.

CALITĂŢILE MOTRICE

VITEZA

Definiţie: Viteza e capacitatea organismului umana de a executa acţiuni motrice cu

întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, intr-un timp cat mai scurt,
deci cu rapiditate, repeziciune, iuteala maxima, în funcţie de condiţiile existente.
Formele de manifestare
A) Viteza de reacţie, este viteza reacţiei motrice. Ea este dependentă de cele cinci
elemente: apariţie excitaţiei în receptor; transmiterea pe cale aferentă; analiza
semnalului care durează cel mai mult; transmiterea pe cale aferentă; excitarea
muşchilor. Viteza de reacţie nu este identică pentru toate segmentele corpului,
la membrele superioare s-au inregistrat cei mai buni indici.
B) Viteza de execuţie , este capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune
motrică. Această formă de viteză se măsoară prin timpul care trece de la
inceperea execuţiei şi până la încheierea acesteia.
C) Viteza de repetiţie, care se mai numeşte şi “frecvenţa mişcarii”. Ea constă în
capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare într-o unitate sau interval de timp
prestabilite. Viteza de repetiţie este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcarii.
D) Viteza de deplasare este o variantă a vitezei de execuţie, atunci când se pune
problema parcurgerii unui spaţiu prestabilit contra timp şi o variantă a vitezei
de repetiţie atunci când se pune problema cât spaţiu, ce distanţă se parcurge
într-o unitate de timp prestabilită.

Începand cu vârsta de 10 ani se poate realiza dezvoltarea/educarea vitezei sub

toate formele sale de manifestare. exerciţiile folosite pentru dezvoltarea vitezei
trebuie să fie ori foarte simple ca execuţie tehnică, ori bine însuşite ca tehnică.
Exerciţiile de viteza, ca durată, se încadrează între 5-6 secunde şi 40-45 secunde,
după care se intră în zona rezistenţei anaerobe. Viteza se dezvoltă/educă în lecţie
că prima tema, indiferent de timp, spaţiu, subiecţi.

ÎNDEMÂNAREA

Definiţie: Îndemânarea presupune următoarele componente:

- capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia
în întregime pentru efectuarea unor acte sau acţiuni motrice;
- capacitatea de combinare a mişcarilor;
- capacitatea de diferenţiere a mişcarilor;
- echilibrul;
- precizia;
- capacitatea de orientare spaţiala;
- amplitudinea.
Indemanarea ar putea fi definită ca fiind capacitatea organismului uman de a
efectua acte şi acţiuni motrice în contextul componentelor anterior menţionate, mai
ales în condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de
energie din partea executantului.
Formele de manifestare:
A) îndemânare generală necesară efectuarii tuturor actelor şi acţiunilor
motrice de către oameni, cu eficienţă maximă şi consum minim de energie.

1
 B) îndemânarea specifică, caracteristică sau necesară oamenilor care practică
diferite probe şi ramuri de sport
C) îndemânarea în regimul altor calităţi motrice: îndemânarea în regim de
viteză, de rezistenţă, de forţă

Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care

reprezintă şi indici valorici ai calităţii respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice,
în care se integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul
execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de
precizie, la gradul de incordare musculară la lucrul efectuat.

REZISTENŢA

Definiţie: Rezistenţa este capacitatea organismului uman de a depune eforturi

cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare menţinand indici constanţi de
eficacitate optimă. Deci este capacitatea de a depune eforturi fără apariţia stării de
oboseală senzorială, emotională, fizică sau prin învingerea acestui fenomen.
Forme de manifestare
a) după criteriul “ponderea participarii grupelor musculare şi ale marilor funcţii
şi organe”, avem:
a.1. Rezistenţa generală, care este capacitatea organismului uman de a efectua
timp îndelungat acte şi acţiuni motrice, cu eficientă şi fără apariţia oboselii
solicitând mult sistemul nervos central, sistemul cardiovascular şi sistemul
respirator.
a.2. Rezistenţa specifică care este capacitatea organismului uman de a depune
eforturi pe care le implica probele sau ramurile sprortive.
b) după criteriul “sursele energetice, intensitatea şi durata efectului”, avem”
b.1. Rezistenţa anaeroba care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 45 sec.
şi 2 min.
b.2. Rezistenţa aeroba care este specifică pentru eforturile care depaşesc 8 minute
adică eforturi de durată lungă. De aceea i se mai spune şi rezistenţa lungă.
b.3. Rezistenţa mixta care este specifică pentru eforturile cuprinse intre 2 şi 8
minute, adică eforturi cu durata medie.

c) După criteriul “natura efortului”, avem:

c.1. Rezistenţa în efort cu intensitate constantă;
c.2. Rezistenţa în efort cu intensitate variabilă;

d) Dupa criteriul “modul de combinare cu alte calităţi motrice:, avem:

d.1. Rezistenţa în regim de forţă;
d.2. Rezistenţa în regim de viteză;
d.3. Rezistenţa în regim de îndemânare.

Dezvoltarea / educarea rezistenţei se poate realiza la orice vârstă. Acţionarea

prioritară, prin corelaţie cu celelalte calităţi, are loc în perioadele post-pubertare.
Ea se poate dezvolta/educa în orice condiţii materiale, atât în aer liber cât şi în

2
interior. În lecţia de educaţie fizică că şi în orice altă formă de organizare a
practicării exerciţiilor fizice, rezistenţa trebuie sa fie abordată ca ultimă temă de
mare importanţă pentru dezvoltarea/educarea rezistenţei este modul de respiraţie
al subiecţilor, raportul între inspiraţie şi expiraţie, deci ritmul acestei respiraţii în
funţie de timpul efortului depus.
Verificarea nivelului acestei calităţi motrice de bază se face, cel putin în
educaţia fizică şcolară, mai mult prin prisma rezistenţei mixte (cu durată între 2 şi
8 minute). Mijlocul prin care se face verificarea este în majoritatea cazurilor, doar
alergarea pe 600-800-1000-1500m.

FORŢA

Definiţie: Forţa este capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenţă

internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare. Ea nu trebuie
confundată în aceasta postură de calitate motrică cu forţa ca o caracteristică
mecanică a mişcarii (măsurată după clasica formula F = m x a).

Forme de manifestare
a) După criteriul “participarea grupelor musculare”, avem:
a.1. forţă generala care se manifestă atunci când la efortul de “învingere a
rezistenţei” participă principalele grupe ale organismului uman.
a.2. forţă specifică care se manifestă atunci când efortul de învingere a
rezistenţei participă doar una sau cateva grupe musculare ale organismului uman
(cum se întalneşte la unele probe sau ramuri de sport).

b) După criteriul “caracterul construcţiei musculare”, avem:

b.1. forţă statica, când prin contracţie nu se modifică dimensiunile fibrelor
musculare angajate în efectuarea actului sau acţiunii motrice. Un tip special de
forţă statică este cea izotermică.
b.2. forţă dinamică numită şi izotonică, când prin contracţie se modifică
dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort.
b.3. forţă mixtă, când pentru învingerea rezistenţei se intâlnesc atât contracţii
statice cât şi cele dinamice.

c) După criteriul “capacitatea de efort” în relaţie cu puterea individuală,

avem:
c.1. forţă maximă sau absolută care poate fi statică şi mai ales dimanică.
c.2. forţă relativă, care exprimă raportul dintre forţă absolută şi greutatea
corporală, deci valoarea forţei pe kilogram corp.

d) După “modul de combinare cu celelalte calităţi motrice”, avem:

d.1. forţă în regim de viteză, sau forţă explozivă. Acest tip de forţă diferă
în funcţie de segmentul sau segmentele corpului şi este influenţată de forţă
maximă.
d.2. forţă în regim de rezistenţă.
d.3. forţă în regim de îndemânare.
Unele aspecte metodice

3
Forta poate fi dezvoltată/educată la orice vârstă, dar cu precadere după pubertate,
deoarece prin exagerare sau neştiinţă poate avea efecte negative asupra creşterii
organismului.
Pentru dezvoltarea/educarea forţei se pot folosi foarte multe exerciţii fizice,
mai ales cu încărcătură, exerciţii facute după reguli specifice fiecărui procedeu
metodic.
Ca temă forţa poate fi abordată atât în aer liber, cât şi în interior, unde sunt mai
multe instalaţii şi materiale specifice. În lecţie sau altă formă de organizare a
practicării exerciţiilor fizice, forţa şi rezistenţa se poate aborda numai ca ultimă
temă.
Forţa este calitatea motrică cel mai usor de verificat, având foarte multe probe de
control (precizate în programă, instrucţiuni, etc.)