Science World
|
10 experimente care vor schimba viitorul
Lumea de mâine este creată încă de astăzi, în mințile oamenilor de știință și în
laboratoarele de pe toate continentele. Dr. Paul Parsons ne dezvăluie proiectele care ar
putea revoluționa știința
Anunțarea viitorului este o meserie foarte grea. Dar la fel de adevărat e că lumea de mâine începe
azi, de aceea am căutat printre cele mai noi cercetări pentru a aduna un top 10 al proiectelor
științifice care ar putea avea cel mai mare impact asupra vieții noastre în următoarele decenii.
Unele dintre aceste experimente sunt deja active. Altele sunt abia în primele stadii de planificare,
dar cu mari șanse de a fi aplicate. În următoarele pagini vă prezentăm alegerile noastre, în
ordinea importanței. Este o selecție care include și un factor de subiectivitate, deci avem nevoie
și de părerile și sugestiile voastre. Singura certitudine e că viitorul se anunță foarte luminos.
10. Implanturi medicinale inteligente
Cine: Space Biosciences Division, NASA Ames Research Center, California, SUA
Status: În desfășurare
Costul: Necomunicat
Biocapsulele ar putea fi folosite pentru a administra medicamentele cu precizie
Imaginează-ți o capsulă inteligentă, implantată în corpul tău, care ar putea elibera edicamente la
primul semn al unei afecțiuni. O astfel de capsulă ar putea salva numeroase vieți, mai ales în
rândul pacienților cu boli care necesită medicație continuă, dar nu neapărat regulată,
precum diabetul. Un astfel de dispozitiv a fost deja creat la centrul de cercetare Ames al NASA,
din California. S-au folosit nanotuburi din carbon (cilindri minusculi din atomi de carbon) pentru
a construi o capsulă miniaturizată care poate fi implantată sub pielea astronauților.
Dispozitivul conține celule biologice care pot reacționa la diferite amenințări, precum niveluri
crescute de radiație (o explozie solară), eliberând medicamente care întăresc sistemul de apărare
al organismului. Celulele santinelă ar putea fi modificate pentru a răspunde la anumiți stimuli. În
ceea ce privește protejarea de radiații, celulele ar putea fi modificate pentru a secreta factorul de
stimulare a coloniilor formatoare de granulocite (G-CSF) - un medicament administrat deja
bolnavilor de cancer care fac radioterapie.
Construirea capsulei din nanotuburi de carbon îi oferă o structură poroasă, care păstrează în viață
celulele din interior și permite și eliberarea chimicalelor produse de acestea. „Celulele din
interiorul capsulei secretă molecule terapeutice, care sunt eliberate, prin difuzie, prin peretele
capsulei”, explică dr. David Loftus, autorul conceptului biocapsulei. Testele pe animale vor
demara în scurt timp, urmând apoi teste pe subiecți umani. Dacă vor avea succes, biocapsulele
vor fi folosite mai întâi pe Stația Spațială Internațională, în acest deceniu.
Aplicațiile pe Pământ vor apărea apoi cu siguranță. De exemplu, o capsulă umplută cu celule
islet din pancreas ar putea secreta insulină ca răspuns la niveluri crescute de zaharuri în sânge,
reprezentând astfel un sistem automat de tratament pentru diabetici.
9. Construirea de aparate care să extragă dioxidul de carbon din atmosferă
Cine: Carbon Engineering, Calgary, Canada
Status: Testele inițiale au fost terminate în noiembrie 2011. Studiile teoretice continuă.
Costul: Bugetul actual este estimat la circa $6m
O ilustrație artistică a instalației Carbon Engineering
Pe măsură ce guvernele continuă să dezbată problema încălzirii globale, poate ar fi mai bine
să ne gândim de acum la un plan B. Principala cauză a încălzirii globale este dioxidul de carbon,
un gaz eliminat de industria și sistemele noastre de transport. Firma canadiană Carbon
Engineering speră să poată salva clima globală prin extragerea C0²-ului din atmosferă. Compania
construiește dispozitive care aspiră aerul și îl trec printr-o soluție de hidroxid, din care CO²-ul
poate fi extras ca reziduuri solide. Acestea ar putea fi depozitate în subteran sau folosite pentru
alte aplicații industriale.
Compania a fost fondată cu ajutorul unor investiții oferite de Bill Gates și Murray Edwards. Anul
trecut, a reușit un prim test de extragere a carbonului din aer, folosind o instalație experimentală
timp de 500 de ore. Al doilea test a avut loc în toamnă, pe o durată totală de câteva mii de ore, în
care au fost testate numeroase părți ale instalației finale, pentru a vedea cum funcționează în
diferite condiții meteo. Compania speră să ofere o versiune comercială-pilot în acest an. Fiecare
dintre unitățile care vor fi finalizate în 2013 va putea extrage un milion de tone de CO² din
atmosferă, anual. Omenirea elimină circa 30 de miliarde de tone de CO², anual, deci ar fi nevoie
de 30.000 de astfel de instalații pentru a anula această poluare.
8. Inventarea unor superconductori practici
Cine: University of Sydney, Australia, și National Institute of Standards and Technology (NIST)
din Boulder, Colorado (SUA)
Status: Primele rezultate au fost publicate în revista Nature în aprilie 2012. În desfășurare.
Costul: Necomunicat
Simulatorul cuantic al NIST în acțiune
Superconductorii ar putea fi viitorul tehnologiilor de stocare și de distribuție a
electricității. Aceste materiale au o rezistență electrică nulă sau apropiată de zero - curentul
electric dintr-o buclă făcută din materiale superconductoare va circula etern. Superconductorii ar
putea fi folosiți la cabluri cu pierderi zero sau baterii supereficiente, precum și la numeroase
alte electronice. Dar există și o problemă. Toți superconductorii de care știm astăzi
funcționează doar la temperaturi extrem de mici (sub -163ºC), deci trebuie răciți activ, proces
care anulează beneficiile pe care le oferă.
Miza tehnologică este descoperirea de materiale care se comportă ca superconductori și
la temperaturi mai mari. Este o problemă care ține de domeniul fizicii cuantice. Mai exact,
de legile ciudate care guvernează particulele subatomice.
Iar rezolvarea ecuațiilor este o sarcină prea dificilă pentru computerele obișnuite. Dar recent,
cercetătorii de la University of Sydney și de la NIST din SUA au creat un simulator cuantic – un
dispozitiv computațional care le permite cercetătorilor să simuleze interacțiunile dintre
particulele cuantice și să vadă rezultatele. Dacă interacțiunile sunt alese cum trebuie, ca să fie
reprezentative pentru cele care au loc în realitate în interiorul superconductorilor,
atunci dispozitivul devine un computer cuantic capabil să rezolve problema.
7. Crearea unui model pentru fizica particulelor
Cine : International Linear Collider; locația nu a fost selectată încă.
Status: În curs de cercetare și design pentru pregătirea înscrierii propunerii de proiect
Costul : $10miliarde
O secțiune prototip a ILC
Modelul standard pentru fizica particulelor este în prezent cel mai bun cadru pentru
înțelegerea comportamentului particulelor subatomice, incluzând toate familiile particulelor
majore și interacțiunile lor. Dar dovezile experimentale arată că modelul standard nu explică
fenomenele extreme de energie mare, cum ar fi gravitația și faptul că Universul se dilată cu o rată
accelerată.
Crearea unui model care funcționează pentru toate fenomenele pe care am vrea să le explicăm în
fizică ar fi o realizare incredibilă - comparabilă cu teoria relativității sau cea cuantică. Vor exista
și aplicații incredibile în lumea reală, deși sunt dificil de imaginat. Teoria cuantică este acum
crucială pentru funcționarea laserelor, microelectronicelor, ceasurilor ultra-precise și codurilor
care nu pot fi sparte - puține dintre ele puteau fi concepute înainte.
Atunci cum exact deviază realitatea de la predicțiile modelului standard? Te-ai aștepta ca
experimentele de la Large Hadron Collider, giganticul și multetalatul accelerator de particule de
la granița elvețiano-franceză, să aducă răspunsurile. Dar LHCul ciocnește tipul greșit de particule
- protonii. O opțiune mult mai bună ar fi să ciocnească electroni și pozitroni. Aceste coliziuni ar
fi mult mai curate, deci mai ușor de observat.
„Anihilarea electron-pozitron ne face să punem întrebările într-un mediu mult mai
controlat”, explică profesorul Barry Barish, de la California Institute of Technology. „Putem seta
și varia energia fiecărei coliziuni și să studiem starea finală mai simplă.” Problema este că nu
poți trimite electronii și pozitronii prin LHC pentru că ei ar radia și pierde toată energia prin
traseul circular – un efect cunoscut ca „radiație sincronică”. Soluția este accelerarea lor într-o
linie dreaptă, folosind un așa-numit „accelerator liniar”. De aceea este Barish implicat în
International Linear Collider, sau ILC, un proiect pentru construirea celui mai puternic
accelerator liniar din lume.
Planurile inițiale pentru dispozitivul lung de 50 de km au fost finalizate la sfârșitul anului
trecut. Locul unde se va afla acceleratorul nu a fost stabilit încă, dar echipa ia în considerare zone
din Japonia, America, Elveția și Rusia. Presupunând că se vor obține finanțările necesare, ILC-ul
ar putea fi în stare de funcțiune în aproximativ un deceniu.
6. Cultivarea Alzheimerului într-un vas petri
Cine: San Diego School of Medicine, University of California și University of Cambridge, din
Marea Britanie
Status: În desfășurare
Cost: £1m pentru studiile britanice; costul studiilor din SUA nu a fost dezvăluit
În această imagine compozită, scanările prin MRI prezintă o secțiune verticală printr-un
creier sănătos (albastru) și un creier cu Alzheimer (galben), cu dimensiuni vizibil reduse
În lume, peste 26 de milioane de persoane suferă de boala Alzheimer - mai mult decât populația
Australiei. Și se pare că numărul se va dubla până în 2050. Cauza principală a bolii - marcată de
o pierdere a memoriei și a funcțiilor cognitive - rămâne necunoscută. Nu există leac și sunt foarte
puține tratamente paliative.
Problema este că nu poți lua pentru studiu o mostră de țesut cerebral infectat de la un pacient în
viață. Iar modelele animale au o utilitate limitată pentru că oamenii sunt singura specie care
prezintă această boală. De aceea, munca a două echipe de cercetători de la universitățile
Cambridge, din Marea Britanie și din California, care lucrează independent, ar putea fi
crucială. Aceștia au reușit cultivarea celulelor cerebrale în laborator iar apoi le-au observat cum
dezvoltă Alzheimer. Experimentele lor oferă deja indicii interesante despre cum începe boala - ca
o acumulare graduală de mici anormalități celulare.
Echipele au luat mai întâi celule de piele de la subiecți predispuși genetic la Alzheimer. Din ele
au generat celule stem - celule care se pot dezvolta în orice tip de celule. Acestea au fost apoi
determinate să se dezvolte în celule cerebrale. „Prin reproducerea bolii în laborator, putem
studia, în timp real, cum începe și cum progresează boala”, spune dr. Rick Livesey din echipa
Cambridge. „Ne permite să înțelegem cum o putem opri prin dezvoltarea unor noi
medicamente.”
Testarea potențialelor medicamente pe coloniile de celule din laborator este acum
prioritară. „Suntem optimiști că vom avea medicamente pe care să le testăm pe pacienți în
următorii 3-5 ani”, spune Livesey.
5. Descoperirea vieții extraterestre
Cine: Misiunea New Worlds, a NASA
Status: Propusă. Ar putea fi lansată în perioada 2020-2030
Costul: $750m-$3 miliarde, în funcție de arhitectura specifică
Ilustrație a modului de funcționare a unei umbre stelare
Din 1995, când a fost descoperită prima planetă care orbita o stea similară Soarelui, am catalogat
peste 760 de astfel de exoplanete. Pe măsură ce numărul lor a crescut, s-a realizat că dacă a fost
posibilă găsirea uneia destul de similare Pământului, atunci o astfel de lume ar fi un loc
promițător pentru a căuta forme de viață. Problema e că, pentru toate stelele, mai puțin cele
foarte apropiate, planetele care orbitează la aceeași distanță cum o face Pământul în jurul
Soarelui dispar în lumina stelei de care aparțin.
Astrofizicianul Webster Cash, de la Universitatea Colorado, a propus o „umbră a stelei” : o navă
spațială care se poate amplasa în fața unui telescop spațial și care să blocheze lumina de la stea,
permițând instrumentelor sensibile ale telescopului să studieze potențialele exoplanete. În mod
crucial, asta va permite spectroscopia asupra luminii de la aceste planete, permițând aflarea
compoziției chimice. „Asta ne va spune dacă există o atmosferă și care va fi compoziția ei”,
spune Cash. „Este probabilă și detectarea vaporilor de apă din atmosferă, care ar putea indica
oceanele. Biomarkerul-cheie este oxigenul - pe Pământ, el este prezent în atmosferă din
producția constantă a plantelor.”
Descoperirea vieții extraterestre ar sugera că viața este relativ comună în Univers, o observație
importantă pentru teoriile despre cum s-a dezvoltat biologia pe Pământ. „Chiar și dacă am știi cu
siguranță că până și viața microbială este comună în Univers, ar schimba modul în care privim
cerul nopții”, spune Cash. „Umbra stelei” ar putea să fie poziționată în fața telescoapelor spațiale
existente sau să facă parte dintr-o misiune independentă. Prima opțiune ar costa 750 de milioane
de dolari, dar cea din urmă ar costa foarte mult.
4. Construirea unui avion orbital
Cine: Proiectul SKYLON / motorul SABRE, construit de Reaction Engines, Oxford, Marea
Britanie
Status: Programul de verificare a tehnologiilor cheie e aproape finalizat. Urmează
construirea primului motor
Costul: £3 miliarde
Ilustrație artistică a SKYLON
Atingerea orbitei Terrei este o provocare formidabilă - implică accelerarea la viteze de până la 25
de ori mai mari decât cea a sunetului. În trecut, era nevoie de rachete gigantice cu mai multe
trepte, monștri cu o singură șansă care trebuiau să care atât de mult combustibil, încât aveau
potențialul exploziv al unei mici arme nucleare. Iar costul era colosal - zeci de mii de dolari
pentru fiecare kilogram de încărcătură. Totul s-ar putea schimba mulțumită unei cercetări dintr-
un parc științific în idilicul peisaj rural din Oxfordshire.
Compania Reaction Engines dezvoltă un aparat de zbor complet reutilizabil care poate decola de
pe o pistă și poate ajunge pe orbită fără să necesite alte motoare sau rezervoare externe - un avion
spațial cu o singură treaptă, care poate ajunge pe orbită. Ar putea tăia costul atingerii orbitei
Pământului cu un factor de 50! În inima Skylon este motorul SABRE - Synergistic Air-Breathing
Rocket Engine. Arderea necesită oxigen, iar rachetele convenționale ard hidrogenul lichid atât de
rapid, încât trebuie să care propriul oxigen în formă lichidă. În schimb, SABRE extrage oxigenul
de care are nevoie din aer, printr-un sistem inovator de răcire care scade temperatura aerului de
la 1.000 de grade Celsius la -140 de grade Celsius, și pe care îl comprimă - crescând masiv
densitatea oxigenului.
Face asta până când ajunge la o altitudine de 28 de kilometri, moment în care oxigenul lichid
intră în funcțiune. Designerii speră că reducerea masei de lansare va permite SKYLON să ridice
încărcături de până la 15 tone pe orbită. Compania se așteaptă ca aparatul de zbor spațial fără
echipaj să fie operațional până la începul anilor 2020.
3. Modificarea grâului pentru creșterea producției
Cine: Wheat Yield Consortium, condus de International Maize și Wheat Improvement Center,
Mexic
Status: Finanțare parțial
Costul: Estimat la $10m pe an, timp de 10 ani; apoi o fază secundară, cu un cost similar, în
funcție de rezultate
Creșterea randamentului cu 50 la sută va compensa creșterea populației globale, estimată
să ajungă la 9,6 miliarde în 2050
Hrănirea a 7 miliarde de guri necesită deja o zonă agricolă de dimensiunea Americii de Sud.
Cum populația tinde să crească cu 2,6 miliarde de persoane până în 2050, ne trebuie metode mai
eficiente pentru producerea alimentelor.
Experții de la Wheat Yield Consortium (WYC) cred că o soluție este tunarea grâului:
modificarea biochimiei plantei pentru a crește cantitatea de grâu comestibil produs. }inta lor este
sporirea recoltelor cu până la 50% în următorii 25 de ani. Cheia planului lor este îmbunătățirea
eficienței fotosintezei - momentan, veriga cea mai slabă din lanț. Fotosinteza este o serie de
procese în care o plantă asimilează apă, lumina Soarelui și dioxidul de carbon din atmosferă, pe
care le folosește pentru a produce mâncare carbohidrată și oxigen.
„Ne concentrăm în mare parte pe îmbunătățirea enzimei principale a fotosintezei, rubisco, care
este destul de ineficientă - probabil pentru că a evoluat într-o perioadă când nivelurile de dioxid
de carbon și de oxigen ale atmosferei Pământului erau destul de diferite”, explică fiziologul
WYC, dr. Matthew Reynolds.
Planul este creșterea eficienței energetice a fotosintezei, folosind o combinație de modificări
genetice și tradiționala polenizare încrucișată, dar și dezvoltarea mecanismelor biologice care vor
concentra dioxidul de carbon din atmosferă, dând procesului mai mult material brut cu care să
poată lucra. Proiectul caută încă finanțare, dar unele faze de încercare au început deja în stația de
cercetare WYC din deșertul Sonora, din Mexic.
2. Crearea unei surse sigure și abundente de energie nucleară
Cine: International Thermonuclear Experimental Reactor (ITER), Franța
Status: În construcție; ar urma să devină operațional în 2020
Costul: €13 miliarde
Ilustrație artistică a unei secțiuni ‘tokamak’ a instalației ITER
În 1956, Marea Britanie a pornit prima centrală nucleară din lume, la Calder Hall, Cumbria.
Energia nucleară a fost lăudată drept sursa de energie a viitorului. De atunci, totuși, incidentele
de la Three Mile Island, Cernobîl și Fukushima au arătat că această sursă de energie vine cu un
cost periculos. ITER, un experiment care va începe în următorul deceniu, ar putea schimba acest
lucru, oferindu-ne o sursă de energie nucleară sigură, capabilă să ne acopere consumul timp de
mii de ani.
Toate reactoarele comerciale de astăzi exploatează fisiunea nucleară, un proces în care nucleele
atomice ale uraniului sunt bombardate cu particule de neutroni, cauzând dezbinarea lor și
eliberarea energiei - laolaltă cu mai mulți neutroni care repetă procesul, pornind o reacție în lanț.
Nu este ideal: uraniul trebuie extras și procesat, reacția în lanț trebuie să fie controlată constant
pentru a nu degenera și fragmentele din fisiune rămân radioactive pentru sute de mii de ani, deci
aduc și problema deșeurilor.
ITER, pe de altă parte, va fi un reactor de fuziune nucleară. Va funcționa prin împreunarea
deuteriului și tritiului (atomi de hidrogen cu particule de neutroni în plus). „Fuziunea este sigură,
nu există o reacție în lanț”, spune membrul echipei ITER, Michel Claessens. „Reactoarele de
fuziune nu produc deșeuri radioactive pe termen lung și există destul combustibil - deuteriul este
destul de abundent în apa de mare și tritiul poate fi produs cu ușurință din litiu.” Fuziunea este
sursa de energie care face Soarele să strălucească. Problema pe care cercetătorii trebuie să o
depășească înainte de a putea să capteze energia este controlarea combustibilului superîncălzit -
care ajunge la temperaturi de până la 150 de milioane de grade Celsius. ITER va încerca să
rezolve problema prin folosirea câmpurilor magnetice pentru a bloca combustibilul într-un vas în
formă de inel, cunoscut ca tokamak.
1. Construirea unui aparat de editare a ADN -ului uman
Cine: Massachusetts Institute of Technology și Harvard University, SUA
Status: În desfășurare
Cost: Necomunicat
Aparatul de editare MAGE de la MIT, Boston
O echipă din Massachusetts a construit o mașinărie capabilă să editeze AND-ul (similar
comenzilor copy-paste). Ar putea însemna că doctorii vor avea în curând abilitatea de a edita
literele ADN-ului care codează bolile ereditare, din genomul uman, putând face corpul imun la
viruși periculoși cum ar fi HIV sau gripa. Beneficiile nu se opresc aici. Dacă ADN-ul care este
editat se află într-o bacterie, ar putea transforma microorganismului într-o mică
fabrică producătoare de medicamente, sau chiar de combustibili noi. Știința informației
genomului ar putea să fie la fel de transformațională în secolul XXI, cum a fost știința siliconului
în secolul XX. Va genera un nou set de industrii și va aduce o schimbare fundamentală în
medicină. Mașinăria construită în Massachusetts, botezată MAGE (Multiplex Automated
Genome Engineering) este o dezvoltare semnificantă în această ramură.
Pe scurt, este o rețea de sticle, tuburi, pompe și instrumente de control, care funcționează prin
„deturnarea” procesului de replicare ADN - care are loc atunci când celulele biologice fac în
mod natural copii după ele însele. În loc să lase celulele să facă o copie perfectă, aparatul
intervine în schimbarea unor mici secvențe de litere (codoni). Un codon este compus din 3 litere
ADN. Fiecare literă reprezintă o bază chimică specifică (etichetată A, G, T sau C) și fiecare
codon codifică un tip anume de aminoacid. Când sunt combinate, secvențele de aminoacid
creează o moleculă de proteină care are o anumită funcție în cadrul celulei.
Mult din limbajul ADN este totuși redundant - câțiva codoni pot reprezenta același aminoacid.
Într-un experiment recent pentru demonstrarea tehnicii, MAGE a fost capabil să înlocuiască toți
codonii TAG din [Link] fără codoni TAA. Ambii codoni producacelași aminoacid, deci servesc
aceleiași funcții. Dacă asemenea codoni redundanți sunt acum reprogramați pentru a construi
aminoacizi care nu se găsesc în mod normal în natură, atunci celulele pot fi transformate în
fabrici chimice, capabile să producă la cerere noi compuși. De exemplu, LS9, o companie de
biocombustibil din San Francisco,cofondată de profesorul George Church de la Universitatea
Harvard (același genetician care a condus studiul de transformare TAG), folosește [Link]
modificat pentru a produce combustibili sustenabili. „Primele aplicații practice au deja loc, sub
forma maximizării producției de chimicale valoroase din bacterii”, spune Church. „Următorul set
de aplicații MAGE e îndreptat spre crearea celulelor industriale rezistente la viruși multipli. Ne
așteptăm să avem demonstrații pentru acestea în aproape un an.”
Echipa lui Church își îndreaptă acum atenția spre aplicarea tehnologiei MAGE pe celulele
umane, care ar putea aduce beneficii radicale. Imaginați-vă că veți putea edita genele
responsabile pentru problemele ereditare, precum sindromul Down sau boala Huntington. Sau să
vă protejați celulele cu „un zid de protecție genetică”, pentru a le face imune la viruși. Gripa,
hepatita și HIV-ul vor înceta să fie bolile ucigașe care sunt astăzi.
Church este destul de deschis față de ideea de modificare a codului genetic al embrionilor, pentru
a produce bebeluși rezistenți la viruși. Cercetătorii folosesc în prezent MAGE pentru a modifica
celulele umane stem. Planul lor este să editeze codul genetic al celulelor pentru a introduce
mutații într-o manieră controlată, oferind informații despre identificarea mutațiilor care cauzează
bolile.