
efectuarea cercetărilor.
35. La 15 aprilie 2019, la Procuratura UTA Găgăuzia a fost înregistrată plângerea
Galinei Tufekci. Plângerea a fost depusă în numele lui Galina Tufekci și al copiilor săi.
Aceasta a menționat în plângere că, în dimineața zilei de 06 septembrie 2018, în casa sa
au intrat forțat persoane necunoscute care au prezentat legitimații SIS. Ei nu au prezentat
niciun document care să le permită să intre în casă, i-au pus un pistol la tâmplă, au luat
telefoanele sale și al soțului său, l-au luat cu forța pe soțul ei, Mehmet Tufekci, într-un
microbuz de culoare albă și au plecat. După aceasta ea nu și-a mai văzut soțul (f.d. 4, vol.
II).
36. La 03 mai 2019, adjunctul Procurorului UTA Găgăuzia Natalia Bolgar a refuzat
pornirea urmăririi penale (f.d. 52-53, vol. II). La 22 mai 2019, de către Vasile Stoinov,
Procurorul UTA Găgăuzia, a fost respinsă plângerea Galinei Tufekci depusă conform art.
2991 Cod de procedură penală împotriva ordonanței din 03 mai 2019 (f.d. 56, vol. II).
37. La 03 iulie 2019, Judecătoria Comrat, sediul Central, a admis plângerea Galinei
Tufekci depusă conform art. 313 Cod de procedură penală, a anulat ordonanțele din 03 și
22 mai 2019 și a obligat procurorul să înlăture încălcările constatate în hotărârea CtEDO
(a se vedea para. 2) și să efectueze o anchetă eficientă (f.d. 59-61, vol. II).
38. Prin ordonanța din 06 septembrie 2019, adjunctul Procurorului UTA Găgăuzia
Natalia Bolgar a dispus începerea urmăririi penale în temeiul art. 179 alin. (2) Cod penal
(violare de domiciliu), cu atribuirea nr. ***** (f.d. 3, vol. II). La 24 septembrie 2019,
procurorul Natalia Bolgar i-a acordat calitatea de parte vătămată Galinei Tufekci (f.d. 67,
vol. II). La 27 septembrie 2019, Adjunctul Procurorului General, Eduard Bulat, a retras
cauza penală nr. ***** de la Procuratura UTA Găgăuzia și a transmit-o la Procuratura
mun. Chișinău pentru exercitarea în continuare a urmăririi penale (f.d. 2, vol. II).
39. La 02 august 2019, Procuratura mun. Chișinău a fost sesizată cu privire la pretinsele
acțiuni ilegale ale colaboratorilor Biroului Migrație și Azil (BMA) și SIS în cadrul
operațiunii de expulzare a șapte cetățeni turci. Sesizarea a fost făcută de Serviciul
protecție internă și anticorupție al MAI (f.d. 19, vol. I).
40. La 02 august 2019, procurorul Procuraturii mun. Chișinău, Victor Plugaru, a dispus
începerea urmăririi penale în temeiul art. 328 alin. (1) Cod penal, cu atribuirea nr. *****
( f.d. 1-3, vol. I). Prin ordonanța procurorului Victor Plugaru, la 24 septembrie 2020,
Galina Tufekci a fost recunoscută în calitate de parte vătămată și audiată în această cauză
(f.d. 70-75, vol. II).
41. La 03 octombrie 2019, au fost conexate cauzele nr. ***** și nr. *****, cu atribuirea
nr. *****. (f.d. 13, vol. I)
42. La 14 ianuarie 2020, procurorul Procuraturii mun. Chișinău, Victor Plugaru a
început urmărirea penală nr. ***** în temeiul art. 327 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal
împotriva lui Vasile Botnari (f.d. 4-6, vol. I). Prin ordonanța aceluiași procuror din 15
ianuarie 2020, a fost dispusă conexarea cauzelor penale nr. ***** și nr. *****, cu
atribuirea nr. *****. (f.d. 12, vol. I)
43. La 15 ianuarie 2020, procurorul Victor Plugaru a dispus clasarea procesului penal
pe marginea sesizării privind comiterea de către angajații SIS la 06 septembrie 2018 a
acțiunilor de violare a domiciliului familiei Tufekci, precum și comiterea altor acțiuni
ilegale în privința lui Mehmet Tufekci (f.d. 125-129, vol. III).
44. La 16 ianuarie 2020, procurorul Victor Plugaru a dispus încetarea participării
Galinei Tufekci în calitate de parte vătămată, invocând ordonanța din 15 ianuarie 2020 și
faptul că Ministerul Finanțelor a plătit integrat despăgubirea acordată de CtEDO (f.d.
130-132, vol. III).
45. Galina Tufekci susține că ordonanțele din 15 și 16 ianuarie 2020 nu i-au fost aduse
la cunoștință în termenul prevăzut de lege.
46. Tot la 15 ianuarie 2020, procurorul Victor Plugaru a emis o ordonanță prin care
Vasile Botnari a fost pus sub învinuire în baza art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 163-
165, vol. III).
47. La 03 februarie 2020, procurorul Victor Plugaru a întocmit rechizitoriul (f.d. 186-
208, vol. III). La 04 februarie 2020, cauza a fost transmisă în instanță de judecată pentru
examinare.

48. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iulie 2020, Botnari
Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2)
lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de amendă în
mărime de 1760 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 88 000 (optzeci și opt
mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 5
(cinci) ani.
49. Nefiind de acord cu soluţia adoptată de instanţa de fond, Tufekci Galina a declarat
apel, solicitând casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15.07.2020,
ca fiind una ilegală, sub aspectul pedepsei penale și remiterea cauzei la rejudecare în
instanța de fond.
50. De asemenea, a declarat apel Botnari Natalia, prin care a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15.07.2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Botnari Vasile să fie achitat.
51. A declarat apel și Vacarenco Nicolae, prin care a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15.07.2020 cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Botnari Vasile să fie achitat.

52. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, s-a încetat procedura de
apel pe apelul înaintat de către Vacarenco Nicolae, ca urmare a retragerii apelului. S-au
respins ca inadmisibile apelurile înaintate de către Natalia Botnari și Galina Tufekci,
declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iulie 2020. S-a
admis plângerea Galinei Tufekci. S-a declarat nulitatea ordonanței adjunctului-interimar
al Procuraturii mun. Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind încetarea
participării în calitate de parte vătămată a Galinei Tufekci, cu restituirea cauzei
Procuraturii mun. Chișinău pentru înlăturarea încălcărilor drepturilor Galinei Tufekci, în
cadrul cauzei penale nr. *****.

53. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2024, au fost declarate
inadmisibile recursul declarat de avocatul Vasile Nicoară, în numele condamnatului
Vasile Botnari și recursul declarat de procurorul Vladislav Harti. A fost admis recursul
declarat de Galina Tufekci în partea respingerii cererii sale de apel și casată în această
parte decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023 și dispusă rejudecarea cauzei
în această parte de către Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de judecători; În
rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, a fost menținută, inclusiv în
ceea ce privește declararea nulității ordonanței adjunctului-interimar al Procuraturii mun.
Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind încetarea participării în calitate de
parte vătămată a Galinei Tufekci.

Aspecte cu privire la secretizarea și desecretizarea materialelor cauzei penale

54. La 09 octombrie 2018, procurorul Procuraturii Generale Oleg Afanasii a secretizat
toate informațiile din acest proces penal nr. *****, deoarece „atât comunicarea între
instituții, cât și motivele care au stat la baza realizări întregului proces, conțin informații
atribuite la secret de stat” (f.d. 55, vol. I). Din acest motiv, toate materialele cauzelor
penale conexate au fost secretizate. Din acest motiv, cauza a fost examinată în prima
instanță în ședință închisă.
55. La 07 aprilie 2022, Procurorul General interimar Dumitru Robu a anulat ordonanța
din 09 octombrie 2018 și a desecretizat actele emise de procuror în cadrul procesului
penal nr. ***** și a cauzei penale nr. ***** (f.d.175-177, vol. IV).
56. Prin dispozițiile Directorului SIS nr. 4, din 20 ianuarie 2022, și nr. 13, din 01 iunie
2022, au fost desecretizate mai multe acte emise de SIS și anexate la cauza penală (f.d.
220-233, vol. IV).
57. Prin ordinul Președintelui interimar al Judecătoriei Chișinău nr. 414, din 12 iulie
2022, a fost desecretizată sentința.

Apreciarea instanței de recurs

58. La caz, Vasile Botnari a fost acuzat de abuz de serviciu săvârșit de o persoană cu
funcție de demnitate publică (art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal).
59. În cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, până la începerea cercetării
judecătorești, inculpatul, asistat de apărătorul său, a declarat că îi sunt cunoscute probele
administrate în cadrul urmăririi penale, a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii
care îi este incriminată conform rechizitoriului şi a declata nu dorește administrarea altor
probe. În acest sens inculpatul, în conformitate cu art. 3*****1 Cod de procedură penală,
a depus cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în
cadrul urmăririi penale.
60. Prima instanță a acceptat cererea inculpatului și a dispus judecarea cauzei penale pe
baza probelor administrate la faza de urmărire penală în temeiul art. 3*****1 Cod de
procedură penală.
61. Fiind audiat potrivit regulilor de audiere a martorului în instanța de fond, inculpatul
Vasile Botnari vina a recunoscut-o integral, acceptând totalmente probele prezentate de
procuror și recunoscându-și vina, a făcut declarații, care în exeță nu contravine învinuirii
formulate în rechizitoriu.
62. Ce ține de cererea înaintată, în instanță de fond de avocatul Vasile Nicoară, prin
care a solicitat constatarea nulității rechizitoriului și reîncadrarea faptelor inculpatului
conform art. 312 Cod contravențional (f.d. 18-23, vol. IV), Colegiu reține că, fiind pus în
discuție asest aspect la ședința de judecată din 13.06.2020, partea apărării a renunțat la
cererea dată, după înaintarea de către inculpat a cererii de examinare a cauzei conform
procedurii prevăzute de art. 3*****1 Cod de procedură penală (f.d. 47, vol. IV).
63. Colegiul penal constată că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit
procedurii enunțate nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate
normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că
instanța de recurs nu este în drept a reține o altă situație de fapt, decât cea reținută în
rechizitoriu.
64. Astfel, instanța de recurs conchide că, cumulul de probe cercetate dovedesc
vinovăția inculpatului, iar temei pentru a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-
a constatat, acestea în ansamblu coroborează între ele, confirmând pe deplin vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.
65. Colegiul penal consideră că, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, iar
acțiunile inculpatului Vasile Botnari se încadrează în dispozițiile art. 327 al. (2) lit. b)
Cod penal.
66. Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință referitor la
recunoașterea vinovăției inculpatului, pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs le
însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii
sale în Cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție,
deși obligația instanței să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând
un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994,
pct. 61), cu toate acestea un proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supusă atenției sale.
67. În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de
recurs fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la
baza sentinței de condamnare. Cumulul de probe cercetate dovedesc vinovăția
inculpatului, iar temei pentru a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu sa
constatat, acestea în ansamblu coroborează între ele, confirmând pe deplin vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.
68. Totodată, părțile nu pun la îndoială veridicitatea circumstanțelor de fapt constatate,
încadrarea juridică a acțiunilor și vinovăția inculpatului.

69. Ce ține de individualizarea pedepsei, Colegiul reține, că potrivit art. 7 alin. (1) Cod
penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea penală.
70. Conform art. 61 Cod penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrângere
statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de
judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri
și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
71. Conform art. 75 alin. (1)-(2) Cod penal, la stabilirea categoriei şi termenului
pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvârşite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului,
precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia. Instanţa de judecată este în drept să
stabilească o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvârşirea infracţiunii numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor
menţionate, nu va asigura scopul pedepsei.
72. Colegiul penal reține că legalitatea pedepsei impune instanţei obligaţia de a stabili
pedeapsa în limitele fixate în Partea specială a Codului penal şi în strictă conformitate cu
dispoziţiile Părţii generale a Codului penal.
73. Totodată individualizarea pedepsei este un proces personal - rezultat al propriei
convingeri al instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar,
subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete
infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei
penale. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel
încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a
săvârșirii unor fapte similare.
74. Astfel, pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta impune inculpatului lipsuri și
restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este
suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și
întregii societăți perturbate prin infracțiune. Și atunci când este capabilă de a contribui la
realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum, și de alte
persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția
unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere in lege, fapt ce poate duce
la consecințe contrara scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează
dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
75. La stabilirea pedepsei instanţa se va conduce de prevederile art. 7, 61, 75-78 din
Codul penal, şi anume de gravitatea infracţiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia precum şi de scopul pedepsei
aplicate asupra corectării şi reeducării inculpatului.
76. Sancțiunea articolului 327 al. (2) lit. b) Cod penal, (în vigoare la data comiterii
faptei) prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale
sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
77. În speță, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 al. (2) lit. b) Cod penal,
instanța de fond a aplicat inculpatului Botnari Vasile, o pedeapsă sub formă de amendă în
mărime de 1760 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 88 000 (optzeci și opt
mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 5
(cinci) ani.
78. Analizând criticile invocate de Tufekci Galina, inclusiv prin prisma constatărilor
instanței supreme, Colegiul penal constată că acestea sunt întemeiate.
79. La caz, aspectele ce țin de individualizarea pedepsei nu au fost examinate în mod
real și complet, iar motivarea instanței de fond sub acest aspect este insuficientă și
formală, nefiind analizată proporționalitatea sancțiunii în raport cu gravitatea faptei și
circumstanțele concrete ale cauzei.
80. La individualizarea pedepsei instanțe de fond, a reținut că inculpatul și-a recunoscut
pe deplin vina, a reparat benevol prejudiciul, este la prima abatere penală, este căsătorit și
are un copil minor la întreținere.
81. Colegiul notează, că prima instanță a judecat cauza în procedură simplificată, pe
baza probelor administrate la faza de urmărire penală, motiv pentru care a aplicat
mecanismul de reducere prevăzut de art. 3*****1 alin. (8) Cod de procedură penală.
Astfel, apare neîntemeiată reținerea repetată a recunoașterii vinovăției la determinarea
categorii pedepsei ce armează a fi aplicată. Or, această circumstanță a fost deja
valorificată prin procedura simplificată și reducerea legală a limitelor pedepsei. Reținerea
acestei circumstanțe, ar însemna acordarea unei duble valențe aceleiași împrejurări.
82. De asemenea, în speță, Vasile Botnari a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică pentru abuz de serviciu
săvârșit de o persoană cu funcție de demnitate publică. Având în vedere această
calificare, deținerea funcției de demnitate publică, lipsa antecedentelor penale, reținută de
instanța de fond în calitate de circumstanță ”atenuată” la alegerea formei de pedeapsă,
apare ca eronată. Or, în cazul persoanelor de demnitate publică, lipsa antecedentelor
penale, constituie o cerință legală pentru accederea în funcția dată.
83. Totodată, după cum a fost notat și de Curtea Supremă de Justiție, Ghidul
Comitetului de Miniștri al Consiliul Europei, cu privire la eradicarea impunității pentru
încălcări grave ale drepturilor omului, din 30 martie 2011, se referă la obligațiile statelor
membre în temeiul CEDO. Conform ghidului, „impunitatea este cauzată sau facilitată, în
special, prin lipsa de reacție rapidă a instituțiilor sau agenților statului la gravele încălcări
ale drepturilor omului. Statele trebuie să combată impunitatea ca o chestiune de dreptate
pentru victime, ca un factor de descurajare a viitoarelor încălcări ale drepturilor omului și
în scopul de a întreține statul de drept și încrederea publicului în sistemul de justiție".
Ghidul arată, printre altele, măsurile generale pe care statele ar trebui să întreprindă în
scopul de a preveni impunitatea. Printre acestea se numără anchetarea eficientă a
încălcărilor și implicarea victimei. Ghidul menționează că aceste obligații pozitive se
aplică nu doar pentru încălcările deosebit de grave a art. 2 (dreptul la viață) și 3
(interzicerea torturii), ci și față de încălcările deosebit de grave a art. 5 (dreptul la
libertate) și 8 (respectarea vieții private și de familie). Pentru a răspunde acestui
deziderat, pedepsele penale aplicate trebuie să corespundă infracțiunii comise.
84. Colegiul penal atestă că instanța de fond, deși a reținut corect încadrarea juridică a
faptei potrivit art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal și a stabilit existența unui prejudiciu în
proporții deosebit de mari, nu a efectuat o analiză efectivă și completă a criteriilor de
individualizare a pedepsei, în sensul cerințelor legale și al standardelor de motivare
impuse, astfel încât hotărârea să permită verificarea raționamentului urmat și să excludă
orice aparență de arbitrariu.
85. Astfel, potrivit argumentelor sentinței instanței de fond, rezultă că justificarea
alegerii sancțiunii sub forma amenzii, aplicată unei persoane cu funcție de demnitate
publică pentru o faptă care a generat consecințe grave, inclusiv condamnarea statului de
către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și plata unor despăgubiri semnificative din
bugetul public, este una lacunară și generală, fără a expune în mod concret privitor
consecințele faptei și la atingerea scopului pedepsei alese. Instanța de fond a făcut
trimitere, în termeni vagi, la necesitatea descurajării aplicării pedepselor privative de
libertate, fără a demonstra însă, prin raportare la particularitățile cauzei, de ce această
considerație ar prevala în cazul unei infracțiuni de abuz în serviciu imputabile unei
persoane cu statut de demnitar, comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu și având ca
efect atingerea unor drepturi fundamentale protejate de Convenție. Or, individualizarea
pedepsei penale trebuie realizată în strictă concordanță cu principiile legalității,
proporționalității și echității, astfel încât sancțiunea aplicată să reflecte în mod real
gravitatea faptei, persoana făptuitorului și circumstanțele concrete ale cauzei. O motivare
formală sau generală nu corespunde standardelor procesului echitabil și nu permite
verificarea legalității și temeiniciei hotărârii.
86. Prin urmare, în lipsa unei motivări convingătoare asupra criteriilor reținute la
stabilirea pedepsei, asupra ponderii circumstanțelor atenuante/agravante, asupra
alternativelor sancționatorii prevăzute de lege, Colegiul constată existența unei erori de
drept sub aspectul individualizării pedepsei, eroare care nu poate fi remediată în această
etapă, în cadrul examinării recursului împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu
este prevăzută calea de atac apelul. Or, reieșind din tipurile de decizii ce pot fi adoptate
de instanța de recurs, (la examinarea pentru prima dată a recursului) potrivit art. 449 alin.
(1) ptc. 2) lit. b) și respectiv alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu poate
rejudeca cauza și adopta o nouă hotărâră, care să agraveze situația inculpatului.
87. În consecință, Colegiul penal ajunge la concluzia de a casa sentința instanței de font
în partea individualizării pedepsei și a remite cauza la rejudecare în această parte.

88. Ce ține de retragerea calității de parte vătămată, imposibilitatea participării la

examinarea cauzei și respective valorificării dreptului de a înainta acțiune civilă în
vederea reparării prejudiciului material și/sau moral cauzat prin comiterea infracțiunii,
Colegiu reține, că Galina Tufekci a fost recunoscută în calitate de parte vătămată la faza
de urmărire penală.
89. La 16 ianuarie 2020, procurorul Victor Plugaru a dispus încetarea participării
Galinei Tufekci în calitate de parte vătămată.
90. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, s-a admis plângerea
Galinei Tufekci. S-a declarat nulitatea ordonanței adjunctului-interimar al Procuraturii
mun. Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind încetarea participării în
calitate de parte vătămată a Galinei Tufekci, cu restituirea cauzei Procuraturii mun.
Chișinău pentru înlăturarea încălcărilor drepturilor Galinei Tufekci, în cadrul cauzei
penale nr. *****.
91. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2024, a fost admis recursul
declarat de Galina Tufekci în partea respingerii cererii sale de apel și casată în această
parte decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023 și dispusă rejudecarea cauzei
în această parte de către Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de judecători; În
rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2023, a fost menținută, inclusiv în
ceea ce privește declararea nulității ordonanței adjunctului-interimar al Procuraturii mun.
Chișinău, Victor Plugaru, din 16 ianuarie 2020 privind încetarea participării în calitate de
parte vătămată a Galinei Tufekci.
92. În speță, deoarece i-a fost retrasă calitatea de parte vătămată până la finalizarea
urmăririi penale, Galina Tufekci nu a fost informată despre finalizarea urmăririi penale și
transmiterea cauzei în instanța de judecată, în prima instanță cauza a fost examinată în
ședință închisă, iar Galina Tufekci nu a participat la examinarea cauzei.
93. În acest context după cum a notat și Completul Curții Supreme de Justiție, se reține
că, în cauza Ozdil ș.a. c. Moldovei, CtEDO a constatat că cetățenii turci au fost duși în
Turcia eludând orice garanții legale oferite de legislația Republicii Moldova străinilor
împotriva extrădării abuzive. De asemenea, la reținere, Mehmet Tufekci nu a fost
informat despre motivul și temeiul reținerii sale și niciun document cu privire la reținere
nu a fost întocmit. Lipsirea de libertate în asemenea circumstanțe reprezintă una din cele
mai grave violări a dreptului la libertate (a se vedea pentru comparație hot. CtEDO El-
Masri v. the Macedonia, 2012, § 233; Al Nashiri v. Polonia, 2014, § 529). Ca urmare a
acestui transfer, viața privată și de familie a cetățenilor turci a fost afectată grav. Cetățenii
turci au fost declarați indezirabili în Republica Moldova deoarece, potrivit SIS, ar fi avut
legături cu Fethullah Gulen. În anul 2018, ei au fost duși în Turcia în pofida faptului că,
începând cu anul 2016, mii de persoane suspectate de legături cu Fethullah Gulen au fost
condamnate în Turcia la perioade lungi de detenție în baza unor procese desfășurate rapid
și în proceduri opace. Aceste elemente confirmă că în cazul lui Mehmet Tufekci au fost
comise încălcări deosebit de grave a drepturilor omului.
94. În cazul încălcărilor deosebit de grave a drepturilor omului, dreptul părții vătămate
nu se limitează la obținerea despăgubirilor, ci impune și obligația statului de a investiga
eficient asemenea incidente, cu implicarea victimei (a se vedea hot. CtEDO Belozorov v.
Rusia și Ucraina, 2015, § 113 și documentul menționat la para. 53). Scopul anchetei
eficiente este de a trage la răspundere persoanele vinovate. Prin urmare, acordarea unei
despăgubiri adecvate nu este suficientă pentru a retrage calitatea de parte vătămată unei
persoane care a suferit încălcări deosebit de grave a drepturilor omului. Mai mult,
despăgubirea acordată de CtEDO a fost oferită pentru suferințele cauzate lui Mehmet
Tufekci. CtEDO nu a oferit despăgubiri pentru suferințele cauzate Galinei Tufekci, care
nici nu a fost reclamantă în cauza Ozdil ș.a. c. Moldovei.
95. Astfel, ne cătând la faptul că Galina Tufekci și-a redobândit calitatea de parte
vătămată, odată cu declararea nulității ordonanței de către instanța de apel, de facto, ea nu
a avut posibilitatea, fiindu-i îngrădit dreptul de a participa la examinarea cauzei în calitate
de victimă, parte vătămată, parte civilă, și respectiv, a fost în imposibilitate de a-și
valorifica dreptul la repararea prejudiciului material și moral pretins. Această situație a
determinat o examinare incompletă a laturii civile a cauzei și a afectat caracterul echitabil
al procedurii, întrucât drepturile procesuale ale unei persoane direct interesate nu au fost
asigurate în mod efectiv. Or, din actele dosarului și din susținerile Galinei Tufekci
rezultă, că aceasta nu a beneficiat de recunoașterea calității procesuale corespunzătoare
și, în consecință, nu a putut să-și exercite dreptul de a se constitui parte civilă și de a
solicita repararea prejudiciului, fiind astfel private de un remediu efectiv în cadrul
procesului penal.
96. În acest context instanța de recurs reține, că orice remediu trebuie să fie eficient,
adică să fie capabil să ofere o redresare adecvată. Mai mult, având în vedere constatările
Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ozdil și alții c. Republicii Moldova, care
confirmă caracterul arbitrar al măsurilor aplicate și impactul lor asupra drepturilor
fundamentale ale persoanelor vizate, rezultă obligația pozitivă a autorităților naționale de
a asigura nu doar tragerea la răspundere penală într-o manieră proporțională, ci și
posibilitatea efectivă a victimelor ori a persoanelor îndreptățite de a obține reparații
corespunzătoare.
97. Aceste deficiențe nu pot fi înlăturate în cadrul examinării cauzei în recurs, or, ele
presupun verificarea circumstanțelor de fapt, aprecierea probelor și, eventual,
administrarea unor probe suplimentare, activități care excedă competența instanței de
recurs, la această etapă și care pot fi realizate doar în cadrul unei rejudecări efective a
cauzei, cu respectarea principiilor contradictorialității și egalității armelor.
98. Pentru aceste motive, recursul declarat de Tufekci Galina urmează a fi admis,
sentința urmând a fi casată parțial în latura penală, cu remiterea cauzei la rejudecare în
partea individualizării pedepsei și în partea laturii civile, în vederea asigurării unei
examinări complete și efective a circumstanțelor relevante, a respectării drepturilor
procesuale și a pronunțării unei soluții legale, temeinice și motivate.
99. În conformitate cu prevederile art. 437 alin. (1), ar. 448 și art. 449 alin. (1), pct. 2),
lit. d) din Codul de procedură penală, Colegiul penal al Curții de Apel Centru, -

D E C I D E:

Admite recursul declarat de partea vătămată Galina Tufekci.

Casează, sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 iulie 2020, parțial
în latura penală, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond, în partea
individualizării pedepsei și în partea laturii civile, în alt complet de judecată.
În rest, sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 iulie 2020, se
menține.
Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Marcel Juganari

Judecător Adrian Cerbu

Judecător Vitalie
Pîslariuc