REALISMUL

- Apare in Franta la mijlocul sec. XIX ca o reactie antiromantica, avand

prelungiri in sec. XX;
- In fr. “realisme” = metoda de creatie ce reflecta lumea in varianta sa
obiectiva, neidealizata, cu preocuparea de a respecta veridicitatea, tipicitatea
si caracterul concret al mediului, al reactiilor psihice si al detaliilor;
- Manifest literar: Prefata la Comedia Umana – Honore de Balzac

Trasaturi caracteristice:
1. Accentul cade pe observatie si analiza, pe descrierea fidela a constantelor
umanitatii, urmarindu-se si implicatiile sociale, psihologice, sociologice,
etice;
2. Reproducerea exacta, completa, sincera a mediului social, a epocii in care
traieste persoana, excluzand minciuna, mistificare
3. atitudine critica fata de societate
4. preocuparea pentru social;
5. stilul solemn si impersonal;
6. obiectivitatea lucida, demistificatoare
7. interesul pentru amanuntul plasticizant
8. personaje tipice aflate in imprejurari tipice
9. prezentarea banalitatii cotidiene
[Link] este privita cu neincredere, se apreciaza cunoasterea lucida si
spiritul stiintific
[Link] idealizarea trecutului, abordand subiecte din contemporaneitate sau
trecutul foarte apropiat
[Link] dezvolta epica – romanul si genul dramatic – drama, comedia

Reprezentanti:
1. Literatura universala: Balzac, Flaubert, Tolstoi, Dickens, Cehov, Stendhal
2. Literatura romana: Slavici, Rebreanu, Petrescu, Calinescu

Pag. 1 din 5
 NATURALISMUL

Apare la sfarsitul sec. al XIX-lea in Franta ca forma extrema a realismului

Manifestul literar: Romanul experimental – Emile Zola

Trasaturi:
1. Reproducerea cruda, brutala chiar, a realitatii
2. Scriitorul intocmeste adevarate fise medicale ale personajelor cuprinse intr-
un intreg lant determinist biologic, aplicand metoda de lucru experimentala
in constructia romanului
3. Mediile sociale sunt diverse si contrastante, preferate fiind cele periferice
(crasma, mina, taverna, mediile de prostituate)
4. Apare personajul bruta cu porniri instinctuale
5. Fundamental este factorul ereditar in evolutia caracterelor
6. Teme: criminalitatea, ravagiile alcoolului, dereglarile nervoase,
handicapurile fizice
7. Categorii estetice promovate: grotescul, macabrul, uratul, satiricul

Reprezentanti:
1. Literatura universala: Emile Zola – Germinal, Bestia umana, Carciuma
2. Literatura romana: Delavrancea, I. L. Caragiale
Elemente naturaliste in: Ion (Rebreanu), Enigma Otiliei
(Calinescu)

Pag. 2 din 5
 TRADITIONALISMUL

Apare in perioada interbelica (la noi).

Reactie impotriva modernismului.
Manifestul literar: articolul “Sensul traditiei” – Nichifor Crainic
Trasaturi:
1. Sustine si promoveaza specificul national, elementele autohtone
2. Atitudine conservatoire
3. Sprijina sufletul national, ramanismul si se opune tendintelor
inovatoare convinsi fiind ca spiritualitaea romaneasca este
incompatibila cu cea occidentala
4. Surse de inspiratie:
i. Istoria – creatoare de modele comportamentale, de eroi
legendari, se converteste in mit, capata valoare exceptionalul
ii. Folclorul – pastreaza traditiile, credintele, superstitiile, adica
spiritualitatea romaneasca
iii. Natura
5. Elementul essential al sufletului romanesc = credinta ortodoxa. De
aici valorificarea numeroaselor texte religioase din care se valorifica:
scene biblice, figuri de sfinti, ingeri, Isus, Fecioara Maria
6. Imaginea satului este idilica, un centrum mundi retras intr-o izolare
naturala cu oameni care conserva nealterata intelepciunea populara,
legile nescrise
7. Traditia este inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii
si degradarii venita din partea culturii occidentale
8. Majoritatea miscarilor traditionaliste se vor revendica de la Eminescu

Miscari traditionaliste:
1. Gandirismul – tendinta grupata in jurul revistei Gandirea
2. Ortodoxismul – promoveaza credinta ortodoxa
3. Samanatorismul – promoveaza imaginea satului arhaic
4. Poponarismul – promoveaza specificul national

“Occidentalizarea inseamna negarea orientalismului nostru; nihilismul

europenizant inseamna negarea posibilitatilor noastre creatoare. Ceea ce inseamna
negarea principiala a unei culture romanesti, negarea unui destin propriu romanesc
si acceptarea unui destin de popor nascut mort.” (N. Crainic – Sensul traditiei)

Reprezentanti: Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Mateiu Caragiale

Pag. 3 din 5
 MODERNISMUL

Apare la sfarsitul sec al XIX-lea, dar se cristalizeaza dupa primul razboi

mondial. Reactie impotriva traditionalismului, de fapt o rupture de traditie.
Lozinca: “Singurul lucru permanent este schimbarea.”
S-a cristalizat pe trei etape cu prelungiri pana in present:
1. Modernismul lovinescian care estompeaza decalajul dintre literature
romana si literature occidentala, valorificand o parte din ideile mometului anterior:
Tudor. Arghezi, L. Blaga, Ion Barbu, Camil Petrescu.
2. Neomodernismul: N. Stanescu, M. Sorecu, Mircea Ivanescu
3. Postmodernismul: N. Stanescu, M. Sorescu, Mircea Cartarescu
Trasaturi generale
- se revolta impotriva trecutului inchistat in formule vide academice invechite
- libertate absoluta a formei si a temelor abordate
- versul liber
- limbaj ermetic, elevat, esentializat
- exprima o stare inefabila, poezia este o revelatie, o esenta volatile care nu
poate fi constransa de vreo forma

NEOMODERNISMUL

Marcheaza perioada imediat urmatoare celui de-al II-lea razb. mondial cand
au loc schimbari majore datorate contextului social-politic si presiunii exercitate de
modelele interbelice (L. Blaga, T. Arghezi, I. Barbu).
Sinteza pozitiei neomoderniste: “Suntem o generatie fara dascali si fara
parinti spirituali. Ne caracterizeaza revolta, ura impotriva formelor, negativismul.
Detestam umar la umar literature.” (Geo Dumitrescu – Lumea de maine)
Nucleul miscarii va fi reprezentat de trei grupari literare eterogene, fiecare
cu o problematica specifica, desi niciuna nu a exercitat o influenta majora in
literatura ce a urmat:
i. poeti de la revista Albatros
ii. poetii grupati in “cercul literar de la Sibiu”
iii. noul val suprarealist
i.
- orientare poetica destul de unitara
- nonconformism
- contestarea formulei arta pentru arta, a poeziei lascive si a celei de goarna si
trambita

Pag. 4 din 5
 - renuntarea la lirica melancolizata, idilica si suava a traditionalistilor
interbelici in favoarea unei poezii cu accente sociale si sarcastice, a trairii
intense, a suferintei ce angajeaza intreaga umanitate
- depoetizarea
- respingerea formelor patetice grave si cautari metafizice
- reconstructia ludica si ironica a poemului cu umor negru
- reinterpreteaza temele grave dintr-o perspective ludica, chiar daca ascunde
aspecte tragice

ii.
- se revendica de la Scoala Ardeleana de la Maiorescu si Junimea
- apara ideea primatului esteticului, a ratiunii ce se ascunde in spatele
poeticului
- doresc inovarea literaturii fara a se uita radacinile latine ale poporului roman
si specificul spiritualitatii romanesti
- muta accentual de pe rural pe urban, de pe creatia populara pe cea culta
- spre deosebirea de modernismul loveniscian aceasta orientare nu isi propune
sincronizarea cu spiritul veacului, ci recuperarea creative a unor modele
exemplare, o valorificarea a unui trecut ce devine ideal pentru prezsentul
zbuciumat
- exista tendinta de asimilare a epicului de catre liric prin cultivarea baladei

iii.
- se doreste innoirea discursului oniric
- creeaza o poezie dereglata, absolute libera
- mobilitate, insolit, exploateaza virtutile arbitrariului

Reprezentanti: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, St. Augustin Doinas, Leonid

Dimov

Pag. 5 din 5