Scribd
Încărcați
2 vizualizări2 pagini

REFERAT

Povestea descrie atmosfera magică a Crăciunului, cu o veveriță care găsește o ghindă și un pui de cerb jucându-se în zăpadă. Într-o casă, Sonia și Ciprian se bucură de sărbătoare alături de un cățel, în timp ce colindătorii aduc bucurie și cadouri. Îngerii și stelele observă cum oamenii se îmbrățișează și își dăruiesc momente de fericire, celebrând nașterea lui Hristos.

Încărcat de

geta71
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
2 vizualizări2 pagini

REFERAT

Povestea descrie atmosfera magică a Crăciunului, cu o veveriță care găsește o ghindă și un pui de cerb jucându-se în zăpadă. Într-o casă, Sonia și Ciprian se bucură de sărbătoare alături de un cățel, în timp ce colindătorii aduc bucurie și cadouri. Îngerii și stelele observă cum oamenii se îmbrățișează și își dăruiesc momente de fericire, celebrând nașterea lui Hristos.

Încărcat de

geta71
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Primul meu Crăciun

Apetrei Ionela-Martina

Sub un brad, o veveriță căuta o ghindă pierdută în zăpada pufoasă. Se uita o clipă în sus,
în vreme ce cobora din cer spre pământ cu acea curiozitate definitorie a exploratorului. Un
zgomot dintr-un tufiș, o face să tresară și spre propria-i bucurie, să găsească rapid fructul rătăcit.
Se urca vitejește în copacul alăturat și de pe o creangă privește cum un pui de cerb își murdărește
boticul de nea. Strânge la piept ghinda și zâmbește gândului că acolo sus la înălțime poate fi
deasupra lumii. Pentru o clipă se vede precum un uriaș al pădurii în fața căruia se închina zarea.
Trage aer în piept și salută lumea cu mici pași de dans de pe o creangă pe alta, scuturând zăpada
adunată pe ele, în ritm sacadat.
Fulgii de nea desprinși își continuă drumul spre pământ, pe un ritm de vals, știut doar de
ei. Mirosul portocalelor așezate într-un coș împletit, se completează cu cel al cozonacilor care
așteaptă să fie scoși din cuptor. În fața unui șemineu, Sonia și Ciprian se joacă cu Thomas, un pui
de bichon poznaș. Râsetele lor se îmbină armonios și plăcut cu vocile colindătorilor ce aduc
lumina sărbătorilor de Crăciun, în casa tuturor creștinilor.
Bradul frumos împodobit stă în mijlocul nostru, îmbrăcat într-o haină de sărbătoare,
decorată cu luminițe. Colindătorii pleacă fericiți, cu traistele pline de bunătăți.
E vremea lui Moș Crăciun, când totul pare ca o poveste. Natura întreagă este surprinsă ca
într-un tablou de basm, unde aburii ușori ai nopții se ridică asemenea unor fantasme, iar fulgii
jucăuși plutesc în aer, îmbrăcând satele parcă pierdute.
Sub un brad, cadourile așteptau să fie desfăcute. Moșul trece, purtat de aripi invizibile,
peste horn, în sania trasă de reni. E vremea să aducă bucurie în sufletele tuturor copiilor. O stea
stă prinsă de cer ca într-un desen de iarnă, observând cum povestea își continuă firul firesc al
sărbătorilor de Crăciun. Într-un pătuț, un bebeluș, gângurește timid. E primul său Crăciun.
Cu aripile lăsate, un înger, stă pe un nor. Privește spre pământ, încercând să deslușească
printre atâtea luminițe și case mici, uitate parcă, drumul rătăcit de ieri. Aștepta să vadă cum
lumina ascunsă în oameni va deveni vizibilă în noaptea de Crăciun. Număra secundele în gând și
aștepta clipa. Acordurile unui cântec vechi răzbat cerul. A sosit clipa cea mult așteptată. Sufletul
îi tresare.
Luminițele se prind într-un joc al dăruirii, al bucuriei și al speranței.
Oamenii râd, se îmbrățișează, își dăruiesc momente de suflet și așteaptă ca întreaga zare,
să se aprindă în diverse culori pe ritmul colindelor stăvechi:
“Astăzi s-a născut Hristos,
Mesia, chip luminos,
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați!”
Încă mai există speranță mi-am spus în gând, zâmbind timid unui fulg de nea ce trecu
prin fața mea, în noaptea de Crăciun.

S-ar putea să vă placă și