1.3.2.

Calculul înălţimii reactorului

Înălţimea totală a reactorului se calculează cu relaţia:

H = H c + 2hc
în care: H - înălţimea totală, m
H c - înălţimea părţii cilindrice a reactorului, m
hc - înălţimea capacului,m.
Înălţimea părţii cilindrice se calculează din volumul cilindrului:

π ⋅ Di2 Vc ⋅ 4
Vc = ⋅ Hc ⇒ Hc =
4 π ⋅ Di2
Volumul cilindrului este dat de relaţia:

Vc = Vr − 2 ⋅V f

în care: Vr - volumul reactantului, m3;

V f - (egal cu volumul capacului) volumul fundului, m3;
Vr - este standardizat funcţie de diametrul interior, m3;
Înălţimea capacului se calculează cu relaţia:
De
hc = h +
4
în care: h – este standardizat funcţie de diametrul interior şi grosimea virolei.
h = 40 mm
[4, pag 55, tabel 2.1.]
D 720
hc = h + e = 40 + = 220 mm
4 4
V f = 60, 4 ⋅10−3 m3
[4, pag 57, tabel 2.3.]

Vc = Vr − 2 ⋅ V f = 0, 72 − 2 ⋅ 60, 4 ⋅10−3 = 0, 6 m3
Vc ⋅ 4 0, 6 ⋅ 4
Hc = = = 1.56 m
π ⋅ Di π ⋅ 0, 72
2

H = H c + 2 ⋅ hc = 1,56 + 2 ⋅ 0, 22 = 2 m
Se verifică raportul H/D=2/0,7=2,85∈ [2,5÷6]
 1.3.3. Determinarea dimensiunilor geometrice ale mantalei
reactorului
Reactorul de acilare este prevăzut cu manta prin care circulă abur de 3
ata.
Mantaua se construieşte din oţel marca K.41 – STAS 288380.
σ rt = 400 MPa
[4, pag 42, tabel II. 1.]
Diametrul interior al mantalei se calculează funcţie de diametrul
exterior al reactorului cu relaţia:
Dim = De + 2 ⋅ x
în care: x – distanţa dintre reactor şi manta; se admite între 0,025÷0,05 m.

Admit x = 0,05 m.
Dim = 0, 720 + 2 ⋅ 0, 05 = 0,820 m
Diametrul exterior al mantalei se calculează cu relaţia:
Dem = Dim + 2 ⋅ δ m
în care: δ m - grosimea mantalei ce se determină din calcule de rezistenţă,
similare cu cele din reactor.
σ ct
σ at = , la temperatura de calcul, MPa
cr
σ ct - limita tehnică de curgere a materialului la temperatura t, MPa
cr - coeficient de siguranţă faţă de rezistenţa la rupere a materialului;
are valoarea de 2,4.
σ ct 400 ⋅ 106
σ =
t
a = = 166,66 ⋅ 106 Pa
cr 2,4
Pc ⋅ Dim 6 ⋅ 9,81 ⋅ 104 ⋅ 0,82
δ= = = 0,002 m
2 ⋅ ϕ ⋅ σ at − Pc 2 ⋅ 0,7 ⋅ 166,66 ⋅ 106 − 6 ⋅ 9,81 ⋅ 104
δ m = δ + c1 + cr .1.
c1 = 7,5 mm (la fel ca la reactor)
δ m = 0,002 + 0,0075 + cr .1. = 0,0095 + cr .1.
δ m = 10 mm
[4, pag 55, tabel 2.1.]
cr .1. = 0,0005 m
Dem = Dim + 2 ⋅ δ m = 0,820 + 2 ⋅ 10 ⋅ 10−3 = 0,840 m
Dim = 820 m
Dem = 840 m
 Înălţimea mantalei se calculează funcţie de înălţimea lichidului din
reactor.
În general, mantaua se ia cu 0,05 m sub nivelul lichidului din reactor.

H1 - înălţimea lichidului din virola cilindrică a reactorului.

V1 V − V f
H1 = =
S S

H1 =
0,543 − 60, 4 ⋅ 10−3
=
( 0,543 − 60,4 ⋅ 10 ) ⋅ 4
−3

= 1,254 m
π ⋅ Di2 π ⋅ 0,7 2
4
H1 = 1,254 m
H m = 1,254 + 0,22 + 0,05 + 0,01 − 0,05 = 1, 484 m
H m = 1,484 m

1.4. Consumul de energie în procesul de amestecare

Funcţie de proprietăţile amestecului din reactor s-a ales un agitator cu

braţe.
Conform STAS 5454 – 87:
D = 700 mm
d = ( 0,6 − 0,9 ) ⋅ D d = 0,7 ⋅ 0,7 = 0,49 m
h = ( 0,06 − 0,15 ) ⋅ D h = 0,1 ⋅ 0,7 = 0,07 m
h1 = ( 0,09 − 0,18 ) ⋅ D h1 = 0,13 ⋅ 0,7 = 0,091 m
h2 = ( 0,18 − 0,4 ) ⋅ D h2 = 0,3 ⋅ 0,7 = 0,21 m
h3 = ( 0,625 − 0,71) ⋅ D h3 = 0,675 ⋅ 0,7 = 0, 4725 m
 H = ( 1 − 1,5 ) ⋅ D H = 1, 2 ⋅ 0,7 = 0,84 m

Determinarea consumului de energie la agitarea mecanică se face în

două perioade:
- perioada de pornire
- perioada de regim constant

Consumul de energie în perioada de pornire se calculează cu relaţia:

Pp = ( 2,5 ÷ 4 ) ⋅ P

în care: P – consumul de energie în perioada de regim constant.

Consumul de energie în prioada de regim constant se calculează cu
relaţia:
C
P = d 5 ⋅ n3 ⋅ ρ ⋅
Re mag
în care: d – diametrul agitatorului, m;
n – numărul de rotaţii al agitatorului, rot/s;
C , m – constante specifice fiecărui tip de agitator.
[4, pag 85]

Valoarea lui Reag se calculează, considerând proprietăţile amestecului

similare cu ale acidului acetic.
d = 0,49 m
n = 8 ÷ 50 rotaţii/minut
n = 50 rotaţii/minut (admis)
d2 ⋅n⋅ ρ
Re ag =
η

în care: ρ – densitatea amestecului din reactor, kg/m3

 η – vâscozitatea amestecului, Pa ⋅ s.
0
ρ AA
20 C
= 1049 kg / m3
[4, pag 207]
0
η AA
20 C
= 1, 22 ⋅ 10 −3 Pa ⋅ s
[4, pag 202]

d 2 ⋅ n ⋅ ρ 0,492 ⋅ 50 / 60 ⋅ 1049
Re ag = = = 1,72 ⋅ 105
η 1,22 ⋅ 10 −3

Constantele C şi m sunt C = 6,8 şi m = 0,2

[4, pag 86]

C 0, 495 ⋅ (50 / 60)3 ⋅ 1049 ⋅ 6,8

P = d 5 ⋅ n3 ⋅ ρ ⋅ = = 8, 22 W
Re mag ( 1,72 ⋅ 10 )
5 0,2

Consumul de energie în perioada de regim constant trebuie amplificat

cu un coeficient care ţine cont de prezenţa tijei termometrului în masa de
reacţie, a serpentinelor prin care circulă agentul termic, rugozitatea pereţilor,
etc.
Pentru reactorul de obţinere a aspirinei, puterea ed acţionare se
majorează cu 10% pentru teaca de termometru şi cu 30% pentru rugozitatea
pereţilor.
P ' = P + 0,1 ⋅ P + 0,3 ⋅ P = 8,52 + 0,822 + 2, 46 = 11,502 W
Puterea de pornire se calculeaza cu relatia:
Pp = ( 2,5 ÷ 4 ) ⋅ P '
Pp = 3 ⋅ P ' = 3 ⋅ 11,502 = 34,506 W
Din STAS 1764 - 74 se alege pentru actionarea agitatorului un motor
cu puterea de 0,1 kW.

[Link] de rezistenta al arborelui agitatorului

 Diametrul arborelui agitatorului se calculează funcţie de momentul de
torsiune la care este supus:
16 ⋅ M t
da = 3
π ⋅σ a
în care: Mt - momentul de torsiune, N ⋅ m;
σ a - efortul unitar admisibil la torsiune.
Momentul de torsiune se calculează funcţie de puterea motorului cu
relaţia:
P ⋅ k ⋅ ηt
Mt = 9,74 ⋅ 103 ⋅
n
în care: k - coeficient de suprasarcină, cu valori:
- k = 1,5- conditii de lucru uşoare;
- k = 2,5 - conditii de lucru grele
ηt - randamentul total de transmisie;
n - turatia, rotaţii/minut;
P - puterea motorului, kW.
Se admite k= 1,5
n = 50 rot/min
P = 0,l kW
ηt = 0,96
[4, pag. 92, tab. 2.12.a]
Momentul de torsiune va fi:

P ⋅ k ⋅ ηt 0,1 ⋅ 1,5 ⋅ 0,96

Mt = 9,74 ⋅ 103 ⋅ = 9,74 ⋅ 103 ⋅ = 28,05 N ⋅ m
n 50
σ a = 120 ÷ 180 kgf / cm2

Se admite σ a = 150 kgf/cm ².

Diametrul arborelui agitatorului va fi:

16 ⋅ M t 16 ⋅ 28,05
da = 3 =3 = 0,021 m
π ⋅σ a π ⋅ 150 ⋅ 9,81 ⋅ 104
d a = 0,021 m

[Link] termice
1.6.1. Bilanţul termic
 Scopul bilanţului termic este de a calcula cantitatea de căldură
schimbată între fluide şi cantitatea de agent termic.
În forma generală bilanţul termic pentru reactorul de acilare este :
Qi = Qe
în care: Qi - căldura intrată;
Qe - căldura ieşită.
Pentru a asigura temperatura de 80°C în reactor, se foloseşte în manta
ABUR de 3 ata.
Expresia bilanţului termic, pe reactor, va fi:

Q1 + Q2 + Q3 = Q4 + Q5 + Q6

în care: Q1 - căldura adusă de reactanţi;

Q2 - căldura dezvoltată în urma reacţiei chimice ;
Q3 - căldura adusă de agentul termic ;
Q4 - căldura scoasă de produşii de reacţie ;
Q5 - căldura scoasă de agentul termic ;
Q6 - căldura pierdută.
Q6 se admite: Q p = 5% ⋅ Qutil
Qr = Q3 − Q3 = Q4 + Q6 − Q1 − Q2
Cantitatea de căldură adusă de reactanţi se calculează cu relaţia :
n
Q1 = ∑ mi ⋅ c pi ⋅ ti
i =1

în care: mi - cantitatea de reactant i care se introduce în reactor;

c p - căldura specifică a reactantului i, J/kg°C;
i

ti - temperatura reactantului i la intrarea în reactor, °C.

Această relaţie este valabilă în cazul în care reactantii introduc în
reactor condiţii normale.
Temperatura de intrare în reactor: t1 = 25°C.
Q1 = M AS ⋅ cPAS ⋅ ti + M Ac2O ⋅ cPAc O ⋅ ti + M AA ⋅ cPAA ⋅ ti + MCaCl2 ⋅ cP ⋅ ti
2 CaCl2

în care:
M AS , M Ac2O , M AA , M CaCl2 - debite masice de reactanţi, kg/s,
cunoscute din bilanţul de materiale.
cP , cP , cP , cP
AS Ac2O - căldurile specifice ale reactantilor care se
AA CaCl2

cunosc de la calculul termodinamic al reacţiei de acilare.

M AS = 339,8128 kg/h c p =160,896 J/mol AS
 M Ac2O = 268,7476 kg/h cPAc O =230,45 J/mol K
2

M AA = 459,007 kg/h cPAA =123,52 J/mol K

M CaCl2 =2.733 kg/h cP =72,738 J/mol K
CaCl2

Căldura dezvoltată în urma reacţiei este calculată cu relaţia:

Q2 = n ⋅ ∆H R
în care: n - numărul de kmoli de reactant limitativ;
ΔHR - efectul termic al reacţiei de acilare, J/kmol.
M AS 339.8128 ⋅ 103
n= = = 0,663 moli/s
138 138 ⋅ 3600
Din calcule termodinamice s-a obţinut:
∆H R 0 = 5,77 kcal / mol = 24176,37 J / mol
Căldura adusă de agentul termic:
(
Q3 = D ⋅ c pH O ⋅ t f + r
2
)
Căldura scoasă de agentul termic:
Q5 = D ⋅ c pcondens ⋅ tc
în care: D - debitul de abur, kg/s;
tf - temperatura de fierbere a aburului de 3 ata, °C;
t c - temperatura de condensare a aburului de 3 ata, °C;
r - căldura latentă de vaporizare, kJ/kg.
Proprietăţile aburului de 3 ata (agentul termic):
r = 2171 ⋅ 103 J / kg
t f = tc = 132,90 C
Cantitatea de căldură scoasă de produşii de reacţie este dată de relaţia:
n
Q4 = ∑ mi ⋅ c pi ⋅ t f
i =1

în care: mi - cantitatea de produs i care se introduce în reactor;

c p - căldura specifică a produsului i, J/kg°C;
i

ti - temperatura finală, la intrarea în reactor, °C.

Temperatura la ieşirea din reactor este de 80º.

Q4 = M AS ⋅ c p AS ⋅ t f + M Ac2O ⋅ cp Ac O ⋅ t f + M AA ⋅ cpAA ⋅ t f + MCaCl2 ⋅ cpCaCl ⋅ tf

2 2

M AS = 429,93709 kg/h c pAS =212,014 J/mol

M Ac2O = 10,19438 kg/h cPAc O =160,896 J/mol K
2

M AA = 25,1166 kg/h cPAA =230,45 J/mol K

 M CaCl2 =602,31935 kg/h cP =123,52 J/mol K
CaCl2

( )
Qu = D ⋅ c pH O ⋅ t f + r − D ⋅ c pcondens ⋅ t c = M AAS ⋅ c pAAS ⋅ t f + M AA ⋅ c pAA ⋅ t f + M CaCl2 ⋅ c pCaCl ⋅ t f +
2 2

M ASner ⋅ c pAS ⋅ t f + M Ac2 O ⋅ c pAc O ⋅ t f + Q p − M AS ⋅ c pAS ⋅ t i − M AA ⋅ c pAA ⋅ t i − M CaCl2 ⋅ c pCaCl ⋅ t i − n ⋅ ∆H R

ner 2 2

Q = Qu ⋅ 1,05

[ 429,9373600
⋅ 10 ⋅ 212,014 ⋅ 80 602,31935 ⋅ 10 ⋅ 123,52 ⋅ 80 10,19438 ⋅10 ⋅160,896 ⋅ 80
3 3 3
Q= + + +
⋅ 180 3600 ⋅ 60 3600 ⋅ 138
25,1166 ⋅ 103 ⋅ 230, 45 ⋅ 80 2,733 ⋅ 103 ⋅ 72,73 ⋅ 80 2,733 ⋅ 103 ⋅ 72,73 ⋅ 80
+ − −
3600 ⋅ 102 3600 ⋅ 111 3600 ⋅ 111
339,81282 ⋅ 103 ⋅ 160,896 ⋅ 25 268,7476 ⋅ 103 ⋅ 230, 45 ⋅ 25 459,007 ⋅ 103 ⋅ 123,52 ⋅ 25
− − −
3600 ⋅ 138 3600 ⋅ 102 3600 ⋅ 60
2388,539
3600
]
⋅ 24176,3 ⋅ 1,05 = 11329,884 W

Q = 11329,884 W
Qu = 10790,365 W
Q p = 5% ⋅ Qu = 0,05 ⋅ 10790,365 = 539,518 W

( )
Q = D ⋅ c pH O ⋅ t f + r − D ⋅ c pcondens ⋅ tc = D ⋅ r
2

Q 11329,884
D= = = 0,0052 kg/s abur 3 ata
r 2171 ⋅ 103

Q = 11329,884 W

Dabur = 0,0052 kg/s

1.6.2. Verificarea suprafeţei de schimb de căldură

Transferul de căldură în cazul reactorului de acilare se face prin

manta.
 Construcţia mantalei, precum şi amplasarea racordurilor la intrarea şi
ieşirea agentului termic trebuie să fie astfel realizate încât să evite zonele
moarte în spaţiul de încălzire.
Deoarece agentul termic nu trebuie să lovească peretele recipientelor
în dreptul racordului de intrare se prevăd plăci deflectoare care înlătură acest
neajuns.
Condiţia care trebuie îndeplinită este ca suprafaţa reală de schimb de
căldură să fie mai mare decât cea calculată:

Ar > Ac

Ar - suprafaţa reală care reprezintă suprafaţa reactorului acoperită de manta;

Ac - suprafaţa calculată care se obţine din ecuaţia generală a transferului de
căldură.
Q = K ⋅ A ⋅ ∆tm

în care: Q - cantitatea de căldură schimbată între fluidul din manta şi

amestecul de reacţie din reactor;
K - coeficientul global de transfer de căldură, W/m²grd;
A - suprafaţa de schimb de căldură, m²;
Δtm - temperatura medie între cele două fluide care schimbă căldură
între ele, °C.

Conform relaţiei de mai sus, aria calculată este:

Q
Ac =
K ⋅ ∆tm

a)Cantitatea de căldură, Q, este cunoscută din calculele efectuate la

bilanţul termic:
Q = 11329,884 W
b) Coeficientul global de transfer de căldură, K, se calculează cu
relaţia:
1
K=
1 δ 1
+ rd p + p +
α1 λ p α2

în care: α1 - coeficientul individual de transfer de căldură pentru fluidul care

cedează căldură, W/m2 grad;
 α 2 - coeficientul individual de transfer de căldură pentru fluidul care
primeşte căldură, W/m grad;
rdp - rezistenţa termică a depunerilor, m2 grad/W;
δ p - grosimea peretelui reactorului, m;
λ p - conductivitatea termică a materialului din care este construit
reactorul, W/m grad.

Se cunosc: δ p = 10 mm
λ p = 14 W/m ⋅ grad
[4, pag. 256]
rdp = 3,5 ⋅ 10 –4 2
m grad/W – admis

ti + t f 25 + 85
Tm 2 = = = 52,50 C
2 2
Desen pag 75

Desen pag 78

Desen pag 87
Desen pag 88