Daniel DUPLEAC

Monica DUMITRESCU Andrei BUDU

TERMOHIDRAULICA SISTEMELOR
ŞI
ECHIPAMENTELOR SPECIFICE
CIRCUITULUI PRIMAR CNE

ÎNDRUMAR DE PROIECTARE

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI - 2004

 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................................................................. 4

DATE DE PROIECT........................................................................................................................................................... 3

1. ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL ........................................................................... 5

2. ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL ........................................................ 12

3. PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL.................................................................................. 19

4. GENERATORUL DE ABUR ....................................................................................................................................... 23

5. PRESURIZORUL .......................................................................................................................................................... 33

6. CIRCULAŢIA NATURALĂ ÎN CIRCUITUL PRIMAR......................................................................................... 37

7. REGIMURI TRANZITORII ŞI ACCIDENTALE.................................................................................................... 43

B I B L I O G R A F I E ..................................................................................................................................................... 44

2
 INTRODUCERE

INTRODUCERE

Acestă lucrare este destinată studenţilor anului IV ai facultăţii de Energetică, specializarea

Centrale nucleare şi reprezintă un îndrumar util pentru realizarea proiectului aferent disciplinei
“TERMOHIDRAULICA SISTEMELOR SI ECHIPAMENTELOR SPECIFICE CIRCUITULUI
PRIMAR CNE”.
Datorită complexităţii fenomenelor implicate, proiectarea şi/sau analiza termohidraulică a
circuitului primar al unei centrale nucleare este realizată astazi cu ajutorul unor programe de calcul
specializate. Totuşi, prin intermediul unor ipoteze simplificatoare, multe dintre fenomenele
implicate în procesele termohidraulice din reactorii nucleari pot fi analizate analitic fără a pierde
generalitatea rezultatelor sau a concluzilor. Din punct de vedere didactic, acest lucru oferă o privire
directă a miezului problemei, facilitând înţelegerea modului în care diferiţi parametri influenţează
proiectarea sistemului sau influenţează desfăşurarea unor regimuri accidentale.
Structura îndrumarului de proiectare urmăreşte structura cursului cu acelaşi nume
familiarizând studenţii cu problematica proiectării şi a analizei termohidraulice a circuitului primar
al unei centrale nucleare.

3
 INTRODUCERE

DATE DE PROIECT

Denumire Notaţie U.M.

Puterea canalului Pc MW
Debitul de agent de răcire Wc kg/s
Densitatea medie a combustibilului ρUO2 kg/m3
o
Temperatura medie a agentului de răcire TAR C
Diametrul tubului de presiune dtp m
Diametrul pastilei de dioxid de uraniu dc m
Diametrul exterior al tecii creionului combustibil dte m
Grosimea medie a tecii creionului combustibil et m
Lungimea activă a creionului combustibil la m
Lungimea casetei de combustibil lc m
Gradul de ardere al combustibilului B MWzi/tUO2
Volumul liber din elementul combustibil v0 m3
Pierderea de presiune pe fiderul de intrare ∆Pfi Pa
Pierderea de presiune pe fiderul de iesire ∆Pfe Pa
Pierderea de presiune liniară pe portiunea de canal ∆P1f Pa/m
monofazic
Pierderea de presiune liniară pe portiunea de canal bifazic ∆P2f Pa/m
Pierderea de presiune intre fiderul de iesire si colector de ∆Pfe-CE Pa
iesire
Caldura specifica medie a agentului de racire cp J/kgoC
Lungimea activa a fascicolului combustibil L m
Caldura specifica medie a pastilei de combustibil cpc J/kgoC
Constanta pentru acumularea de energie in combustibil Cpt J/kgoC
Caldura produsa de reactor Qrn MW
Caldura transferată într-un generator de abur Qga MW
Presiunea aburului viu Pab MPa
o
Temperatura aburului viu Tab C
Entalpia aburului viu hab J/kg
o
Temperatura apei de alimentare Tal C
Entalpia apei de alimentare hal J/kg
Debit de condensat de la supraincalzitorul intermediar Wrcs kg/s
Entalpia condensatului recirculat de la supraincalzitor hrcs J/kg
Diametrul tevilor GA de m
Grosimea tevilor GA s m
Caldura specifica medie a apei de alientare in GA cp J/kgoC
Conductivitatea termica a tevilor GA ht W/m2 oC
Pierderea de presiune pe canalul de combustibil ∆Pf Pa
Diferenta de cota dintre zona activă şi GA H m

4
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

1. ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE

COMBUSTIBIL

Scop:

Această etapă urmăreşte determinarea distribuţiei de temperatură radială în elementul combustibil,

determinarea presiunii interioare maxime din elementul combustibil datorată eliberării produselor de
fisiune gazoase şi limitările puterii fasciculului a pastilei de combustibil.

Relaţii de calcul:

1.1 Determinarea distribuţiei de temperatură radială în elementul combustibil

Reprezentarea geometrică a elementului combustibil este prezentată în figura 1-1.

Fig. 1-1 Reprezentarea geometrică a elementului combustibil

5
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

În figura 1-1, Rc reprezintă raza pastilei de combustibil, iar δt este grosimea tecii care este dată de relaţia:

δ t = Rte − Rti (1-1)

unde Rte şi Rti reprezintă raza exterioară, respectiv interioară a tecii.

Distribuţia de temperatură în elementul combustibil se calculează conform relaţiilor:

Tmax = T AR + ΔT AR + ΔTt + ΔTi + ΔTC (1-2)

unde:

• Temperatura de referinţă a agentului de răcire, TAR = 290 OC.

• Creşterea de temperatură în agentul de răcire

q′
ΔTAR =
2π Rte h (1-3)

• Creşterea de temperatură în teacă

q′⎛ Rc + δ g + δ t ⎞
ΔTt = ln⎜ ⎟
2π λt ⎜⎝ Rc + δ g ⎟
⎠ (1-4)

• Creşterea de temperatură în interstiţiul combustibil-teacă

q′
ΔT g =
2π Rc h * (1-5)

• Creşterea de temperatură în pastila de combustibil

Tmax q′
∫Tce
λc dT =
4π
(1-6)

6
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

1.1.1 Determinarea puterii liniare

Puterea liniară se determină conform relaţiei:

ref
Qmax
q′ = i (1-7)
N ⋅ LEC

unde
ref
Qmax reprezintă puterea maximă de referinţă a fasciculului

i – multiplicator ce ţine cont de amplasarea elementului combustibil în fascicul

N – numărul de elemente combustibile în fascicul
LEC – lungimea elementului combustibil – 0,495 m.

1.1.2 Determinarea coeficienţilor de transfer de căldură

Coeficienţii de transfer de căldură se vor determina în modul următor:

• coeficientul de transfer de căldură teacă-agent de răcire

λ
h = 0,023 Re 0.8 Pr 0.4 (1-8)
d

Pentru D2O la temperatura de referinţă se va considera:

- viscozitatea dinamică η = 866,68 × 10 −7 Pa s
- conductivitatea termică λ = 0,000411169 kW/moC
- numărul Prandtl Pr = 1,08187

• conductivitatea termică a tecii

λ t = 7,51 + 2,09 × 10 −2 T − 1,45 × 10 −5 T 2 + 7,67 × 10 −9 T 3

(1-9)

• conductanţa termică a interstiţiului

h* = 10 kW/m2 oC

7
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

• integrala de conductivitate
T
⎧⎪ (1 − a 4 P ) ⎛ a1 + a 2 T ⎞ a5 P ⎡ a1 ⎛ a1 + a 2 T ⎞⎤
∫ λ (θ )dθ = 0,1⎨⎪⎩ a2
ln⎜⎜
⎝ a1 + a 2 Tce
⎟+
⎟ a
⎠ 2
⎢T − Tce −
⎢⎣
ln⎜
a 2 ⎜⎝ a1 + a 2 Tce
⎟⎥ +
⎟
⎠⎥⎦
Tce (1-10)
a (1 − a 4 P ) 4
+ 3
4
( a a P
) ⎫
T − Tce4 + 3 5 T 5 − Tce5 ⎬
5
( )
⎭

iar
ρ
P = 1− (1-11)
ρ DT

P - porozitatea
ρDT - densitatea teoretică, 10,96 g/cm3
iar pentru a obţine conductivitatea termică în kW m 0C pentru valori ale temperaturii în OC valorile
constantelor din ecuaţia 1-10 sunt:

a1 = 3,11 a 2 = 0,0272 a3 = 5,93 ⋅ 10 −13

(1-12)
a 4 = 2,58 a5 = 0,00058

1.2 Determinarea presiunii interioare din elementul combustibil datorată eliberării produselor de
fisiune gazoase

Presiunea internă produsă de prosusele de fisiune gasoase se poate calcula pornind de la

considerarea cantităţii de PFG produse în pastila de combustibil ce este de 26 mm3 per Mwzi/t pentru
100 cm3 de UO2 (în condiţii normale de presiune şi temperatură). În acest caz vom avea:

în condiţii normale:

T0 = 0 oC
p 0 = 1bar
⎛ ⎞
v0 = ⎜ ∑ 26
1424 × 103
−5
× f ⋅ s ⎟× B
{
⎜ { ⎟
⎝ cm3 PFG / cm3UO 2×MWzi / t cm3UO 2 ⎠ MWzi / t

unde f reprezintă fracţia de PFG eliberate din combustibil, s volumul de combustibil în care are loc
eliberarea de PFG respectivi, iar B este gradul de ardere.

8
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

în condiţii reale:

T = TPFG o C
p = pi
v = volumul liber

Aplicând legea Boyle-Mariotte obţinem:

p0 v0 pv
= (1-13)
(273 + T0 ) (273 + T )

Fracţia de PFG eliberate din combustibil se determină din figura 1-2.

Fig. 1-2 Fracţia de PFG eliberate din combustibil

9
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

1.3 Determinarea puterii fascicului de combustibil necesară topirii în centru a pastilei de UO2

1.3.1 Puterea liniară necesară topirii în centru a pastilei de UO2 fără apariţia dryout-ului

Se va considera pentru temperatura de topire a UO2 valoarea de 2800 oC. Fără apariţia dryoutului, se va
considera că valorile coeficienţilor de transfer de căldură calculaţi în paragraful 1.1 nu se modifică.
Astfel, puterea liniară necesară topirii în centru a pastilei de combustibil va fi:

TtopireUO 2 − T AR
′
qtopire = (1-14)
1 ⎡ 1 1 1 ⎛R ⎞ 1 ⎤
⎢ + * + ln⎜⎜ te ⎟⎟ + ⎥
2π ⎣ 2λc h Rc λt ⎝ Rti ⎠ hRte ⎦

unde
Tc max

∫ λ (T )dT
Tce
c

λc = (1-15)
(Tc max − Tce )

cu Tcmax calculat în paragraful 1.1.

Integrala de conductivitate în acest caz va fi:

′
qtopire
∫ λ dT = 4π
(1-16)

1.3.2 Puterea liniară necesară topirii în centru a pastilei de UO2 cu apariţia dryout-ului

După apariţia dryoutului coeficientul de transfer de căldură de la teacă la agentul de răcire se va modifica
drastic. În acest caz, se va considera pentru acest coeficient, hdy, o valoare de 8,5 kW/m2oC, ceilalţi
coeficienţi de transfer de căldură calculaţi în paragraful 1.1 nu se modifică. Astfel, puterea liniară
necesară topirii în centru a pastilei de combustibil va fi acum:

TtopireUO 2 − T AR
′ dy =
qtopire (1-17)
1 ⎡ 1 1 1 ⎛R ⎞ 1 ⎤
⎢ + * + ln⎜⎜ te ⎟⎟ + ⎥
2π ⎣⎢ 2λc h Rc λt ⎝ Rti ⎠ hdy Rte ⎦⎥

10
 ANALIZA TERMICĂ A UNUI FASCICUL DE COMBUSTIBIL

Integrala de conductivitate în acest caz va fi:

′ dy
qtopire
∫ λ dT = 4π
(1-17)

Rezultate şi concluzii:

1. Se va trasa grafic în funcţie de raza elementului combustibil:

• Distribuţia temperaturii pentru puterea maximă de referinţă a fasciculului
• Distribuţia temperaturii pentru puterea maximă de referinţă a fasciculului, pentru puterea liniară
necesară atingerii topirii în centru a pastilei de UO2 fără şi cu apariţia dryout-ului
2. Se va determina presiunea interioară din elementul combustibil datorată eliberării produselor de
fisiune gazoase
3. Se vor comenta rezultatele obţinute
4. Care sunt situaţiile în care pot apare supraputeri ale fasciculului de combustibil care să ducă la
atingerea topirii în centru a pastilei de UO2 fără şi cu apariţia dryout-ului

11
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

2. ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE

COMBUSTIBIL

Scop:

Această etapă urmăreşte determinarea distribuţiei de temperatură a pastilei de combustibil, a tecii

şi a agentului de răcire în lungul unui canal de combustibil şi determinarea distribuţiei de presiune în
regiunea cuprinsă între colectorul de intrare şi cel de ieşire.

Relaţii de calcul:

⎛ z⎞
q' q ′ = q 0′ cos⎜ 2ω ⎟
⎝ L⎠

z
0
-L/2 +L/2

EC AR

Fig.2-1 Distribuţia axială a puterii liniare

Se va considera că fluxul de neutroni variază axial după o funcţie cosinusoidală, iar fluxul maxim şi
densitatea de putere maximă apar în planul median la z = 0, figura 2-1.

⎛ z⎞
q ′ = q 0′ cos⎜ 2ω ⎟ (2-1)
⎝ L⎠

12
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

unde factorul de trunchiere, ω , este dat de relaţia:

πL
ω= (2-2)
2 L′
cu:
L – lungimea canalului, 5,94 m;
L’ – lungimea extrapolată a canalului, 6,06 m.

2.1 Puterea fiecărui fascicul de combustibil

Puterea fiecărui fascicul de combustibil se va calcula astfel:

• Determinarea puterii liniare în centrul canalului:

L L
2 2
⎛ z⎞
QC = ∫ q ′dz = ∫ q ′ cos⎜⎝ 2ω L ⎟⎠dz
L L
0 (2-3)
− −
2 2

Cunoscându-se puterea canalului, Qc, din relatia 2-3 se poate determina puterea liniară în centrul
canalului.

• Puterea fasciculului:

X2 X2
⎛ z⎞
QX = ∫ q ′dz =
X1
∫ q ′ cos⎜⎝ 2ω L ⎟⎠dz
X1
0 (2-4)

unde X1 şi X2 reprezintă cota la care incepe, respectiv se termină fasciculul de combustibil. Lungimea
unui fascicul este de 0,495 m.

• Fracţia din puterea canalului produsă într-un fascicul de combustibil:

X2
⎛ z⎞
QX
∫ q ′ cos⎜⎝ 2ω L ⎟⎠dz
X1
0

fX = = L
(2-5)
QC 2
⎛ z⎞
∫ q ′ cos⎜⎝ 2ω L ⎟⎠dz
L
0
−
2

13
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

2.2 Variaţia parametrilor termohidraulici în lungul canalului

2.2.1 Determinarea lungimii fierbătoare a canalului

Lungimea fierbătoare a canalului se determină astfel:

• Punctul de apariţie a fierberii

L ⎡ 2W ⎤
Z FN = sin −1 ⎢ (hL − h ARi ) − 1⎥ (2-6)
π ⎣ Qc ⎦

• Lungimea nefierbătoare a canalului

L1φ = L 2 + Z FN (2-7)

• Lungimea fierbătoare a canalului

L2φ = L − L1φ (2-8)

2.2.2 Variaţia presiunii între colectorul de intrare şi colectorul de ieşire

Se va calcula distribuţia de presiune între colectorul de intrare şi colectorul de ieşire în funcţie de debitul
de agent de răcire pe canal plecând de la un model de referinţă pentru pierderile de presiune.

Date cunoscute:
• Pierderea de presiune între colectoare: ΔpCI −CE

• Pierderea de presiune pe fiderii de ieşire: Δp FE

• Pierderea de presiune pe fitingurile terminale: Δp FTI şi Δp FTE
• Pierderea liniară de presiune pentru zona nefierbătoare respectiv fierbătoare a canalului de
combustibil: δp1φ şi δp 2φ

Pentru cazurile în care datele individuale de pe canalul de combustibil diferă de cele de referinţă, valorile
reale vor fi calculate cu următoarea relaţie:

14
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

2
⎛ W ⎞ ρ ref
ΔpW ,T =⎜ ⎟ Δp ref (2-6)
⎜W ⎟ ρ
⎝ ref ⎠ T

unde indicii W şi T se referă la valorile de proiect iar indicele ref la valoarea de referinţă. Va rezulta astfel
pierderea de presiune pe fiecare componentă a traseului:

ΔpCC = δp1φ ⋅ L1φ + δp 2φ ⋅ L2φ (2-7)

pentru canalul de combustibil şi pentru fiderii de intrare.

Δp FI = ΔpCI −CE − (Δp FTI + ΔpCC + Δp FTE + Δp FE ) (2-8)

Densitatea fluidului în relaţiile de mai sus va fi considerată astfel:

ρ FI = ρ FTI = ρ in (2-9)

ρ CC ,1φ = 0,5(ρ in + ρ L ) (2-10)

ρ CC , 2φ = 0,5(ρ L + ρ 2φ ( xe )) (2-11)

ρ FTE = ρ 2φ ( xe ) (2-12)

ρ FE = 0,5(ρ 2φ ( xe ) + ρ 2φ ( xCE )) (2-13)

unde
ρ in - densitatea agentului de răcire monofazic la intrarea în canalul de combustibil
ρL - densitatea agentului de răcire la saturaţie
ρ 2φ ( xe ) - densitatea agentului de răcire bifazic, considerat amestec omogen, la valoarea titlului la ieşirea
din canalul de combustibil
ρ 2φ (xCE ) - densitatea agentului de răcire bifazic, considerat amestec omogen, la valoarea titlului în
colectorul de ieşire

15
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

Fig. 2-2 Calculul rezistenţei hidraulice a unei componente aflată între două puncte

2.2.3 Calculul rezistenţelor hidraulice ale componentelor circuitului dintre colectorul de intrare
şi colectorul de ieşire

Rezistenţa hidraulice a unei componente aflată între două puncte de presiune pi, respectiv pj,
figura 2-2, se calculează cu relaţia:

pi − p j + ρ ij (z i − z j )
Rij = (2-14)
Wij2 ρ ij

2.2.4 Determinarea distribuţiei de temperatură a agentului de răcire în lungul canalului de

combustibil

Pentru fiecare fascicul de combustibil creşterea de entalpie a agentului de răcire este:

QX
hxe = hxi + (2-15)
W

Presiunea pentru fiecare fascicul de combustibil, la intrare, respectiv iesire, este:

p x ,i = p x −1,e (2-16)

p x ,e = p x ,i − δp k ⋅ LEC (2-17)

16
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

unde
δp k - pierderea liniară de presiune pentru zona nefierbătoare respectiv fierbătoare a canalului de
combustibil
LEC - lungimea unui fascicul de elemente combustibile.

Temperatura la intrare, respectiv ieşire din fasciculul x de elemente combustibile este:

• Zona monofazică: Temperatura agentului de răcire este funcţie de entalpia şi presiunea agentului
de răcire - T AR = f (h, p )
• Zona bifazică: Agentul de răcire este la saturaţie, temperatura sa este funcţie de presiune -
T AR = f ( p )

• Temperatura medie a agentului de răcire în fasciculul x de elemete combustibile:

T AR , Xin + T AR , Xe
T AR , X = (2-18)
2

2.2.5 Determinarea distribuţiei de temperatură a tecii în lungul canalului de combustibil

Pentru fiecare fasciculul de elemente combustibile se determină temperatura exterioară a tecii,

plecând de la temperatura medie a agentului de răcire, utilizând relaţia:

q′
ΔT AR =
2π Rte h
(2-19)

2.2.6 Determinarea distribuţiei de temperatură a pastilei de combustibil în lungul canalului de

combustibil

Pentru fiecare fasciculul de elemente combustibile se determină temperatura maximă a pastilei de

combustibil, plecând de la temperatura medie a agentului de răcire, utilizând relaţia:

q′ ⎡ 1 1 1 ⎛R ⎞ 1 ⎤
Tc max = TAR + ⎢ + * + ln⎜⎜ te ⎟⎟ + ⎥
2π ⎣⎢ 2λc h Rc λt ⎝ Rti ⎠ hRte ⎥⎦ (2-20)

17
 ANALIZA TERMOHIDRAULICĂ A UNUI CANAL DE COMBUSTIBIL

2.2.7 Determinarea coeficienţilor de transfer de căldură

Se va utiliza valoarea coeficienţilor de transfer de căldură obţinuţi în etapa precedentă. Pentru

conductivitatea pastilei de combustibil se va utiliza relaţia:

Tc max

∫ λ (T )dT
Tce
c

λc = (2-21)
(Tc max − Tce )

în care se vor utiliza valorile obţinute în etapa anterioară pentru temperaturile din combustibil.

2.2.8 Determinarea energiei stocate în combustibil pentru temperatura tecii în fasciculul de

elemente combustibile în care temperatura în combustibil este maximă

Energia totală stocată în combustibil deasupra temperaturii suprafeţei tecii este:

E S = Ct
q′ (Rt − Rc ) + C ⎛⎜ T − T + q′ ⎞⎟
2πλt (Rt + Rc ) c ⎜⎝ ce te 8πλc ⎟⎠ (2-22)

unde pentru căldurile specifice se vor folosi valorile: Cc = 406,1 J/m°C şi Ct = 37,9 J/m°C.

Rezultate şi concluzii:

1. Se va trasa grafic în funcţie de lungimea canalului următoarele mărimi:

• Puterea liniară şi temperatura maximă în combustibil
• Temperatura şi presiunea agentului de răcire şi temperatura de saturaţie
• Temperatura şi densitatea agentului de răcire
• Temperatura agentului de răcire, temperatura de saturaţie, temperatura tecii şi diferenţa dintre
temperatura tecii şi temperatura agentului de răcire
2. Se va determina temperatura maximă a tecii şi a pastilei de combustibil şi locul de aparaţie a
acestora
3. Se vor comenta rezultatele obţinute

18
 PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL

3. PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL

Scop:

Această etapă urmăreşte determinarea caracteristicii putere-debit a canalului de combustibil şi a

raportului puterii critice (CPR - Critical power ratio).

Relaţii de calcul:

3.1. Determinarea determinarea caracteristicii putere-debit a canalului de combustibil

Caracteristica putere-debit a canalului de combustibil se trasează pentru o pierdere de presiune între

colectoare constantă. Pentru simplificare se face ipoteza că mărimile la saturaţie (dependente doar de
presiunea sistemului) rămân constante. Deci:

ρ f = ct , Δh = h f − hin = ct , ρ g = ct , ρ g = ct

Scriind relaţia pierderii de presiune pe tronsonul dintre colectorul de intrare şi cel de ieşire, rezultă ecuaţia:

R fi R EFI RC* 1 f w
Δp RIH − ROH = ( ) * w * g * H * ρi + (
2
)*w + (
2
) * w 2 * ΔH * L * +
ρi ρi ρ1 f Pc

RC* 2 f Pc Δh ρ f w
+( ) w 2 [1 + 0,5( − )( − 1)]L(1 − Δh ) +
ρf h fg h fg ρ g Pc

REFE Pc Δh ρ f
+( ) w 2 [1 + ( − )( − 1)] + (3-1)
ρf h fg h fg ρ g

RFE Pc Δh ρ f ρf
+( ) w 2 [1 + ( − )( − 1)] + gH
ρf h fg h fg ρ g Pc Δh ρ f
1+ ( − )( − 1)
h fg h fg ρ g

19
 PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL

unde:

RC1 f RC 2 f
RC* 1 f = şi RC* 2 f = (3-2)
L NF Lf

cu Rc1f şi Rc2f calculate anterior.

În ecuaţia 3-1 se poate lucra cu cu mărimi raportate la valoarea nominală pentru 100% putere
nominală.. Putem astfel înlocui debitul şi puterea canalului cu valorile raportate astfel:

w
ω= ⇒ w = ω w100 (3-3)
w100

Pc
p= ⇒ Pc = p P100 (3-4)
P100

w100 şi P100 reprezintă valorile din regimul nominal ale debitului şi puterii canalului de combustibil.

Înlocuind valorile numerice, ecuaţia 3-1 va conţine ca necunoscute numai debitul şi puterea
canalului de combustibil. Fixând valoare puterii canalului, ecuaţia 3-1 are o singură necunoscută, debitul
de agent de răcire pe canal şi poate fi acum uşor rezolvată. Valorile determinate se trec în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 Caracteristica putere-debit a canalului de combustibil

Putere raportată 1 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 1,9 2

Debit raportat

3.2 Determinarea puterii critice a canalului de combustibil

Folosind caracteristica putere-debit a canalului, se va determina grafic puterea critică a canalului.

Astfel, pentru puterea nominală, se reprezintă grafic dependenţa fluxului termic şi al titlului agentului de

20
 PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL

răcire în funcţie de distanţa de la intrarea în canalul de combustibil. Aceste două grafice sunt utilizate apoi
pentru a trasa distribuţia fluxului termic în funcţie de titlu, citind valoarea fluxul termic în punctul în care
de regăseşte titlul agentului de răcire corespunzător.
Fluxul termic critic este calculat în funcţie de titlul agentului de răcire folosind următoarea relaţie:

qC′′ = 1595,3 e −3, 2819 x (3-5)

unde qC” este fluxul termic critic în kw/m2, iar x este titlul masic al agentului de răcire. Dependenţa
fluxului termic şi a fluxului termic critic de titlul agentului critic se trasează pe acelaşi grafic.

Puterea critică a canalului este acea putere a canalului de combustibil pentru care curba fluxului termic
devine tangentă la curba fluxului termic critic. Pentru a obţine puterea critică, vom repeta procedeul de
mai sus mărind treptat puterea canalului şi vom calcula noile valori ale fluxului termic, ale titlului
agentului de răcire (utilizând noua valoare a debitului citită din caracteristica putere-debit), vom
reprezenta grafic dependenţa fluxului termic de titlu şi vom compara cu dependenţa fluxului termic critic
de titlu, figura 3.1.

Raportul puterii critice a canalului se calculează cu relaţia:

PCR
CPR = (3-6)
P100

unde CPR reprezintă raportul puterii critice a canalului, PCR este puterea critică, iar P100 este puterea
nominală a canalului.

21
 PUTEREA CRITICĂ A CANALULUI DE COMBUSTIBIL

Fig. 3.1. Determinarea raportului puterii critice

Rezultate şi concluzii:

1. Se va trasa grafic caracteristica putere-debit a canalului.

2. Se va calcula puterea critică a canalului şi raportul puterii critice.
3. Se vor corela rezultatele cu cele obţinute în capitolul 1 pentru puterea necesară topirii în centru a
pastilei de combustibil şi se vor comenta rezultatele.

22
 GENERATORUL DE ABUR

4. GENERATORUL DE ABUR

Scop:

Această etapă urmăreşte estimarea suprafeţei de schimb de căldură a generatorului de abur.

Relaţii de calcul:

4.1. Căldura transferată de generatorul de abur

Căldura generată de reactor este transmisă circuitului secundar prin intermediul a patru generatoare
de abur. Căldura transferată de un generator este:

QRN
Q GA = (4-1)
4

unde QRN este căldura generată de reactor, [MW]

4.2. Diagrama T-Q a generatorului de abur

Se va trasa diagrama T-Q a generatorului de abur pe baza mărimilor cunoscute sau calculate din
bilanţul termic dintre primarul şi secundarul generatorului de abur.

Se vor evidenţia cele trei zone caracteristice generatorului de abur, figura 4.1:

-zona de preîncălzire (economizor);

-zona vaporizatoare;

-zona de condensare.

23
 GENERATORUL DE ABUR

Fig. 4.1. Diagrama T-Q a generatorului de abur

4.2.1. Determinarea cantităţilor de căldură schimbate pe fiecare zonă a GA

Cantităţile de căldură schimbate în fiecare zonă se determină pe baza bilanţului termic de masă şi
energie pe generatorul de abur.

• Bilanţul de masă pe generatorul de abur :

W AB = W AL + WRC (4-2)

unde: -WAB- debitul de abur care iese din generatorul de abur -[kg/s];
-WAL- debitul de apă de alimentare-[kg/s];
-WRC- debitul condens returnat de la supraîncălzitorul intermediar-[kg/s].

• Bilanţul de energie pe generatorul de abur:

QGA = W AB h AB − W AL h AL − WRC hRC (4-3)

unde: -hAB-entalpia aburului la ieşirea din generator-[kJ/kg];

-hAL- entalpia apei de alimentare la intrarea în generator-[kJ/kg];
-hRC- entalpia condensului returnat de la supraîncălzitorul intermediar la intrarea în
generator-[kJ/kg];

24
 GENERATORUL DE ABUR

Din ecuaţiile de bilanţ termic se determină :

• debitul de abur în regim staţionar:

QGA + W RC (hRC − h AL )
W AB = (4-4)
h AB − h AL

• Cantitatea de caldura schimbată în zona de economizor:

QECO = W AL (h AL
sat
− h AL ) (4-5)

sat
unde: - h AL -entalpia apei de alimentare la saturaţie-[kJ/kg];

• Cantitatea de caldură schimbată în zona de vaporizator:

QVAP = QGA − QECO (4-6)

• Fracţia de energie schimbată în zona de economizor:

QECO
γ = (4-7)
QGA

• Cantitatea de caldură schimbată în zona de condensare:

QCOND =W p(heZA − hL ) (4-8)

unde: -Wp-debitul de agent primar-[kg/s];

-heZA-entalpia la ieşirea din zona activă-[kJ/kg];
-hL-entalpia fracţiei de lichid-[kJ/kg].

• Fracţia din cantitatea totală de căldură în regim de condensare:

25
 GENERATORUL DE ABUR

QCOND
β= (4-9)
QGA

4.2.2. Determinarea gradientului minim de temperatură

Se scrie ecuaţia bilanţului termic pe zona de economizor:

−
QECO = W p (h pp − h pe ) = W p c p (T pp − T pe ) (4-

10)

unde: -Tpp-temperatura la pinch point-[°C];

-Tpe- temperatura agentului primar la ieşire-[°C];
−
- c p -căldura specifică medie-[kJ/kg].

Din ecuaţia de mai sus se determină temperatura la pinch point:

QECO
T pp = T pe + −
(4-
Wp c p

11)

Cunoscând temperatura la pinch point se poate determina gradientul minim de temperatură:

ΔT pp = T pp − T AB (4-

12)
unde: TAB- temperatura aburului-[°C];

26
 GENERATORUL DE ABUR

4.3. Determinarea coeficienţilor globali de transfer de căldură

4.3.1 Determinarea numărului de ţevi

• Debitul primar printr-o teavă:

πd i2
W1t = ρw , (4-13)
4

unde -w este viteza maximă admisibilă a agentului de răcire-[m/s]

-ρ-densitatea agentului primar-[kg/m3];
-di- diametrul interior al ţevilor-[m].

• Numărul de tevi:

Wp
nt = (4-14)
W1t

Numărul de ţevi determinat se rotunjeşte la valoarea superioară şi se recalculează viteza.

4.3.2 Determinare coeficientului de transfer de căldură pe parte primară

• Aria de curgere prin ţevi:

πd i
Ah = (4-15)
4
Coeficientul de transfer de căldură pe parte primară:

λp
h p = 0.023 Re 0.8 Pr 0.3 Dp , (4-16)
di
unde:- λp-conductivitatea termică a agentului primar-[kW/mK].
-Dp –factor de intensificare a transferului de căldură în regiunea de condensare

27
 GENERATORUL DE ABUR

v fg
D p = (1 + x ) (4-17)
vf

unde: -x-titlul;
-vfg-volumul specific al amestecului-[m3];
-vf- volumul de fluid-[m3].
wd i ρ
-Re- numărul Reynolds: Re = (4-18)
η
ηc p
-Pr- numărul Prandtl: Pr = (4-19)
λ

4.3.3 Determinare coeficientului de transfer de căldură în ţevi

• Coeficientul de transfer de căldură în ţevi:

λt
ht = (4-20)
δ
unde: -λt- conductivitatea termică a ţevii-[kW/mK];
-δ-grosimea ţevilor-[m].

4.3.4 Determinare coeficientului de transfer de căldură pe parte secundară

Pe parte secundară există două zone distincte: zona de economizor şi zona de vaporizator.

Zona de economizor:

• Diametrul hidraulic:

4 Ah De2 − nt d e2
dh = = (4-21)
P De + n t d e
unde: -de- diametrul exterior al ţevii-[m]

• Aria hidraulică:

28
 GENERATORUL DE ABUR

πDe2 πd e2
Ah = − nt (4-22)
4 4

• Viteza apei în economizor:

W AL
wapa = (4-23)
ρAh

• Numărul Reynolds:

W AL d h
Re = (4-24)
Ahνρ
unde: -υ-viscozitate cinematică-[m2/s].

Coeficientul de transfer de căldură pe parte de economizor este dat de relaţia:

λ
hECO = 0.36 Re 0.6 Pr 0.36 (4-25)
dh

Zona vaporizatoare:

Coeficientul de transfer de căldură în regiunea de vaporizator este dat de relţia lui Chen:

h = hmic + hmac , (4-26)

Coeficientul de transfer de căldură microscopic datorat firberii nucleice:

(4-27)

29
 GENERATORUL DE ABUR

unde: -λl-conductivitatea termică a lichidului-[W/m°C];

-ρl- densitatea lichidului la saturaţie-[kg/m3];
-cpl- căldura specifică a lichidului-[kJ/kg°C];
-σ- tensiunea superficială-[N/m];
-ηl- viscozitatea dinamică a lichidului-[Pas];
-hlg- entalpia amestecului-[kJ/kg];
-ρg- densitatea vaporilor-[kg/m3];
-vlg- volumul specific al amestecului-[m3/kg]

Δ T = Tp − Tsat (4-28)

1
S=
1 + 2 ,53 ⋅ 10 −6 Re 1,17 (4-29)

Coeficientul de transfer de căldură macroscopic:

(4-30)

unde: -F-factor de corecţie a transferului de căldură prin convecţie

-G- flux masic
1
F =1 pt . ≤ 0 .1
X
(4-31)
0 ,736
⎛ 1 ⎞ 1
F = 2 ,35 ⎜⎜ + 0 ,213⎟⎟ > 0 ,1
⎝X ⎠ X
(4-32)
X - reprezintă parametrul lui Martinelli
0,5 0 ,1
⎛1 ⎞
0,9
⎛ ρg ⎞ ⎛μf ⎞
χ = ⎜ − 1⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ (4-33)
⎝x ⎠ ⎜ρ ⎟ ⎜μ ⎟
⎝ f ⎠ ⎝ g ⎠

iar Re = Rel F 1,25

30
 GENERATORUL DE ABUR

4.3.5 Determinare coeficientului de transfer de căldură global

• Pentru generator de abur curat:

1 1 1 1
= + + (4-34)
k 0 h p ht hs

unde: -k0- coeficientul de transfer de căldură pentru generatorul de abur-[kW/m2˚C];

-hp-coeficientul de transfer de căldură pentru primar-[kW/m2˚C];
-ht- coeficientul de transfer de căldură pentru ţevi-[kW/m2˚C];
-hs- coeficientul de transfer de căldură pentru secundar-[kW/m2˚C];

• Pentru generator de abur cu depuneri:

1 1 1 1
= + + + Rd (4-35)
k h p ht hs

unde: Rd-rezistenţa depunerilor- [m2K/W]

Coeficientul de transfer de căldură global se calculează pentru fiecare din cele trei zone ale
generatorului de abur.

4.4. Calculul diferenţei de temperatură medii logaritmice

Diferenţa de temperatură medie logaritmică se calculează pentru fiecare zonă a generatorului

de abur cu relaţia:

ΔT1 − ΔT2
ΔTML = (4-36)
ΔT
ln 1
ΔT2

31
 GENERATORUL DE ABUR

4.5. Determinarea suprafeţei de transfer de căldură

Suprafaţa de schimb de căldură pentru o zonă specifică a generatorului de abur:

Qi
Ai = (4-37)
k i ΔTMLi

unde: -Qi- cantitatea de căldură din fiecare regiune-[MW];

-ki- coeficientul de schimb de căldură din fiecare regiune-[kW/m2˚C];
-ΔTML- diferenţa de temperatură medie logaritmică-[˚C].

Suprafaţa totală de schimb de căldură a generatorului de abur:

A = ∑ Ai (4-38)
i

4.6. Determinarea coeficientului echivalent de transfer de căldură

−
h = γh1 + (1 − β − γ )h2 + βh3 (4-39)

4.7. Determinarea lungimii medii a ţevilor

A
L= (4-40)
nt πd m
unde: -dm- diametrul mediu al ţevilor-[m]

Rezultate şi concluzii:

1. Se va trasa grafic diagrama T-Q a generatorului de abur.

2. Se va calcula suprafaţa de transfer de căldură necesară preîncălzirii apei de alimentare şi
suprafaţa de transfer de căldură totală a generatorului de abur.
3. Se vor evolua performanţele generatorului de abur în funcţie de incertitudinile de calcul a
coeficienţilor de transfer de căldură.

32
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

5. PRESURIZORUL

Scop:

Această etapă urmăreşte dimensionarea presurizorului.

Relaţii de calcul:

Determinarea spaţiului de abur şi de lichid din presurizor, figura 5-1, se realizează în funcţie de
cerinţele de stocare şi de control ale presurizorului.

(Vg)insurge

(Vf)outsurge

Fig. 5.1. Presurizorul

33
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

5.1. Determinarea spaţiului de abur

Condiţia determinării volumului necesar de abur este dată de asigurarea preluării volumului maxim care
poate proveni din STC. Volumul de abur va fi volumul maxim care poate proveni din STC plus un volum
costant care în mod uzual este volumul semisferic superior al presurizorului.

Să considerăm stările prezentate în figura de mai jos.

Vg1
Vf2

Vf1

Starea 1-iniţială Starea 2-finală

Atât starea iniţială 1 cât şi starea finală 2 sunt caracterizate de faptul că fluidul este la saturaţie la
aceeaşi presiune.

Pe baza ecuţiilor de conservare a masei şi a energiei şi ecuaţia pentru volumul total din presurizor,
se poate determina volumul de abur necesar îndeplinirii funcţiei de stocare şi cantitatea de căldură intrată
în presurizor.

• Volumul de abur:

v f vg
(V g1 ) in = m g1v g1 = min (5-1)
vg − v f

unde: -mg1 este cantitatea de abur existentă în presurizor în starea 1-[kg];

-min- cantitatea maxima de D2O intrată în presurizor , 10400kg;
-vf, vg- volumul specific al lichidului, respectiv al aburului-[m3/kg];

34
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

• Cantitatea de caldură:

vg u f − v f ug
(Qh ) in = min − min hin (5-2)
vg − v f

unde: -uf, ug-energia interna a fluidului, respectiv a aburului-[J];

-hin- entalpia agentului primar intrat în presurizor –[kJ/kg];

5.2. Determinarea spaţiului de lichid

Volumul minim de lichid este impus de condiţia ca rezistenţele electrice să fie întodeauna imersate în
lichid în orice regim de funcţionare. Scăderea presiunii după o injecţie de apă din presurizor în STC
este în principal determinată de volumul de apă din presurizor, deci volumul de apă rezultă din
valoarea permisă pentru scăderea presiunii.

Vg2

Vg1

Vf2
Vf1

Stare iniţială stare finală

Spaţiul de lichid trebuie să înmagazineze şi dilatarea agentului de răcire de la 0% la 100% PN,

pentru că în cazul declanşării reactorului această cantitate de apă trebuie returnată rapid în STC, astfel mies
va ţine cont de acest lucru. Practic această condiţie determină volumul de apă necesar, deoarece această
situaţie necesită cel mai mare volum de apă ce trebuie returnat în STC.

Deci volumul de lichid este dat de volumul de apă preluat datorită dilatării agentului de răcire din
stare caldă putere zero în stare caldă putere nominală plus volumul minim de apă necesar acoperirii
rezistenţelor electrice.

35
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

Ţinând cont că masa totală din STC şi presurizor este constantă, rezultă că variaţia volumului agentului
primar este:

VD 2O (T ) = VD 2O (0 ) + β [TSTC (T ) − TSTC (0 )]VD 2O (0 ) (5-3)

sau

ΔVD 2O = β [TSTC (T ) − TSTC (0 )]VD 2O (0 ) (5-4)

−
unde: - TSTC -temperatura medie în sistemul de transport al căldurii-[˚C].

5.3. Dimensionarea presurizorului

Volumul semisferei, care este un extravolum de sigurantă, este dat de relaţia:

πD 3
Vex = (5-5)
12
unde: D- diametrul presurizorului- [m].

Astfel, volumul total al presurizorului va fi:

VPSRZ = Vabur + Vex + Vapa + Vrez electrice

36
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

6. CIRCULAŢIA NATURALĂ ÎN CIRCUITUL PRIMAR

Scop

Această etapă urmăreşte determinarea caracteristicilor principale ale circulaţiei naturale în circuitul
primar şi calculul evoluţiei debitului şi a temperaturii agentului de răcire ca urmare a pierderii alimentării
cu energie electrică de clasă IV.

Relaţii de calcul

6.1. Debitul de agent de răcure în circulaţie naturală monofazică

Debitul de agent de răcure în circulaţie naturală monofazică se determină după următoarea relaţie
de calcul:

1
⎛ ∂ρ ⎞3
⎜ gHρ ( ) P ,TB Q& ⎟
∂T
W =⎜ ⎟ (6-1)
⎜ Rc p ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠

unde:
H – este diferenţa de cotă între canalul aflat la cota medie a reactorului şi intrarea în generatorul de abur;
R – este rezistenţa hidraulică totală a circuitului primar;
Ρ – este densitatea medie a circuitului primar;
Cp – este caldura specifică medie a agentului de răcire;
∂ρ
( ) P ,T - este rata medie de variaţie a densităţii cu temperature la presiunea SPTC şi temperatura TB a
∂T B
generatorului de abur;
Q& - este puterea produsă de reactor.
Variaţia densităţii agentului de răcire cu tremperatura este prezentată în tabelul 6.1.

37
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

Tabelul 6.1.
Variaţia densităţii agentului de răcire cu tremperatura
T [0C] ∂ρ
[kg/m3 0C]
∂T
210 - 1.37
230 - 1.52
250 - 1.71
270 - 1.97

Rezistenţa hidraulică a circuitului se calculează din datele nominale, cu pompele primare în

funcţionare:

ΔPf ρ
R= (6-2)
W2

unde ΔPf reprezinţă creşterea de presiune în pompă.

Purerea maximă până la care se poate menţine circulaţia naturală monofazică în circuitul primar se
calculează cu relaţia:

1
⎛ ∂ρ ⎞ 2
⎜ g ρH ( ) ⎟ 3
Q& max = cp ⎜ ∂t ⎟ (ΔT ) 2 (6-3)
max
⎜ R ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠

unde creşterea maximă de temperatură în zona activă este dată de relaţia:

ΔTmax = Tsat (10 MPa) − Tin (6-4)

Se va completa cu datele obţinute tabelul 6.2. şi se va trasa grafic dependenţa W=f(Q).

38
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

Tabelul 6.2. Date calculate

Q MW
%
W Kg/s
%

În tabelul 6.2. valoarea maximă a putereii pentru care se calculează debitul în circulaţie naturală
este Qmax determinat anterior.

6.2. Accidentul de pierdere a alimentării cu energie electrică de clasă IV

Odată cu pierderea limentării cu energie electricăde clasă IV se pierde şi circulaţia forţată a

agentului de răcire în circuitul primar datorită căderii pompelor principale de circulaţie (alimentate cu
energie electrică de clasă IV). Variaţia debitului de agent de răcire este prezentată în figura 6.1.

Fig. 6.1. Debitul în circuitul primar după oprirea pompelor

Conservarea impulsului in STC este reprezentată de relaţia:

⎛ Lk ⎞ dW R
⎜∑ ⎟ = Δp PC − W 2 + Δp g (6-5)
⎜ Ak ⎟ dt ρ
⎝ k ⎠

39
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

În relaţia 6-5:

Lk
‰ pentru o trecere ∑A
k
= 223.23m −1
k

‰ variaţia în timp a puterii pompei: Δp PC ≅ Δp PC 0 exp(− 2 t τ PC )

Jω 0
cu constanta de timp a pompei τ PC =
C R0

CR0 este cuplul rezistent, iar J este momentul de inerţie al pompei. Cuplul rezistent poate fi aflat din
condiţiile nominale, şi anume

ρgHQ
C Rω =
ηP

unde H este înălţimea de pompare iar ηP randamentul pompei.

∂ρ ∂T gΔH 23
Δp g = ∂ρ ∂T gΔHΔTZA = 13
QRN
termenul gravitaţional: ⎡ 2 ⎛ ∂ρ ∂T ρgΔH
‰
⎞⎤
⎢c p ⎜⎜ ⎟⎥
⎟⎥
⎢⎣ ⎝ R ⎠⎦

Pentru puterea reziduală poate fi utilizată expresia ANS pentru timp infinit de funcţionare înainte de
oprire:

P −b
= 0.005atop (6-6)
P0

unde coeficienţi a şi b sunt daţi în tabelul 6.3. în funcţie de timpul scurt de la oprirea reactorului:

40
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

Tabelul 6.3. Valoarea coeficienţilor din relaţia 6-6

Timp scurs de la oprirea reactorului [s] a b

0.1 – 10 12.05 0.0639

10 – 150 15.31 0.1807
8
150 – 8 ·10 26.43 0.2962

Ecuaţia de conservare a impulsului 6-5 poate fi pusă sub forma:

dW
= aW 2 + b(t ) (6-7)
dt

unde termenul

R ⎛ Lk ⎞
a=−
ρ
⎜
⎜
⎝
∑
k
Ak
⎟
⎟
⎠
(6-8)

este constant în timp iar termenul

⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ ⎟
1 ⎜ Δp ∂ρ ∂T gΔH 23⎟
b(t ) = ⎜ PC 0 exp(− 2 t τ PC ) + 13
Q(t )RN ⎟
⎛ Lk ⎞⎟ ⎜ ⎡ 2 ⎛ ∂ρ ∂T ρgΔH ⎞⎤ (6-9)
⎜
⎜ ∑ Ak ⎟⎠ ⎜⎜ ⎢c p ⎜⎜
R
⎟⎥
⎟⎥
⎟
⎟⎟
⎝ k
⎝ ⎣⎢ ⎝ ⎠⎦ ⎠

este variabil în timp.

Pentru constantele de timp specifice acestui tip de accident, ecuaţia 6-7 poate fi cosiderată cvasi-
staţionară, soluţia ecuaţiei fiind:

b
W= (6-10)
a

41
 CIRCULATIA NATURALA IN CIRCUITUL PRIMAR

Creşterea de temperatură a agentului de răcire în zona activă se determină cu relaţia:

Q
ΔT AR = (6-11)
c pW

Marginea de subrăcire în colectorul de ieşire se calculează cu relaţia:

CE
ΔTsub CE
= Tsat ( p ) − T AR
CE
(6-12)

Calculele se vor face pentru un pas de timp de 5 s pentru un interval de 100 secunde de la oprirea
reactorului. Rezultatele se trec în tabelul urmăror:

t Q Q W W ∆TAR ∆Tsub
0
[s] [MW] [%] [kg/s] [%] [ C] [0C]

Rezultate şi concluzii:

1. Se va trasa grafic debitul în circulaţie naturală monofazică în funcţie de puterea reactorului.

2. Pentru accidentul de pierdere a alimentării cu energie electrică clasă IV, se va trasa grafic în
functie de timp:
‰ Puterea reactorului
‰ Debitul de agent de răcire
‰ Raportul putere-debit
‰ Marginea de subrăcire în colectorul de ieşire
3. Comentaţi rezultatele obţinute. Ce puteţi spune despre modul în care este răcit combustibilul pe
parcursul accidentului de pierdere a alimentării cu energie electrică clasă IV?
4. Ce se întâmplă dacă pompele nu sunt prevăzute cu volant?

42
 REGIMURI TRANZITORII SI ACCIDENTALE

7. REGIMURI TRANZITORII ŞI ACCIDENTALE

Scop

Această etapă urmăreşte analiza unor regimuri tranzitorii anormale sau accidentale.

Relaţii de calcul

Pe baza cunoştiinţelor dobândite la curs şi presupunând ipoteze simplificatoare, dezvoltaţi o analiză

analitică a unui regim tranzitoriu anormal sau a unui accident.

Rezultate şi concluzii:

1. Se va descrie evoluţia accidentului analizat

2. Se vor descrie ipotezele de bază şi simplificările presupuse
3. Se va descrie modelul matematic
4. Se vor prezenta rezultatele şi concluziile studiului

43
 BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

[1] Candu 600 - Data Base - raport AECL 6593

[2] Collier J.G., Thome J.R.- Convective Boiling and Condensation, Clarendon Press 1994
[3] Dupleac D., Dupleac R. – Termohidraulica instalaţiilor nucleare, Bren Prod SRL,
Bucureşti 2000
[4] Glasstone S., Sesonske A. – Nuclear Reactor Engineering, Chapman & Hall 1994
Gouthron M. – Introduction au génie nucléaire, INSTN-Saclay 1986
[5] Larsen H.A.s.a - Heat transfer correlations in nuclear reactor safety calculations,
RISO-M-2504, 1985
[6] Leca A. s.a - Procese si instalatii termice in CNE; Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1979
[57] MATPRO -- A Library of Materials Properties for Light-Water-Reactor Accident
Analysis, NUREG/CR 6150 1993
[8] Page R.D. – Canadian Power Reactor Fuel, AECL- 5609, 1976
[9] Rozon D. - Introduction a la cinetique des reacteurs nuclaires; Editions de l’Ecole
Polytehnique de Montreal, 1992
[10] Todreas N.E., Kazimi M.S. – Nuclear Sistems I and II, Hemisphere Publishing
Corporation 1988
[11] Tong L.S., Weisman J. – Thermal Analysis of Presurized Water Reactors, American
Nuclear Society 1970
[12] Weisman J.- Elements of nuclear reactor design; Elsevier Scientific Publishing
Company, Amsterdam - Oxford - New York , 1977
[13] Winterton R.H.S.- Thermal design of nuclear reactors; Pergamon Press, 1981

44