Elemente

de analiza

matematica

Colegiul stiintific:
Prof. univ. dr. Maria Tudor
Prof. univ. dr. Aida Toma
Conf. univ. dr. Gabriela Beganu
Conf. univ. dr. Bogdan Iftimie
Conf. univ. dr. Dragos-Patru Covei


Dragos-Patru
Covei

Elemente

de analiza

matematica

Colectia
Matematici pentru economisti
Editura ASE
Bucuresti
2015

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

c 2015, Editura ASE

Copyright
Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii.

Editura ASE
Piata Romana nr. 6, sector 1, Bucuresti, Romnia
cod: 010374
[Link]
[Link]
editura@[Link]

Referenti:
Conf. univ. dr. Gabriela Beganu (Academia de Studii Economice din Bucuresti, Romnia)
Conf. univ. dr. Bogdan Iftimie (Academia de Studii Economice din Bucuresti, Romnia)
Associate Professor, Ph.D. Traian Pirvu (McMaster University, Canada)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei

Covei, Dragos-Patru
Elemente de analiza matematica/ Dragos-Patru Covei. - Bucuresti:
Editura ASE, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-505-895-8
517 (075.8)

Tehnoredactare: Dragos-Patru Covei

Redactor: Livia Radu (Editura ASE)
Coperta: Claudia-Marinela Dumitru (Editura ASE)

Autorul si asuma ntreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului si pentru sursele bibliografice mentionate.
Prima Editie, Iunie 2015

Cuprins

0.1

Prefata

Elemente de topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

1.1

Spatiul Rn

11

1.2

Spatii topologice

13

1.3

Spatii topologice compacte

15

1.4

Spatii topologice conexe

16

1.5

Limit
a s i continuitate n spatii topologice

17

1.6

Probleme rezolvate

17

S iruri s i serii n (R, ||) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

2.1

Multimi num
arabile, cel mult num
arabile, s ir numeric

23

2.2

Limita superioar
a s i inferioar
a a unui s ir numeric

24

2.3

S iruri fundamentale

27

2.4

Serii numerice

28

2.5

Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

31

2.6

Serii alternate, serii absolut convergente

35

2.7

Aplicatie a seriilor n calculul financiar

36

2.8

Probleme rezolvate

37

S iruri s i serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

3.1

simpl
S iruri de functii, convergenta
a s i uniform
a

3.1.1

tile s irurilor uniform convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Proprieta

45

3.2

Serii de functii

3.2.1
3.2.2

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Criterii de convergenta
ti ale seriilor de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Proprieta

3.3

Probleme rezolvate

Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

4.1

Determinarea razei de convergenta

57

4.2

Propriet
ati ale seriilor de puteri

58

4.3

Operatii cu serii de puteri

59

4.4

Serie Taylor

60

4.5

Probleme rezolvate

63

Functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

5.1

Notiunea de functie

77

5.2

Functia de productie

78

Rn

49

53

5.3

S iruri n

78

5.4

Limite de functii

79

5.5

Limite iterate

82

5.6

Continuitate

83

5.7

Derivabilitate partial
a

84

5.8

Functia de productie - axioma I

86

5.9

Functia de productie Cobb-Douglas

86

5.10

Randamente la scar
a

87

5.11

Functii omogene

87

5.12

Elasticitate partial
a

88

5.13

Probleme rezolvate

88

Derivabilitate s i diferentiabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

6.1

Derivate partiale de ordin superior

91

6.2

Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile

94

6.3

Leg
atura dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate

94

6.4

Criteriul lui Young

97

6.5

Diferentiale

98

6.5.1
6.5.2

Diferentiala unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Diferentiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99

6.6

Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile

6.7

Hessiana s i convexitatea functiilor

101

6.8

Transform
ari regulate

102

99

6.9

Probleme rezolvate

105

Extreme f
ar
a leg
aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

7.1

Puncte de extrem local. Puncte stationare

111

7.2

Functia de productie - axioma II

114

7.3

Functia de utilitate

115

7.4

Metoda celor mai mici p

atrate

116

7.5

Calculul functiei de productie Cobb-Douglas

118

7.6

Probleme rezolvate

121

Extreme cu leg
aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

8.1

Dependenta functional
a

131

8.2

Functii implicite. Aplicatii n modelarea microeconomic

a

133

8.3

Extreme cu leg
aturi

135

8.4

Maximizarea profitului

136

8.5

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

137

8.6

Maximizarea utilit
atii

140

8.7

Probleme rezolvate

143

Calcul integral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

9.1

Integrale cu parametrii pe interval compact

149

9.2

Integrale definite pe intervale necompacte

150

9.3

Integrale Euleriene

155

9.3.1
9.3.2
9.3.3

Functia Gamma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Functia Beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Integrala lui Leonhard Euler (1707-1783) s i Simon Denis Poisson (1781-1840) 160

9.4

Integrale improprii cu parametru

160

9.5

Probleme rezolvate

162

10

Ecuatii diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

10.1

Modele economice care conduc la ecuatii diferentiale

165

10.2

Notiunea de ecuatie diferential

a. Problema Cauchy

167

10.3

Ecuatii diferentiale cu variabile separabile

168

10.4

Ecuatii omogene

170

10.5

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I

171

10.6

Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli

172

10.7

Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

172

10.7.1 Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti omogene . . . . . . . . . . . . . 172

10.7.2 Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti neomogene . . . . . . . . . . . 175

10.8

Probleme rezolvate

179

11

Elemente de teoria integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

11.1

M
asura unei multimi

185

11.2

M
asura interioar
a s i exterioar
a a unei multimi

187

11.3

Functii integrabile Lebesgue

189

11.4

Probleme rezolvate

190

12

Integrala dubl
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

12.1

Domeniu simplu conex n raport cu una din axe

193

12.2

Trecerea la coordonate polare cu ajutorul transform

arilor regulate

198

12.3

Probleme rezolvate

201

13

Recapitulare final
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213

13.1

Test gril
a rezolvat

14

Autoevaluare final
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

14.1

Test 1

223

14.2

Test 2

224

14.3

Test 3

225

14.4

Test 4

226

14.5

Test 5

228

15

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

213


0.1 Prefata

0.1

Prefata

Axata pe continutul programei pentru disciplina Analiza Matematica, de la anul I - Facultatea

de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul ASE Bucuresti, lucrarea este un
corpus dezvoltat al cursurilor tratate episodic de autor.
Nu n ultimul rnd, lucrarea poate servi si cadrelor didactice cu ndelungata practica n
profesie sau absolventilor ASE, care ntr-un anumit moment al carierei lor au nevoie sa-si
remprospateze cunostintele de analiza matematica.
Plusul de utilitate al acestei carti este adus de numeroasele exercitii, rezolvate complet, uneori
prin metode care pot surprinde prin simplitatea lor, ca suport pentru a face mai usor de nteles
si retine teoria. Pentru punere n practica, se prezinta att notiunile teoretice, ct si exemple de
aplicatii n directia utilizarii acestora.

Autorul,
Conf. univ. dr. Dragos-Patru Covei
Academia de Studii Economice din Bucuresti
Bucuresti, 2015

1. Elemente de topologie

1.1

Spatiul Rn
Multimea Rn este formata din toate grupele ordonate posibile (x1 , ..., xn ), de n N numere reale,
numite elemente, puncte sau vectori. Pentru simplificare, scriem x pentru n-cuplul (x1 , ..., xn ).
Notatia x Rn nseamna "x este un element al lui Rn ".
Adunarea si nmultirea cu scalari sunt definite n Rn n cele ce urmeaza. Daca x = (x1 , ..., xn )
si y = (y1 , ..., yn ) sunt elemente din Rn , atunci definim adunarea n Rn prin
x + y = (x1 + y1 , ..., xn + yn ) .
Pentru x Rn si c scalar (element din R), definim
cx = (cx1 , ..., cxn ) .
Elementul zero al lui Rn este = (0, ..., 0). Multimea Rn pe care s-au definit aceste operatii
are o structura de spatiu vectorial, nsa operatiile introduse nu sunt suficiente pentru a defini
conceptul de distanta dintre doua puncte din Rn . Aceasta este posibil introducnd notiunea de
produs scalar n Rn . Produsul scalar canonic din Rn este definit prin
n

< x, y >= xi yi daca x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn ) sunt din Rn .

i=1

Spatiul vectorial Rn nzestrat cu produsul scalar astfel definit poarta denumirea de spatiul
Euclidian n-dimensional. Norma Euclidiana (sau lungimea) unui element x este definita prin

kxk = < x, x >. Cu aceste notiuni, distanta Euclidiana dintre x si y este data de dE (x, y) =
kx yk.
Definitie 1.1.1 Fie x0 Rn s i > 0. Multimea

Sn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) = }

se numeste sfera din Rn cu centrul n x0 si raza . Pentru n = 1 aceasta multime este formata
din doua puncte x0 , pentru n = 2 este un cerc, iar pentru n = 3 o sfera.

Capitolul 1. Elemente de topologie

12
Definitie 1.1.2 Fie x0 Rn s i > 0. Multimea

Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) < }

se numeste bila deschisa din Rn cu centrul n x0 si raza .
Definitie 1.1.3 Fie x0 Rn s i > 0. Multimea

Bn (x0 ) = {y Rn |dE (y, x0 ) }

se numeste bila nchisa din Rn cu centrul n x0 si raza .
Definitie 1.1.4 Se numeste vecinatate a punctului x0 Rn orice multime V ce contine o bila

deschisa Bn (x0 ) cu centrul n x0 si raza .

Observatie 1.1.1 Bn (x0 ) este uneori numita s i vecinatate a lui x0 .
Observatie 1.1.2 O vecinatate a lui x0 Rn se noteaza cu Vx0 . Multimea vecinatatilor

punctului x0 se numeste sistemul de vecinatati ale lui x0 si se noteaza prin Vx0 .

Definitie 1.1.5 Fie A Rn . Punctul x0 Rn se numeste:

i) punct interior al lui A daca exista o vecinatate Vx0 Vx0 astfel nct Vx0 A;
ii) punct exterior lui A daca exista o vecinatate a lui x0 continuta n complementara
AC = Rn \A;
iii) punct frontiera al lui A daca orice vecinatate a lui x0 contine cel putin un punct din
A si cel putin un punct din AC .
Definitie 1.1.6 Interiorul unei multimi A Rn este multimea tuturor punctelor interioare

lui A si este notat prin Int (A) sau prin A. Multimea tuturor punctelor frontiera ale lui A se
numeste frontiera lui A, si se noteaza prin Fr (A) (sau A). Multimea A Fr (A) se numeste
nchiderea lui A si se noteaza prin clA sau A.
Definitie 1.1.7 Multimea A Rn se numeste deschisa daca orice punct a Rn este interior

lui A.
Notiunea de multime nchisa se introduce considernd multimea complementara.
Definitie 1.1.8 Spunem ca multimea A Rn este nchisa daca complementara AC este

deschisa.
Cu alte cuvinte, A este nchisa daca contine toate punctele frontiera ale sale, ceea ce nseamna
A = clA.
Definitie 1.1.9 O multime A Rn se numeste conexa daca pentru orice doua multimi deschise
D1 , D2 Rn cu
C D1 D2 ,C D1 6= ,C D2 6=
avem ca C D1 D2 6= (multimile conexe se numesc si multimi "dintr-o singura bucata").
Definitie 1.1.10 O multime deschisa s i conexa se numeste domeniu.

1.2 Spatii topologice

13

Definitie 1.1.11 Fie u, v Rn cu u 6= v.

i) Multimea vectorilor de forma w = u + (1 ) v cu R se numeste dreapta

determinata de punctele u si v.
ii) Multimea [u, v] = { u + (1 ) v | (0, 1) } se numeste segmentul de dreapta
determinat de punctele u si v.
Definitie 1.1.12 O submultime A Rn se numeste convexa daca u, v A s i (0, 1)

avem u + (1 ) v A. Altfel spus, multimea punctelor situate pe segmentul de dreapta

determinat de punctele u si v este o submultime a lui A.
Introducem conceptele de punct izolat si punct de acumulare al unei multimi A Rn .
Definitie 1.1.13 Un punct x0 Rn se numeste:

i) punct izolat pentru multimea A (notam x0 Iz (A)), daca exista o vecinatate Vx0 Vx0
astfel nct A Vx0 = {x0 };
ii) punct de acumulare pentru multimea A (notam x0 A0 ), daca orice vecinatate a lui
x0 contine cel putin un punct din A distinct de x0 ;
iii) punct aderent pentru multimea A (notam x0 A), daca pentru orice vecinatate
V Vx0 avem ca V A 6= .
n definitia punctului de acumulare nu este necesar ca x0 A. Mai mult, propozitia urmatoare
arata ca punctele de acumulare sunt n nchiderea lui A.
Teorem
a 1.1.1 Punctul x0 Rn este punct de acumulare al lui A Rn daca s i numai daca

x0 clA si x0 nu este un punct izolat al lui A.

n cele ce urmeaza amintim notiunea de multime marginita.
Definitie 1.1.14 O submultime A a lui Rn se numeste marginita daca este continuta ntr-o

bila deschisa din Rn de raza > 0 (echivalent: daca exista x n A si > 0 astfel nct
dE (x, x0 ) < pentru orice x0 n A).

1.2

Spatii topologice
Definitie 1.2.1 Fie X 6= s i T familie de parti ale lui X. Familia T se numeste topologie

pe X daca:
T1) X, T ;
T2) reuniunea oricarei familii de multimi din T apartine lui T ;
T3) intersectia oricarei familii finite de multimi din T apartine lui T .
Perechea (X, T ) se numeste spatiu topologic, iar orice T T se numeste multime deschisa
n (X, T ). Multimea F X se numeste nchisa n spatiul topologic (X, T ) daca X\F T .
Nota. Bazele teoriei spatiilor topologice au fost puse de matematicianul german Felix
Hausdorff (1868-1942) n anul 1914.


Exemplu 1.2.1 Familia Tb = {X, } este o topologie pe X numita s i topologia banala pe X.

Exemplu 1.2.2 Familia T0 = P (x) a multimii partilor lui X este o topologie pe X numita s i
topologia discreta pe X.


Exercitiu 1.2.1 Sa se scrie toate topologiile ce se pot defini pe multimea X = {a, b}.

Solutie. Singurele posibilitati sunt T1 = { , X}, T2 = { , {a} , X}, T3 = { , {b} , X}, T4 =

P (x) = { , {a} , {b} , X}.

Capitolul 1. Elemente de topologie

14

Observatie 1.2.1 Daca (X, d) este spatiu metric atunci familia Td a multimilor deschise din

spatiul metric (X, d) este topologie pe X numita topologia generata de metrica d. n concluzie,
spatiile metrice sunt un caz particular de spatii topologice.
Definitie 1.2.2 Fie (X, d) spatiu metric. Pentru orice x0 X s i orice r > 0 se defineste bila
(deschisa) din X centrata n x0 de raza r ca fiind multimea Br (x0 ) = {x X |d (x0 , x) < r }.
Observatie 1.2.2 Orice multime nevida s i deschisa dintr-un spatiu metric se scrie ca o

reuniune de bile deschise.

Definitie 1.2.3 Un spatiu topologic (X, T ) pentru care exista o metrica d : X X R+

nct topologia T coincide cu familia Td a multimilor deschise din (X, d) se numeste spatiu
topologic metrizabil.

Exemplu 1.2.3 Daca pe multimea (nevida) X se considera topologia discreta T0 = P (x)

atunci spatiul topologic (X, T0 ) este metrizabil. ntr-adevar, daca consideram metrica discreta pe
X

1 daca x 6= y
d0 (x, y) =
0 daca x = y

atunci topologia generata de d0 este topologia T0 .

Definitie 1.2.4 Un spatiu topologic (X, T ) se numeste spatiu topologic separat sau spatiu

Hausdorff daca pentru orice x1 , x2 X cu x1 6= x2 exista doua multimi deschise T1 , T2 T cu

x1 T1 , x2 T2 si T1 T2 = .
Teorem
a 1.2.1 Orice spatiu topologic metrizabil (X, T ) este un spatiu topologic separat.

Demonstratie. Fie d : X X R+ nct topologia T coincide cu familia Td a multimilor

deschise din (X, d) si x, y X cu x 6= y. Alegnd r = d(x,y)
i
2 > 0 atunci bilele deschise Br (x) s
Br (y) sunt disjuncte si contin punctele x si y respectiv, fapt ce ncheie demonstratia.
Exemplu 1.2.4 Fie N multimea numerelor naturale. Daca consideram topologia T formata din
, N si toate multimile de forma {k, k + 1, ...} atunci (N, T ) nu este spatiu topologic metrizabil
deoarece nu are proprietatea Hausdorff.



Teorem
a 1.2.2 Daca X 6= are cel putin doua elemente atunci topologia Tb banala pe X nu

este metrizabila (si deci separabila!).

Demonstratie. ntr-adevar, fie x, y X. Cum Tb = { , X} deducem ca singura multime deschisa
din Tb ce contine x este X care de asemenea contine si pe Y . Astfel ca, (X, Tb ) nu este spatiu
Hausdorff si deci nu este metrizabil.
Definitie 1.2.5 Fie (X, T ) spatiu topologic s i x0 X. Multimea V X se numeste vecinatate

a punctului x0 n topologia T , daca exista T T cu x0 T V .

Multimea vecinatatilor punctului x0 n topologia T o notam cu Vx0 (T ).

Clasificarea punctelor spatiului n raport cu o multime este redata n:
Definitie 1.2.6 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A X. Punctul x X se numeste:
0

i) punct interior pentru multimea A (notam x A sau x Int (A)), daca exista o vecina-

1.3 Spatii topologice compacte

15

tate V Vx (T ) cu V A;
ii) punct exterior pentru multimea A (notam x Ext (A)), daca exista o vecinatate
V Vx (T ) cu V A = ;
iii) punct frontiera pentru multimea A (notam x Fr (A)), daca pentru orice vecinatate
V Vx (T ) avem V A 6= si V CA 6= .
Definitie 1.2.7 Multimile Int (A), Ext (A) s i Fr (A) se numesc interiorul, exteriorul s i, re-

spectiv, frontiera multimii A.

Observatie 1.2.3 O multime este deschisa daca s i numai daca coincide cu interiorul sau.

O alta categorie importanta de puncte care se definesc relativ la o multime dintr-un spatiu
topologic este introdusa prin:
Definitie 1.2.8 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A X. Punctul x X se numeste:

i) punct aderent pentru multimea A (notam x A), daca pentru orice vecinatate V
Vx (T ) avem ca V A 6= ;
ii) punct de acumulare pentru multimea A (notam x A0 ), daca pentru orice vecinatate
V Vx (T ) avem ca V {A\ {x}} 6= ;
iii) punct izolat pentru multimea A (notam x Iz (A)), daca exista o vecinatate V
Vx (T ) cu V A = {x} .
Multimile A si, respectiv A0 se numesc aderenta, respectiv derivata multimii A (n topologia
T ).
Observatie 1.2.4 n definitiile privind clasificarea punctelor unei multimi putem considera

n loc de V Vx (T ) expresia "V T cu x V ", adica n loc de vecinatati se pot considera

vecinatati deschise.
Observatie 1.2.5 ntr-un spatiu topologic o multime este nchisa daca s i numai daca coincide

cu aderenta sa.

1.3

Spatii topologice compacte

Fie (X, T ) spatiu topologic si K X.
Definitie 1.3.1 Se numeste acoperire deschisa a lui K orice familie (Ai )iI de submultimi

deschise ale lui T astfel nct K Ai . Numim subacoperire a acoperirii deschise (Ai )iI
iI

orice subfamilie (Ai )iJ care este nca o acoperire. Spunem ca subacoperirea (Ai )iJ este o
subacoperire finita daca J este o multime finita.
Definitie 1.3.2 Multimea K X se numeste compacta n (X, T ) (notam K K ) daca din

orice acoperire deschisa a lui K putem extrage o subacoperire finita.

Definitie 1.3.3 Daca X K , atunci perechea (X, T ) se numeste spatiu topologic compact.
Observatie 1.3.1 Submultimile compacte ale spatiului euclidian Rn = (Rn , Td ) sunt aceleasi

cu submultimile nchise si marginite.

Capitolul 1. Elemente de topologie

16

Observatie 1.3.2 Daca topologia T este finita, atunci orice acoperire deschisa a unei multimi

K este finita si deci orice multime este compacta. n concluzie, daca T este finita atunci
K = P (X).

1.4

Spatii topologice conexe

Fie (X, T ) spatiu topologic si C X.
Definitie 1.4.1 Multimea C se numeste conexa n spatiul topologic (X, T ), daca pentru orice

doua multimi deschise T1 , T2 T cu

C T1 T2 ,C T1 6= ,C T2 6=
avem ca C T1 T2 6= .
O multime care nu este conexa se numeste neconexa.
Definitie 1.4.2 Daca X este conexa n (X, T ) , atunci (X, T ) se numeste spatiu topologic

conex.


Exemplu 1.4.1 Multimea vida s i multimile formate dintr-un unic element sunt conexe n orice

spatiu topologic.


Exemplu 1.4.2 Daca Tb este topologia banala pe X, atunci (X, Tb ) este spatiu topologic conex.

Exercitiu 1.4.1 Sa se arate ca multimea




H = (x, y) R2 x2 y2 = 1 (hiperbola)


nu este conexa n R2 = R2 , Td .

Solutie. ntr-adevar,




D1 = (x, y) R2 |x > 0 si D1 = (x, y) R2 |x < 0
au proprietatile
H D1 D2 , (1, 0) H D1 , (1, 0) H D2 si H D1 D2 = .

Exercitiu 1.4.2 Daca (X, T ) este spatiu topologic separat s i x1 , x2 X cu x1 6= x2 , atunci sa

se arate ca multimea {x1 , x2 } nu este conexa n (X, T ).

Solutie. ntr-adevar, din (X, T ) este spatiu topologic separat rezulta ca exista T1 , T2 T cu
x1 T1 , x2 T2 si T1 T2 = . De aici rezulta
{x1 , x2 } T1 T2 , xk {x1 , x2 } Tk , T1 T2 {x1 , x2 } = ,
ceea ce arata ca {x1 , x2 } este o submultime conexa n (X, T ).
Observatie 1.4.1 Aderenta oricarei multimi conexe este o multime conexa.

 s i continuitate n spatii topologice

1.5 Limita

17

Observatie 1.4.2 n spatiul topologic (R, Td ) o multime C este conexa daca s i numai daca

este interval.

1.5

Limit
a s i continuitate n spatii topologice
Fie (X, T ) si (Y, G ) spatii topologice, iar f : X0 X Y .
Definitie 1.5.1 Spunem ca functia f are limita n punctul x0 X0 daca exista y0 Y astfel

nct pentru orice vecinatate V a lui y0 (n topologia G ) exista o vecinatate U a lui x0 (n

topologia T ) nct pentru orice x U X0 \ {x0 } avem ca f (x) V . Punctul y0 Y se
G

numeste limita a functiei f n punctul x0 (n raport cu topologiile T si G ) si notam f (x) y0

T

pentru x x0 sau pe scurt (cnd topologiile se subnteleg) f (x) y0 .

Observatie 1.5.1 Pentru a avea sens definitia este necesar ca U X0 \ {x0 } 6= . Asadar

problema limitei unei functii ntr-un punct se pune numai n punctele de acumulare ale
domeniului de definitie al functiei.
Definitie 1.5.2 Functia f se numeste continua n x0 (n raport cu topologiile T si G ) si notam

f Cx0 (T , G ) daca pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ) (n topologia G ) exista o vecinatate
U a lui x0 (n topologia T ) nct pentru orice x U X0 avem f (x) V .
Nota. Prima definitie corecta a continuitatii pentru functii definite pe submultimi din R a
fost data de Bernard Bolzano 1817 si Augustin-Louis Cauchy 1821.
Observatie 1.5.2 Daca f : X0 Y nu este continua n x0 X0 , atunci f se zice discontinua

n x0 sau ca x0 este punct de discontinuitate pentru functia f .

Observatie 1.5.3 Spunem ca f este continua pe X0 (n raport cu topologiile T s i G ) daca

este continua n orice punct x0 X0 .

Teorem
a 1.5.1 Daca X0 este o multime compacta n (X, T ) si f : X0 X Y este continua

pe X0 atunci f (X0 ) este de asemenea compacta n (Y ,G ).

Teorem
a 1.5.2 a lui Jean Gaston Darboux (1842-1917). Daca x0 este conexa n (X, T )

si f : X0 X Y este continua pe X0 , atunci f (X0 ) este conexa n (Y ,G ) .

1.6

Probleme rezolvate
Exercitiu 1.6.1 Fie X = {a, b, c, d, e}, T = {X, , {a} , {c, d} , {a, c, d} , {b, c, d, e}} si (X, T )

spatiul topologic asociat. Sa se arate ca b, d si e sunt puncte de acumulare pentru A = {a, b, c} ,

iar a si c nu.

Solutie. Punctul a este punct de acumulare pentru A daca si numai daca orice multime deschisa
ce contine a contine si un alt punct din A. Cu alte cuvinte pentru a arata ca a nu este punct de
acumulare pentru A, este suficient sa gasim o multime deschisa ce contine a dar nu contine alt
punct al lui A.
Observam ca multimea {a} T este deschisa si nu contine alte puncte din A. Deci a nu
este punct de acumulare.

Capitolul 1. Elemente de topologie

18

Multimea {c, d} T este deschisa si contine punctul c dar nu contine alt punct din A. Deci
c nu este punct de acumulare.
Pentru a arata ca b este punct de acumulare al lui A, trebuie sa aratam ca orice multime
deschisa ce contine b contine un punct din A distinct de b. Pentru a observa aceasta vom scrie
toate multimile deschise ce contin b si verificam ca fiecare contine cel putin un punct din A
distinct de b. Singurele multimi deschise ce contin b sunt X si {b, c, d, e} si fiecare contin un alt
element al lui A, mai exact c. Deci b este punct de acumulare al lui A.
Punctul d este de acumulare al lui A, chiar daca nu este n A. Aceasta rezulta din faptul ca
orice multime deschisa ce contine d contine un punct din A. Similar e este punct de acumulare al
lui A chiar daca nu este n A.
Exercitiu 1.6.2 Fie (X, T ) spatiu topologic s i A = {x1 , ..., xn } o submultime a lui (X, T ).

Sa se arate ca A este compacta.

Solutie. Fie Oi , i I orice familie de multimi deschise astfel nct A Oi . Evident, pentru
iI

orice x j A exista Oi j astfel nct x j Oi j . Asadar

A Oi1 Oi2 ... Oin ,
ceea ce demonstreaza ca A este compact.
Exercitiu 1.6.3 Sa se arate ca daca A = (0, 1) s i (R, Td ) = R, atunci A nu este compacta n

R.

Solutie. Fie On = n1 , 1 , (n N). Evident (On )nN constituie o acoperire deschisa a lui A.
Presupunem ca
k

n1 , n2 , ..., nk N astfel nct A Oni .

i=1

1
Daca n1 < n2 < ... < nk atunci On1 On2 ... Onk si ca atare Onk A. Cum 1+n
A
k
1
1
1
(deoarece 1 + nk > 1 = 1+nk < 1), iar 1+nk
/ Onk rezulta ca elementul 1+nk nu a fost acoperit.
Astfel ca, familia deschisa (On )nN acopera A si ea nu poseda o subfamilie finita care sa acopere
A. Am demonstrat ca A nu este compacta.

Exercitiu 1.6.4 Sa se arate ca daca A = (0, ) s i (R, Td ) = R, atunci A nu este compacta n

R.

Solutie. Pentru fiecare i N fie Oi interval deschis de forma (0, i). Evident A Oi dar
iN

nu exista i1 , i2 , ..., in astfel nct A (0, i1 ) (0, i2 ) ... (0, in ) de unde rezulta ca A nu este
compacta.
Exercitiu 1.6.5 Sa se arate ca spatiul topologic (R, Td ) = R nu este compact.

Solutie. Rezulta din faptul ca din acoperirea deschisa (n 1, n + 1) a lui R nu se poate

nZ

extrage o subacoperire finita care sa acopere R.

Exercitiu 1.6.6 Sa se arate ca orice submultime compacta a lui (R, Td ) = R este marginita.

Solutie. Fie A R multime compacta. Daca prin absurd A nu este marginita, atunci A

(n, n). Cum din multimea

n=1

{ (n, n)| n = 1, 2, 3, ...} = (n, n)

n=1

1.6 Probleme rezolvate

19

nu putem extrage o subacoperire finita a lui A (deoarece A este nemarginita) rezulta ca A nu este
compacta, ceea ce intra n contradictie cu alegerea lui A.
Se poate arata ca:
Exercitiu 1.6.7 Orice submultime compacta a lui R este nchisa. Astfel ca, n multimea

numerelor reale multimile compacte sunt nchise si marginite.

Aratam ca Exercitiul 1.6.7 nu este n general valid n spatii topologice generale.

Exercitiu 1.6.8 Daca X = {a, b} s i T = { , {a} , {a, b}} atunci sa se arate ca:

i) (X, T ) este spatiu topologic;

ii) {a} este compacta n (X, Td ) ;
iii) {a} nu este nchisa.

Solutie. i) Evident.
ii) Rezulta din Exercitiul 1.6.2 deoarece {a} este formata dintr-un singur element, a, deci
finita.
iii) {a} nu este nchisa deoarece nu este complementara unei multimi deschise: C {a} =
X\ {a} = {b}
/T.
Exercitiu 1.6.9 Fie X o submultime a lui (X, Td ) = R dat prin

 

1 
X = {0}
n
=
1,
2,
...
.
n
Sa se arate ca X este compacta.

Solutie. ntr-adevar, daca A = {Ai }iI este orice acoperire deschisa a lui X cu 0 A0 , atunci
exista N > 0 astfel nct 1n Ai0 pentru orice n > N. Pentru m = 1, ..., N fie Aim A astfel nct
1
i deci {Ai0 , ..., AiN } este o subacoperire finita a lui A ce
m Aim . Avem X = Ai0 ... AiN s
acopera X. Am demonstrat ca X este compact.
Exercitiu 1.6.10 Fie Y = (a, b] (X, Td ) = R. Sa se reprezinte grafic Y , Int (Y ), Y si Fr (Y ).


Solutie. Graficul lui Y este redat n

Y=(a,b]
(
a

]
b

Graficul lui Int (Y ) este redat n

Int(Y)=(a,b) +
(
)
a
b

Capitolul 1. Elemente de topologie

20
Graficul lui Y este redat n

Y =[a,b]
[
a

]
b

Graficul lui Fr (Y ) este redat n

Fr(Y)={a, b} +
a



(x1 , x2 ) R2  a < x1
b, a x2 < b R2 . Sa se reprezinte
grafic Y, Int(Y ), Y si Fr (Y ) unde R2 = R2 , Td .

Exercitiu 1.6.11 Fie Y =




Solutie. Graficul lui Y = (x1 , x2 ) R2  a < x1 b, a x2 < b este redat n
x2

O(0,0)

x1




Graficul lui Int (Y ) = (x1 , x2 ) R2  a < x1 < b, a < x2 < b este redat n
x2

IntY

O(0,0)

x1

1.6 Probleme rezolvate




Graficul lui Y = (x1 , x2 ) R2  a x1 b, a x2 b este redat n
x2

21

O(0,0)

x1

Graficul lui





Fr (Y ) = (x1 , x2 ) R2  x1 [a, b] , x2 {a, b} (x1 , x2 ) R2  x1 {a, b} , x2 [a, b]
este redat n
x2

FrY

O(0,0)

x1

Exercitiu 1.6.12 Fie R2 = R2 ,Td s i A R2 definita prin




A = (x, y) R2  x2 + y2 < 1 {(1, 0)} {(2, 4)} .
Sa se determine A, FrA si A0 stiind ca metrica n R2 este dE .

Solutie. Reprezentam grafic multimea A. A este alcatuita din bila deschisa, (numita si disc n
R2 ), de raza 1, centrul n O (0, 0) si reunita cu punctul (1, 0) si, respectiv (2, 4):
(2, 4) A
y

(0,1)
x
(-1,0) O(0,0)
(0,-1)

(1, 0) A

Capitolul 1. Elemente de topologie

22

Observam ca:
1: daca (x, y) este punct arbitrar cu x2 + y2 1, iar B2r ((x, y)), r > 0 este bila arbitrara cu
centrul n (x, y) si raza r, atunci B2r ((x, y)) A este multime infinita si n particular (x, y) este
punct de acumulare;
2: punctul (1, 0) este punct de pe frontiera lui A;
3: daca alegem o bila cu centrul (2, 4) si raza 1, ea va intersecta A n punctul (2, 4). Deci
(2, 4) este punct aderent pentru A, dar nu este punct de acumulare deoarece nu mai contine si
alte puncte distincte de A;
4: este de remarcat ca (2, 4) este si punct izolat;
5: daca (x, y) este astfel nct x2 + y2 = 1, atunci orice bila cu centrul (x, y) va intersecta
att A, ct si CA = R2 \A, deci (x, y) este punct frontiera;
6: deoarece (2, 4) A orice bila cu centrul (2, 4) intersecteaza A, dar este astfel clar ca
orice bila cu centrul (2, 4) intersecteaza si R2 \A. Deci (2, 4) este punct frontiera al lui A care de
altfel este si element al lui A;
7: daca x2 + y2 > 1 si (x, y) 6= (2, 4) , atunci este clar ca exista o bila cu centrul (x, y) care
nu intersecteaza A.
Am demonstrat ca
i) multimea punctelor aderente este



A = (x, y) R2  x2 + y2 1 {(2, 4)} ,
ii)

multimea punctelor frontiera este




Fr (A) = (x, y) R2  x2 + y2 = 1 {(2, 4)} ,

iii)

multimea punctelor de acumulare este




A0 = A = (x, y) R2  x2 + y2 1 .

Exercitiu 1.6.13 Daca T = P (X) (topologia discreta pe X), atunci sa se arate ca orice

functie f : X0 X Y este continua n orice x0 X0 (oricare ar fi topologia G pe Y ).

Solutie. ntr-adevar, pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ) (n G ) exista vecinatatea U = {x0 } a
lui x0 n topologia T pentru care
f (U X0 ) = f ({x0 }) = { f (x0 )} V.

Exercitiu 1.6.14 Daca pe Y se considera topologia banala Tb = {Y, } , atunci sa se arate ca

orice f : X0 X Y este continua n orice x0 X0 (oricare ar fi topologia T pe X).

Solutie. Unica vecinatate U a lui x0 este V = Y si deci pentru orice vecinatate U a lui x0 avem
f (U X0 ) Y = V .

2. S iruri s i serii n (R, ||)

2.1

Multimi num
arabile, cel mult num
arabile, s ir numeric
Definitie 2.1.1 Multimea X R se numeste:

i) numarabila daca exista o functie f : N X bijectiva;

ii) finita daca X = sau exista f : {0, 1, 2, ..., n} X bijectiva;
iii) infinita daca nu este finita;
iv) cel mult numarabila daca este finita sau numarabila.
Observatie 2.1.1 Notnd f (n) = xn (cu xi 6= x j pentru i 6= j) rezulta ca

i) X este numarabila X = {x0 , x1 , ..., xn , ...} ;

ii) X este finita X = sau X = {x0 , x1 , ..., xn } .
Observatie 2.1.2 Reuniunea a doua multimi numarabile disjuncte este o multime numarabila.

Observatie 2.1.3 Produsul cartezian a doua multimi numarabile este o multime numarabila.
Exercitiu 2.1.1 Sa se arate ca multimile N, N , Z s i Q sunt numarabile.

Solutie. ntr-adevar, f : N N , f (n) = n + 1 bijectiva= f 1 : N N bijectiva= N, N

sunt numarabile. Pe de alta parte

2m 1 daca m 0
f : Z N, f (m) =
2m
daca m 0
bijectiva = f 1 : N Z bijectiva= Z numarabila. Mai mult
m 
Q = {  m Z iar n N }.
n

Teorem
a 2.1.1 O multime este infinita daca s i numai daca contine o multime numarabila.

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

24

Observatie 2.1.4 Multimea numerelor reale s i intervalele nedegenerate (adica, intervalele ce

nu se reduc la un punct) nu sunt numarabile.

Definitie 2.1.2 Fie M R multime fixata, k N fix s i Nk = {k, k + 1, ...}. Se numeste s ir

infinit (sau simplu sir) de elemente ale lui M o functie f : Nk M.

Punnd f (n) = xn sirul f se mai noteaza (xn )nk sau (xn ) sau simplu xn . n continuare vom
considera siruri de numere reale (xn )n0 (echivalent, de forma (xn )nN ).
Definitie 2.1.3 Spunem ca s irul de puncte (xn )n0 din R are limita x R daca n afara oricarei

vecinatati Vx Vx se afla un numar finit de termeni ai sirului sau, altfel spus, daca multimea
valorilor lui n N pentru care xn
/ Vx este finita. Se scrie
n

lim xn = x sau xn x pentru n sau xn x.

Teorem
a 2.1.2 Sirul

de puncte (xn )n0 , xn R este convergent la x R sirul de numere

reale nenegative (|xn x|)n0 este convergent la zero, sau echivalent

n

xn x R > 0 N () N astfel nct |xn x| < n N () .

Definitie 2.1.4 Fie sirul de puncte (xn )nN , xn R si (nk )k0 un sir strict crescator de numere

naturale. Sirul

de puncte (yn ) definit prin yn = xnk pentru orice n N se numeste subsir al

sirului de puncte (xn )nN din R.
Observatie 2.1.5 O serie de notiuni privind functiile se transfera automat s irurilor. Astfel

sunt notiunile de sir marginit, sir monoton, sir pozitiv etc.

2.2

Limita superioar
a s i inferioar
a a unui s ir numeric
Definitie 2.2.1 Fie X R, X 6= . Multimea X se numeste:

i) majorata daca exista M R (numit majorant) astfel nct x M x X;

ii) minorata daca exista m R (numit minorant) astfel nct x m x X.
Definitie 2.2.2 Fie X R, X 6= majorata. Elementul z R se numeste marginea superioara

a lui X si notam z = sup X, daca z este cel mai mic majorant al multimii X dintre majorantii
lui X.


Exemplu 2.2.1 Orice submultime finita s i nevida de numere reale este majorata s i admite

supremum (care este maximul ei).

Definitie 2.2.3 Fie X R, X 6= minorata. Elementul y R se numeste marginea inferioara

a lui X si notam y = inf X, daca este cel mai mare minorant al lui X dintre minorantii lui X.
Definitie 2.2.4 Submultimile lui R simultan majorate s i minorate se numesc marginite.

Astfel, spunem ca o functie f : X R este minorata (majorata, marginita) daca f (X) are
aceste proprietati.
Teorem
a 2.2.1 Principiul lui Arhimede (n. aprox. 287 .Hr. - d. 212 .Hr.). Daca

u > 0 este numar real, atunci pentru orice x R exista un unic numar ntreg n astfel nct

 s i inferioara
a unui s ir numeric
2.2 Limita superioara

25

nu x < (n + 1) u.


Exercitiu 2.2.1 Sa se arate ca inf 1n |n N = 0.



Solutie. ntr-adevar, fie u = inf 1n |n N . Daca u > 0 atunci conform principiului lui
Arhimede exista N N astfel nct Nu > 1 daca si numai daca u > N1 contradictie cu definitia
lui u. Deci u = 0.
Axiom
a 2.2.1 Axioma marginii superioare. Orice submultime majorata s i nevida de
numere reale admite margine superioara.
Se poate demonstra ca:
Teorem
a 2.2.2 Orice submultime A nevida s i minorata de numere reale are margine infe-

rioara.
Are loc:
Teorem
a 2.2.3 Fie (an )n s ir din R. Urmatoarele sunt adevarate:

daca (an )n este crescator, atunci (an ) este convergent n R si avem lim an = supan ;

i)

ii) daca (an )n este descrescator, atunci (an ) este convergent n R si avem lim an = infan .
n

Remarcam ca pentru orice sir (xn )n din R sirul

an

prin definitie

notam

inf {xk |k n } = inf xk

kn

este crescator si deci convergent n R la un element notat simbolic lim xn sau lim inf xn si numit
n

limita inferioara a sirului (xn )n . n acest mod



lim inf xn = sup inf xk .
n

nN

kn

Analog se motiveaza definitia limitei superioare

!


lim xn = lim sup xn = inf supxk .
n

nN

kn

Este evident ca
inf xn lim inf xn lim sup xn supxn .
nN

nN

1, 1, 2, 1, 2, 3 1, 2, 3, 4, ...., 1, 2, 3, , 4, ..., n, .... are o infinitate de puncte

 Exemplu 2.2.2 Sirul
limita: 1, 2, 3, ..., n, ...

Se poate demonstra ca:
Teorem
a 2.2.4 Sirul

de numere reale (xn )n este convergent la x R daca si numai daca

lim xn = lim xn = x.
n


Exemplu 2.2.3 Pentru s irul de termen general xn = 1n avem

1
lim inf xn = sup inf
n
nN kn k


= sup0 = 0 si lim sup xn = inf
n

nN

1
sup
kn k

1
= inf = 0.
n n


Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

26

Exercitiu 2.2.2 Daca (xn )n0 este un s ir din R atunci sa se arate ca x L (xn )n0 exista
(xnk )k0 un subsir monoton al sirului dat care are limita x.


Solutie. Deoarece x L (xn )n0 exista (xns )s0 un subsir al sirului (xn )n0 care are limita x.
Construim mai departe un subsir monoton (xnk )k0 al sirului (xns )s0 care are limita x.
Definitie 2.2.5 Numarul l R se numeste punct limita al s irului (xn )n0 daca exista (xnk )k

un subsir al sirului (xn )n care are limita l. Vom nota cu L (xn )n0 multimea tuturor punctelor
limita ale sirului (xn )n .
Teorem
a 2.2.5 Fie (xn )n0 un s ir de numere reale. Au loc




lim inf xn = inf l R  (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 cu xnk l

si



lim sup xn = sup l R  (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 cu xnk l .

n


Exemplu 2.2.4 Daca xn = (1) , (n 1) atunci limn x2n = +1 si limn x2n+1 = 1. Cum

sup {1, +1} = 1 si inf {1, +1} = 1 rezulta ca lim xn = 1 si lim xn = 1.

n

Exercitiu 2.2.3 Daca (xn )n0 este s ir de numere reale, m = inf xn , M = supxn s i L (xn )n0
n0
n0

atunci sa se arate ca L (xn )n0 [m, M].

Solutie. ntr-adevar, fie x L (xn )n0 fix si (xnk )k0 subsir al lui (xn )n0 , care are limita x. Atunci
m lim xn lim xnk = x = lim xnk lim xn lim xn M
n

si deci x [m, M].

Urmatoarea caracterizare a limitei superioare este uneori utila:
Teorem
a 2.2.6 Daca (xn )n0 este s ir de numere reale s i l R, atunci lim xn = l, daca s i
n

numai daca urmatoarele sunt ndeplinite:

i) pentru orice > 0 exista N N astfel nct xn < l + pentru orice n > N;
ii) pentru orice > 0 si orice M N exista n > M astfel nct xn > l .
Observatie 2.2.1 O caracterizare similara are loc pentru limita inferioara.

Teorem
a 2.2.7 Daca (xn )n1 s i (yn )n1 sunt s iruri marginite de numere reale atunci:

i)
ii)

lim (xn + yn ) lim xn + lim yn daca n membrul drept nu avem ;

lim (xn + yn ) lim xn + lim yn daca n membrul drept nu avem ;

n

iii)

lim (xn yn ) lim xn lim yn daca ambele siruri au termenii negativi, iar n membrul

drept nu avem cazul 0 () sau 0.

Demonstratie. i) sup (xi + yi ) supxi + supyi n 1 deci
in

in

in





lim (xn + yn ) = lim sup (xi + yi ) lim supxi + supyi = lim xn + lim yn .

in

in

in

2.3 S iruri fundamentale

27

ii) si iii) analog.

Exemplu 2.2.5 Fie (xn )n0 s i (yn )n0 s iruri de numere reale definite prin


xn =

n
n+1

daca n = 2k
daca n = 2k + 1

= L (xn )n0 = {0, 1}

si

yn =



1
daca n = 2k
.
= L (yn )n0 = 0,
daca n = 2k + 1
2

0
n
2n+1

Se observa ca
lim xn = sup {0, 1} = 1 si lim xn = inf {0, 1} = 0
n




1
1
1
lim yn = sup 0,
= si lim yn = inf 0,
= 0.
n
2
2 n
2
n

Pe de alta parte (xn yn )n0 este sirul constant xn yn = 0, n 0 si deci

1
lim (xn yn ) = 0 = lim (xn yn ) = lim (xn yn ) 6= lim xn lim yn = ,
n
n
n
2
n

nsa are loc:

Teorem
a 2.2.8 Fie (xn )n0 s i (yn )n0 s iruri de numere reale. Daca xn > 0 n 0, yn 0

n 0 si x = lim xn (0, ) , atunci

n

lim (xn yn ) = lim xn lim yn .

Demonstratie. Avem
lim (xn yn ) lim xn lim yn .

Cum
yn =

1
1
1
(xn yn ) si lim =
n
xn
xn
x

se observa ca
lim yn

1
lim (xn yn )
x n

de unde si concluzia.

2.3

S iruri fundamentale
Definitie 2.3.1 Un s ir (xn )n0 de numere reale se numeste s ir Cauchy (sau s ir fundamental)

daca pentru orice > 0, exista numarul natural N (), astfel nct |xm xn | < m N ()
si n N () sau echivalent |xn+p xn | < n N () si p N.
Se poate demonstra ca:

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

28

Observatie 2.3.1 Orice s ir convergent este un s ir Cauchy.

Observatie 2.3.2 ntr-un spatiu metric complet s irurile convergente sunt s irurile Cauchy.

Observatie 2.3.3 Orice s ir Cauchy este marginit.

Observatie 2.3.4 Orice s ir Cauchy care contine un subsir convergent este el nsusi conver-

gent.
Teorem
a 2.3.1 Criteriul lui Augustin Louis Cauchy (1789-1857). Un s ir de numere

reale (xn )n0 este convergent daca si numai daca > 0 N N astfel nct m, n N sa
avem |xm xn | < .


2.4

Exemplu 2.3.1 Spatiul (R, ||) este spatiu metric complet.

Serii numerice
Definitie 2.4.1 Fie (xn )n0 s ir de numere reale. Pentru fiecare n N punem
n

sn = x0 + x1 + ... + xn = xk .
k=0

Perechea (xn )n0 , (sn )n0 se numeste serie asociata sirului (xn )n0 si se noteaza simplu
xn . xn se numeste termenul de rang n al seriei, iar sn sirul sumelor partiale de rang n al
n0

seriei.
Teoria seriilor indexate dupa multimi de forma {n0 , n0 + 1, n0 + 2, ...} este similara pentru
orice n0 Z. Omitem detaliile.
Definitie 2.4.2 Spunem ca seria xn este convergenta (si are suma S) daca s irul (sn )n al
n0

sumelor sale partiale este convergent la S. Suma se evidentiaza prin notatii de tipul S = xn .
n=0

Prin aceasta

xn = lim xk .

n=0

n k=0

O serie care nu este convergenta se numeste divergenta.

. Daca xn este convergenta atunci
Teorem
a 2.4.1 Criteriul necesar de convergenta
n0

xn 0 cnd n (echivalent: daca xn 9 0 cnd n , atunci xn este divergenta).

n0

Reciproca nu este ntotdeauna adevarata.

n

Demonstratie. Pentru prima parte, se observa ca: xn = sn sn1 S S = 0 unde S este

n
suma seriei. Pentru propozitia reciproca observam ca 1n 0 si totusi 1n = . ntr-adevar,
n1
punem
n 1
1
1
sn = 1 + + ... + = .
2
n k=1 k

2.4 Serii numerice

29

Evident
s2n sn =

1
1
1
1
+ ... +
> n = n 1,
n+1
2n
2n 2

deci s2n > 12 + sn n 1, si presupunnd ca seria este convergenta cu suma S am avea S 12 + S

pentru n . Absurd.
Teorem
a 2.4.2 Seria geometric
a. Pentru orice q R, seria qn este convergenta daca
n0

si numai daca |q| < 1. n cazul |q| < 1 cu q 6= 0, suma seriei qn este
n0

1
1q .

Demonstratie. Daca |q| 1, atunci seria qn nu este convergenta ntruct |qn | 1 (|qn | 9 0).
n0

Daca |q| < 1 =

qn

0, iar din

qk
k=0

1qk+1
1q

deducem ca qn = limn qk =
n0

k=0

1
1q .

Operatiile cu siruri au corespondent pentru serii:

Teorem
a 2.4.3 Presupunem ca xn = A. Atunci:
n=0

pentru A < avem (kxn ) = kA k R;

n=0


pentru orice k > 0

ii) pentru A = avem (kxn ) =
pentru orice k < 0.
n=0
i)

n=0

n=0

n=0

Teorem
a 2.4.4 Daca xn = A si yn = B, atunci (xn + yn ) = A + B. Cazurile A =

sau B = sunt incluse, dar cu A si B nu de semn contrar.

Influenta unui numar finit de termeni asupra convergentei seriilor este sintetizata n:
Teorem
a 2.4.5 Daca ntr-o serie schimbam ordinea unui numar finit de termeni, seria nou

obtinuta este convergenta daca si numai daca seria initiala era convergenta, iar suma ramne
aceeasi. Enuntul si nceteaza valabilitatea daca schimbarile afecteaza o infinitate de termeni.
Teorem
a 2.4.6 Daca la o serie convergenta (respectiv divergenta) adaugam sau nlaturam un

numar finit de termeni, seria obtinuta este convergenta (respectiv divergenta).

Din acest rezultat se poate deduce ca:

n=0

n=N

Teorem
a 2.4.7 Pentru orice valoare N N, seriile xn s i, respectiv xn ori sunt con-

vergente ori divergente, simultan. Altfel spus, cele doua serii au acelasi comportament sau
natura.

Observatie 2.4.1 Seriile xn s i, respectiv xn considerate au sume diferite daca ambele

n=0

converg.

n=N

Urmatorul este cunoscut drept criteriul lui Augustin-Louis Cauchy pentru serii numerice.

Teorem
a 2.4.8 Seria xn de numere reale este convergenta daca si numai daca pentru orice
n=0

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

30

> 0 exista N = N () N cu proprietatea ca pentru orice n1 n0 N inegalitatea



 n1 
|xn0 + xn0 +1 + ... + xn1 | =  xn  < are loc.
n=n0

Exercitiu 2.4.1 Fie a (1, ). Testati convergenta seriei cosannx , x R.

n=1

Solutie. Avem pentru orice n1 , n0 N, n1 n0 ca





n1  cos kx 
n1 1
 n1 cos kx 
1


 k  k = n
k=n0 ak  k=n
k=n0 a
a
a0
0

1 n1 n0 +1
1
a
1
a 1

<

1 1
.
an0 1 1a

a
Cum limn0 a1n0 a1
= 0, rezulta ca oricare ar fi > 0, exista N N (depinznd de ) cu
a
proprietatea ca pentru orice n0 N avem a1n0 a1
< si deci folosind criteriul lui Cauchy
deducem ca seria este convergenta.

Exercitiu 2.4.2 Utiliznd criteriul lui Cauchy de convergenta sa se arate ca daca xn este

convergenta, atunci xn 0 pentru n .

Solutie. Conform Teoremei 2.4.8 avem: xn de numere reale este convergenta daca si numai
n=0

daca pentru orice > 0 exista N = N () N cu proprietatea ca pentru orice n1 n0 N

inegalitatea


 n1 
 xn  < .
n=n0 

(2.1)

Alegnd n = n0 = n1 n (2.1) obtinem |xn | < si deci xn 0 pentru n .

Teorem
a 2.4.9 Criteriul lui Niels Henrik Abel (1802-1829) s i Johann Peter Gustav
Lejeune Dirichlet (1805-1859). Daca (xn )n0 s i (yn )n0 sunt s iruri de numere reale cu

proprietatile:
n

i)

sirul sumelor partiale sn = xk este marginit,

k=0

ii) y0 y1 y2 y3 ... 0,
iii) lim yk = 0,
k

atunci xk yk este convergenta.

k=0

1
este convergenta.
Exercitiu 2.4.3 Fie a (1, ). Sa se arate ca seria (n2 +a)
n
n!
n=0

Solutie. ntr-adevar, yn =
n

1
n!

este descrecator, iar

n 1
1
sn = 2
n n =
k=0 (n + a)
k=0 a

1 n+1
1
a
1
a 1

<

1
1 a1

este sir marginit. Aplicnd Teorema 2.4.9 rezulta ca seria este convergenta.


2.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

2.5

31

Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

Definitie 2.5.1 O serie de forma xn cu xn 0 n N se numeste serie cu termeni pozitivi.
n0

. O serie cu termeni pozitivi este ori

Teorem
a 2.5.1 Primul criteriu de convergenta

convergenta ori divergenta la .

O aplicatie a criteriului lui Cauchy este:

Exercitiu 2.5.1 Fie xn serie cu termeni pozitivi. Pentru orice n notam yn = xrnn unde
n=0

rn = xk este restul de ordinul n al seriei. Sa se arate ca seria yn este divergenta.

n=0

k=n

Solutie. Fixam N1 N . Atunci pentru orice m > N1 avem

rm = xm + xm+1 + ... = lim (xm + xm+1 + ... + xn ) .
n

n particular, exista N2 N astfel nct xm + xm+1 + ... + xn >

parte, cum
rm+1 rm =

k=m+1

k=m

rm
2

pentru orice n > N2 . Pe de alta

xk xk = xm < 0

deducem ca {rm } este strict descrescator si

ym + ym+1 + ... + yn =
=

xm xm+1
xn xm xm+1
xn
+
+ ... + >
+
+ ... +
rm rm+1
rn
rm
rm
rm
xm + xm+1 + ... + xn rm 1
1
>
= .
rm
2 rm 2

Rezolvarea este ncheiata, deoarece criteriul lui Cauchy nu este ndeplinit si deci seria este
divergenta.
Un alt rezultat datorat lui Cauchy este:

Teorem
a 2.5.2 Criteriul condens
arii. Fie xn serie cu termeni pozitivi. Daca exista
n=0

n=0

n=0

astfel nct xn este descrecator pentru orice n N, atunci xn si, respectiv 2n x2n

ori ambele converg ori ambele diverg.

Exercitiu 2.5.2 Seria armonic

a. Sa se studieze convergenta seriei n1a pentru a R.
n=1

Solutie. Fie xn = na . Distingem urmatoarele cazuri:

Caz 1: a 0. n aceasta situatie

1
daca a < 0,
a
lim
= lim n =
n na
n
1 daca a = 0.

Caz 2:

a = 1. Daca xn = 1n , atunci 2n x2n = 2n 21n si deci

1
n=1 n

si 2n 21n au acelasi comporn=1

tament (din criteriul de condensare al lui Cauchy).

n=1

n=1

n=1

Deoarece 2n 21n = 1 = rezulta ca 2n 21n este divergenta si deci

1
n=1 n

= .

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

32
Caz 3: a > 1. Daca xn =

1
na ,

atunci 2n x2n = 2n 21an = 2nan = 2n(1a) si

1
,
respectiv

2n(1a) au acelasi comportament

n=1
n=1 na

(2.2)

(din nou, criteriul de condensare al lui Cauchy). Urmatoarea etapa, este considerarea sirului
sumelor partiale
 (1a) n
1
(1a)
2(1a)
n(1a)
(1a) 2
sn = 2
+2
+ ... + 2
=2
.
(1a)
2
1
Deoarece
lim 2

(1a)

 (1a) n
2
1
21a
=
1 21a
2(1a) 1

rezulta ca 2n(1a) =
n=1

21a
121a

si deci 2n(1a) convergenta. Atunci, din (2.2) putem vedea ca

n=1

1a
n=1 n

este convergenta.

Am demonstrat ca

1
convergenta pentru a > 1
a este
divergenta pentru a 1.
n=1 n

Teorem
a 2.5.3 Primul criteriu al comparatiei. Fie xn , yn serii cu termeni pozitivi.
n0

n0

Daca seria yn este convergenta si exista n0 N cu proprietatea ca n n0 = xn yn

n0

atunci si seria xn este convergenta. Analog, daca xn este divergenta si exista n0 N cu

n0

n0

proprietatea ca n n0 = xn yn atunci si seria yn este divergenta.

n0

irul sumelor partiale al seriei xn ,

Demonstratie. Notam prin {sk }
k=0 , respectiv {tk }k=0 s
n=0

respectiv al seriei yn . Folosind metoda inductiei matematice si faptul ca 0 < xk yk rezulta

n=0

ca sk tk . Cum seria yn este convergenta deducem, din primul criteriu de convergenta , ca

n=0

sirul sumelor partiale tk este marginit. Pe de alta parte din relatia sk tk deducem ca {sk }
k=0

este marginit. Aplicnd primul criteriu de convergenta deducem ca xn este convergenta.

n=0

Exemplu 2.5.1 Seria

n=1

si yn =

1
an .

|cos nx|
an ,

x R, a (1, ) este convergenta. ntr-adevar, fie xn =

1
n
n=1 a

Cum xn yn n 0 si

a
a1

|cos nx|
an

este convergenta = seria este convergenta.

Teorem
a 2.5.4 Al doilea criteriu al comparatiei. Fie {xn }n0 s i {yn }n0 s iruri pentru

care exista n0 N astfel nct n n0 = 0 <

xn+1
xn

yn+1
yn .

Daca yn este convergenta,

n=0

atunci si xn este convergenta (echivalent: daca xn este divergenta, atunci si yn este

n=0

divergenta).

n=0

n=0


2.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

n

33

n+1

pentru orice n N si al

doilea criteriu al comparatiei sa se studieze convergenta seriei (2 n e).


Exercitiu 2.5.3 Folosind inegalitatea 1 + 1n

< e < 1 + 1n

n=0

Solutie. Seria este divergenta, deoarece

xn+1 2 n+1 e

=
> 2 n+1 e > 2
n
xn
2 e

s

1 n+1 n 1
1/n
yn+1
n+1
1+
=
=
=
n
n
1/ (n 1)
yn

1
n=0 n

si seria

este divergenta.

Teorem
a 2.5.5 Criteriul comparatiei la limit
a. Fie xn 0 n N, yn > 0n N, l =

lim inf xynn l = lim sup yxnn . Urmatoarele au loc:

i)

daca 0 < l < , atunci yn este convergenta xn este convergenta;

ii)

daca 0 < l < si yn este divergenta, atunci si xn este divergenta;

iii)

daca l = l = 0 si yn este convergenta, atunci si xn este convergenta;

iv)

daca l = l = si yn este divergenta, atunci si xn este divergenta.

n0

n0

n0

n0

n0

n0

n0

n0

Exemplu 2.5.2 Fie an = n211 s i bn = n12 . Notnd ca lim abnn = 1 deducem ca n211 este
n
n=0

convergenta.

1
1
Exemplu 2.5.3 Fie an = n
i bn = n1 . Notnd ca lim abnn = 1 deducem ca n
nn s
n n este
n
n=0

divergenta.

Teorem
a 2.5.6 Criteriul raportului, al lui Jean le Rond DAlembert (1717-1783). Fie
xn+1
xn serie cu termeni strict pozitivi, iar l = lim xn+1
xn s i l = lim xn .
n

n0

Au loc:
i) daca l < 1 seria este convergenta;
ii) daca l > 1 seria este divergenta;
iii) daca l 1 l natura seriei poate fi oricum (divergenta/convergenta).
h

n
Exercitiu 2.5.4 Fie p 1. Sa se arate ca seria
n=0 (n+1)!

ip

este convergenta.

Demonstratie. Avem


xn+1
n+1 p
=0<1
l = lim
= lim
n xn
n n (n + 2)
si deci problema este rezolvata.
Teorem
a 2.5.7 Criteriul radical, al lui Augustin-Louis Cauchy. Fie xn serie cu ter-

meni strict pozitivi, iar l = lim n xn . Urmatoarele sunt adevarate:

n

i) daca l < 1 seria este convergenta;

ii) daca l > 1 seria este divergenta;
iii) daca l = 1 natura seriei poate fi oricum.

n0

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

34

Exercitiu 2.5.5 Fie a, p (1, ). Daca (xn )n1 este definit prin

(
xn =

1
a

n2
1
a

daca n este par,

n1
2

daca n este impar,

atunci sa se arate ca
a.
n=1 xn este convergent

Solutie. Observam ca
xn+1
= sup {l1 , l2 } = l2 > 1
n xn
xn+1
l = lim
= inf {l1 , l2 } = l1 < 1
n xn

l =

lim

unde
l1 =

l2 =

1
a

lim

lim

p
p

n+1
2

1
a

n1
2

n

1 2
a

n
1 2
a

1
=
p

n1
  n+1
1 2 2
1
daca n este impar
=
a
pa

  n2 n2
1
=p
= p daca n este par
a

si deci criteriul raportului nu se aplica. Pe de alta parte

q
n 1
2n = 1
12
daca n este par

n
q a n1 a
xn =
n1




1
n
p 1a 2 = p n a1 2n daca n este impar
n
o

de unde l = lim n xn = sup 1a , 1a = 1a < 1, iar criteriul radicalului probeaza ca seria

n=1 xn
n
este convergenta.
Exercitiu 2.5.6 Sa se arate ca seria
n=1

(n+1)!
n!n

in2

en este divergenta.

n
e = e2 > 1 si concluzia ca seria este divergenta. n
Solutie. Avem l = lim |xn |1/n = lim n+1
n
n
n

n2 n
plus, remarcam ca n+1
e en , iar utiliznd primul criteriu al comparatiei obtinem acelasi
n
raspuns.
Teorem
a 2.5.8 Criteriul lui Joseph Ludwig Raabe (1801-1859) s i Jean-Marie Constant Duhamel (1797-1872). Fie xn serie cu termeni strict pozitivi, iar
n0


l = lim n
n

xn
xn+1


1


si l = lim n
n

xn
xn+1


1 .

Au loc:
i) daca l > 1 seria este convergenta;
ii) daca l < 1 seria este divergenta;
iii) daca l 1 l natura seriei poate fi oricum (divergenta/convergenta).

2.6 Serii alternate, serii absolut convergente

Exercitiu 2.5.7 Sa se arate ca seria
n=1

(2n)!
4n (n!)2

35

este divergenta.

Solutie. ntr-adevar, din





xn
2 (n + 1)
1
lim n
1 = lim n
1 =
n
n
xn+1
(2n + 1)
2
si criteriul lui Raabe-Duhamel enuntat obtinem ca seria este divergenta.

2.6

Serii alternate, serii absolut convergente

n+1

Definitie 2.6.1 Fie xn 0 sir de numere reale. O serie de forma (1) xn sau (1)
n=0

n=0

xn

se numeste alternata.
n studiul convergentei seriilor alternate este folositor:

Teorem
a 2.6.1 Criteriul lui Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716). Fie (1) xn
n=0

serie alternata. Daca termenul xn verifica:

i)
ii)

exista N N astfel nct xn+1 xn pentru orice n N;

lim xn = 0,

atunci seria (1)n xn converge la o suma, notata, S. n plus, presupunnd k N, avem

n=0

sk S sk+1 sau sk+1 S sk dupa cum k este impar sau par. n consecinta , S si sk nu difera
dect prin termenul xk+1 :


k


n
S (1) xn  |sk+1 sk | = xk+1 pentru k N.


n=0

Exercitiu 2.6.1 Studiati comportamentul seriei

1
(1)n+1
pentru q, p (0, ) .
n=0
q n+ p


Solutie. Cum seria este alternata, putem aplica criteriul lui Leibniz. Verficam ipotezele teoremei
s

xn
q n+ p+1
n+ p+1

=
=
>1
xn+1
q n+ p
n+ p
1
rezulta ca xn > xn+1 si deci ipoteza i) este ndeplinita, iar pe de alta parte limn qn+p
= 0 ce
probeaza ca ipoteza ii) este de asemenea ndeplinita. Conform rezultatului obtinut de Leibniz
seria este convergenta.

Definitie 2.6.2 O serie de numere reale xn se numeste absolut convergenta daca seria
n=0

|xn | este convergenta.

n=0

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

36

Exercitiu 2.6.2 n functie de parametrul a R, sa se studieze convergenta absoluta a seriei:

n=1

a (n 1)!n2
(n + 1)!

n
.


Solutie. Avem din testul radicalului

s

|a| n
a (n 1)!n2 n
n
lim
= lim
= |a| .
n
n
(n + 1)!
n+1
Deci seria converge absolut daca |a| < 1 si diverge daca |a| > 1. Daca |a| = 1, atunci


 an n
1
1

 = lim

n = 6= 0,
lim 

1
n 1 +
n n + 1
e
n
si seria diverge, din testul de divergenta .
Teorem
a 2.6.2 Daca o serie este absolut convergenta, atunci ea este convergenta. Reciproca

este n general falsa, asa cum o arata seria (1)n 1n .

n=1

2.7

Aplicatie a seriilor n calculul financiar

Exercitiu 2.7.1 Daca un flux de venit de x lei ncepe n anul viitor s i continua la nesfrsit,

atunci sa se determine valoarea prezenta a fluxului cunoscnd ca rata dobnzii unitare este de
d% anual.

Solutie. Vom demonstra ca, n regim de dobnda compusa, valoarea actuala a unei sume x platita
dupa n ani este
x
d
1 + 100

n .

ntr-adevar, daca se depun la o banca S lei, n prezent, atunci

d
d
S lei,
dupa un an vor fi
S + 100
S = 1 + 100




d
d
d 2
dupa doi ani vor fi
1 + 100 S + 100 S = 1 + 100
S lei,
...
...




d n1
d
d n
dupa n ani vor fi
1 + 100
S + 100
S = 1 + 100
S lei,
rezultnd ca, pentru a avea n cont suma de x lei
peste un an, va trebui sa depunem n prezent

S=

peste doi ani, va trebui sa depunem n prezent

S=

...
peste n ani, va trebui sa depunem n prezent

...
S=

x
d lei,
1+ 100
x
lei,
d 2
(1+ 100
)
x

d
(1+ 100
)

lei.

Astfel ca, valoarea prezenta a fluxului de venit de x lei ce ncepe n anul viitor si continua timp
de n ani, sub presupunerea ca rata dobnzii unitare este de d% anual, se calculeaza ca suma

2.8 Probleme rezolvate

37

valorilor actuale corespunzatoare acestor plati:

x
x
x
+ ... +
+




2
d
d n
d
1 + 100
1 + 100
1 + 100

x
d
1 + 100
"
x
1
d
100

1
d
1+ 100
1
1 1+ d
100

1
d
1 + 100

n

!n #
.

(2.3)

Observam ca relatia (2.3) sugereaza urmatoarea ntrebare: ce suma S trebuie investita n momentul
t = 0 pentru a putea primi n perpetuitate (de exemplu o pensie), o suma constanta x, la sfrsitul
fiecarui an, daca dobnda anuala unitara este d% ? Evident, valoarea prezenta se obtine facnd
n n relatia (2.3) si deci S = 100x/d lei.
Trebuie mentionat ca valoarea de capital a unui flux de productie sau de venit depinde nu
numai de datele fluxului si de numarul anilor n care curge, dar si de dobnda considerata. Un
acelasi flux de venit are valori de capital diferite cnd dobnzile curente sunt diferite.
Exercitiu 2.7.2 Sa se determine valoarea prezenta a venitului de 5 lei anual, care continua la

nesfrsit, cunoscnd ca rata dobnzii este de 5% anual.

Solutie. Valoarea prezenta a venitului de 5 lei anual este

x
d
100

2.8

5
= 100 lei.
0, 05

Probleme rezolvate
Exercitiu 2.8.1 O banca ofera clientilor ei saptamnal la fiecare leu depus un altul, procedeu

ce continua pentru fiecare leu tinut n cont. Daca un client depune acum 10 lei ntr-un cont sa
se calculeze dupa cte saptamni clientul va avea peste 1000 de lei n cont. Generalizare. 
Solutie. Remarcam ca fiecare leu produce ntr-o saptamna nca unul, fapt ce nseamna ca suma
depusa se dubleaza saptamnal. Astfel ca,
dupa o saptamna vor fi
x1 = 10 + 10 = 2 10 = 2 x0 = 20 (lei)
dupa doua saptamni vor fi
x2 = 20 + 20 = 2 20 = 2 x1 = 22 x0 = 40 (lei)
iar dupa n saptamni vor fi
xn = 2 xn = 2n x0 (lei)
relatie ce se demonstreaza folosind inductia matematica.
Problema se reduce la a determina n astfel nct xn > 1000 sau echivalent 2n 10 > 1000, de
unde rezulta n > 2/ lg 2 ' 6, 64. Deci, dupa sapte saptamni, clientul va avea n cont peste 1000
de lei.
Generalizare. Daca suma depusa initial este x0 , iar rata de crestere este q, atunci sirul este
de forma xn+1 = qxn sau xn = qn x0 , adica o progresie geometrica cu termenul initial x0 si ratia q.

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

38

Exercitiu 2.8.2 O persoana a depus la o banca o suma de un milion de lei. La sfrsitul

fiecarui an primeste o dobnda de d = 5%, iar la nceputul fiecarui an retrage r = 10% din
suma aflata n cont. Daca dobnda se capitalizeaza, sa se calculeze dupa cti ani trebuie sa si
lichideze persoana contul, stiind ca suma minima ce trebuie mentinuta n cont este de o suta
de mii de unitati monetare. Sa se reanalizeze problema pentru d = 25% si r = 20% si sa se
gaseasca relatia ntre d si r pentru ca suma depusa initial sa nu scada (eventual sa creasca). 
Solutie. Fie x0 = 1000000 lei. La sfrsitul anului va fi x0 + 5% x0 , iar la nceputul anului
urmator
x1 = x0 + 5% x0 (x0 + 5% x0 ) 10%
= x0 (1 + 5%) (1 10%) = x0 (1 + d) (1 r) .
Se obtine astfel sirul (xn )n0 definit prin
xn+1 = xn (1 + d) (1 r) = x0 (1 + d)n+1 (1 r)n+1 .
Problema se reduce la a afla cel mai mic n pentru care
xn+1 = x0 (1 + d)n (1 r)n 100000
ori, echivalent 1000000 (1 + 0, 05)n (1 0, 10)n 100000 0, 945n 0, 1, iar n final dupa
logaritmare
n

1
' 40, 70 = n 41 ani.
lg 0, 945

n concluzie, dupa 41 de ani persoana trebuie sa si lichideze contul sub ipoteza ca suma minima
ce trebuie mentinuta n cont este de o suta de mii de lei.
Daca d = 25% si r = 20%, atunci x1 = x0 (1 + 0, 25) (1 0, 20) = x0 adica va rezulta un sir
constant, situatie n care suma se va pastra constanta.
n general, pentru ca suma sa nu scada trebuie sa avem
(1 + d) (1 r) 1 d r (1 + d) r

d
.
1+d

Exercitiu 2.8.3 O persoana depune la o banca suma de 1000 lei. Cunoscnd ca, pentru

depunerea facuta, banca ofera clientului:

i) zilnic pentru fiecare leu depus nca unul;
ii) la sfrsitul zilei i retrage clientului jumatate din suma existenta n ziua precedenta si
nca jumatate din suma existenta n cont cu doua zile nainte.
Sa se analizeze aceasta problema si sa se determine dupa cte zile clientul va avea n cont
peste 109 (un miliard) lei.

Solutie. Fie x0 = 1000 reprezentnd suma initiala. Observam ca, se construiesc termenii unui
sir (xn )n0 , respectnd ipotezele din problema, astfel:
la sfrsitul primei zile de cstig (a doua zi de la depunere) vor fi n cont
x1 = x0 (cei depusi) + x0 (ce ofera banca la fiecare leu depus)
la sfrsitul celei de-a doua zile de cstig vor fi n cont
x2 = x1 + x1

x1 x0 3
1
7
= x1 x0 = x0
2
2
2
2
4

3
x0
(ce-i de ieri) = x0 ,
2
2

2.8 Probleme rezolvate

39

unde x0 /2 sunt cei de alaltaieri, ce nu au fost retrasi ieri.

Rationnd n acest mod n cea de-a treia zi de cstig vor fi n cont
3
1
3 3
1
7
3
x3 = x2 x1 = x1 x1 = x1 x0 ,
2
2
2 2
2
4
2
iar n cea de-a patra zi de cstig, vor fi n cont
1
3 3
1
7
7 7
3
x4 = x3 x2 = x2 x2 = x2 = x0 .
2
2
2 2
2
4
4 4
Procednd similar, obtinem
3
1
xn+2 = xn+1 xn =
2
2

7 k3
4
2 x0
7 k
4 x0

daca n = 2k + 1
daca n = 2k.

Se impune rezolvarea sistemului de inecuatii

(
k
7
3
9
4
2 x0 > 10
k
7
9
4 x0 > 10
Rezolvnd prima inecuatie a sistemului rezulta
k>

6 + lg 2 lg 3
' 23, 96 ( ' 24 zile) = n = 2k + 1 49,
lg 7 lg 4

iar din a doua inecuatie se obtine

k>

6
= k > 24, 69 ( ' 25 zile) = n = 2k 50.
lg 7 lg 4

n concluzie, dupa sapte saptamni n cont va fi peste un miliard de lei.

Exercitiu 2.8.4 Sa se determine limitele inferioara s i superioara pentru s irul (xn )n0 de

numere reale definit prin

( 2n+1
en
n+2 ln n+1
x = q n
n

daca n = 2k,

p +(p+1)n
(p+1)n +(p+2)n

daca n = 2k + 1,

unde p (0, ) este fixat.



Solutie. Se observa ca
en
4k+1
2ek
lim xn = lim 2n+1
n+2 ln n+1 = lim 2k+2 ln 2k+1 = 2

n
n=2k

n
n=2k

r
lim xn = lim

n
n=2k+1

n
n=2k+1

(p+1)n
(p+2)n

p
) +1
( p+1
= lim
p+1 n
n
( p+2 ) +1

n=2k+1

p+1
p+2

r
n

p
( p+1
) +1
=
p+1 n
( p+2 ) +1

p+1
p+2

de unde



p+1
L (xn )n0 = 2,
.
p+2
Remarcam ca nu mai exista alte puncte limita pentru (xn )n0 . n caz contrar, daca ar exista x


p+1
un alt punct limita distinct de 2 si p+1
,
atunci
alegnd
vecin
a
t
a

t
ile
V
(a),
V
(2)
s

i
V
1
2
3
p+2
p+2

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

40

disjuncte doua cte doua se deduce, spre exemplu, ca V2 (2) contine toti termenii sirului dat cu
indici pari cu exceptia eventuala a unui numar finit. Asadar, n V1 (a) se pot gasi, eventual, un
numar finit de termeni din sirul dat. Deci a nu poate fi punct limita. Am demonstrat ca




p+1
p+1
p+1
lim xn = sup 2,
= 2 si lim xn = inf 2,
=
.
n
p+2
p+2
p+2
n
Exercitiu 2.8.5 Sa se determine limitele inferioara s i superioara pentru urmatoarele s iruri:

a)

n
xn = ln en+1
n cos 2 , n 1;

b)

xn =

1+(1)n
2

pn
+ (1)n+1 (p+1)n1
, n 1 si p (1, ).

Solutie. a) Observam ca ln en+1

n 1 pentru n s i

1
daca n = 4k
n
0
daca n = 4k + 1 sau n = 4k + 3
cos
=

2
1 daca n = 4k + 2.
Din aceste relatii, rezulta

x4k 1

lim xn = inf {1, 0, 1} = 1

k
n
{1,
=
L
(x
)
=
0,
1}
=
x4k+1 0
n n1

lim xn = sup {1, 0, 1} = 1

k
n
x4k+2 1
si deci sirul (xn )n1 nu are limita.
b) Observam ca
k
1+(1)2k
2pk
p
2pk
1
+ (1)2k+1 2(p+1)k1
1 p+1
= p+1
= 1 2(p+1)k1
2
2k+1
k p
2pk
2pk
x2k+1 = 1+(1)
+ (1)2k+2 (p+1)(2k+1)1
p+1
= 0 + (p+1)(2k+1)1
2

x2k =

si deci

L (xn )n1 =

1
p
,
p+1 p+1

n
o

p
1
1
lim xn = inf p+1
, p+1
= p+1
n
n
o
=
lim xn = sup 1 , p = p .
p+1 p+1
p+1
n

Exercitiu 2.8.6 Sa se studieze convergenta seriei xn pentru

n=1

an +n
(a+1)n +n2
1
(a+1)n +1

n2
an 1 n1
n

(
a) xn =

daca
daca

n = 2k,
unde a (1, ) ,
n = 2k + 1,

unde a (0, e) (e, ) ,

n2
c) xn = (a + sin n) 1 an
unde a (0, ) .
b) xn =

Consideram sirul n xn n0 definit prin
q n
n a +n
pentru
n = 2k
n
2

n
q(a+1) +n
xn =
1
n
pentru n = 2k + 1
(a+1)n +1

Solutie. a)

2.8 Probleme rezolvate

41

si observam ca
q

lim

n=2k

an +n
(a+1)n +n2

lim

n=2k+1

1
(a+1)n +1

=
=

a
a+1
1
a+1

= lim n xn = sup
n

1
a
,
a+1 a+1


=

a
<1
a+1

unde am folosit faptul ca

s
lim

n=2k

an+1 +n+1

an + n
(a+1)n+1 +(n+1)2
=
lim
= lim
n
an +n
n=2k
(a + 1) + n2 n=2k (a+1)
n
+n2

h
i
an+1 1+ n+1
n+1
a


2
(a+1)n+1 1+ (n+1)n+1
(a+1)

an (1+ ann )


n2
(a+1)n 1+ (a+1)
n

a
a+1

si
s
lim

n=2k+1

1
(a + 1)n + 1

lim

(a + 1)n + 1

n=2k+1 (a + 1)n+1 + 1

h
i
1
(a + 1)n 1 + (a+1)
n
1
h
i=
.
=
lim
n+1
1
n=2k+1
a+1
(a + 1)
1+
n+1
(a+1)

Seria este convergenta, conform Teoremei 2.5.7.

q



n2

n
n
n
b) Consideram sirul
xn n0 definit prin xn = an 1 1n . Cum
" 
n2 # n1



1 n a
1
n
n
lim xn = lim a 1
= lim a 1
= <1
n
n
n
n
n
e
deducem n baza Teoremei 2.5.7 ca seria este convergenta daca a (0, e) si divergenta daca
a (e, ).
q

n2

n
c) Consideram sirul n xn n0 definit prin n xn = (a + sin n)n 1 na
si observam ca

1


a n2 n
a n
n
lim (a + sin n) 1
= lim (a + sin n) 1
n
n
n
n


n
a
a+1
lim (a + 1) 1
= a <1
n
n
e

lim n xn =

asadar, seria este convergenta n baza Teoremei 2.5.7.

Exercitiu 2.8.7 Sa se studieze convergenta seriei

p
unde a R+ , p (2, ) .
k=1 k + a + k p + a + 1

(2.4)


1
1

Solutie. Observam ca p
p . Folosind rezultatul din Exercitiul
p
k=1 k + a + k + a + 1
k=1 k 2
1
2.5.2 rezulta ca seria p este convergenta si n consecinta seria (2.4) este convergenta.
k=1 k 2

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

42
Exercitiu 2.8.8 Sa se determine suma seriilor:

1
unde a R+ ;
n=1 (n + a) (n + a + 1)

 1p

qn + a
S2 = ln
unde p N\ {0}, a R+ iar q R+ ;
n=1
q (n + 1) + a
(a)k+1 + bk
unde a, c, b R+ iar b 6= a + c;
S3 =
k
k=0
(a + c)

S4 =
unde a R+ ;
k=1 k + a + k + a + 1

S1 =

a)
b)
c)
d)

2(n+a)+1
2
2
n=1 (n+a) (n+a+1)

S5 =

e)

unde a R+ .

Solutie. a) Descompunem termenul general al seriei ntr-o suma de fractii simple:

xk =

k + a + 1 (k + a)
1
1
1
=
=

.
(k + a) (k + a + 1)
(k + a) (k + a + 1)
k+a k+a+1
n

Suma partiala de ordinul n se scrie sn = xk , unde

k=1

sn =

1
1+a
1
2+a

...

...

1
n+a

1
1+a

1
2+a
1
3+a

...
1
n+a+1
1
n+a+1

dupa reducerea termenilor asemenea.

Rezulta ca


1
1
1
S1 = lim sn = lim

=
,
n
n 1 + a
n+a+1
1+a
1
adica seria este convergenta si are suma egala cu 1+a
.
b) Aplicnd proprietatile logaritmului scriem termenul general:

xk =

1
{ln (qk + a) ln [q (k + 1) + a]}
p

Suma partiala de ordinul n se scrie

n

xk =

k=1

1
{ln (q + a) ln (2q + a) + ln (3q + a) ln (4q + a) + .. + ln (nq + n) ln [q (n + 1) + a]} ,
p

iar dupa reducerea termenilor

n

1
[ln (q + a) ln [q (n + 1) + a]] = ,
n p

S2 = lim xk = lim
nk=1

rezulta ca seria e divergenta.

(a)k+1 + bk notam
c) Seria se mai scrie
= s1 + s2 unde
k=0
(a + c)k

k

k

a
b
1
2
s = a
iar s =
.
k=0
k=0 a + c
a+c

2.8 Probleme rezolvate

43

Scriem sirul sumelor partiale pentru s1 :

"



n
1 
2
n #
n
a
a
a
a
= a 1 +
+
+ ... +
s1n = a
k=0
a+c
a+c
a+c
a+c

n+1
a

1
a+c
= a
a
1

a+c
a
1
si observam ca lim s1n = a
deoarece 1 <
< 0.
= a(a+c)
a
2a+c
n
a+c

1
a+c
Scriem sirul sumelor partiale pentru s2 :

n+1
b



n
1 
2
n
1
n
b
b
b
b
a+c
2
sn =
= 1+
+
+ ... +
=
b
k=0 a + c
a+c
a+c
a+c
1
a+c
si observam ca

a+c
bac
daca b < a + c,
2 n
sn

daca b > a + c.
Am demonstrat ca
(a)n+1 + bn
S3 =
=
k=0
(a + c)n

a+c
a(a+c)
2a+c bac

daca b < a + c,
daca b > a + c.

d) Consideram termenul de ordin k si amplificam cu, conjugatul

k+a+1 k+a



= k+a+1 k+a

xk =
k+a+1+ k+a
k+a+1 k+a
Suma partiala de ordinul n se scrie
n

sn = xk = 1 + a + 1 1 + a + 2 + a + 1 2 + a + ... + 1 + n + a n + a
k=1

=
n+a+1 a+1

si deci S4 = lim sn = lim

n + a + 1 a + 1 = , rezulta ca seria este divergenta.
n

n
2(n+a)+1
(n+a)2 (n+a+1)2

e) Notnd an =
a sirului, putem concluziona ca
a1 =
a2 =
...
an

1
(a+1)2
1
(a+2)2

1
(a+1+1)2
1
(a+2+1)2

=
=
...
=

observam ca an =
1
(a+1)2
1
(a+2)2

1
(n+a)2

1
(n+a)2

1
.
(n+a+1)2

Folosind aceasta scriere

1
(a+2)2
1
(a+3)2
1
.
(n+a+1)2

nsumnd relatiile de mai sus avem

sn = a1 + ... + an
"
# "
#
"
#
1
1
1
1
1
1
=

+ ... +

(a + 1)2 (a + 2)2
(a + 2)2 (a + 3)2
(n + a)2 (n + a + 1)2
1
1
=

.
2
(a + 1)
(n + a + 1)2

Capitolul 2. S iruri s i serii n (R, ||)

44
Pe de alta parte
"
lim

1
2

(a + 1)

1
2

(n + a + 1)

2 (n + a) + 1

si deci

n=1 (n + a)2 (n + a + 1)2

(a + 1)

1
(a + 1)2

1n +3n +5n +...+(2p+1)n

(2p+2)n
p=1n=1

Exercitiu 2.8.9 Sa se arate ca

= .

Solutie. Efectuam, pentru nceput, urmatorul calcul




2p + 1 n
1n
1n + 3n + ... + (2p + 1)n
=
=
n + ... +
n=1 (2p + 2)
n=1 2p + 2
n=1
(2p + 2)n
1
1
1
1
3
2p + 1
=
+
+ ... +
1
3
2p + 2 1 2p+2 2p + 2 1 2p+2
2p + 2 1 2p+1
2p+2

xp

3
2p + 1
1
+
+ ... +
.
2p + 1 2p 1
1
Folosind inegalitatea mediilor, avem
=

x p = (p + 1)

1
2p+1

3
+ 2p1
+ ... + 2p+1
1

p+1

s
(p + 1)

1n +3n +5n +...+(2p+1)n

(2p+2)n
p=1n=1
p

de unde obtinem ca

p+1

3
2p + 1
1

...
= p+1
2p + 1 2p 1
1

(p + 1) = . De asemenea, se putea observa

p=1

ca x p 2p + 1 , rezultnd, conform Teoremei 2.4.1, o serie divergenta.

Exercitiu 2.8.10 Fie a, b R cu a b > 0, p [1, ) s i q (1, ). Presupunem ca an =
an p +P(n)
bnq +Q(n)

0 unde P (n) este un polinom de grad mai mic sau egal cu [p] astfel nct lim P(n)
np =
n

0 iar Q (n) este un polinom de grad mai mic sau egal cu [q] astfel nct lim Q(n)
a se
n p = 0. S
n

studieze convergenta seriei an .

n=1

Solutie. Consideram sirul bn = nqp si observam ca

an p +P(n)

a + P(n)
an
a
bnq +Q(n)
np
lim = lim qp = lim
= (0, ) .
n bn
n n
n b + Q(n)
b
q
n

Aplicnd Teorema 2.5.5, daca q p 1, atunci seria bn este divergenta fapt ce demonstreaza
n=1

n=1

n=1

ca an este divergenta. n final, daca q p > 1, atunci seria bn este convergenta si deci

an este convergenta.

n=1

n+1 1
n4

Exercitiu 2.8.11 Sa se estimeze seria (1)

n=1

cu o eroare mai mica de 0, 001.

Solutie. Se verifica usor ca xn = n14 este descrescator. Evident lim xn = 0. Am verificat ipotezele
n
i)-ii) ale Criteriului lui Leibniz si deci seria este convergenta.
Punnd conditia 1 4 103 deducem ca n + 1 6 sau echivalent n 5. Aplicnd, din
(n+1)

nou, Criteriul lui Leibniz (1)n+1 n14 ' 1 214 + 314 414 + 514 cu o eroare de 0, 001.
n=1

3. S iruri s i serii de functii

3.1

simpl
S iruri de functii, convergenta
a s i uniform
a
Definitie 3.1.1 Presupunem ca pentru orice n N s i A R exista o functie fn : A R.

Colectia { fn |n N } = { f0 , f1 , f2 , ...} se numeste sir de functii definite pe A.

Pentru fiecare a A fixat, fn (a) este un sir de numere reale si deci are sens sa ne ntrebam
daca acest sir converge. Daca fn (x) converge pentru fiecare x A se defineste f (x) = lim fn (x),
n

iar f se numeste limita punctuala a sirului ( fn )n . Notam faptul ca sirul ( fn )n converge punctual
s
s
(sau simplu) la f prin fn f sau fn (x) f (x) , x A.
A

Teorem
a 3.1.1 fn f daca s i numai daca x A s i > 0 exista N = N (, x) N astfel
A

nct | fn (x) f (x)| < pentru orice n N.

Convergenta punctuala nu asigura n mod necesar continuitatea limitei f chiar daca toate
functiile ( fn )n sunt continue.
Exercitiu 3.1.1 Sa se studieze convergenta uniforma a s irului de functii fn : [1, ) R definit

prin fn (x) = xn .

Solutie. Daca x (1, ) , atunci xn 0 pentru n , n timp ce daca x = 1, atunci xn 1

pentru n . Asadar
s

fn (x) f (x) =

0 daca x (1, )
1 daca x = 1.

Mai mult, fiecare fn este continua pe [1, ) , n timp ce limita punctuala nu (este discontinua n
1).
Cum n acest exemplu limita punctuala nu este o functie continua este necesara introducerea
unui nou concept:
Definitie 3.1.2 Spunem ca s irul ( fn )n de functii reale definite pe A converge uniform (sau ca
u

este uniform convergent) la functia f pe A (notam fn f ) daca > 0 N = N () astfel

A

nct | fn (x) f (x)| < n N si x A.

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

46


Exemplu 3.1.1 Aratam ca s irul fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn nu este uniform conver-

gent la

f (x) =

0 daca 0 x < 1
1 daca x = 1.

n acest sens, observam ca

 n
x daca 0 x < 1
fn (x) f (x) =
0 daca x = 1
u

si presupunnd ca fn f putem alege =

[0,1]
(x)| < 12 n N

1
2

pentru a observa ca nu exista N = N () N astfel

nct | fn (x) f
si x [0, 1] sau echivalent @ N = N () N astfel nct xn <
n N si x [0, 1). Asadar ( fn )n nu este uniform convergent la f .

1
2


Caracteristic convergentei uniforme este posibilitatea alegerii rangului N ca functie numai de

si de sirul ( fn )n nu si de x. n acest mod:
Observatie 3.1.1 Convergenta uniforma o implica pe aceea punctuala nsa reciproc nu este

n general adevarat (asa cum o arata Exemplul 3.1.1).

Teorem
a 3.1.2 Daca fn : A R (n 0) este un s ir de functii convergente punctual la functia

f : A R atunci ( fn )n0 converge uniform la f pe A daca si numai daca are loc egalitatea
lim sup | fn (x) f (a)| = 0.

n xA


Exemplu 3.1.2 Aratam ca s irul fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn nu este uniform conver-

gent la

f (x) =

0 daca 0 x < 1
1 daca x = 1.

Avem
(
sup | fn (x) f (x)| = max
x[0,1]

)
sup | fn (x) f (x)| , | fn (1) f (1)| = max

x[0,1)

)
sup xn , 0 = 1

x(0,1)

si deci sup | fn (x) f (x)| = 1 6= 0 = fn nu converge uniform la f .

x[0,1]

3.1.1

Propriet
atile s irurilor uniform convergente
Teorem
a 3.1.3 a lui Karl Theodor Wilhelm Weierstrass (1815-1897). Fie A R multime,
u

x0 A si f , fn : A R (n 0). Daca fn f si fiecare ( fn )n0 este continua n x0 (respectiv

A

pe A), atunci f este continua n x0 (respectiv pe A).

Asadar, rezultatul da nca un raspuns la ntrebarea daca sirul de functii fn : [0, 1] R definit
prin fn (x) = xn este uniform convergent.
Mai mult, notam ca exista siruri de functii discontinue n orice punct din domeniul de definitie
care converg uniform la o functie continua:


Exemplu 3.1.3 Sirul

de functii discontinue


fn : R R, fn (x) =

1
n

daca
xQ
0 daca x R\Q

converge uniform la 0 pentru orice x R.

 simpla
s i uniforma

3.1 S iruri de functii, convergenta

47

Teorem
a 3.1.4 Fie f , fn : A R R (n 0) cu ( fn )n0 marginite pe A n 0. Daca
u

fn f , atunci f : A R este marginita.

A

de functii fn : (0, 1) R definit prin fn (x) = nx+1

nu converge uniform
Exemplu 3.1.4 Sirul

pe (0, 1) deoarece fiecare fn este marginita pe (0, 1) dar limita sa punctuala f (x) = 1x nu. Mai
mult, ( fn )n0 converge uniform la f n orice interval [a, 1) cu 0 < a < 1. A demonstra aceasta
revine la a observa ca pentru a x < 1 avem


 n
1 
1
1
1

0 | fn (x) f (x)| = 
=
< 2< 2
nx + 1 x
x (nx + 1) nx
na
u

si deci lim sup | fn (x) f (x)| = 0 relatie care demonstreaza ca fn f . Notam ca | f (x)|

1
a

x [a, 1) si astfel limita uniforma f este marginita pe [a, 1).

nx[a,1)

[a,1)

Teorem
a 3.1.5 a lui Ulisse Dini (1845-1918). Fie K R compact s i ( fn )n s ir de functii

continue definit pe K cu valori reale. Daca sirul ( fn )n este descrescator si convergent la o

functie continua f : K R, atunci ( fn )n converge uniform la f .
Daca limita punctuala f : K R nu este functie continua pe K teorema si nceteaza
valabilitatea. ntr-adevar, sirul de functii fn : [0, 1] R definit prin fn (x) = xn este descrescator
pe intervalul compact [0, 1] nsa limita sa punctuala nu este continua pe [0, 1].
Analog, se pot construi exemple n care enuntul si nceteaza valabilitatea daca cel putin una
din cele trei conditii suficiente, neanalizate, ale teoremei ( fn sir de functii continue definit pe K,
K compact sau fn descrescator) nu sunt ndeplinite.
Teorem
a 3.1.6 Teorema de derivare termen cu termen a unui s ir de functii. Fie

I R interval nedegenerat (adica ce nu se reduce la un punct) si fn : I R R (n 0) sir de

functii derivabile cu proprietatile
i) a I astfel nct ( fn (a))n0 este convergent;
u
ii) g : I R astfel nct fn0 g A I marginita.
A

n aceste ipoteze exista f : I R derivabila cu proprietatile f 0 = g si fn f A I

A

marginita.
2

Observatie 3.1.2 Definim fn : R R prin fn (x) = x2

x2
|x|

x + n1

. Daca x 6= 0, atunci lim x2

n

x + 1n

= |x|. Mai mult fn (0) = 0 pentru orice n N. Astfel ca fn |x|. Limita |x| nu este
R

derivabila n 0 chiar daca toate sirurile de functii fn sunt derivabile pe R.

Observatie 3.1.3 Daca I este o reuniune de intervale teorema nu este n general adevarata.

ntr-adevar, fie I = (1, 0) (0, 1) si fn : I R (n 1) un sir de functii definit astfel

 1
pentru orice x (0, 1)
n
fn (x) =
, n 1.
n
(1)
pentru orice x (1, 0)
Atunci ( fn (x))n1 este convergent x (0, 1) si fn0 = 0 n 1 deci ( fn0 (x))n1 este uniform
convergent. Totusi ( fn (x))n1 nu este convergent pentru x (1, 0).

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

48

Observatie 3.1.4 Convergenta uniforma a unui sir ( fn (x))n0 de functii derivabile nu implica

convergenta uniforma si nici chiar simpla a sirului ( fn0 (x))n0 al derivatelor. ntr-adevar, daca
s
fn (x) = 1n sin nx x R, atunci fn 0. Pe de alta parte
R

lim sup | fn (x)| = lim sup

n xR

n xR

|sin nx|
1
= lim = 0
n n
n

implica fn 0. n final, sirul ( fn0 (x))n1 = (cos nx)n1 nu converge punctual la 0 pe R

R

deoarece este divergent. De exemplu fn0 () = (1)n nu converge pentru n .

Teorem
a 3.1.7 Teorema de trecere la limit
a sub semnul integral. Fie fn : [a, b] R

(n 0) sir uniform convergent de functii integrabile. Atunci

i) limita sa notata cuRf este integrabila;
R
R
ii) sirul integralelor ab fn (x) dx este convergent la ab f (x) dx (adica lim ab fn (x) dx =
n

Rb

lim fn (x) dx =

a n

Rb
a

f (x) dx).

R1 1
Exercitiu 3.1.2 Fie a > 0. Sa se calculeze lim 0 n+x
a dx.
n

1
Solutie. Pentru aceasta consideram sirul de functii fn : [0, 1] R, fn (x) = n+x
i observam ca
a s
este convergent simplu (punctual) la f : [0, 1] R, f (x) = 0. Testam convergenta uniforma.
Metoda 1: Deoarece

| fn (x) f (x)| =

1
1
0 pentru n
a
n+x
n

deducem din Teorema 3.1.2 ca sirul de functii este uniform convergent pe [0, 1].
Metoda 2: Deoarece
fn+1 (x) fn (x) =

1
1
1

=
<0
a
a
a
n+1+x
n+x
(n + x ) (n + 1 + xa )

deducem ca fn (x), n 0 este monoton descrescator pe compactul [0, 1], proprietati care confirma
ndeplinirea ipotezelor Teoremei 3.1.5 care probeaza ca fn , n 0 este un sir uniform convergent
la 0 pe [0, 1].
Uznd de proprietatea de uniform convergenta pe [0, 1], demonstrata de Metoda 1/Metoda 2,
limita de calculat devine
Z 1

lim

n 0

1
dx =
n + xa

Z 1

1
dx =
n n + xa

Z 1

0dx = 0,

lim

conform Teoremei 3.1.7.

Observatie 3.1.5 Daca s irul ( fn (x))n converge simplu s i neuniform catre f , atunci teorema
s

nu este n general adevarata. ntr-adevar, fie fn (x) = nxenx , x [0, 1]. Atunci fn 0 si
Z 1

nx2

nxe
0

n 1
2
1
1
dx = enx 10 =
1 en 6= 0 =
2
2
2

Z 1

lim nxenx dx.

0 n

Punctam, de asemenea, ca sirul ( fn (x))n nu este monoton descrescator, servind astfel ca

3.2 Serii de functii

49

exemplu de sir n care Teorema 3.1.5 si nceteaza valabilitatea.

3.2

Serii de functii

Definitie 3.2.1 Fie fn : A R R (n 0) s ir de functii. Perechea ( fn )n0 , (sn )n0 unde

n

sn = fi se numeste serie de functii de termen general fn si se noteaza cu fn , fn sau

i=0

n0

n=0

fn . Functia sn se numeste suma partiala de ordin n a seriei date.

n

Definitie 3.2.2 Vom spune ca seria fn este:

n0

i)

simplu convergenta, daca seria numerica fn (x) este convergenta x A;

ii)

absolut convergenta, daca seria numerica | fn (x)| este convergenta x A;

iii)

uniform convergenta, daca sirul de functii (sn )n0 este uniform convergent.

n0

n0

Definitie 3.2.3 Cea mai mare submultime M A cu proprietatea ca seria fn (x) este
n0

convergenta x M se numeste multimea de convergenta a seriei date.

Obtinem n acest mod o functie S : M R definita prin S (x) = fn (x) x M numita
n0

suma seriei fn (x).

n0

3.2.1

Criterii de convergenta
Teorem
a 3.2.1 Criteriul major
arii, al lui Karl Theodor Wilhelm Weierstrass. Daca

fn (x) este serie de functii definite pe A R cu proprietatea ca exista un sir (xn )n0

n0

de numere pozitive astfel nct:

i)

seria xn este convergenta;

ii)

| fn (x)| xn pentru orice n N si pentru orice x A,

n0

atunci seria fn (x) este absolut si uniform convergenta.

n0

Exemplu 3.2.1 Seria geometrica xn = 1 + x + x2 + x3 + ... are suma partiala

n=0

1 xn+1

k=0

1x

Sn (x) = xk =
Deci Sn (x)

1
1x

pentru n daca |x| < 1 si diverge daca |x| 1, nsemnnd ca xn =

punctual pe (1, 1). Deoarece

n0

1
1x

1
1x

este nemarginita pe (1, 1) deducem ca aceasta convergenta

nu este uniforma. Mai mult, observam ca pentru [0, 1) cu |x| avem |xn | n si k < .
k=0

Din Criteriul majorarii al lui Weierstrass aplicat cu xn = n deducem ca seria este uniform
convergenta pe [, ].


1
n
Exercitiu 3.2.1 Sa se arate ca seria 2015
i uniform pe R.
n cos (2014 x) converge absolut s
n=1


 1

1
n 
Solutie. ntr-adevar, | fn (x)| =  2015
a parte xn =
n cos 2014 x xn = 2015n . Pe de alt
n=1

2015
2014 .

Cum i) si ii) sunt verificate = concluzia.

1
n
n=1 2015

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

50

Redam criteriul lui Augustin-Louis Cauchy pentru serii de functii:

Teorem
a 3.2.2 Fie fn : A R (n 0). Seria fn (x) este uniform convergenta daca s i
n0

numai daca > 0N = N () N astfel nct sa avem | fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| < pentru
orice x A, orice n N si orice p N .

n+1 xn
n

Exercitiu 3.2.2 Sa se arate ca seria (1)

n=1

Solutie. ntr-adevar, fie an (x) =

xn
n.

converge uniform pe [0, 1].

Atunci, pentru 0 x 1 avem a1 (x) a2 (x) ... 0

n

si lim an (x) = 0. Deci, seria (1)n+1 xn converge punctual n [0, 1] conform criteriului lui
n

n=1

Leibniz (Teorema 2.6.1). Mai mult,



 n+1 
 n+p 
n+1
n+p 



x
x
n+p+1 x
(1)n+2 x




+ ... + (1)

+ ... + 



n+1
n+ p
n+1
n+ p




 1 
 1 
p
 + ... + 


n+ p n+1
n+1

p
si deoarece lim n+1
= 0 seria (1)n+1 xn converge uniform pe [0, 1]. Remarcam, de asemen
n=1




n+1 xn 
1
1
nea, ca sup (1)
=
ns
a

a si ca atare Criteriul majorarii al lui


n
n
n este divergent
n=1

x[0,1]

Weierstrass falseaza.
3.2.2

Propriet
ati ale seriilor de functii
Analog sirurilor de functii si la seriile de functii, convergenta uniforma pastreaza proprietatile
functiilor si pentru suma seriei.
Teorem
a 3.2.3 Fie A R si fn : A R (n 0). Daca fiecare functie fn (n 0) este continua

n x0 A (respectiv pe A) si seria fn (x) este uniform convergenta pe A, atunci suma sa este

n0

functie continua n x0 (respectiv pe A).

Un rezultat util ce se deduce din acest enunt este:
Teorem
a 3.2.4 Fie I unul din intervalele [a, b], (a, b], [a, b). Daca A R, iar fn : A R

(n 0) este sir de functii cu proprietatile:

i)

I A astfel nct seria fn (x) este uniform convergenta pe I,

ii)

S : I R continua pe I astfel nct fn (x) = S (x) pentru x (a, b),

n0

n0

atunci fn (x) este uniform convergenta la S (x) pe I.

n0

Demonstratie. Presupunem I = [a, b] , celelalte cazuri se trateaza analog. Ipoteza fn (x)

n0

uniform convergenta pe [a, b] mpreuna cu Teorema 3.2.3 demonstreaza ca suma seriei fn (x)
n0

este functie continua pe [a, b]. Aratam ca daca S (x) este suma seriei de functii pe intervalul
[a, b] , atunci S (x) = S (x) pe [a, b]. ntr-adevar, S (x) = S (x) pe (a, b) din unicitatea sumei unei
serii de functii. Acum, din S functie continua pe [a, b] deducem ca lim S = S (b). Pe de alta parte
xb
x<b

3.2 Serii de functii

51

lim S = lim S, iar n final lim S = lim S = S (b) = S (b). Analog se argumenteaza ca

xb

xb

xb

xb

x<b

x<b

x<b

x<b

lim S = limS = S (a) = S (a) .

xa

x>a

x>a

x>a

Am demonstrat ca S = S pe [a, b].

Teorem
a 3.2.5 Teorema de derivare termen cu termen a unui serii de functii. Daca

I R este interval nedegenerat si fn : I R R (n 0) sir de functii derivabile cu proprietatile

i) x0 I astfel nct seria numerica fn (x0 ) este convergenta;
n0

ii) seria fn0 este uniform convergenta pe fiecare multime marginita A I, fie g suma
n0

sa, atunci exista S : I R derivabila astfel nct S0 = g si fn (x) este uniform convergenta
n0

pe fiecare multime marginita A I si are suma S.

Putem formula:
Exercitiu 3.2.3 Sa se determine multimea de convergenta s i suma seriilor:

i)
ii)

x + x2 + ... + xn + ... ;
1 + 2x + 3x2 + ... + nxn1 + ... .

Solutie. i) Observam ca an = 1n iar raza de convergenta a seriei este R0 = lim n+1

= 1. Pentru
n n
x = 1 obtinem, conform criteriului lui Leibniz, o serie convergenta. Pentru x = 1 obtinem serie
divergenta. Rezulta multimea de convergenta a seriei este [1, 1). Fie S (x) suma seriei. Cum,
seria este uniform convergenta pe [r, r], 0 < r < 1 ea poate fi derivata termen cu termen:
!0

0
n

2
n
x
1
x
x
S0 (x) = x + + ... + + ... =
= xn1 =
, |x| < 1.
2
n
1x
n=1 n
n=1
Am obtinut ca
1
S (x) =
= S (x) =
1x
0

1
dx = ln (1 x) + K
1x

unde constanta K R se determina astfel

S (0) = ln (1 0) + K
n
= K = 0 = S (x) = ln (1 x) pentru x [1, 1) .
0
S (0) = n = 0
n=1

ii) Analog, multimea de convergenta este (1, 1) , iar suma seriei se calculeaza astfel

0
n
1 (1 x) x (1 x)0
1
x
n 0
2
n1
=
=
.
(x ) = 1 + 2x + 3x + ... + nx + ... =
2
k=1
1x
(1 x)
(1 x)2

Teorem
a 3.2.6 Teorema de integrare termen cu termen. Fie fn : [a, b] R (n 0)

sir de functii, fn (x) o serie uniform convergenta de functii integrabile si S suma sa. Atunci
n0

S este integrabila pe [a, b] si avem

Rb
a

S (x) dx =

n0

Rb
a

fn (x) dx.

Testam aplicabilitatea Teoremei 3.2.4 si Teoremei 3.2.6 pe o problema a lui Gottfried Leibniz
(1646-1716) si James Gregory (1638-1675).

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

52

2n+1

x
Exercitiu 3.2.4 Fie (1) 2n+1
, x R serie de functii. Sa se determine multimea de
n=0

convergenta a seriei, suma sa si sa se deduca ca

(1)n
.
n=0 2n+1

Solutie. Observam ca


 (1)n+1 x2n+3 
|x|2n+3 2n + 1
(2n + 1) |x|2

2n+3 
lim 
=
lim
=
lim
= |x|2 .

x  (1)n x2n+1 
x 2n + 3 |x|2n+1
x
2n + 3
2n+1

2n+1

x
Folosind criteriul raportului deducem ca (1)n 2n+1
este absolut convergenta pentru x
n=0

(1, 1) si deci simplu convergenta. Pe de alta parte, pentru x = 1 se deduce din criteriul lui
Leibniz ca seria este de asemenea simplu convergenta. Am demonstrat ca seria este simplu
convergenta pentru x [1, 1] si divergenta pentru |x| > 1. Folosind Teorema 3.2.2 vom
demonstra ca aceasta convergenta este uniforma pe [1, 1]. ntr-adevar,

 2n+1 
 2n+2p+1 

2n+1
2n+2p+1 



x

x
x
n+1
n+p+1
(1)
 
 + ... +  x

+ ... + (1)





2n + 1
2n + 2p + 1
2n + 1
2n + 2p + 1 




 1 


1



 p+1
+
...
+



2n + 1
2n + 2p + 1  2n + 1
si deoarece

p+1
x2n+1
= 0 seria (1)n
converge uniform pe [1, 1] .
n 2n + 1
n=0
2n + 1

lim

Determinam suma seriei de functii. Pentru aceasta se observa ca

1
= 1 x + x2 x3 + ... pentru x (1, 1)
1+x
Mai mult, avem
1
= 1 x2 + x4 x6 + ... + (1)n x2n ... pentru x (1, 1) .
1 + x2
Teorema 3.2.6 ne permite sa integram, obtinem
Z x
0

1
dt =
1 + t2

Z x

1 t 2 + t 4 t 6 + ... + (1)n t 2n ... dt

sau echivalent

arctgx = (1)n
n=0

x2n+1
pentru x (1, 1) .
2n + 1

2n+1

x
Recapitulnd, am demonstrat ca [1, 1] R astfel nct seria (1)n 2n+1
este uniform
n=0

convergenta pe [1, 1] si arctgx : [1, 1] R continua pe [1, 1] astfel nct

(1)n

n=0

x2n+1
= arctgx pentru x (1, 1) ,
2n + 1

adica ipotezele Teoremei 3.2.4 sunt ndeplinite si ca atare

(1)n

n=0

x2n+1
= arctgx pentru x [1, 1] .
2n + 1

nlocuind x = 1 n (3.1) se obtine

(1)n
.
n=0 2n+1

(3.1)

3.3 Probleme rezolvate

3.3

53

Probleme rezolvate
Exercitiu 3.3.1 Se considera sirul de functii ( fn )n1 definit prin fn (x) = n2 xn pentru x [0, 1].

Sa se studieze convergenta simpla a sirului ( fn )n1 pe [0, 1].

Solutie. Evident fn (0) = 0 n N. Astfel ca sirul { fn (0)} este constant si converge la 0. Daca
x (0, 1) scriem n2 xn = n2 en ln x si observam ca lim fn (x) = 0. Pe de alta parte fn (1) = n2 si
n

lim fn (x) = . n concluzie, ( fn )n1 nu este simplu convergent pe [0, 1].

x
Exercitiu 3.3.2 Sa se arate ca s irul de functii ( fn )n0 , fn : R R definit prin fn (x) = 1+nx
2

converge uniform la 0 pe R.

Solutie. Observam ca

n |x|
1
1
| fn (x)| =
0 pentru n .
2
n 1 + nx
2 n
u

Cum lim sup | fn (x)| = 0 deducem ca fn 0, fapt ce ncheie demonstratia.

n xR

Alternativ, rezultatul se putea obtine prin determinarea, ntr-o prima etapa, a punctului de
minim/maxim pentru fn . O alta observatie este ca fn este derivabila si
fn0 (x) =

1 nx2
(1 + nx2 )2

Pe de alta parte
s
fn0 (x)


g (x) =

0
1

daca
daca

x 6= 0
x=0

si deci fn0 (x) 9 g (x), deoarece g este discontinua n 0. Am demonstrat ca fn 0 dar fn0 (0) = 1
R

astfel ca limita derivatelor nu este derivata limitei.

nx
Exercitiu 3.3.3 Fie ( fn )n0 un sir de functii definit pe (0, ) prin fn (x) = 1+n
a se arate
2 x2 . S

ca sirul fn converge simplu, dar nu converge uniform.

Solutie. Observam ca
lim fn (x) = lim

n x2 n2

xn
1
1
= lim = 0
+ 1 x n n

1
n2 x2

si deci fn 0. Pe de alta parte pentru orice <

(0,)

1
2


avem  fn

1
n

1
n

 1
 = 0 > de unde
2

fn 9 0.
(0,)

Exercitiu 3.3.4 Fie ( fn )n un s ir de functii reale definit prin


fn (x) =

n3 daca 0 < x
1 altfel.

1
n

Sa se arate ca ( fn )n converge punctual la functia constanta f = 1 pe R.

Solutie. Pentru orice x din R exista un numar natural N astfel nct x
/ 0, 1n . Intervalele 0, 1n
devin mici cnd n . Mai mult, fn (x) = 1 pentru orice n > N. Deci lim fn (x) = 1 pentru
n
orice x.

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

54

x+n
Exercitiu 3.3.5 Se considera s irul de functii ( fn )n1 , fn : [0, ) R, fn (x) = x+n+1
. Sa se

arate ca ( fn )n1 converge uniform.

Solutie. Se observa ca lim fn (x) = 1. n concluzie, daca notam f : [0, ) R, f (x) = 1, atunci
n

fn f . Aratam ca limita este uniforma, iar pentru aceasta observam ca

[0,)

| fn (x) f (x)| =

Deoarece

1 n
n

1
1
1
< si sup | fn (x) f (x)| .
n + x + 1 n x[0,)
n
u

0 independent de x rezulta ca lim sup | fn (x) f (x)| = 0 si ca atare fn f .

nx[0,)

[0,)

Exercitiu 3.3.6 Se considera s irul de functii

2
daca 0 < x < 1n
n x
fn (x) =
2n n2 x daca 1n x < 2n

0
daca 2n x < 1.
R1
fn (x) dx
n 0

Sa se cerceteze daca lim

R1

lim fn (x) dx.

0 n

Solutie. Pentru fiecare x (0, 1] fix, vedem ca fn (x) = 0 n 2x . Asadar lim fn (x) = lim 0 = 0.
n
s

Mai mult, n x = 0 avem lim fn (0) = lim n2 0 = 0. Am demonstrat ca fn 0. Pe de alta parte,

n

[0,1]

pentru orice n 1, avem

Z 1

Z 1/n

fn (x) dx =

n2 xdx +

Z 2/n

Z


2n n2 x dx +

1/n

0dx

2/n

1/n 
2/n


n2 x2 
n2 x2 
1
1
+
2nx

+
(4

2)

+ 0 = 1.
+
0
=
2 0
2 1/n
2
2

Clar
Z 1

lim

n 0

adica lim

R1

n 0

fn (x) dx = lim 1 = 1 6= 0 =
n

fn (x) dx 6=

R1

lim fn (x) dx
0 n

Z 1

lim fn (x) dx

0 n

si concluzia a fost data. Mai mult, observam ca

  

1 
= n pentru n .
sup | fn (x)| =  fn
n 

x(0,1]

Asadar, un sir de functii punctual convergent nu este necesar sa fie marginit, chiar daca converge
la 0. n plus, sup fn = n pentru n implica ca fn nu este uniform convergent pe (0, 1].
Exercitiu 3.3.7 Sa se stabileasca daca s irul de functii

fn (x) =

n2 ln (x + a)
, x [1 a, ) si a [0, 1] ;
(x + a)n

converge uniform pe [1 a, ).

3.3 Probleme rezolvate

55

Solutie. Fie f (x) = lim fn (x) = 0 pentru x [1 a, ).

n
Vom evalua
lim

sup

nx[1a,)

n2 ln (x + a)
n .
nx[1a,) (x + a)

| fn (x) f (x)| = lim

sup

Pentru aceasta observam ca

fn0 (x) = n2

n ln (x + a) 1
(x + a)n+1

.
1

Ecuatia fn0 (x) = 0 este echivalenta cu n ln (x +ha) 1 = 0 ceiare solutia x = e n a. Observam

1
ca fn (x) este monoton crescator pentru x 1 a, e n a si monoton descrescator pentru
 1

x e n a, . Asadar


1
n2 1
n2 ln (x + a)
n
n
= fn e a =  1 nn = 9 0 pentru n
sup
n
e
x[1a,) (x + a)
en
si deci { fn (x)} nu converge uniform pe [1 a, ).

1
2
n=1 x2 +(n+a)

Exercitiu 3.3.8 Fie a R+ s i h (x) =

serie de functii.

i) Sa se arate ca h este functie continua pe R.

ii) Sa se verifice daca h este derivabila, iar n caz afirmativ sa se studieze continuitatea
derivatei.

Solutie. i) Observam ca




1
1
1


2 pentru orice x R


2
2
2
 x + (n + a)  (n + a)
n




de unde  2 1 2  n12 . Cum n12 este serie convergenta putem aplica Criteriul lui
n=1 x +(n+a)

n=1

n=1
1

2
n=1 x2 +(n+a)

Weierstrass care probeaza ca

fiecare functie hn (x) =

1
x2 +(n+a)2

converge uniform pe R. Pe de alta parte, deoarece

este continua pe R, iar seria hn (x) este uniform convergenta

n=1

pe R deducem, din Teorema 3.2.3, ca functia limita este continua pe R.

ii) Demonstram ca h este derivabila. Observam ca:
x
h0n (x) = 2 h
i2 = 0 = x = 0.
2
2
(a + n) + x
Mai mult
x
2
i = 0.
lim h0n (x) = lim 2 h
= lim h
i
2

x
x
x
4x (a + n)2 + x2
(a + n)2 + x2 ( )
Pe de alta parte, h0n (x) < 0 pentru orice x > 0 rezulta ca h0n (x) are un minim global pentru x 0.
Pentru a-l afla mai derivam o data h0n (x) si obtinem
h00n (x)

a2 + 2an + n2 3x2
(a + n)2 3x2
= 2 h
i3 = 2 h
i3 .
(a + n)2 + x2
(a + n)2 + x2

Capitolul 3. S iruri s i serii de functii

56

.
Punctul de minim este solutia ecuatiei h00n (x) = 0 sau echivalent (a + n)2 3x2 = 0 = x = n+a
3
. n plus, din h0 (x) functie impar
Am demonstrat ca h0n (x) are un minim global pentru x = n+a
a
n
3
n+a
rezulta ca x = 3 este punct de maxim global. Obtinem inegalitatile

h0n

n+a

adica |h0n (x)|

h0n (x)

3 3
.
8(a+n)3

h0n



3 3
3 3
n+a
0

hn (x)

3
8 (a + n)3
8 (a + n)3

3 3
3
n=1 8(a+n)

Evident ca

este convergenta si deci putem aplica Criteriul lui

Weierstrass care probeaza ca h0n (x) converge uniform pentru orice x R. Teorema 3.2.5 ne
n=1

garanteaza ca

2x
h0 (x) = h0n (x) = h
i2
n=1
n=1
(a + n)2 + x2

si n particular ca h0 (x) este functie continua, mai mult h este derivabila.

Exercitiu 3.3.9 Fie a, p, q (0, ). Sa se studieze convergenta uniforma pentru seria




xp
xp
xp

+
a n=1 a + nxq a + (n 1) xq
cnd x [0, 1].

Solutie. Consideram suma partiala



k
xp
xp
xp
Sk (x) =
+

a n=1 a + nxq a + (n 1) xq



 p
 
xp
xp
xp
xp
xp
x
xp

+ ... +

=
+
+
a
a + xq
a
a + 2xq a + xq
a + kxq a + (k 1) xq
xp xp
xp
xp
=
+
=
.
a
a a + nxq a + kxq
Observam ca


xp
xp
1
1
p
Sk (x) Sk1 (x) =

=x

a + kxq a + (k 1) xq
a + kxq a + (k 1) xq
a + (k 1) xq a kxq
x p+q
= xp
=

0
(a + kxq ) [a + (k 1) xq ]
(a + kxq ) [a + (k 1) xq ]
de unde {Sk (x)}k1 este sir descrescator.
xp
Pe de alta parte lim Sk (x) = lim a+kx
q = 0.
k

Recapitulnd
i)
ii)
iii)

[0, 1] este interval compact;

{Sk (x)}k1 este sir descrescator;
xp
lim Sk (x) = lim a+kx
p = 0
k

deducem ca ipotezele Teoremei 3.1.5 sunt ndeplinite si ca atare {Sk (x)}k1 este sir uniform
convergent la 0. n concluzie convergenta la 0 a seriei este uniforma.

4. Serii de puteri

4.1

Determinarea razei de convergenta

Definitie 4.1.1 O serie de functii de forma an xn se numeste serie de puteri cu centrul n 0.
n0

Definitie 4.1.2 Numarul




n

R0 = sup r 0  |an | r <
n=0


se numeste raza de convergenta a seriei de puteri, iar intervalul (R0 , R0 ) intervalul de

convergenta al seriei de puteri.
Istoric. Pentru determinarea razei de convergenta R0 , Augustin Louis Cauchy (1789-1857)
a descoperit n anul 1821 o formula care a ramas atunci neobservata. 70 de ani mai trziu
Jacques-Solomon Hadamard (1865-1963) regaseste aceasta formula:
p
Teorem
a 4.1.1 Teorema Cauchy-Hadamard. Daca = lim n |an | atunci raza de conn

vergenta a seriei de puteri an xn notata prin R0 este data de formula R0 =

n0

1
0

(cu, conventia

1
= +, +
= 0).

Exercitiu 4.1.1 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri 2nn xn .

n0

Solutie. Cum an =

n
2n

= = lim

n
|an | = lim 12 n n = 12 . Prin urmare R0 = 2 si intervalul de

convergenta este (2, 2).

Se observa ca problema se poate rezolva si cu urmatorul rezultat datorat lui dAlembert:


a 
Teorem
a 4.1.2 Daca = lim  an+1
 exista (finita sau infinita), atunci R0 = 1 .
n
n

Capitolul 4. Serii de puteri

58

Teorem
a 4.1.3 a lui Niels Henrik Abel . Fie an xn serie de puteri s i R0 raza sa de
n=0

convergenta . Urmatoarele sunt adevarate:

i) x0 (R0 , R0 ) seria numerica an x0n este absolut convergenta;

n=0

ii) x0
/ [R0 , R0 ] seria numerica an x0n nu este convergenta;
n=0

iii) pentru orice 0 < r < R0 seria de functii an xn converge uniform pe intervalul nchis
n0

[r, r].

4.2

Propriet
ati ale seriilor de puteri

Teorem
a 4.2.1 Daca an xn este serie de puteri, R0 raza sa de convergenta , iar f (x) este
n=0

suma sa, atunci

i) f este continua pe (R0 , R0 ) ;
ii) f este derivabila pe (R0 , R0 ) si derivata f 0 este egala cu suma derivatelor (adica

f 0 (x) = an nxn1 ).
n=0

Se pot considera serii de puteri de forma generala an (x x0 )n cu x0 R fixat, iar toate

n=0

rezultatele seriilor de puteri de forma an

n=0

xn

se transmit acestor serii generale. Mai mult, are

loc un rezultat mai general:

Teorem
a 4.2.2 Daca g este o functie continua cu valori reale s i exista R0 R astfel nct

seria de puteri an xn sa fie absolut convergenta la f (x) pentru orice x R cu |x| < R0 , atunci
n=0

seria de puteri an (g (x))n converge absolut la f (g (x)) pentru orice x R cu |g (x)| < R0 .
n=0

2 n
(x 3)n ,
5
n=0

Exercitiu 4.2.1 Se considera seria de puteri

pentru x R.

i) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

ii) Calculati suma seriei f (x) pentru valorile x apartinnd multimii de convergenta .

2 n n
y
n=0 5

Solutie. i) Notam x 3 = y si obtinem seria de puteri

R0 =
lim

1
q

care va avea raza de convergenta

5
=


n
2
2
5

deci pentru y 52 , 25 seria este convergenta, iar pentru y , 52
divergenta. Pentru y = 52 obtinem seria

5
2,

seria este

 n  n

2
5

= 1=
n=0 5
n=0
2

2 n
5
n=0

iar pentru y = 52 obtinem seria

52

n

= (1)n care nu are suma si ambele serii

n=0

diverg. Pentru determinarea multimii de convergenta a seriei initiale ramne sa rezolvam

4.3 Operatii cu serii de puteri

inegalitatile 52 < x 3 <

5
2

sau, echivalent

x 3 < 52
= x
x 3 > 52

59


1 11
,
.
2 2

2 n
(x 3)n , x
5
n=1

ii) Pentru calculul sumei, fie f (x) =



f (x) =

n=1

2 (x 3)
5

n
= lim

2(x3)
5

in

2(x3)
5

1 11
2, 2

. Observam ca

5
11 2x

unde am folosit faptul ca



2 (x 3)
5

1 
 



2 (x 3) 2 2 (x 3) 3
2 (x 3) n
,
,
, ...,
5
5
5

este progresie geometrica de ratie

4.3

2(x3)
5 .

Operatii cu serii de puteri

n=0

n=0

Teorem
a 4.3.1 Fie an xn si bn xn serii de puteri cu raza de convergenta R1 si R2 respectiv.

Au loc
i) (an + bn ) xn este tot o serie de puteri cu raza de convergenta R0 inf {R1 , R2 };
n0

n=0

n=0

raza de convergenta a seriei an xn = an xn , ( 6= 0) este R1 .

ii)

Demonstratie. Fie x0 punct oarecare astfel ca |x0 | < inf {R1 , R2 }. Atunci

an x0n este convergenta ( |x0 | < R1 )

n=0

bn x0n
n=0

este convergenta ( |x0 | < R2 )

= (an + bn ) x0n este convergenta.

n0

Cum x0 a fost ales arbitrar ca |x0 | < inf {R1 , R2 } = R0 inf {R1 , R2 }.

Teorem
a 4.3.2 Regula de nmultire a seriilor de puteri. Daca exista R R+ astfel

n=0

n=0

nct an xn si bn xn sunt absolut convergente pentru orice x R cu |x| < R, atunci

!

an x

n=0

bn x

n=0

cn xn unde cn = ak bnk = a0 bn + a1 bn1 + ... + an b0

n=0

k=0

iar cn xn este o serie de puteri absolut convergenta pentru orice x R cu |x| < R. n plus,
n=0

n=0

n=0

daca f (x) este suma seriei de puteri an xn , iar g (x) este suma seriei de puteri bn xn ,

atunci seria de puteri cn

n=0

xn

are suma f (x) g (x) pentru orice x R cu |x| < R.

Capitolul 4. Serii de puteri

60

Exercitiu 4.3.1 Pentru n N se noteaza cu cn numarul perechilor (a, b) N N astfel nct

n = a + 5b.
i) Sa se calculeze suma seriei cn xn .
n0

ii) n cte moduri N se poate schimba o hrtie de 100 de lei n hrtii de 10 si 50 de lei?


Solutie. i) Se observa ca




cn xn = 1 + x + x2 + x3 + ... 1 + x5 + x10 + ... =

n0

1
1

.
1 x 1 x5

(4.1)

ii) Ecuatia 100 = 10 a + 50 b este echivalenta cu 10 = a + 5b, iar raspunsul la problema este
N = c10 adica N este coeficientul lui x10 din dezvoltarea (4.1) adica N = 3.

Teorem
a 4.3.3 Regula de mp
artire a seriilor de puteri. Daca exista R R+ astfel

n=0

n=0

nct an xn , respectiv bn xn sunt absolut convergente la f (x) , respectiv g (x) 6= 0 pentru

orice x R cu |x| < R, atunci

an xn

n=0

bn x n

dn xn

n=0

n=0

unde dn xn este o serie de puteri absolut convergenta la

n=0

f (x)
g(x)

pentru orice x R cu |x| < R.

n plus, coeficientii dn pot fi obtinuti rezolvnd sistemul de ecuatii

n

an =

dk bnk = d0 bn + d1 bn1 + ... + dn b0 , n N

k=0

n=0

n=0

n=0

din nmultirea dn xn bn xn = an xn .

4.4

Serie Taylor
Bazele rezultatelor prezentate n aceasta sectiune sunt datorate n mare masura matematicianului
Brook Taylor (1685-1731).
Definitie 4.4.1 Fie I R multime deschisa (sau interval arbitrar) s i f : I R functie indefinit

derivabila ntr-un punct x0 I. Seria

f (x0 ) +

x x0 0
(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 ) + ...
1!
2!
n!

se numeste serie Taylor cu centrul n x0 asociata functiei f . Daca x0 = 0 atunci se mai numeste
seria MacLaurin (dupa numele lui Colin MacLaurin, 16981746), a functiei f .


Exemplu 4.4.1 Fie f (x) = ex . Atunci f (n) (0) = e0 = 1 pentru n = 0, 1, 2, .... Deci seria Taylor

cu centrul n 0 asociata functiei f este

xn
x2 x3
= 1 + x + + + ...
n=0 n!
2! 3!

4.4 Serie Taylor

61

Mai mult se poate arata ca intervalul de convergenta al acestei serii de puteri este (, ), nsa
nu cunoastem pna n prezent daca aceasta serie converge la ex .

Definitie 4.4.2 Fie I R multime deschisa, x0 I s i f : I R functie de n ori derivabila n

x0 .
i)

Polinomul
Tn (x; x0 ) = f (x0 ) +

(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
x x0 0
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 )
1!
2!
n!

se numeste polinom Taylor de grad n asociat functiei f si punctului x0 .

ii) Functia rn (x; x0 ) = f (x) Tn (x; x0 ), x I se numeste restul Taylor de ordin n asociat
functiei f si punctului x0 , iar f (x) = rn (x; x0 ) + Tn (x; x0 ) formula Taylor.


Exemplu 4.4.2 Polinomul de ordinul 3 asociat functiei f (x) = ex s i punctului x0 = 0 este

Tn (x; 0) = 1 +

x x2 x3
+ + .
1! 2! 3!


Teorem
a 4.4.1 Fie I R interval. Daca f : I R admite derivata de ordinul n + 1 pe I

atunci x0 , x I, avem relatia

f (x) = f (x0 ) +

x x0 0
(x x0 )2 00
(x x0 )n (n)
f (x0 ) +
f (x0 ) + ... +
f (x0 ) + rn (x; x0 )
1!
2!
n!

unde rn se poate exprima astfel:

i) sub forma lui Taylor
rn (x; x0 ) =

Z x
(x t)n (n+1)
f
(t) dt.
x0

n!

ii) sub forma lui Joseph-Louis Lagrange (1736-1813): exista cel putin un numar c
cuprins ntre x0 si x din I astfel nct
rn (x; x0 ) =

(x x0 )n+1 (n+1)
f
(c) .
(n + 1)!

iii) sub forma lui Cauchy: exista cel putin un numar cuprins ntre x0 si x din I astfel
nct
rn (x; x0 ) =
iv)

(x )n (x x0 ) (n+1)
f
( ) .
n!

n acelasi cadru avem inegalitatea

|rn (x; x0 )|



|x x0 |n+1


sup  f (n+1) (t) .
(n + 1)! t ntre x0 si x

Definitie 4.4.3 Fie I R multime deschisa (sau interval arbitrar) s i f : I R functie indefinit

Capitolul 4. Serii de puteri

62

derivabila ntr-un punct x0 I. Spunem ca f este dezvoltabila n seria Taylor

(x x0 )n (n)
f (x0 )
n=0
n!

cu centrul n x0 daca exista r = rx0 > 0 astfel nct seria sa fie convergenta la f (x) x I cu
|x x0 | < r.
Teorem
a 4.4.2 Fie I R interval si f : I R functie indefinit derivabila ntr-un punct x0 I.

Daca A este multimea de convergenta a seriei Taylor cu centrul n x0 asociata functiei f

atunci seria Taylor a functiei f n punctul x0 este convergenta ntr-un punct x A I catre
valoarea f (x) a functiei f n x daca si numai daca valorile n x ale resturilor rn formeaza un
sir (rn (x, x0 ))n convergent catre zero.


Exemplu 4.4.3 Fie Tn (x; 0) polinomul Taylor de ordin n asociat functiei f (x) = ex n x0 = 0.

Daca rn (x, 0) = ex Tn (x; 0) , atunci exista un numar c ntre 0 si x astfel nct

rn (x; 0) =

ec xn+1
.
(n + 1)!

Fie M = e|x| . Clar ec M (c este ntre x0 si x vezi Teorema Taylor concluzia b)) si
|rn (x; 0)|

M |x|n+1
(vezi Teorema Taylor concluzia c)).
(n + 1)!

Tinde aceasta expresie la zero cnd n ? Raspuns: Da.

Justificare: Daca |x| 1 = |x|n+1 1 n 0 =

|x|n+1
|x|n+1
1
1
1
1
n = lim

= 0.
n (n + 1)!
(n + 1)! (n + 1)! 1 2 ... (n + 1) |2 2{z
... 2} 2
n ori

Acum, pentru x arbitrar fie N 2 |x|. Atunci n N avem

 n+1 
x 
|x| ... |x|
=
(n + 1)!
1 2 ... N (N + 1) ... (n + 1)
 n+1
 
N N
N
N
N
1
N N 1 n+1

...
...
=
1 2
N |N{z
+ 1}
+ 1} 2
N! 2
|n {z
<1

n+1

<1

1 n+1

|x|
NN
daca N 2 |x| si n N.
(n+1)! N! 2
N
|x|n+1
Cum NN! este independent de n rezulta limn (n+1)!

si deci

= 0 (din criteriul clestelui).

Teorem
a 4.4.3 Fie U R multime deschisa s i f : U R functie arbitrara. Fixam x0 U

si presupunem ca r = rx0 > 0 cu (x0 r, x0 + r) U, an (x x0 )n serie de puteri care

n=0

este convergenta si are suma f (x), n orice punct x (x0 r, x0 + r). n aceste ipoteze f este
indefinit derivabila pe (x0 r, x0 + r) si avem
an =

1 (n)
f (x0 ) pentru orice n 0,
n!

4.5 Probleme rezolvate

63

deci f este dezvoltabila n seria Taylor cu centrul n x0 , iar seria de puteri an (x x0 )n

n=0

coincide cu seria Taylor cu centrul n x0 asociata lui f .

Observatie 4.4.1 Exista functii f : R R indefinit derivabile s i x0 R astfel nct seria
Taylor cu centrul n x0 asociata lui f este convergenta n orice punct x R nsa suma sa nu
este egala cu f (x) x 6= x0 .


Exemplu 4.4.4 Fie f : R R functie definita astfel f (x) = e

1
x2

, daca x 6= 0 si f (0) = 0.

Atunci f este indefinit derivabila si avem f (n) (0) = 0 n 0 deci

xn (n)
f (0) x R .
n=0 n!

f (x) 6=

4.5

Probleme rezolvate

Exercitiu 4.5.1 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri 2015n x3n .
n=0



Solutie. Fie k N. Avem a3k = 2015k si an = 0 daca n 6= 3k. Observam ca sirul |an |1/n

n0

se

descompune n doua subsiruri constante: primul avnd termenul general |a3k | 3k = 20151/3 , iar al



doilea identic nul. Asadar = lim |an |1/n = sup 20151/3 , 0 = 20151/3 si deci R0 = 3 2015.
n

Exercitiu 4.5.2 Sa se determine raza de convergenta pentru seria de puteri xn! .

n=1



Solutie. Observam ca ak = 1 daca k = n! si ak = 0 daca k
/ {1!, 2!, ...}. Atunci |an |1/n

n1

se

descompune n doua subsiruri constante, unul avnd toti termenii egali cu 1, iar celalalt cu 0.
Asadar
= lim |an |1/n = sup {0, 1} = 1 si deci R0 = 1.
n

Exercitiu 4.5.3 Se considera seria de puteri an xn , unde

n=1

2015n
daca n este par
5 2016n daca n este impar.


an =

Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

Solutie. Se observa ca

2015
daca n = 2k
1/n
|an | =
1/n
2016 5
daca n = 2k + 1


1/n
si deci L an
= {2015, 2016}. n concluzie
n

R0 =

1
1
1
=
=
.

n
lim an sup {2015, 2016} 2016

Capitolul 4. Serii de puteri

1
1
1
1
Astfel ca, pentru x 2016
, 2016
seria este convergenta, iar pentru x , 2016
2016
,
1
1
seria este divergenta. Pentru x = 2016
si x = 2016
avem ca |an xn | 6= 0 si nu converge la 0,
fapt ce implica serie

de puteri divergenta. Am demonstrat ca intervalul de convergenta este
1
1
C = 2016
, 2016
.
64

Exercitiu 4.5.4 Sa se determine multimea de convergenta pentru seria de puteri

2n + 1
(x 1)n .
3
n
n=1 n 4

Solutie. Notam an =

2n+1
.
n3 4n

Calculam
 2(n+1)+1 




3 n
3
 an+1 
 (n+1)3 4n+1 



 = lim 2 (n + 1) + 1 n 4 = lim 2 (n + 1) + 1 n
= lim 
=
lim
 n (n + 1)3 4n+1 2n + 1 n (n + 1)3 4 2n + 1
2n+1
n an 
n 

n3 4n
2 1
=
8 4

deoarece coeficientul termenului de grad maxim (adica al lui n3 ) de la numarator este 2 iar
coeficientul termenului de grad maxim de la numitor (adica al lui n3 ) este 8.
Raza de convergenta a seriei

2n + 1 n
y unde y = x 1
3 n
n=1 n 4

este R =

= 4. Multimea de convergenta se determina din inegalitatile

4 < y < 4 4 < x 1 < 4 4 + 1 < x < 4 + 1 = x (3, 5) .

n capetele intervalului studiem convergenta separat. Pentru x = 3 seria devine

2n + 1
2n + 1
n
(4)
=
(1)n n3
n3 4n
n=1
n=1

adica o serie alternata. Studiem convergenta folosind criteriul lui Leibniz. Notam bn =
2
+ n13 si evaluam
n2
bn+1 bn =

2
2

(n + 1)

2n+1
n3

2
1
1
+
<0
n2 (n + 1)3 n3

de unde rezulta ca bn este descrescator. Pe de alta parte limn 2n+1

= 0 si bn este descrescator
n3
implica o serie convergenta. Ramne sa studiem convergenta pentru x = 5. n acest caz seria
devine

2n + 1 n
2n + 1
4
=
n3 .
n3 4n
n=1
n=1

Observam ca

2n + 1
2n
1
2
1
=
+
=
+
.

3
3
3
2
3
n
n
n
n
n
n=1
n=1
n=1
n=1
n=1

4.5 Probleme rezolvate

65

2
1
2n+1
Cum
a) rezulta ca
a.
n=1 n2 s i n=1 n3 sunt convergente (serie armonic
n=1 n3 este convergent

Am demonstrat ca multimea de convergenta este [3, 5].

Remarcam ca pentru x = 3 putem da solutia 2. Seria





2
1
2n + 1
2n
+
1
n


=
+
<
=
(1)



3
3
2
3
n
n=1 n
n=1 n
n=1 n
n=1

fiind absolut convergenta, deducem ca este si convergenta.

Exercitiu 4.5.5 Sa se determine multimea de convergenta pentru seria de puteri

n=1

2n2 + 2n + 3
4n2 + 1

n

(3x 1)n .


Solutie. Notam an =

2n2 +2n+3
4n2 +1

n

. Calculam

p
p
= lim |an | = lim |an | = lim
n

s

2n2 + 2n + 3
4n2 + 1

n

2n2 + 2n + 3 2 1
= =
n
4n2 + 1
4 2

= lim

deoarece coeficientul termenului de grad maxim (adica al lui n2 ) de la numarator este 2 iar
coeficientul termenului de grad maxim de la numitor (adica al lui n2 ) este 4.
Raza de convergenta a seriei
n

2n2 + 2n + 3
yn unde y = 3x 1
4n2 + 1
n=1
este R = 1 = 2.
Multimea de convergenta se determina din inegalitatile


1
1
2 < 3x 1 < 2 1 < 3x < 3 < x < 1 = x , 1 .
3
3
n capetele intervalului studiem convergenta separat. Pentru x = 13 seria devine

n=1

2n2 + 2n + 3
4n2 + 1

n

(2) =

(1)

n=1

4n2 + 4n + 6
4n2 + 1

n

adica o serie alternata. Notam

 2
n
4n + 4n + 6
bn = (1)n
.
4n2 + 1
Observam ca

lim

4n2 + 4n + 6
4n2 + 1

de unde deducem ca

e
lim bn =
n
e

n

4n+5
2 +1 n 4n2 +1



 4n4n+5
4n + 5 n
4n
+
5

= lim 1 + 2
= lim 1 + 2
= e 6= 0
n
4n + 1
4n + 1
(1 ) n

daca n = 2k + 1
daca n = 2k

= lim bn nu exista
n

Capitolul 4. Serii de puteri

66

si ca atare seria este divergenta. Ramne sa studiem convergenta pentru x = 1. n acest caz seria
devine
n
n


4n2 + 4n + 6
2n2 + 2n + 3
n
(2) =
.
4n2 + 1
4n2 + 1
n=1
n=1
Analog, observam ca

lim

4n2 + 4n + 6
4n2 + 1

deducem ca
n=1


1
este 3 , 1 .

n

4n+5
2 +1 n 4n2 +1



 4n4n+5
4n + 5 n
4n
+
5

= lim 1 + 2
= lim 1 + 2
= e 6= 0
n
4n + 1
4n + 1
(1 ) n

2n2 +2n+3
4n2 +1

n

(2)n este divergenta. Am demonstrat ca multimea de convergenta

Exercitiu 4.5.6 Fie p, q, r R astfel nct |p| < |r|. Se considera functia f : R\ {p, r}
qx
R definita prin f (x) = x2 +(p+r)x+pr
.
a) Sa se determine seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 precum si raza de
convergenta a seriei obtinute.
b) Sa se determine o submultime compacta K pentru care seria este uniform convergenta
pe K.


Solutie. Scriem f (x) =

qx
x2 +(p+r)x+pr

qx
x2 + (p + r) x + pr

sub forma de fractii simple

A
B
+
.
x+ p x+r

Determinam parametrii A si B din


qx = (A + B) x + A r + B p =

A+B = q
Ar+B p

q
r
obtinnd solutia A = p pr
si B = q pr
. Am demonstrat ca

qx
x2 + (p + r) x + pr

pq 1
qr
1

.
pr x+ p pr x+r

a) Determinam seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 precum si raza de convergenta a seriei obtinute prin doua metode.
Metoda 1: Folosindu-ne de seria geometrica, putem scrie
1
1
q
q
 


pr 1 x
p r 1 xr
p


q
q  x n
x n
=

p
r
(p r) n=0
p r n=0


 n 

q
1 n
q
1
=

xn
(p

r)
p
p

r
r
n=0

f (x) =

pentru
(  

 x
|x| < |p|
 p  < 1

|x| < |p| .

 x
|x| < |r|
  < 1
r

4.5 Probleme rezolvate

67

Am obtinut ca seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 este



 n 

q
1 n
q
1
(p r) p p r r xn cu |x| < |p| .
n=0
Din |x| < |p| deducem ca raza de convergenta a seriei de puteri este R0 = |p|.
Metoda 2: Din teorie, se cunoaste ca seria Taylor cu centrul n x0 = 0 asociata functiei f
este
f (0) +

x2
xn
x 0
f (0) + f 00 (0) + ... + f (n) (0) + ...
1!
2!
n!

(4.2)

Pentru determinarea expresiei (4.2) organizam datele astfel

pq 1
f (x) = pr
x+p
pq
0
f (x) = pr 1

qr 1
pr x+r
qr
1
+ pr
(x+p)2
(x+r)2
qr
pq
2
2
pr
f 00 (x) = pr
(x+p)3
(x+r)3
qr
pq
23
23
+ pr
f 000 (x) = pr
(x+p)4
(x+r)4

...

=
=
=
=

q
q
f (0) = pr
pr
q
f 0 (0) = pr 1p +

q 1
pr r
q
q 2
2
f 00 (0) = pr
pr
x+p2
r2
q 23
q 23
f 000 (0) = pr
+
pr r3
p3

...
...
= f (n) (0) = (1)n

q n!
pr pn

+ (1)n+1

q n!
pr rn .

Am obtinut ca seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 0 este



1
1 n
n+1 q
n q
(1) p r pn + (1) p r rn x .
n=0
Raza de convergenta a seriei de puteri o determinam din R0 = 1 unde




q
1
1 
 (1)n+1 q n+1
+ (1)n+2 pr
 an+1 
n+1 
pr

p
r
 = lim 
= lim 

n+1 q 1
q 1
n an 
n 

(1)n pr
pn + (1)
pr rn
 q 1



q
1 
1 
1

 n+1
 pr pn+1 pr rn+1 
 p rn+1 
= lim  q 1
lim  1

q 1  = n
n 
 pn r1n 
pr pn pr rn



 rn+1 1 pn+1 
 n+1

n+1
n+1




1 r
p 
1 
r
= 1
= lim
= lim
n

p



 |p|
n
n
n |pr|
n |pr|  r n 1 n
r p

r
de unde R0 = |p|.
b) Conform Teoremei 4.1.3 seria este uniform convergenta pe orice submultime compacta
K ( |p| , |p|).

Exercitiu 4.5.7 Sa se aproximeze functia f (x) = 3 x cu un polinom Taylor de ordin 2 n

x0 = 8 si sa se precizeze ct de buna este facuta aproximarea pentru x [7, 9].

Solutie. Organizam datele astfel

f (x) = 3 x
= f (8) = 2
1
= f 0 (8) = 12
f 0 (x) = 13 x2/3
2
1
f 00 (x) = 9 x5/3 = f 00 (8) = 144
10 8/3
f 000 (x) = 27
x
.
Conform teoriei, avem:
T2 (x, 8) = f (8) +

f 0 (8)
f 00 (8)
1
1
(x 8) +
(x 8)2 = 2 + (x 8)
(x 8)2 ,
1!
2!
12
288

Capitolul 4. Serii de puteri

68
si deci aproximatia cautata este

1
1
3
x ' 2 + (x 8)
(x 8)2 .
12
288

(4.3)

Folosind restul lui Lagrange, putem scrie

f 000 (c)
10 8 (x 8)3
(x 8)3 = c 3
3!
27
3!

r2 (x, 8) =

cu c cuprins ntre 8 si x. Pentru a estima eroarea notam ca 7 x 9 implica |x 8|3 1. Pe de

alta parte x 7 implica c8/3 > 78/3 > 179 si deci


 10 8 (x 8)3 
51


|r2 (x, 8)| =  c 3
< 0, 0004.
<
 27
3!  81 179
Rezultat care arata ca pentru x [7, 9] aproximarea (4.3) a fost facuta cu o eroare mai mica de
104 .
Exercitiu 4.5.8 al lui Nicholas Mercator (16201687). Sa se dezvolte n serie de puteri

functia f (x) = ln (1 + x), x (1, ) n punctul x0 = 0.

Solutie. Fie f (x) = ln (1 + x), x (1, ). Cum f este functie elementara deducem ca este
indefinit derivabila pe (1, ) si avem
f (x) = ln (1 + x)
1
f 0 (x) = 1+x
f 00 (x) = 1 2

=
=
=

f (0) = 0
f 0 (0) = 1
f 00 (0) = 1

f 000 (x) =

f 000 (0) = 2!

(1+x)
2
(1+x)3

...
(n1)!
f (n) (x) = (1)n (1+x)
n

...
...
= f (n) (0) = (1)n (n 1)! n 1.

Aplicam formula lui Taylor cu restul integral

n1

f (x) =

k=0 k!

f (k) (0) xk + rn (x; 0) x (1, 1) , n N

unde
rn (x; 0) =

1
(n 1)!

Z x
0

(x t)n1 f (n) (t) dt = n (n + 1) (1)n

Z x
0

xt
1+t

n1

dt
.
1+t

Multimea de convergenta a acestei serii este (1, 1] fapt rezultat din Criteriul lui DAlembert
pentru x (1, 1) si Criteriul lui Leibniz pentru x = 1.
i) Daca x (0, 1), rezulta


xt 


 1 + t  |x| t [0, x]



xt  xt

=
 1 + t  1 + t x x t x + tx ...
ii) Daca x (1, 0) rezulta





xt 



 |x| t [x, 0] ,  x t  = x t x t x x tx ... .
1+t 
1+t 
1+t

4.5 Probleme rezolvate

69

Are loc
|rn (x; 0)| n (n + 1) |x|n1

Z |x|

dt
|x|
= n (n + 1) |x|n1 ln (1 + t)||x| x (1, 1) si n 1
|x| 1 + t

si deci lim rn (x, 0) = 0 x (1, 1). Prin urmare

n

1 (n)
xn
f (0) xn = (1)n1 x (1, 1) .
(4.4)
n1 n!
n1
n
Daca x = 1 se poate demonstra, fara a apela la serii de puteri, ca (4.4) are loc. O alternativa
a cazului x (0, 1] este prezentata n cele ce urmeaza. Pentru aceasta consideram formula lui
Taylor cu restul lui Lagrange
f (x) =

ln (1 + x) = x

x2 x3
xn
xn+1 (n+1)
+ + ... + (1)n1 + (1)n
f
(cx )
2
3
n
(n + 1)!

unde cx (0, x] depinde de n. Daca x (0, 1] avem |x| 1 deci |cx | < 1. S-a vazut ca
f (n+1) (x) = (1)n

n!
(1 + x)n+1

si deci pentru restul rn (x, 0) avem urmatoarea expresie



|x|n+1
n!
1  x n+1
|rn (x, 0)| =
=
.
(n + 1)! (1 + cx )n+1 n + 1  1 + cx 
Daca 0 < x 1 atunci avem 0 < cx < x, deci 1 + cx > 1 si ca o concluzie
x
x.
1 + cx
Pe de alta parte


1
1
1  x n+1
|x|n+1
|rn (x, 0)| =



n + 1 1 + cx
n+1
n+1
si deci lim rn (x, 0) = 0 x (0, 1]. Cum lim rn (x, 0) = 0 = ca pentru x (0, 1] avem
n

x2

x3

xn
+ ...
(4.5)
2
3
n
Am demonstrat ca egalitatea (4.5) are loc pentru orice x (1, 1].
Acesta este exemplu de functie cu multimea de definitie (1, ) , iar multimea de convergenta
a seriei este (1, 1].
ln (1 + x) = x

+ ... + (1)n1

Exercitiu 4.5.9 Sa se calculeze suma seriei

(1)n1

n=1

2n + 1
.
n (n + 1)


Solutie. Avem

2n+1
n(n+1)

1
= n1 + n+1
. Folosind Exercitiul 4.5.8 deducem ca

1 1
1
ln 2 = 1 + + ... + (1)n1 + ..
2 3
n
si

(1)n1

n=1

2n + 1
1
1
= (1)n1 + (1)n1
= ln 2 (ln 2 1) = 1.
n=1
n=1
n (n + 1)
n
n+1

Capitolul 4. Serii de puteri

70

Exercitiu 4.5.10 Pornind de la dezvoltarea n serie de puteri a functiei f : R R definita

prin f (x) =

1
1+x2

n punctul x0 = 0 sa se arate ca

2n1

x
pentru x [1, 1];
arctgx = (1)n+1 2n1

i)

n=1

ii)

folosind rezultatul de la punctul i) sa se deduca ca

= 1 13 + 51 ....

Solutie. Observam ca
1
f (x) = 1+x
2
f 0 (x) = 2

f (0) = 1
f 0 (0) = 0

f (2) (x) =

f (2) (0) = 2 = 2!

f (3) (x) =
f (4) (x) =
f (5) (x) =
f (6) (x) =

x
2
(x2 +1)


2
2
3 3x 1
2
(x +1)
2
24x x2 1 4
(x +1)


24
4
2
5 5x 10x + 1
2
(x +1)


240 2 x 6 3x4 10x2 + 3
(x +1)


720
6
4
2
7 7x 35x + 21x 1
2
(x +1)

...

f (3) (0) = 0
f (4) (x) = 24 = 4!
f (5) (x) = 0
f (6) (x) = 720 = 6!
... ...
f (2n) (0) = (1)n (2n)!

de unde putem retine ca formula lui Taylor cu restul lui Lagrange este
2n+2
1
n 2n
n+1 x
2
4
6
=
1

x
+
x

x
+
...
+
(1)
x
+
(1)
.
1 + x2
1 + c2
i) Integrnd n (4.6) obtinem

Z x
Z x
2n+2
1
n 2n
n+1 t
2
4
6
dt =
1 t + t t + ... + (1) t + (1)
dt
2
1 + c2
0 1+t
0
x3 x5 x7
x2n+1
+ Rn
= x + + ... + (1)n
3
5
7
2n + 1
unde

Z x

Rn =

(1)n+1

t 2n+2
dt.
1 + c2

Pentru rest este adevarat ca

Z x

Z x

2n+3



t 2n+2 
 t 2n+2 dt  = |x|
|Rn | =  (1)n+1
dt

 2n + 3
1 + c2  ( 1 2 1)  0
0
1+c

si deci
|x|2n+3
= 0 daca |x| 1.
n 2n + 3

lim |Rn | = lim

Astfel ca, seria este convergenta pentru x [1, 1] si avem

arctgx =

x2n1

(1)n+1 2n 1 .

n=1

ii) Folosind punctul i) avem, pentru x = 1, ca

arctg1 =

x2n1
= (1)n+1
.
4 n=1
2n 1

(4.6)

4.5 Probleme rezolvate

71

Exercitiu 4.5.11 Sa se dezvolte n serie de puteri functia f (x) = sin x, x R n punctul x0 = 0

si sa se calculeze sin (1) cu o precizie de 0, 001.


Solutie. Organizam datele astfel

f (x) = sin x
f 0 (x) = cos x
f 00 (x) = sin x
f 000 (x) = cos x
f (4) (x) = sin x

=
=
=
=
=

f (0) = 0
f 0 (0) = 1
f 00 (0) = 0
f 000 (0) = 1
f (4) (0) = 0.

Deoarece derivatele respecta un ciclu de 4, putem scrie seria MacLaurin astfel

f (0) +

f 00 (0) 2 f 000 (0) 3

x3 x5 x7
x2n+1
f 0 (0)
x+
x +
x + ... = x + + ... = (1)n
.
n0
1!
2!
3!
3! 5! 7!
(2n + 1)!

Scriem restul Taylor rn sub forma lui Lagrange

rn (x, 0) =

f (n+1) (c) n+1

x
(n + 1)!



unde c este cuprins ntre 0 si x. Cum f (n+1) (c) este sin c sau cos c deducem ca  f (n+1) (c)
1 si deci


 f (n+1) (c)

|x|n+1


0 |rn (x, 0)| = 
xn+1 
 (n + 1)!
 (n + 1)!
&

.n

Cum rn 0 pentru n rezulta ca

sin x = (1)n
n0

x2n+1
.
(2n + 1)!

Pentru c (0, 1) avem



 sin(n+1) (c)

1


|rn (1, 0)| = 
1n+1 
.
 (n + 1)!
 (n + 1)!
1
Trebuie sa avem (n+1)!
0, 001. Cum 7! = 5040 = n = 7 este suficient ca aceasta inegalitate
sa fie adevarata. Asadar



x3 x5 x7
1
1
1
sin (1) ' x +
= 1 + .
3! 5! 7! x=1
3! 5! 7!

Exercitiu 4.5.12 Sa se arate ca

cos x 1
= 0.
x0
x
lim

Capitolul 4. Serii de puteri

72
Solutie. Folosind Teorema 4.4.1, avem

x2
+ r3 (x, 0) .
2
Putem presupune ca x [1, 1] si deci exista c (1, 1) astfel nct


 cos(3) c   sin c   


|r3 (x, 0)| = 
x3  = 
x3  x3  .

 3!
3! 
cos x 1 =

n concluzie


 cos x 1 




x

x2
2

+ |x|3  x   2 
=   + x 0 pentru x 0
|x|
2

si deci lim cosxx1 = 0.

x0

Exercitiu 4.5.13 Sa se dezvolte n serie de puteri functia

Z x
2

t 2 et dt.

f (x) =
0

Solutie. Se stie ca
xn
x2 x3
= 1 + x + + + ..
n=0 n!
2! 3!

ex =
si deci

n+2
x2
.
x e =
n=0
n!
Folosind aceasta estimare, avem

2 x2

Z x

f (x) =

2 t 2

t e

n+2
Z x
(1)n
(1)n x2n+5
t 2
dt =
t 2n+4 dt =
, x R.

n=0 n!
n=0 n! 2n + 5
n=0
n!
0

Z x

dt =

n
n
Exercitiu 4.5.14 Se considera seria de puteri n2
n x pentru x R.
n=1 3

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Calculati suma seriei S (x) pentru valorile x apartinnd multimii de convergenta .

2 n
3x .

Solutie. a) Seria se mai poate scrie n

n=1

Notam 23 x = y si obtinem seria de puteri nyn

n=1

care va avea raza de convergenta

R0 =

1
1
1
=
=
=1

lim n
lim n+1
n
n

si deci pentru y (1, 1) seria este convergenta, iar pentru y (, 1) (1, ) seria este

divergenta. Pentru y = 1 obtinem seria n = , deci divergenta, iar pentru y = 1 obtinem

n=1

seria n (1) care nu are suma, deoarece

n=1

n n

an = n (1)

daca n = 2k
daca n = 2k + 1

4.5 Probleme rezolvate

73

astfel ca ambele serii diverg. Pentru determinarea multimii de convergenta a seriei initiale
ramne sa rezolvam inegalitatile 1
< 23 x < 1 sau echivalent 23 < x < 32 . Asadar multimea de
convergenta ceruta este C = 32 , 23 .

b) Pentru calculul sumei fie f (y) = nyn , y (1, 1). Consideram seria yn . Pentru
n=1

orice y fix cu |y| < 1 aceasta este o serie geometrica convergenta la

yn = y + y2 + y3 + ... =

n=1

y
.
1y

Derivnd termen cu termen aceasta serie gasim nyn1 =

n=1

n=1

n=1

(1 y)2

y nyn1 = nyn =
Asadar f (y) =

y
.
(1y)2

n=1

y
1y :

1
.
(1y)2

Mai mult, concludem ca

Cum y = 32 x rezulta ca



2
n2n n
x
3 3
2
3x
x
=
.
,
,
x

=

2
n=1 3n
3 (3 2x)2
2 2
1 23 x

S (x) =

(x+a)n
n!
n=1

Exercitiu 4.5.15 Fie a R fixat. Se considera seria de puteri

pentru x R.

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei;

b) Daca S
(x) este suma seriei
de puteri, iar fn : [0, 1] R un sir de functii definit prin


fn (x) = S nx2 S (n 1) x2 , atunci sa se justifice daca este posibila derivarea termen cu

termen a seriei de functii fn (x) pentru x [0, 1].

n=1

yn
.
n=0 n!

Solutie. a) Notam y = x + 2015 si seria devine

Calculam



 an+1 

 unde an = 1
= lim 
n an 
n!
si obtinem
 1 


n!
1
1
 (n+1)! 
= lim  1  = lim
= lim
= 0 = R = = +.
n (n + 1)!
n 
n n + 1


n!
Multimea de convergenta pentru serie este (, ). Ramne sa determinam pe x din inegalitatile
< y < < x + a < de unde x (, ).

yn
.
n=0 n!

b) Determinam S (x) (suma seriei). Din notatia precedenta y = x + a seria devine

cunoaste ca
yn
y2 y3
= 1 + y + + + ... unde y (, ) .
n=0 n!
2! 3!

ey =

Deci, pentru y = x + a suma seriei de puteri va fi

f (x) = ex+a 1.

Se

Capitolul 4. Serii de puteri

74

Consideram sirul sumelor partiale ale seriei fn (x)

n=1

2

fk (x) = S x S (0) + S 2x2 S x2 + ... + S nx2 S (n 1) x2
k=1




2
2
= S nx2 S (0) = enx +a ea = ea enx 1 .

sn (x) =

Cum

lim sn (x) =

0
ea

daca x = 0
daca x (0, 1]

deducem ca seria converge simplu la


0
daca x = 0
f (x) =
a
e
daca x (0, 1]
functie discontinua n 0, deci care nu este derivabila. Am demonstrat ca Teorema 3.2.3 nu se
aplica.

(1)n
n=1 n!

Exercitiu 4.5.16 Fie a R fixat. Se considera seria de puteri

(x a)n pentru x R.

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei;

b) Daca S (x) este suma
R este un sir de functii

seriei de puteri, iar fn : [1, 2015]
R
definit prin fn (x) = S nx2 + 1, atunci sa se calculeze lim 12015 fn (x) dx.

n

Solutie. a) Seria se mai scrie

1
(1)n
(x a)n =
(a x)n
n=1 n!
n=1 n!

Notam y = a x si seria devine yn! . Calculam

n=0


 an+1 
 unde an = 1
= lim 
n an 
n!
si obtinem
 1 


n!
1
1
 (n+1)! 
= lim  1  = lim
= lim
= 0 = R = = +.
n 
 n (n + 1)! n n + 1

n!
Multimea de convergenta pentru serie este (, ). Ramne sa determinam pe x din inegalitatile
< y < < a x < de unde x (, ).

yn
.
n=0 n!

b) Determinam S (x) (suma seriei). Din notatia precedenta y = a x seria devine

Se

cunoaste ca
y2 y3
yn
= 1 + y + + + ... unde y (, ) .
n=0 n!
2! 3!
Deci, pentru y = a x suma seriei de puteri va fi

ey =

S (x) = eax 1.


2
Sirul

de functii se mai scrie fn (x) = S nx2 + 1 = eanx si converge simplu la f (x) = 0. Mai
mult, conform rezultatului lui Dini, convergenta este uniforma. Aplicam Teorema 3.1.7
Z 2015

lim

n 1

Z 2015

fn (x) dx =

Z 2015

lim fn (x) dx =

Z 2015

f (x) dx =
1

0dx = 0.
1

4.5 Probleme rezolvate

75

Exercitiu 4.5.17 Fie a, p, r (0, ) astfel nct r p. Se considera functia f : (r, ) R

definita prin
p
(1 + p) (1 + r)
f (x) = ln
.
(x + p) (x + r)
a) Sa se determine seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 1 precum si multimea
de convergenta a seriei obtinute.
b) Sa se determine suma seriei


(1)n
(1)n
n (1 + p)n + n (1 + r)n (x 1)n
n=1
pe orice submultime [a, b] (r, 2 + r] pentru care seria este uniform convergenta pe K.

Solutie. a) Observam ca
p
p
(1 + p) (1 + r)
= ln (1 + p) (1 + r) ln (x + p) ln (x + r) .
f (x) = ln
(x + p) (x + r)
Din teorie, se cunoaste ca seria Taylor cu centrul n x0 = 1 asociata functiei f este
f (1) +

x1 0
(x 1)2 00
(x 1)n (n)
f (1) +
f (1) + ... +
f (1) + ...
1!
2!
n!

Pentru determinarea expresiei (4.2) organizam datele astfel

p
p
f (x) = ln (1 + p) (1 + r) ln (x + p) ln (x + r) = f (1) = ln (1 + p) (1 + r)
1
1
1
1
f 0 (x) = x+p
x+r
= f 0 (1) = 1+p
1+r
f 00 (x) = 1 2 + 1 2
= f 00 (1) = 1 2 + 1 2
(x+p)

(x+r)
2
2
3
(x+p)
(x+r)3
23
+ 23 3
(x+p)3
(x+r)

(x+p)

(x+p)
2
2
3
(1+p)
(1+r)3
3!
+ 3! 3
(1+p)3
(1+r)

f 000 (x) =

f 000 (1) =

f iv (x) =

f iv (1) =

...
f (n) (x) =

(1)n (n1)!
(x+p)n

(1)n (n1)!
(x+r)n

...
...
= f (n) (1) =

(1)n (n1)!
(1+p)n

(n1)!
+ (1)
.
(1+r)n

Am obtinut ca seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 = 1 este



p
(1)n
(1)n
n
ln (1 + p) (1 + r) +
n +
n (x 1) .
n (1 + r)
n=1 n (1 + p)
Raza de convergenta a seriei de puteri o determinam din R0 = 1 unde


 (1)n+1

(1)n+1



n+1 +
n+1 
 an+1 
(n+1)(1+p)
(n+1)(1+r)


 = lim 
= lim 

(1)n
(1)n
n an 
n 

+ n(1+r)n


n(1+p)n


1
1


n  (1+p)n+1 + (1+r)n+1 
1
(1 + r)n+1 + (1 + p)n+1
= lim
=
lim
 n (1 + p) (1 + r) (1 + r)n + (1 + p)n
1
1
n n + 1 
+ (1+r)
n

(1+p)n


n+1 
1+r
(1 + p)n+1 1 + 1+p
1
1
h

n i =
= lim
,
n |(1 + p) (1 + r)|
1+r
1+r
(1 + p)n 1 + 1+p

Capitolul 4. Serii de puteri

76

de unde R0 = 1 + r. Am probat ca pentru x 1 (1 r, 1 + r) seria Taylor este convergenta.

Ramne sa studiem comportamentul seriei n capetele intervalului. Pentru x 1 = 1 r seria
devine


p
1
(1 + r)n
ln (1 + p) (1 + r) +
n +
n
n=1 n (1 + p)

care evident este o serie divergenta (seria

n=1

1
n

este divergenta). Pentru x 1 = 1 + r seria devine



p
(1)n (1 + r)n (1)n
ln (1 + p) (1 + r) +
+
n (1 + p)n
n
n=1
care este o serie convergenta conform criteriului lui Leibniz. Asadar, seria Taylor este convergenta
pentru x 1 (1 r, 1 + r] sau echivalent x (r, 2 + r]. Am demonstrat ca, multimea de
convergenta este (r, 2 + r].
b) Rearanjnd seria si folosind Exercitiul 3.2.3 punctul i) avem



 

 
(1)n
(1)n
1 1x n 1 1x n
n
+
(x 1) =

n +
n (1 + r)n
n 1+r
n=1 n (1 + p)
n=1 n 1 + p




1x
1x
= ln 1
ln 1
1+ p
1+r
p+x
r+x
= ln
ln
1+ p
1+r
pe orice submultime [a, b] (r, 2 + r].

5. Functii de mai multe variabile

5.1

Notiunea de functie
Definitie 5.1.1 Fie X Rn multime. Orice lege, procedeu, regula, conventie prin care fiecarui

element x = (x1 , ..., xn ) X i se asociaza un unic element y = f (x1 , ..., xn ) R se numeste

functie reala de o variabila vectoriala (sau functie reala de n variabile reale) si se noteaza prin:
f

f : X R sau x f (x) sau X R.



Exemplu 5.1.1 Functia suma f : Rn R, f (x1 , ..., xn ) = x1 + ... + xn s i functia produs f :

n

Rn R, f (x1 , ..., xn ) = xi sunt functii reale de o variabila vectoriala.

i=1

Exemplu 5.1.2 Suprafata corporala a unui om (n metri patrati) este aproximata prin functia

reala de variabila vectoriala f (x, y) = 0.202x0,425 y0,725 unde x este greutatea persoanei (n
kilograme), iar y este naltimea (n metri).

Exercitiu 5.1.1 Gasiti suprafata propriului corp.

Definitie 5.1.2 Multimea G f = (x1 , ..., xn , f (x1 , ..., xn )) Rn+1 |(x1 , ..., xn ) X

graficul functiei reale de o variabila vectoriala f : X

Rn

se numeste

R.

Definitie 5.1.3 Fie f1 , ..., fm : X Rn R functii reale de o variabila vectoriala. Aplicatia

(x1 , ..., xn ) ( f1 (x1 , ..., xn ) , ..., fm (x1 , ..., xn )) defineste o functie f = ( f1 , ..., fm ) definita pe
X Rn cu valori n Rm numita functie vectoriala de variabila vectoriala, iar f1 , ..., fm se
numesc componentele lui f .
Definitie 5.1.4 Fie f = ( f1 , ..., fm ) : X Rn Rm functie vectoriala de variabila vectori-

ala. Daca X1 = {x1 |x1 R, (x1 , ..., xn ) X } , atunci f1 : X1 Rm definita prin f1 (x1 ) =
f (x1 , x2 , ..., xn ) , iar x2 , ..., xn fixate se numeste functie partiala a functiei f (x1 , ..., xn ). Analog,
se definesc functiile partiale de forma f j (x j ) = f (x1 , ..., x j , ..., xn ) pentru j = 2, 3, ..., n.

p

R, f (x, y) = 4 x2 y2 . Pentru

y = 0 se obtine functia partiala f1p

(x) = f (x, 0) = 4 x2 definita pe [2, 2] , iar pentru x = 1
 

obtinem functia partiala f2 (y) = 3 y2 definita pe 3, 3 .



Exemplu 5.1.3 Fie f : X = (x, y) R2 x2 + y2 4

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

78

5.2

Functia de productie
n procesul de productie sunt folosite intrari (sau factori de productie) reprezentate de: forta de
munca (notata L), capitalul fizic (notat K; cladiri, masini), materiile prime (notate R), tehnologiile
(notate Te ; incluznd tehnologia informatiei) sau alte intrari ce pot produce una sau mai multe
iesiri ce pot fi: softul pentru calculatoare sau orice alte produse care pot fi transformate n unitati
monetare.
Functia de productie ilustreaza relatia dintre cantitatile de intrare utilizate si cantitatea
maxima de iesire, ce poate fi produsa cu toate cantitatile de intrare folosite. Prin urmare, o
functie de productie poate fi scrisa n forma generala q = f (L, K, R, Te , ...).
Aceasta expresie arata ca nivelul de iesire este dependent de intrarile utilizate n procesul de
productie. Presupunnd ca firma produce o singura iesire q prin folosirea mai multor intrari, este
evident ca firma trebuie sa foloseasca un punct (L, K, R, Te , ...) din spatiul intrarilor, spatiu egal
cu multimea tuturor combinatiilor posibile al tuturor factorilor de productie utilizati.
Notnd prin numarul real x j 0 ( j = 1, 2, ..., n ) cantitatea celei de a j-a intrare folosita de
firma pentru producerea lui q observam ca vectorul de intrare este x = (x1 , ..., xn ) un element din
spatiul Rn definit mai sus.
Cu aceasta notatie, spatiul intrarilor, notat prin I, este spatiul tuturor vectorilor pozitivi,
posibili x, adica egal cu orthantul pozitiv al spatiului Euclidian Rn . Presupunnd ca toate intrarile
x j ( j = 1, ..., n) pot varia n mod continuu, obtinem:
I = {x = (x1 , ..., xn ) |x1 0,...., xn 0 } .
Uznd de notiunea de functie de mai multe variabile deducem ca functia de productie asociaza
fiecarui punct din spatiul intrarilor I un unic maxim (iesire) dat de toate aceste intrari. Notnd prin
q cantitatea de iesire, functia de productie va fi q = f (x) = f (x1 , ..., xn ) , o functie ce asociaza
oricarui vector din spatiul intrarilor un unic numar real strict pozitiv, si anume productia maxima
q ce poate fi produsa cu ajutorul vectorului de intrare x.
n analiza matematica si teoria firmei (teoria pietelor competitive perfecte, n care firma
este vazuta ca o functie de productie), functia de productie este presupusa ca ndeplineste doua
axiome ce vor fi discutate n sectiunile urmatoare.
Cum n liceu nu s-a realizat un studiu al functiilor de mai multe variabile, este necesar
ca pentru analiza functiei de productie precum si a altor fenomene economice sa generalizam
notiunile introduse pentru functiile de o variabila reala la functii de n variabile reale.

5.3

S iruri n Rn
Definitie 5.3.1 Aplicatia f : N Rn care asociaza fiecarui numar natural k N, un punct

unic xk Rn se numeste sir de puncte n Rn si se noteaza (xk )k0 . xk se numeste termenul

general al sirului.


Deoarece xk Rn , k 0 rezulta ca xk admite reprezentarea xk = x1k , ..., xnk k
N aspect
ce evidentiaza ca sirul de puncte (xk )k0 din Rn implica existenta a "n" siruri din R: x1k k0 , ... ,


xnk k0 numite sirurile componente ale sirului (xk )k0 .
Definitie 5.3.2 Spunem ca s irul de puncte (xk )k0 din Rn este convergent la limita l

Rn , scriem xk l n Rn sau limk xk = l, daca sirul de numere reale (dE (xk , l))k0 este
convergent la 0 n R, mai exact: > 0 N () > 0 astfel nct k > N () avem dE (xk , l) < .
Convergenta sirului {xk } la limita l este redata n:

5.4 Limite de functii

79

Observatie 5.3.1 Daca l = (l1 , ..., ln ) Rn , atunci xk l n Rn x1k l1 s i .... s i xnk ln

n R.
Urmatorul rezultat caracterizeaza punctele de acumulare n termeni de convergenta a sirurilor.
Teorem
a 5.3.1 Un punct l Rn este punct de acumulare al unei multimi A daca s i numai

daca exista un sir {xk }k=0,1,2,... cu limita l astfel nct xk A si xk 6= l.

5.4

Limite de functii
Fie f : X Rn Rm si x0 Rn punct de acumulare al multimii X.
Definitie 5.4.1 Vectorul l Rm se numeste limita functiei f n punctul x0 daca pentru orice

vecinatate Vl Vl (n Rm ) exista o vecinatate Vx0 Vx0 (n X) astfel nct x Vx0 X, x 6= x0

sa avem f (x) Vl . Se scrie l = lim f (x) (sau f (x) l cnd x x0 ).
xx0

Observatie 5.4.1 Daca exista limita unei functii ntr-un punct atunci este unica.
Teorem
a 5.4.1 lim f (x) = l Rm pentru orice sir xk x0 , xk X, xk 6= x0 avem f (xk )
xx0

l.
Exercitiu 5.4.1 Fie n 2 s i f : Rn  {(0, ..., 0)} R definita prin

f (x1 , ..., xn ) =
Sa se arate ca

2
x12 + ... + xn1
xn2
.
x12 + ... + xn2

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) nu exista.

Solutie. ntr-adevar, consideram sirul x1k , ..., xnk = 1k , ..., 1k , k unde k 1, iar > 0 si ob
k

k n1 2
servam ca x1k , ..., xnk (0, ..., 0) implica f x1k , ..., xnk n1+
2 cu > 0 arbitrar.
Cum pentru siruri distincte, ce converg la aceeasi limita, limita functiei n aceste siruri nu
este unica deducem ca
lim
f (x1 , ..., xn ) nu exista.
(x1 ,...,xn )(0,...,0)

Exercitiu 5.4.2 Fie p, q, r R+ cu q > p, iar r q. Sa se studieze limita funtiei f : A

R2 R :

xq yr
f (x, y) =
x2p + y2p
0

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0)

n punctul (0, 0).

Solutie. Fie sirul (xn , yn )n0 din R2 astfel nct lim (xn , yn ) = (0, 0). Observam ca
n



| f (xn , yn )| = 

xnq yrn



=
2p 

xn2p + yn

 q r
xn  |yn |

 q
xn  |yn |r
|xn |qp |yn |qr


=
.
p
p
 2p
2p 
2
2
xn + yn  2 |xn | |yn |

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

80

|xn |qp |yn |qr

|xn |qp |yn |qr
f (xn , yn )
, iar conform criteriului clestelui
2
2
2
2
lim (xn , yn ) = (0, 0) = f (xn , yn ) 0.

Va rezulta ca
n

Exercitiu 5.4.3 Fie n 2 s i f : Rn \ (x1 , ..., xn ) Rn xnn + ... + x2n = nx1n1

R definita

prin
xnn + ... + x2n + nx1n1
.
xnn + ... + x2n nx1n1

f (x1 , ..., xn ) =

Sa se arate ca f nu are limita n origine.


1

k

Solutie. Fie x1k , ..., xn =

1 1
1 n1
, , ..., ,
k k
k k

!
sir din Rn astfel nct



lim x1k , ..., xnk = (0, ..., 0) .

Pentru ca functia f sa fie bine definita n sirul xk = x1k , ..., xnk este necesara impunerea conditiei
 n
1
(n 1)
6= n
k

n1
k

!n1
n 1 6= nk

k
care este
 n1adev
 arata pentru = 0, iar pentru 6= 0 putem considera sirul x pentru k N unde
N = k + 1. Pe de alta parte se observa ca

 n
1
(n 1)
+n


k
k
k
f x1 , ..., xn =
 n
1
(n 1)
n
k

n1
k

1
n1

!n1
!n1 =

(n 1) + nk
.
(n 1) nk

n concluzie:
pentru

=0

pentru

6= 0

k
avem f x1k , ..., xnk 1

k
avem f x1k , ..., xnk 1.

Astfel ca, f nu are limita n origine.

Teorem
a 5.4.2 lim f (x) = l Rm > 0 = () > 0 astfel nct x 6= x0 din X cu
xx0

dE (x, x0 ) < 0 sa avem dE ( f (x) , l) < .

Exercitiu 5.4.4 Fie f : Rn  {(0, ..., 0)} R definita prin

f (x1 , .., xn ) =
Sa se arate ca

x1 ... xn1 xn2

n .
x12 + ... + xn2 2

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) = 0.

5.4 Limite de functii

81

Solutie. ntr-adevar, limita functiei f n punctul x0 = (0, ..., 0) este 0 deoarece > 0 exista
() = > 0 astfel nct


n
  q 2


2
 x ... x x2  
x1 + ... + xn xn 

 1
n1 n 
dE ( f (x1 , ..., xn ) , 0) = 
 = |xn |
n  

n

 x2 + ... + x2
2  
x12 + ... + xn2 2
n


1
dE ((x1 , ..., xn ) , (0, ..., 0)) , x = (x1 , ..., xn ) Rn  {x0 }
q
cu 0 < dE ((x1 , ..., xn ) , (0, ..., 0)) = x12 + ... + xn2 < () = .
Exercitiu 5.4.5 Consideram functia f : Rn R definita prin

x12...xn

daca

(x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)

daca

(x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .

x1 +...+xn2

f (x1 , ..., xn ) =

Folosind criteriul ( ) sa se demonstreze ca

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) = 0.


Solutie. Consideram




 x1 ... xn 
 = q|x1 ... xn | unde l = 0.

| f (x1 , ..., xn ) 0| =  q

 x12 + ... + xn2 
x12 + ... + xn2
Mai mult,
q
n
q
n1
x12 + ... + xn2
2
2
| f (x1 , ..., xn ) 0| q
=
<
x1 + ... + xn
x12 + ... + xn2
pentru

q
1
x12 + ... + xn2 < = n1 .

Teorem
a 5.4.3 Fie l = (l1 , ..., lm ) Rm si x0 punct de acumulare al lui X. Daca f : X Rn

Rm , iar f1 , ..., fm : X R sunt componentele sale reale, atunci lim f (x) = l lim fi (x) = li
xx0

xx0

pentru orice i = 1, ..., m.

Exercitiu 5.4.6 Fie n 2 s i f : Rn R2 definita prin




(x1 ...xn )n+1

x1 ... xn , 2
pentru (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
n
(x1 +...+xn2 )
f (x1 , ..., xn ) =

(0, 0)
pentru (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .
Sa se arate ca

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) = 0.

Solutie. ntr-adevar, fie f1 , f2 : Rn R,


x1 ... xn daca (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)
f1 (x1 , ..., xn ) =
0
daca (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0)

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

82
si
(
f2 (x1 , ..., xn ) =
Este evident ca

(x1 ...xn )n+1

daca (x1 , ..., xn ) 6= (0, ..., 0)

(x12 +...+xn2 )
0

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

daca (x1 , ..., xn ) = (0, ..., 0) .

f1 (x1 , ..., xn ) = 0. Pe de alta parte



 (x ... x )n+1 

n2 2n
 1

n

n  < x12 + ... + xn2 2 |x1 ... xn |
0 < | f2 (x1 , ..., xn )| =  2
 x1 + ... + xn2 
&
.
(x1 ,...,xn )(0,...,0)
0

n concluzie

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

5.5

f (x1 , ..., xn ) = (0, 0).

Limite iterate
 

Fie f : X Rn Rm , X j = x j x j R, (x1 , ..., xn ) X ( j = 1, 2, ..., n) si a j R ( j = 1, 2, ..., n)
punct de acumulare al multimii X j .
Definitie 5.5.1 Limitele

lim

lim ... lim f (x1 , ..., xn ) cu i1 6= ... 6= in si i1 , ..., in

xi1 ai1 xi2 ai2

xin ain

{1, ..., n} se numesc limitele iterate ale functiei f .

Exercitiu 5.5.1 Sa se calculeze limitele iterate n origine si sa se stabileasca daca exista limita

n origine pentru functia

f : Rn \ {(0, ..., 0)} R, f (x1 , ..., xn ) =

2
x12 + ... + xn1
xn2
.
x12 + ... + xn2


Solutie. Se observa ca
lim

2
x12 + ... + xn1
xn2
=
xin 0
x12 + ... + xn2

lim ... lim

xi1 0xi2 0

Pe de alta parte s-a vazut n Exercitiul 5.4.1 ca

1
daca i1 6= n
1 daca i1 = n.
lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) nu exista.

Observatie 5.5.1 Daca limitele iterate exista s i sunt egale nu rezulta cu necesitate ca limita

exista.
x p y p/2

Exercitiu 5.5.2 Fie p [2, ). Sa se arate ca f : R2 \ {(0, 0)} R, f (x, y) = x2p +y p are

limitele iterate n punctul (0, 0) egale cu zero, nsa f (x, y) nu are limita n punctul (0, 0).

Solutie. ntr-adevar, lim lim f (x, y) = 0 si lim lim f (x, y) = 0. Pe de alta parte, daca consideram
x0y0
y0x0


n
1
sirul (xn , yn ) = n , n2 , n 1 si > 0, observam ca (xn , yn ) (0, 0) si



p
p
1 p 2
2
n
n2
lim f (xn , yn ) = lim
2p

p =
n
n 1
1+p
+ 2
n

ce depinde de de unde

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) nu exista.

Legatura dintre limite si limitele iterate este data de urmatoarea:

5.6 Continuitate

83

Teorem
a 5.5.1 Daca exista limita functiei ntr-un punct s i una din limitele iterate n acel

punct atunci, aceste limte sunt egale.

Exercitiu 5.5.3 Fie f : Rn \ {(1, ..., 0)} R definita prin f (x1 , ..., xn ) =

se calculeze

lim

(x1 ,...,xn )(1,...,0)

(x1 1)2 ln x1
.
(x1 1)2 +x22 +...+xn2

f (x1 , ..., xn ).

Sa


Solutie. Pentru calculul limitei, se observa ca

0
= 0, i1 6= 1, a = 0

x2
xlim
2
i1 0 i1
(x1 1) ln x1
2
=
lim ... lim
(xi1 1) ln xi1
xi1 a xin 0 (x 1)2 + ... + x2

lim
= lim ln xi1 = 0, i1 = 1, a = 1.

1
n
2
xi1 1 (xi1 1)
xi1 1
Daca limita ar exista, atunci ar fi egala cu 0, conform Teoremei 5.5.1. Avem
 


  (x 1)2 ln x 

(x1 1)2 ln x1
  1

1
0 < | f (x1 , ..., xn ) 0| = 

 = |ln x1 |
 (x1 1)2 + x2 + ... + xn2   (x1 1)2 
&
.
2
(x1 ,...,xn )(1,...,0)
0

si deci

5.6

lim

(x1 ,...,xn )(1,...,0)

f (x1 , ..., xn ) = 0.

Continuitate
Definitie 5.6.1 Fie functia f : X Rm , X Rn si x0 X. Spunem ca functia f este continua

n punctul x0 daca > 0 = () > 0 astfel nct x X cu dE (x, x0 ) < sa avem

dE ( f (x) , f (x0 )) < .
Observatie 5.6.1 Functia f se numeste continua pe multimea X, daca este continua n fiecare

punct din X.
Observatie 5.6.2 Daca x0 este punct de acumulare al multimii de definitie X, atunci continu-

itatea n punctul x0 este echivalenta cu lim f (x) = f (x0 ) sau lim dE ( f (x) , f (x0 )) = 0.
xx0

xx0

Exercitiu 5.6.1 Sa se studieze continuitatea functiei f : R2 R2 ,

f (x, y) =

( 
xy,

x 3 y3
2
(x2 +y2 )

(0, 0)

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .


Solutie. Rezulta din faptul ca: "o functie vectoriala f = ( f1 , ..., fm ) este continua daca si numai
daca functiile componente f1 , ..., fm sunt continue." Astfel, f este continua deoarece functiile
ce compun f (x, y) sunt continue pe R2 \ {(0, 0)} ca functii elementare, iar n punctul (0, 0) am
vazut n Exercitiul 5.4.6 ca lim f (x, y) = f (0, 0) = (0, 0).
(x,y)(0,0)

Teorem
a 5.6.1 Daca f , g : X Rn R sunt continue n x0 X (respectiv pe X), iar : X

R este continua n x0 (respectiv pe X), atunci f + g, f g,

f
g

(g (x0 ) 6= 0) si f sunt continue

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

84

n x0 (respectiv pe X). n particular, functia f este continua n x0 (respectiv X) oricare ar fi

R.
Teorem
a 5.6.2 Daca f : X Rn R este continua pe multimea compacta X, atunci multimea

{ f (a) |a X } este marginita si exista b X astfel nct | f (b)| = sup {| f (a)| |a X }.

Definitie 5.6.2 O functie f : X Rn R se numeste uniform continua (pe X) daca pentru

orice > 0 exista = () > 0 astfel nct pentru x0 , x00 X cu proprietatea ca dE (x0 , x00 ) <
sa rezulte | f (x0 ) f (x00 )| < .

5.7

Derivabilitate partial
a
Definitie 5.7.1 Fie f (x1 , ..., xn ) functie reala de n variabile reale definita pe o multime X Rn

si (a1 , ..., an ) Int (X). Spunem ca f este derivabila partial n punctul (a1 , ..., an ) n raport
cu variabila xk daca
lim

xk ak

f (a1 , ..., ak1 , xk , ak+1 , ..., an ) f (a1 , ..., an )

xk ak

exista si este finita. Limita nsasi se numeste derivata partiala a functiei f (x1 , ..., xn ) n raport
cu xk si se noteaza prin urmatoarele simboluri
fx0k (a1 , ..., an ) sau

f
(a1 , ..., an ) sau Dxk f (a1 , ..., an ) .
xk

Exercitiu 5.7.1 Fie n 2. Daca f : Rn R este definita prin

n1
f (x) = x1n xnn + x2n1 xn1
+ ... + xn x1 , x = (x1 , ..., xn )

atunci sa se evalueze

f
xk

(a) pentru a = (1, ..., 1) si k = 1, ..., n.

Solutie. Observam ca
n1
k
nk+1
f (x) = x1n xnn + x2n1 xn1
+ ... + xkk xnk+1
+ ... + xknk+1 xnk+1
+ ... + xn x1 , daca n k + 1 k

sau
n1
nk+1
k
xkk + ... + xn x1 , daca n k + 1 k
f (x) = x1n xnn + x2n1 xn1
+ ... + xknk+1 xnk+1
+ ... + xnk+1

de unde deducem ca
f (1, ..., 1, xk , 1, ..., 1) f (1, ..., 1)
lim
xk 1

nk+1

n1+xk
n L0 H opital

lim
=
lim (n k + 1) xknk = n k + 1, n impar,
xk 1
xk 1
xk 1
=
nk+1
k


L0 H opital

lim n2+xkx 1 +xk n = lim (n k + 1) xknk + kxkk1 = n + 1, n par.

k

fx0k (a) =

xk 1

xk 1

xi 1

Observatie 5.7.1 Derivatele partiale x (a1 , ..., an ) (k = 1, 2, ..., n) sunt numite s i derivatele
k

partiale de ordinul unu ale lui f n punctul (a1 , ..., an ).


5.7 Derivabilitate partiala

85

Observatie 5.7.2 Existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu atrage dupa sine continuitatea

functiei n punctul respectiv.

Exercitiu 5.7.2 Fie a R s i n N\ {0, 1}. Sa se cerceteze daca f : Rn R definita prin


f (x1 , ..., xn ) =

0 daca x1 ... xn 6= 0
a daca x1 ... xn = 0

este functie continua si admite derivate partiale n (0, ..., 0).

Solutie. Alegnd sirul x1k , ..., xnk
parte

k
(0, ..., 0) se constata ca f nu este continua. Pe de alta

f
f (0, ..., 0, xi , 0, ...0) f (0, ..., 0)
aa
(0, ..., 0) = lim
= lim
=0
xi 0
xi 0 xi
xi
xi
pentru orice i = 1, ..., n.
f

Observatie 5.7.3 Daca x (a1 , ..., an ) (i = 1, 2, ..., n) exista n orice punct (a1 , ..., an ) interior
i

lui A spunem ca f este derivabila partial n raport cu xi pe A.

Observatie 5.7.4 Daca functia f admite derivate partiale n raport cu toate variabilele, vom

spune ca f este derivabila partial pe A.

Observatie 5.7.5 Pentru a calcula derivatele partiale, trebuie sa derivam (n mod normal) n

raport cu o variabila pastrnd orice alta variabila constanta. Asadar, derivatele partiale ale unei
functii de mai multe variabile sunt derivatele functiilor sale partiale.
Observatie 5.7.6 Toate regulile, pentru functii de o variabila reala, pentru derivarea sumelor,

produselor, fractiilor etc. se pastreaza si pentru functiile de mai multe variabile.



Exemplu 5.7.1 Consideram f : R2 R2 , f (x, y) = 5x2 y3 + 2xy. Calculam x tratnd y

x2 ,

5y3 ",

constant. Primul termen este

n timp ce "constanta
este
deci derivata lui x2 este 2x


nmultita cu o constanta, ceea ce nseamna x 5x2 y3 = 5 2xy3 = 10xy3 . Termenul al doilea
este "constanta = 2y" nmultita cu x, derivata acestui termen este doar constanta x (2xy) = 2y.


Avem x 5x2 y3 + 2xy = 10xy3 + 2y. Analog yf (x, y).

Definitie 5.7.2 Fie f (x) functie vectoriala, f = ( f1 , ..., fm ), de variabila vectoriala x =
(x1 , ..., xn ) definita pe o multime X Rn si a = (a1 , ..., an ) Int (X). Spunem ca f are
derivata partiala n raport cu xk n punctul a daca componentele f1 , ..., fm sunt functii reale
derivabile partial n raport cu xk n punctul (a1 , ..., an ). Se noteaza situatia prin




f
f1
fm
(a) =
(a) , ...,
(a) sau fx0k (a) = ( f1 )0xk (a) , ..., ( fm )0xk (a)
xk
xk
xk

si citeste derivata partiala a functiei f n raport cu xk n punctul a.



Exemplu 5.7.2 Functia f : Rn \ {(0, ..., 0)} R2 definita prin

f (x1 , ..., xn ) = ln x12 + ... + xn2 , x1 ... xn

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

86

este derivabila partial pe multimea de definitie si



2xi
0
, x1 ... xi1 xi+1 ... xn , i = 1, ..., n.
fxi (x1 , ..., xn ) =
x12 + ... + xn2


Avem informatiile pentru a enunta prima axioma ce trebuie ndeplinita de o functie pentru a
putea decide, ntr-o prima etapa, daca poate reprezenta o functie de productie.

5.8

Functia de productie - axioma I

Prima axioma enunta ca exista o submultime a spatiului intrarilor, numita regiune economica, n
1
n
care marind orice intrare creste si productia. Cu alte cuvinte, daca factorii de produc

tie x2
R
2
n
1
2
1
si x R sunt doua puncte din regiunea economica, atunci x x implica f x f x este
o relatie adevarata. ntr-o alta ordine de idei, spunem ca regiunea economica este caracterizata
de pozitivitatea tuturor derivatelor partiale de prim ordin ale functiei de productie f (x) cu
x = (x1 , ..., xn ) Rn , numite produse marginale:
f
f
(x) = MP1 (x) 0, ...,
(x) = MPn (x) 0.
x1
xn
Definim produsul marginal ca fiind vectorul:
MP (x) =

f
(x) = (MP1 (x) , ..., MPn (x)) .
x

Astfel ca, regiunea economica este o submultime a spatiului intrarilor: {x I |MP (x) 0 }.
Un exemplu important n aceasta directie este:

5.9

Functia de productie Cobb-Douglas

Consideram o tehnologie cu n intrari, x = (x1 , ..., xn ) ce produce o singura iesire q. Vom spune
ca tehnologia este de tip Cobb-Douglas daca poate fi scrisa sub forma
q1 = Ax11 xnn , x Rn+
unde A este un parametru de randament pozitiv (adica poate fi privit ca un indicator al starii
tehnologiei), iar i (0 < i < 1) (i = 1, ..., n) sunt parametrii de distributie sau asa cum vom
vedea n cele ce urmeaza elasticitatea partiala a functiei de productie.
Considernd un exemplu particular al functiei de productie Cobb-Douglas, de forma q =
AK L (unde A este parametru de randament pozitiv, q denota nivelul de iesire, K capitalul fizic
utilizat, L forta de munca, iar si (0, 1)) putem observa ca Axioma I a functiei de productie
este ndeplinita.
ntr-adevar, pastrnd capitalul fizic K constant, iar forta de munca L variabila, produsul
marginal n raport cu L se obtine n mod obisnuit, adica prin calcularea derivatelor partiale de
K
ordinul unu. Astfel, cnd q = AK L obtinem MPL = Lq = A K L 1 = A
> 0 deoarece
1
L
K si L sunt constante pozitive, , si A de asemenea sunt constante pozitive. Aceasta inegalitate
poate fi interpretata astfel: cnd forta de munca L creste, atunci si L1 creste (dat 0 < < 1) si
deci toata functia pentru MPL creste n valoare, adica nivelul de productie creste cnd L creste.
Similar, daca K creste n timp ce L este pastrat constant,
MPK =

A L
q
= A K 1 L = 1 > 0
K
K


5.10 Randamente la scara

87

si deci nivelul de productie creste atunci cnd K creste n valoare. Atunci cnd exista mai mult
de doua intrari n functia de productie, se aplica n continuare aceleasi principii. Am probat ca
Axioma I a functiei de productie este ndeplinita.
Desigur este presupus ca functia de productie admite derivate partiale, pentru a le putea
calcula!
Este important sa dam urmatorul exemplu, pentru a observa ca intrarile ntr-o functie de
productie sunt gndite ca unitati de cantitati:
Exercitiu 5.9.1 Pentru functia de productie de tip Cobb-Douglas f (x, y) = 10x0,6 y0,4 unde

x = unitati de forta de munca (masurate n persoane-ore)

y = unitati de capital (masurate n mii de Lei)
care este nivelul de productie cnd x = 10 si y = 5?

Solutie. Avem f (10, 5) = 10 (10)0,6 (5)0,4 75, 7858.

Cu alte cuvinte, cnd lucram cu functii de productie intrarile sunt de fapt transformate n
unitati ale categoriei respective.

5.10

Randamente la scar
a
Randamentele la scara caracterizeaza functia de productie prin comportamentul la iesire atunci
cnd toate intrarile sunt modificate prin aceeasi proportie.
Considernd functia de productie Cobb-Douglas q1 = Ax11 xnn si nlocuind xi (i = 1, ..., n)
prin txi (i = 1, ..., n) n ecuatie, noua iesire q2 este data prin
q2 = A (tx1 )1 (txn )n = At 1 +...+n x11 xnn = Atx11 xnn = tq1 ,
si, prin urmare, modificarea proportionala n cantitatea produsa este aceeasi ca si modificarea
proportionala n fiecare intrare. Aceasta situatie este descrisa ca randamente constante la scara.
De exemplu, pentru t = 2 avem q2 = 2q1 , adica dublnd fiecare intrare se dubleaza productia.

5.11

Functii omogene
Definitie 5.11.1 O functie f : A Rn R se spune ca este omogena de grad k pe A daca pen-

tru t > 0 si (x1 , ..., xn ) A avem: (tx1 , ...,txn ) A, respectiv f (tx1 , ...,txn ) = t k f (x1 , ..., xn ),
unde k poate fi numar real pozitiv, zero sau negativ.
Notiunea de functie omogena este strns legata de notiunea de "randamente la scara" n
economie. Spunem ca pentru orice functie de productie, exista randamente la scara constante, n
situatia n care o crestere proportionala n toate variabilele (intrarile) x1 , ..., xn duce la aceeasi
crestere proportionala a valorii functiei (iesirii) f (x1 , ..., xn ). Astfel, randamente la scara constante nseamna ca avem o functie omogena de grad k = 1. Daca exista o crestere mai mare
a valorii functiei dect n variabilele independente (de exemplu, multiplicnd prin t fiecare
variabila de intrare, atunci productia va creste printr-un factor mai mare dect t), se spune ca
exista randamente la scara crescatoare. Aceasta corespunde la o functie omogena de grad k > 1.
Pe de alta parte, daca exista o functie de productie cu randamente la scara descrescatoare, atunci
ea corespunde unei functii omogene de grad k < 1.


Exemplu 5.11.1 Daca multiplicam fiecare variabila a functiei f : R3 \ (0, 0, 0) R, definita

2014 jz
jy
2014z
0
prin f (x, y, z) = xy + 2015x
+ yz cu j obtinem f ( jx, jy, jz) = jx
jy + 2015 jx + jz = j f (x, y, z). n
acest exemplu particular valoarea functiei nu este afectata de cresterea proportionala n fiecare
din variabile.


Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

88

ncheiem cu o proprietate importanta legata de functiile omogene.

Teorem
a 5.11.1 Teorema lui Euler. Presupunem ca f : A Rn R este o functie ce

admite derivate partiale continue. Daca pentru t > 0 apartenenta x = (x1 , ..., xn ) A implica
apartenenta (tx1 , ...,txn ) A, atunci functia f este omogena de grad k pe A daca si numai daca
x1 fx1 (x) + ... + xn fxn (x) = k f (x) are loc pentru orice puncte x = (x1 , ..., xn ) A.

5.12

Elasticitate partial
a
Fie a = (a1 , ..., an ) Int (A).
Definitie 5.12.1 Presupunem ca f : A Rn R este derivabila partial s i f (a) nu se anuleaza

n a. Expresia f ,xi (a) =

punctul a.

ai
f (a)

xfi (a) este numita elasticitatea functiei f n raport cu xi n

Observatie 5.12.1 Pentru a Int (A) valoarea f ,xi (a) este aproximativ egala cu procentul

cu care se schimba valoarea functiei f , cauzata de o crestere cu un procent n variabila xi

(adica din ai n 1.01ai ) pastrnd celelalte variabile constante.
Pentru functia de productie Cobb-Douglas Q1
= Ax11 xii xnn elasticitatea partiala a
functiei f n raport cu xi n punctul x0 = x10 , ..., xn0 , xi0 > 0 i = 1, ..., n, este
f ,xi x

Ai x10

i 1

1

xi0

1

xi0

A x10

i

xn0

n

(xn0 )n

xi0 = i .

deci, exponentii functiei de productie Cobb-Douglas corespund elasticitatilor partiale, de unde si

denumirea ce o poarta.

5.13

Probleme rezolvate
Exercitiu 5.13.1 Sa se arate ca f : Rn R definita prin


f (x1 , ..., xn ) =

(x1 + ... + xn ) sin x1n

0

daca xn 6= 0
daca xn = 0

desi este continua n (0, 0) nu este derivabila partial n acest punct.





Solutie. Deoarece (x1 + ... + xn ) sin x1n  |x1 | + ... + |xn | deducem ca
lim

(x1 ,...,xn )(0,....,0)

(x1 + ... + xn ) sin

1
= 0 = f (0, ..., 0)
xn

si ca atare f este continua n origine. nsa cu toate ca fx0i (0, ..., 0) = 0 pentru i = 1, ..., n 1, f
f (0,...,0)
nu este derivabila partial n raport cu xn n origine, caci xn f (0,..,xnx)
= sin x1n nu are
n 0
limita n 0. Reamintim demonstratia la faptul ca sin x1n nu are limita n origine:
 1
 2
1 k
1 k
1
1 k
k
xnk =
0 = sin

0
s

i
xnk =
0 = sin k 2 1
1
k
2k
2k + 2
(xn )
(xn )
adica ceea ce trebuia demonstrat.

5.13 Probleme rezolvate

89

Exercitiu 5.13.2 Presupunem ca o companie realizeaza att sisteme pentru jocuri video ct s i

jocuri video, si ca este dispusa sa le vnda n functie de costurile de productie. Se cunoaste ca

jocurile sunt compatibile cu sistemele mai vechi, astfel nct, chiar daca compania nu vinde
sisteme noi, va avea n continuare vnzari pentru jocurile noi. Pe de alta parte, constrngerile
de productie, aprovizionare si transport pentru sisteme implica faptul ca pentru un numar
mare de sisteme vndute exista o usoara scadere n valoare a profitului per fiecare joc vndut.
Daca compania a stabilit ca profitul notat prin P, n lei, la vnzari de sisteme pentru jocuri
video noi, ct si jocuri noi este dat prin P (g, s) = 20g 100s2 0, 01gs, unde g reprezinta
numarul de jocuri noi vndute, iar s este numarul de sisteme pentru jocuri noi vndute, atunci
sa se analizeze urmatoarele situatii:
i) daca compania nu vinde sisteme noi, ct de mare este profitul per fiecare joc nou
vndut?
ii) cte sisteme pentru jocuri noi trebuie sa vnda compania pentru a iesi n pierdere
indiferent de valoarea lui g?
iii) daca compania are vnzari fixe de 500 de sisteme pentru jocuri noi care este profitul
marginal, per joc vndut, cnd numarul de jocuri noi vndute este 30000?
iv) daca compania vinde ntr-o perioada 100 de jocuri noi, iar dupa niciunul, care este
profitul marginal per fiecare sistem nou vndut, cnd numarul de sisteme noi vndute este
100?

Solutie. i) Daca compania nu vinde sisteme noi aceasta nseamna ca s = 0 si deci profitul este
P = 20 g. Asadar, compania are un profit de 20 lei/joc atunci cnd sistemele nu se vnd. Evident
ca n acest caz nu este necesar sa ne gndim la derivate partiale. Cu toate acestea daca totusi
dorim sa punem acest rezultat n termeni de derivate partiale, ceea ce am descoperit este ca
P
= 20 lei/joc
g |s=0
adica ceea ce am obtinut cnd am nlocuit n P pe s cu 0. Am putea, n schimb, sa calculam
pentru s arbitrar dar constant
P
= 20 0, 01s lei/joc vndut
g
si nlocuind s = 0 obtinem 20 lei/per joc vndut.
ii) Vom rescrie formula pentru profit astfel P = (20 0, 01s) g 100s2 si observam ca daca
20 0, 01s este pozitiv, iar g este destul de mare astfel nct (20 0, 01s) g sa depaseasca 100s2 ,
profitul P > 0. Nu aceasta este problema care ne intereseaza la acest punct! Riscul companiei
de a pierde bani, indiferent de valoarea lui g este sa avem situatia 20 0, 01s 0, astfel ca P
este negativ, indiferent de ct de mare este g. Aceasta situatie este adevarata daca si numai daca
20 0, 01s 0 2000 s, adica valoarea lui s ce trebuie evitata daca dorim totusi sa iesim
pe profit.
iii) Asa cum am gasit la i) Pg = 20 0, 01s lei/joc vndut gasim si pentru s = 500 ca profitul
marginal este
P
= 20 0, 01 500 = 20 5 = 15 lei/joc vndut
g |s=500
indiferent de numarul de jocuri vndute!
iv) n aceasta parte, g este fix la 100. Profitul marginal, per fiecare sistem de joc nou vndut
este
P
= 200s 0, 01g lei/sistem vndut.
s

Capitolul 5. Functii de mai multe variabile

90

Daca g = 100 si s = 100 gasim ca profitul marginal per sistem nou vndut este
20000 1 = 20001 lei per sistem vndut
adica, compania pierde 20001 lei per sistem nou vndut!
Exercitiu 5.13.3 Pentru functia de productie de tip Cobb-Douglas f (K, L) = AK L unde

A, K, L > 0 si , (0, 1) sa se calculeze si sa se interpreteze derivatele partiale

f
K

si

f
L.

Solutie. Pastrnd capitalul fizic K constant, iar forta de munca L variabila derivata partiala de
ordin 1 a lui f n raport cu L (numita si produsul marginal n raport cu L) se obtine astfel
f
(K, L) = A K L 1 > 0
L
inegalitate ce poate fi interpretata astfel: nivelul de productie creste cnd L creste. Similar, daca
K este variabil, n timp ce L este pastrat constant Kf (K, L) = AK 1 L > 0 si deci nivelul de
productie creste atunci cnd K creste n valoare.
Exercitiu 5.13.4 Indicele de masa corporala este un numar care poate fi calculat pentru orice

individ dupa cum urmeaza

IM (w, h) =

703w
(se mai noteaza si BMI si citeste indexul masei corporale)
h2

unde w este greutatea persoanei (n pound notat lb), iar h este naltimea (n inch notat in).
Se cunoaste ca o persoana este "supraponderala", daca 25 IM < 30 sau "obeza" daca
30 IM 39, 9. Daca IM > 40, atunci indica obezitate maladiva.
i) Sa se calculeze IM pentru o persoana cu 158lb ' 70kg si naltimea sa 72 in ' 181 cm.
ii) Sa se calculeze si sa se interpreteze IwM , respectiv IhM .

Solutie. Amintim ca unitatea de masura pentru greutate, conform sistemului international
(metric) este Kilogramul (notat Kg). Unitatea de masura pentru greutate, conform sistemului
anglo-saxon (Imperial) se numeste Pound (sau pound-mass) cu variantele de abreviere lb, lbm.
n limba romna este tradus pound/pounzi sau livre. De asemenea, se cunoaste ca: 1cm ' 0, 39in,
1in ' 2, 54cm, 1Kg = 2, 2lb, iar 1lb ' 0, 44kg.
i) IM (158, 72) = 703158
' 21, 5.
722
IM
703
ii) Observam ca w = h2 > 0 inegalitate ce poate fi interpretata astfel: indicele de masa
corporala creste cnd greutatea persoanei creste, iar naltimea este mentinuta constanta. Pe de
alta parte IwM = 2703w
< 0 inegalitate ce poate fi interpretata astfel: indicele de masa corporala
h3
scade cnd persoana se nalta , iar greutatea este mentinuta constanta.
Notam ca doctorii, de obicei, definesc "supraponderalitatea" ca o conditie n care greutatea
unei persoane este cu 10% 20% mai mare dect "normal", conform unui grafic standard de
greutate/naltime. Obezitatea este definita de obicei ca o conditie n care greutatea unei persoane
este cu 20% mai mare dect greutatea normala. "Obezitatea morbida" nseamna ca o persoana fie
are cu 50% 100% mai mult dect greutatea normala, sau are un exces ponderal care intervine
serios n sanatatea sau functionarea organismului. Limita ideala este 18.5 24.9.

6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

6.1

Derivate partiale de ordin superior

Fie A R p o submultime deschisa, a = (a1 , ..., a p ) A, x = (x1 , ..., x p ) si f : A R p Rq .
Definitie 6.1.1 Presupunem ca f este derivabila partial pe o vecinatate Va Va (n A), adica

exista aplicatiile
hi () =
i)

f
() = fx0i () : Va R pentru i = 1, 2, ..., p.
xi

Daca hi () : Va R are derivata partiala n punctul a n raport cu variabila x j , adica

hi (a1 , ..., a j1 , x j , a j+1 , ..., a p ) hi (a1 , ..., a p )
x j a j
xj aj
lim

exista si este finita, aceasta se noteaza prin x j fxi (a) sau fx00i x j (a) si se numeste derivata patiala
de ordinul doi a functiei f n punctul a n raport cu variabilele xi si x j .
2
ii) Daca exista x j fxi (a) pentru orice i, j = 1, 2, ..., p, atunci vom spune ca functia f
este derivabila partial de doua ori n punctul a.
2
iii) Daca exista x j fxi (x) pentru orice x Va si pentru orice i, j = 1, 2, ..., p, atunci vom
2

spune ca f este derivabila partial de doua ori pe Va , iar functiile x j fxi (x) (i, j = 1, 2, ..., p)
se numesc derivatele partiale de ordinul doi ale func
oricare din
 tiei f si se noteaza prin

0
2 f
f

00
0
simbolurile echivalente x j xi (x) sau fxi x j (x) sau x j xi (x) (x) sau fxi (x) x (x).
j

Observatie 6.1.1 Daca n definitia data avem i 6= j, atunci derivatele partiale de ordinul doi

corespunzatoare se mai numesc si derivate partiale mixte.

Observatie 6.1.2 Derivatele partiale de ordinul n 2 se obtin prin derivarea partiala a

derivatelor partiale de ordin n 1.

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

92

Exercitiu 6.1.1 Sa se determine derivatele de ordinul 1 s i 2 ale functiei f : R2 R definita

prin f (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6.

Solutie. Derivata partiala de ordinul 1 n raport cu x este

0

0

0
f
(x, y) = fx0 (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6 x = 3x3 y2 x + (4y)0x + 5x2 x + (6)0x
x
= 3 3y2 x31 + 0 + 2 5 x21 + 0 = 9y2 x2 + 10 x.
Analog, cum fx0 (x, y) este tot o functie putem sa o mai derivam o data n raport cu x si obtinem
derivata partiala de ordinul 2 n raport cu x :
 0 0

0

0
2 f
(x,
y)
=
fx (x, y) = 9y2 x2 + 10 x x = 9y2 x2 x + (10 x)0x = 18y2 x + 10.
2
x
x
Analog, derivata partiala de ordinul 1 n raport cu y este

0

0

0
f
(x, y) = fy0 (x, y) = 3x3 y2 + 4y + 5x2 + 6 y = 3x3 y2 y + (4y)0y + 5x2 y + (6)0y
y
= 3 2 yx3 + 4 + 0 + 0 = 6yx3 + 4.
iar derivata partiala de ordinul 2 n raport cu y este:
 0 0

0
2 f
(x,
y)
=
fy (x, y) = 6yx2 + 4 y = 6x3 .
2
y
y
Derivatele partiale mixte sunt
 0 0

0
2 f
(x, y) =
fy (x, y) = 6yx3 + 4 x = 18x2 y.
y x
x


2

0
0 0
f
(x, y) =
fx (x, y) = 9y2 x2 + 10 x y = 18x2 y.
x y
y
Introducem urmatorul concept:
Definitie 6.1.2 Aplicatia f spunem ca este derivabila partial de n ori (n 2) n a A daca

exista o vecinatate Va Va (n A) astfel nct f este derivabila partial de n 1 ori pe Va si

orice derivata partiala de ordinul n 1 (a functiei f ) este derivabila partial n a. Vectorul
(numarul real, n cazul q = 1)




n f

n1 f
definitie
(n)
(n1)
fxin ...xi1 (a) =
(a) =
fxin ...xi2 (x)
(a) =
(x) (a) (6.1)
xi1 ... xin
xi1
xi1 xi2 ... xin
(unde 1 i1 , ..., in p) se numeste derivata partiala de ordinul n n raport cu variabilele
de indici i1 , ..., in a functiei f n a. Notiunea de functie derivabila partial de n 2 ori pe o
multime se introduce analog.
Teorem
a 6.1.1 O aplicatie f = ( f1 , ..., fq ) : A R p Rq este derivabila partial de n ori n

a (respectiv pe A) daca si numai daca toate componentele sale f1 , ..., fq sunt derivabile partial
de n ori n a (respectiv pe A).

6.1 Derivate partiale de ordin superior

93

Observatie 6.1.3 Daca f = ( f1 , ..., fq ) : A R p Rq este derivabila partial de n ori n a

definim
n f
(a) =
xi1 ... xin


n fq
n f1
(a) , ...,
(a) .
xi1 ... xin
xi1 ... xin

Analog, daca f este derivabila partial de n ori pe A definim



n fq
n f
n f1
(x) =
(x) , ...,
(x) .
xi1 ... xin
xi1 ... xin
xi1 ... xin
n general se poate ntmpla ca
functia
 2
y arctg xy daca
f (x, y) =
0
daca
unde

2 f
x y

(0, 0) = 0 si

2 f
y x

2 f
x j xi

(a) 6=

2 f
xi x j

(a) pentru i 6= j asa cum se ntmpla cu

y 6= 0
y=0

(0, 0) = 1 nsa criteriul lui Schwartz afirma:

Teorem
a 6.1.2 Criteriul lui Laurent-Moise Schwartz (1915-2002). Daca functia f : A
2 f
xi x j

R p R are derivate partiale mixte de ordinul doi

a = (a1 , ..., a p ) Int (A) si daca
orice i, j = 1, ..., p cu i 6= j.

2 f
xi x j

(i 6= j) ntr-o vecinatate V a lui

sunt continue n a, atunci

Exercitiu 6.1.2 Fie f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) =

2 f
xi x j

(a) =

2 f
x j xi

(a) pentru

3
q
x12 + ... + x2p . Sa se arate

ca
2 f
2 f
(0, ..., 0) =
(0, ..., 0) pentru orice i, j {1, ..., p} cu i 6= j.
xi x j
x j xi


Solutie. Studiem aplicabilitatea criteriului Schwartz. Avem

q
f
(x1 , ..., x p ) = 3xi x12 + ... + x2p pentru i = 1, ..., p
xi
si pentru orice i 6= j avem
2 f
2 f
(x1 , ..., x p ) =
(x1 , ..., x p ) =
xi x j
x j xi

3xi x j
,
x12 +...+x2p

(x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,

0,

(x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) .

Deoarece, pentru (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) avem

3xi x j
0q

3 |xi |
&
x12 + ... + x2p .(x1 ,...,x p )(0,...,0)

0
2

deducem ca xi fx j sunt continue n (0, ..., 0) chiar pe R p . Asadar f ndeplineste ipotezele

teoremei lui Schwartz.

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

94

Observatie 6.1.4 Rezultatul din Teorema 6.1.2 se poate generaliza la cazul functiilor de n

ori derivabile partial pe o vecinatate V a lui a cu derivatele partiale de ordin n continue n a,

folosind inductia dupa n, aparnd astfel posibilitatea utilizarii unor notatii de tipul
n f
n f
(a) = 1
(a)
xin ... xi1
x1 ... x p p
unde 1 i1 , ..., in p, i {0, 1, ..., n} cu 1 + ... + p = n. Spre exemplu,
2 f
4 f
2 f
4 f
(a) = 2 (a) ,
(a) = 2 2 (a) .
x1 x1
x1 x3 x1 x3
x1
x1 x3


Exemplu 6.1.1 Daca f : R3 R este definita prin

f (x, y, z) = x3 y4 z5 + x2 eyz + y2 sin (x 2z)

atunci conform teoremei Schwartz
4 f
4 f
4 f
=
=
= 2eyz + 4y cos (x 2z) + 2yzeyz + 120xy3 z4 .
z y x2 z x y x x2 y z


6.2

Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile

Fie A R p submultime, f : A R p R si a = (a1 , ..., a p ) Int (A). Notam x = (x1 , ..., x p ).
Definitie 6.2.1 Functia f se numeste diferentiabila n a daca exista i R (i = 1, 2, ..., p) s i

: A R p R continua n a si nula n acest punct, adica

lim

(x1 , ..., x p ) = (a1 , ..., a p ) = 0

(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )

astfel nct pentru orice x = (x1 , ..., x p ) A sa avem egalitatea

f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p ) = 1 (x1 a1 ) + ... + p (x p a p ) + (x1 , ..., x p ) dE (x, a) .
Observatie 6.2.1 Daca A este multime deschisa, se spune ca f este diferentiabila pe A daca

este diferentiabila n fiecare punct din A.

6.3

Leg
atura dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate
Teorem
a 6.3.1 Daca f : A R p R este diferentiabila n a Int (A) , atunci f are derivate

partiale n a si fx0i (a1 , ..., a p ) = i , i = 1, 2, ..., p.

Exercitiu 6.3.1 Fie c1 , ..., c p R . Sa se arate ca functia f : R p R (p 2) definita prin



1 p
1
f (x1 , ..., x p ) = x1 + c1 x1 c2 x2 + ... + c p x p +
p
c1
este diferentiabila n punctul a = (0, ..., 0).


6.3 Legatura
dintre continuitate, derivabilitate s i diferentiabilitate

95

Solutie. Daca f ar fi diferentiabila n punctul a = (0, ..., 0) am deduce ca fx01 (0, ..., 0) = 1 = 1
si fx0i (0, ..., 0) = i = 0 pentru i = 2, ..., p. Astfel, relatia din definitie devine


q
1 p
1
= x1 + (x1 , ..., x p ) x12 + ... + x2p .
x1 + c1 x1 c2 x2 + ... + c p x p +
p
c1
Considernd (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) avem


1 p
1
x
+
c
x
c
x
+
...
+
c
x
+
1 1
2 2
p p
p 1
c1 x 1
q
(x1 , ..., x p ) =
x12 + ... + x2p
iar pentru (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) vom considera (x1 , ..., x p ) = 0 (pentru ca functia sa se
anuleze n punctul (0, ..., 0)).
Folosind Teorema 5.4.2 observam ca
lim
(x1 , ..., x p ) = 0. ntr-adevar,
(x1 ,...,x p )(0,...,0)





 1 x p + c x c x + ... + c x + 1 x 
1
1
2
2
p
p
1
p 1

c1

q
| (x1 , ..., x p ) 0| = 

2
2


x1 + ... + x p





|x1 |  1 p
1

+
c
c
x
+
...
+
c
x
+

1
1
2
2
p
p
1

|x1 |  p
c1




1
 (x1 ,...,x p )(0,...,0)
1

0.
=  x1p + c1 c2 x2 + ... + c p x p +
1
p
c1
Recapitulnd, deducem ca exista 1 = 1 si i = 0 pentru i = 2, ..., p si functia : A R p R
definita prin


1 p
p x1 +c1 x1 c2 x2 +...+c p x p + c11 x1
2
daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)
(x1 , ..., x p ) =
x1 +...+x2p

0
daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0)
functie continua n a = (0, ..., 0) cu

lim

(x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) = 0 si

(x1 ,...,x p )(0,...,0)

f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = 1 x1 + ... + p x p + (x1 , ..., x p ) dE ((x1 , ..., x p ) , (0, ..., 0)) .
Asadar f este diferentiabila n (0, ..., 0).
Exercitiu 6.3.2 Sa se arate ca functia f : R p R definita prin

(
f (x1 , ..., x p ) =

x12
x12 +...+x2p

daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,

daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) ,

nu este diferentiabila n a.
Solutie. ntr-adevar, se raspunde afirmatiei astfel:
|x1 |
f (x1 , 0, ..., 0) f (0, ..., 0)
x12
= lim
= lim
(nu exista)
x1 0
x1 0 x1 |x1 |
x1 0 x1
x1
f (0, x2 , 0, ..., 0) f (0, ..., 0)
fx02 (0, ..., 0) = lim
=0
x2 0
x2
...
f (0, ..., 0, x p ) f (0, ..., 0)
= 0.
fx0 p (0, ..., 0) = lim
x p 0
xp
fx01 (0, ..., 0) =

lim

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

96

Cum fx01 (0, ..., 0) nu exista deducem, conform Teoremei 6.3.1, ca f nu este diferentiabila n
(0, ..., 0).
p
q Remarcam, ca functia f este continua pe R (inclusiv n origine, deoarece 0 | f (x1 , ..., x p )|
x12 + ... + x2p ).

Teorem
a 6.3.2 Daca f : A R p R este diferentiabila n a Int (A) , atunci f este continua

n a.
Demonstratie. Toti termenii din membrul drept ai egalitatii
f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p ) = 1 (x1 a1 ) + ... + p (x p a p ) + (x1 , ..., x p ) dE (x, a)
prin care se defineste diferentiabilitatea, au limita 0 n punctul a, deci
lim

(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )

sau echivalent

( f (x1 , ..., x p ) f (a1 , ..., a p )) = 0

lim

(x1 ,...,x p )(a1 ,...,a p )

f (x1 , ..., x p ) = f (a1 , ..., a p ) adica f este continua n a.

Din Exercitiul 6.3.2 deducem ca propozitia reciproca nu este adevarata: exista functii
continue care nu sunt diferentiabile:
q
 Exemplu 6.3.1 Func
tia f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) = x12 + ... + x2p este continua
n orice punct (n particular n (0, ..., 0)). ntr-adevar, f (x1 , ..., 0) = |x1 | iar |x1 | nu este derivabila
n punctul 0, deci fx01 (0, ..., 0) nu exista. La fel se arata ca fx02 (0, ..., 0), ... , fx0 p (0, ..., 0) nu exista.
Rezulta ca f nu este diferentiabila n origine deoarece nu are derivate partiale n acest punct. 
Teorem
a 6.3.3 Daca f : A R p R este diferentiabila pe A, atunci ea are derivate partiale

fx0i pe A. Reciproca nu este n general adevarata.

Exercitiu 6.3.3 Fie p 2 s i f : R p  {(0, ..., 0)} R definita prin

f (x1 , .., x p ) =

x1 ...x p1 x p

(x12 +...+x2p )
0

p1
2

daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)

daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) .

Sa se arate ca f nu este diferentiabila n (0, ..., 0).

Solutie. Observam ca f are derivate partiale nule n origine

fx0i (0, ..., 0) = 0 pentru orice i = 1, ..., p.
Avem apoi, pentru (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) relatia
f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) =

fx01 (0, ..., 0) (x1 0) + ... + fx0 p (0, ..., 0) (x p 0)

q
+ (x1 , ..., x p ) x12 + ... + x2p .

Se constata, folosind de exemplu sirul xk =

(x1 , ..., x p ) =

1
1 a
k , ..., k , k

k
(0, ..., 0) cu a R, ca functia

x1 ... x p1 x p

p nu are limita n (0, ..., 0)
x12 + ... + x2p 2

de unde deducem ca f nu este diferentiabila n origine. Asadar, pentru functii de doua sau
mai multe variabile, notiunea de diferentiabilitate nu este echivalenta cu aceea de derivabilitate
partiala.

6.4 Criteriul lui Young

97

Teorem
a 6.3.4 Daca functia f : A R p R are derivate partiale fx0i (i = 1, 2, ..., p) ntr-o

vecinatate V a lui a = (a1 , ..., a p ) IntA si daca aceste derivate partiale sunt continue n a,
atunci functia f este diferentiabila n a.
Exemplu 6.3.2 Testam aplicabilitatea acestui enunt pentru functia din Exercitiul 6.3.1. ntradevar, functia f fiind elementara admite derivate partiale pe R p , n particular ntr-o vecinatate a
lui (0, ..., 0). Pe de alta parte derivatele partiale de ordinul unu sunt continue pe R p ca functii
elementare, adica si n (0, ..., 0). Ca atare ipotezele Teoremei 6.3.4 sunt ndeplinite, fapt ce
implica f este diferentiabila n (0, ..., 0).


Reciproca teoremei nu este adevarata: exista functii diferentiabile ntr-un punct, ale caror
derivate partiale nu sunt continue n acest punct. Prezentam un exemplu:


Exemplu 6.3.3 Functia f (x1 , ..., x p ) definita pe R p astfel

(
f (x1 , ..., x p ) =

1
x12 +...+x2p

x12 + ... + x2p sin

daca (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) ,

daca (x1 , ..., x p ) = (0, ..., 0) ,

este diferentiabila n 0 = (0, ..., 0) deoarece pentru x = (x1 , ..., x p ) 6= 0 avem

f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = (dE (x, 0))2 sin

1
dE (x, 0)

= 0 (x1 0) + ... + 0 (x p 0) + (dE (x, 0))2 sin

1
.
dE (x, 0)

Notnd
(x1 , ..., x p ) = dE (x, 0) sin

1
dE (x, 0)

observam ca
| (x1 , ..., x p )| dE (x, 0) si deci

lim

(x1 , ..., x p ) = 0.

(x1 ,...,x p )(0,...,0)

Asadar f este diferentiabila n origine. Derivatele partiale n punctele (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) sunt




1
1
1
0
fx1 (x1 , ..., x p ) =
x1 cos
2x1 sin
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
...




1
1
1
0
fx p (x1 , ..., x p ) =
x p cos
2x p sin
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
dE (x, 0)
1
1
iar acestea nu au limita n (0, ..., 0) deoarece functiile sin dE (x,0)
si cos dE (x,0)
nu au limita n
origine.


Teorem
a 6.3.5 Daca fx0i (i = 1, 2, ..., p) exista s i sunt continue pe A, atunci f : A R p R

este diferentiabila pe A.

6.4

Criteriul lui Young

Fie f : A R p R si a Int (A).

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

98

Definitie 6.4.1 Se spune ca functia f este diferentiabila de n (n 2) ori n punctul a daca

toate derivatele partiale de ordinul n 1 ale lui f exista pe o vecinatate Va Va (n A) si sunt

diferentiabile n a.
Varianta criteriului lui Young pentru diferentiabilitatea de ordinul n este data de urmatoarea:
Teorem
a 6.4.1 Criteriul lui Laurence Chisholm Young (1905-2000). Daca functia f :

A R p R admite derivate partiale fx01 ,..., fx0 p ntr-o vecinatate V a lui a = (a1 , ..., a p ) si sunt
diferentiabile n a, atunci

2 f
xi x j

(a) =

2 f
x j xi

(a) pentru orice i, j = 1, ..., p cu i 6= j.

Folosind criteriul lui Young rezulta ca:

Observatie 6.4.1 Daca f este diferentiabila de n ori n a, atunci toate derivatele partiale de

ordinul n exista n a, iar ordinea de derivare n a pna la ordinul n inclusiv nu are importanta .
Observatie 6.4.2 O discutie similara are loc pentru functiile vectoriale de mai multe variabile.
Observatie 6.4.3 Uznd de faptul ca "A R p este multime deschisa daca si numai daca este

egala cu interiorul sau" putem nlocui expresia A R p si a Int (A) , n sectiunile de mai
sus, cu expresia A R p si A este deschisa si reciproc.

6.5
6.5.1

Diferentiale
Diferentiala unei functii
Fie A R p submultime, f : A R p R, f (x), x = (x1 , ..., x p ) si a = (a1 , ..., a p ) Int (A).
Definitie 6.5.1 Presupunem ca f este diferentiabila n punctul a. Expresia

d f (x, a) = (x1 a1 ) fx01 (a) + ... + (x p a p ) fx0 p (a)

se numeste diferentiala (sau diferentiala de ordinul unu) lui f n a.
Observatie 6.5.1 Diferentiala de ordin unu aproximeaza ntr-o vecinatate a punctului a
cresterea (sau descresterea) functiei f , adica

d f (x, a)

= f (x) f (a) .

f
|{z}

cresterea lui f

Observatie 6.5.2 Daca notam dxi = xi ai (pentru i = 1, 2, ..., p) atunci diferentiala lui f n

punctul a Int (A) se scrie

d f (x, a) = fx01 (a) dx1 + ... + fx0 p (a) dx p .
p

Exercitiu 6.5.1 Fie f : R+ R definita prin

f (x1 , ..., x p ) = ln (1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p ) .

Sa se determine diferentiala de ordinul unu a lui f n punctul (0, ..., 0).

6.6 Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile

99

Solutie. Evident, f este diferentiabila. Pe de alta parte

1
= fx01 (0, ..., 0) = 1,
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
2
fx02 (x1 , ..., x p ) =
= fx02 (0, ..., 0) = 2,
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
...
p
0
fx p (x1 , ..., x p ) =
= fx0 p (0, ..., 0) = p.
1 + x1 + 2x2 + 3x3 + ... + px p
fx01 (x1 , ..., x p ) =

de unde
d f ((x1 , ..., x p ) , (0, ..., 0)) = dx1 + 2dx2 + ... + pdx p = x1 + 2x2 + ... + px p .

Observatie 6.5.3 Diferentiala lui f n punctul curent x se defineste prin

d f (x) =

fx01 (x) dx1 + ... + fx0 p (x) dx p


=

dx1 + ... +
dx p
x1
xp

(1)
f (x1 , ..., x p )

unde
d=

dx1 + ... +
dx p
x1
xp

se numeste operatorul de diferentiere de ordinul 1.

6.5.2

Diferentiale de ordin superior

Definitie 6.5.2 Fie f : A R p R diferentiabila de n ori n a = (a1 , ..., a p ) Int (A) s i
x = (x1 , ..., x p ). Se defineste diferentiala de ordinul n n punctul a prin
n

d f (a) = d f (x, a) = d d

n1

f (x, a) =

dxi
i=1 xi

(n)
f (a) n 2.

Observatie 6.5.4 Pentru p = 2, exponentul n nseamna "dezvoltarea formala" a parantezelor

cu binomul lui Newton, urmata de "multiplicarea formala" a expresiei cu f (a1 , a2 ) :

(n)

dx
+
dx
f (a1 , a2 )
1
2
x1
x2
n
n
n
= Cn0 xnf (a) (dx1 )n + ...... +Cnk xk xfnk (a) (dx1 )nk (dx2 )k + ... +Cnn xnf
1
2
2 1

d n f ((x1 , x2 ) , (a1 , a2 )) =

(a) (dx2 )n .

Observatie 6.5.5 Analog se defineste diferentiala de ordinul n pentru functii f : A R p

Rq .

6.6

Formula Taylor pentru functii de mai multe variabile

Fie f : A R p R, f (x1 , ..., x p ), a = (a1 , ..., a p ) Int (A) si x = (x1 , ..., x p ).
Definitie 6.6.1 Daca f este diferentiabila de n ori n punctul a, atunci se defineste polinomul

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

100

Taylor de gradul n al functiei f n a ca fiind expresia

Tn (x, a) = f (a) +

d n f (a)
d f (a)
+ ... +
1!
n!

unde d n f (a) este diferentiala de ordinul n a lui f n punctul a = (a1 , ..., a p ).

Expresia
Rn (x, a) = f (x) Tn (x, a)
se numeste restul Taylor de ordin n, corespunzator lui f , n punctul a iar relatia
f (x) = Tn (x, a) + Rn (x, a)
formula lui Taylor de grad n corespunzatoare functiei f .
Teorem
a 6.6.1 a lui Taylor. Fie n N. Daca f este de n + 1 ori diferentiabila ntr-o
vecinatate V a lui a, atunci avem relatia

f (x) = Tn (x, a) + Rn (x, a)

unde Rn se poate exprima astfel:
i) sub forma lui Lagrange: x V exista punctul c = (c1 , ..., c p ) V situat pe segmentul
ce uneste punctul (a1 , ..., a p ) cu (x1 , ..., x p ) astfel nct
Rn (x, a) =

1
d n+1 f (c) .
(n + 1)!

ii) cu ajutorul distantei: exista o functie continua si nula n a, adica lim (x) = (a) = 0
xa
astfel nct
Rn (x, a) =

1
(x1 , ..., x p ) (dE ((x1 , ..., x p ) , (a1 , ..., a p )))n+1
(n + 1)!

unde dE este distanta euclidiana.

Exercitiu 6.6.1 Folosind un polinom Taylor apropiat sa se aproximeze valoarea

q
(1.02)3 + (1.97)3 .


Solutie. Fie f (x, y) =

aproximnd f prin

p
x3 + y3 . Dorim sa aproximam f (1.02, 1.97). Aceasta se va realiza

f (x, y) f (x0 , y0 ) +

f
f
(x0 , y0 ) (x x0 ) +
(x0 , y0 ) (y y0 ) .
x
y

Alegem x0 = 1, y0 = 2, x x0 = 0.02 si y y0 = 0.03. Astfel ca, pentru x = 1.02 si y = 1.97

obtinem




3x2
3y2


f (x, y) f (1, 2) + p
(0.02) + p
(0.3) .


3
3
3
3

2 x +y
2 x +y 
(1,2)

(1,2)

6.7 Hessiana s i convexitatea functiilor

101

Substituind si simplificnd, avem

12
3
f (1.02, 1.97) 3 + (0.02) + (0.3) = 2.95.
2 9
2 9

6.7

Hessiana s i convexitatea functiilor

Definitie 6.7.1 Fie A R p convexa s i f : A R. Functia f se numeste concava pe A

(respectiv convexa pe A) daca

f x + (1 ) x0 (respectiv ) f (x) + (1 ) f x0 x, x0 A, (0, 1) .
Definitie 6.7.2 Fie A R p convexa s i f : A R. Functia f se numeste strict concava pe A

(respectiv strict convexa pe A) daca

f x + (1 ) x0 > (respectiv <) f (x) + (1 ) f x0 x, x0 A, (0, 1) .


Observatie 6.7.1 Daca x = (x1 , ..., x p ) s i x0 = x10 , ..., x0p sunt elemente oarecare din A,
atunci putem scrie inegalitatile sub forma echivalenta
f x1 + (1 ) x10 , ..., x p + (1 ) x0p

()


f (x1 , ..., x p ) + (1 ) f x10 , ..., x0p .
> (<)

Definitie 6.7.3 Fie f : A R p R functie ce admite derivate partiale de ordin 2 n orice

punct x Int (A). Matricea patratica

00
f11
= ...
1i, jp
00
f p1

00

H f (x) = fi j

unde

fi00j


1i, jp

2 f
xi x j


(x)

00
f12
...
... ...
00
f p2
...

1i, jp

00
f1p
...
00
f pp

este numita matricea hessiana (dupa numele lui

Ludwig Otto Hesse 1811-1874) a lui f n punctul x, iar cei p determinanti

 00

00
00 
 f11 f12
... f1r
 00

00
00 
 f
f
...
f
21
22
2r
 , r = 1, 2, ..., p
r (x) = 

 ... ... ... ... 
00
00
00
 f
f
... f 
r1

r2

rr

se numesc minorii principali ai lui H f (x).

Observatie 6.7.2 Un calcul simplu arata ca

d 2 f (x) =

dx1 ... dx p

dx1
H f (x) ... .
dx p

Teorem
a 6.7.1 Fie A R p convexa s i deschisa. Daca f : A R admite derivate partiale de

ordinul 2 pe A atunci:

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

102

i) f este strict convexa (respectiv convexa) pe A r (x) > 0 (respectiv r (x) 0)

pentru orice x A si r = 1, ..., p;
ii) f este strict concava pe A (respectiv concava pe A) (1)r r (x) > 0 (respectiv
(1)r r (x) 0) pentru orice x A si r = 1, ..., p.

6.8

Transform
ari regulate
Definitie 6.8.1 Fie

y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
unde fi : A R p R (i = 1, 2, ..., p) este

y p = f p (x1 , ..., x p )

(6.2)

un sistem de p functii. Cnd (x1 , ..., x p ) parcurge multimea A, punctul (y1 , ..., y p ) parcurge
o multime B R p . Se spune ca multimea B este transformata multimii A prin intermediul
sistemului (6.2). O transformare definita de sistemul (6.2) se numeste transformare punctuala
n spatiul R p .
Definitie 6.8.2 Fie f : A R p Rq s i a Int (A). Daca fi : A R, 1 i q sunt com-

ponentele lui f (deci x A, f (x) = ( f1 (x) , ..., fq (x))) si exista toate derivatele partiale
fi
a (a aplicatiei f n punctul a) prin
x j (a), 1 i q, 1 j p, se defineste matricea iacobian

J f (a) =

f1
x1
f2
x1

(a)

(a)
...
fq
x1 (a)

f1
x2
f2
x2

(a) ...

(a) ...
...
...
fq
x2 (a) ...

(a)

(a)
...
fq
x p (a)

f1
xp
f2
xp

(dupa numele matematicianului german Carl Gustav Jacob Jacobi, 1804-1851). Daca p = q,
matricea J f (a) este patratica, iar determinantul ei se numeste iacobianul (sau determinantul
functional) al functiilor f1 , ..., f p n raport cu variabilele x1 , .., x p n punctul a si se noteaza
astfel
D ( f1 , ..., f p )
(a) = det J f (a) .
D (x1 , ..., x p )


Exemplu 6.8.1 Pentru functia f : [0, ) [0, 2] R2 , f (r, ) = (r cos , r sin ) matricea

iacobiana n punctul curent (r, ) este



cos r sin
J f (r, ) =
, iar iacobianul este det J f (r, ) = r.
sin r cos


Teorem
a 6.8.1 Fie f : A B, g : B Rs aplicatii, unde A R p s i B Rq sunt multimi

deschise. Daca f este diferentiabila ntr-un punct a A si g este diferentiabila n b = f (a),

atunci functia compusa h = g f este diferentiabila n a si n plus
i) dh (a) = dg (b) d f (a) ;
ii) Jg f (a) = Jg (b) J f (a) (relatie numita "chain rule").

 regulate
6.8 Transformari

103

Observatie 6.8.1 Fie A R s i B R2 multimi deschise s i f : A B, t f (t), g : B R,

(u, v) w. Fie f (t) = (u (t) , v (t)) si w = g (u, v). Putem considera functia compusa w = w (t)
definita prin
w = (g f ) (t) = g ( f (t)) = g (u (t) , v (t)) .
Relatia ii) scrisa n punctul curent devine

  u0 (t)  g
g
0
g
g
w (t) = u v
=
u0 (t) + v0 (t) .
v0 (t)
u
v
Exercitiu 6.8.1 Daca

f : R R2 , f (t) = cost,t 2 si g : R2 R, g (x, y) = e3x+2y
atunci sa se calculeze w0 (t) unde w (t) = (g f ) (t).

Solutie. Punem x (t) = cost, iar y (t) = t 2 . Conform relatiei de mai sus avem
g 0
g
x (t) + y0 (t) = 3e3x+2y ( sint) + 2e3x+2y 2t
u
v
2
3 cost+2t 2
= 3 sinte
+ 4te3 cost+2t .

w0 (t) =

Definitie 6.8.3 Fie transformarea punctuala

y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
unde fi : A R p R (i = 1, 2, ..., p) este

y p = f p (x1 , ..., x p )

(6.3)

un sistem de p functii si x0 = (x10 , ..., x p0 ) Int (A). Daca

i)
ii)

f1 , f2 , ..., f p au derivate
D( f1 ,..., f p )
D(x1 ,...,x p ) (x0 ) 6= 0,

partiale continue ntr-o vecinatate a punctului x0 ,

atunci se spune ca transformarea punctuala (6.3) este o transformare regulata n punctul x0 .

Observatie 6.8.2 Daca transformarea este regulata n fiecare punct x interior lui A, se spune

ca transformarea este regulata pe A.

Observatie 6.8.3 Transformarea din Exemplul 6.8.1 este regulata n orice punct (r, ) cu

r 6= 0.
Teorem
a 6.8.2 Fie

y1 = f1 (x1 , ..., x p )
...
, fi : A R p R, i = 1, 2, ..., p

y p = f p (x1 , ..., x p )

(6.4)

o transformare regulata ntr-o vecinatate U a unui punct x0 interior lui A care transforma

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

104

punctul x0 = (x10 , ..., x p0 ) n punctul y0 = (y10 , ..., y p0 ). Au loc:

i) exista o vecinatate U0 U a lui x0 si o vecinatate V0 R p a lui y0 astfel nct fiecarui
punct y V0 sa i corespunda un punct x U0 definit de

x1 = 1 (y1 , ..., y p )
...
, i : V0 R p R, i = 1, 2, ..., p;
(6.5)

x p = p (y1 , ..., y p )
ii) transformarea definita n (6.5), numita transformarea inversa transformarii (6.4), este
regulata n punctul y0 ;
D(y ,...,y )
D(x ,...,x )
iii) daca D(x11 ,...,x pp ) si D(y11 ,...,y pp ) sunt determinantii functionali ai transformarii (6.4) si
(6.5), atunci are loc relatia
D (y1 , ..., y p )
D (x1 , ..., x p )
(x0 )
(y0 ) = 1.
D (x1 , ..., x p )
D (y1 , ..., y p )
Observatie 6.8.4 O transformare regulata se mai numeste s i transformare proprie, reversibila

sau nesingulara.


Exemplu 6.8.2 Transformarea

x = u+v
y = v+w
T:

z = u+v+w
definita pe R3 are determinantul functional



 x x x  

1
1
0



w

D (x, y, z)  y y y  
=  u v w  =  0 1 1  = 1
D (u, v, w)  z z z  
1 1 1 
 u v w 
deci transformarea este reversibila pe R3 . Mai mult, din relatia
D (u, v, w)
D (x, y, z) D (u, v, w)

= 1 observam ca
=1
D (u, v, w) D (x, y, z)
D (x, y, z)
probat si de transformarea inversa



u = zy

D
(u,
v,
w)

T 1 : v = x + y z =
=

D (x, y, z) 
w = zx


u
x
v
x
w
x

u
y
v
y
w
y

u
z
v
z
w
z

 

 
  0 1 1 
 
1 1  = 1.
= 1
 
1 0
1 



Observatie 6.8.5 Orice transformare regulata, ntr-un punct, este continua n acel punct.

Proprietatea ramne valabila si pentru o transformare regulata pe o multime.

Teorem
a 6.8.3 Iacobianul unei transformari regulate pe un domeniu D pastreaza semn

constant pe domeniul D.
Demonstratie. Iacobianul J este functie continua pe D, deci daca exista x, y D astfel nct
J (x) < 0 si J (y) > 0, atunci D astfel nct J () = 0, fapt ce contrazice ca f este transformare regulata.

6.9 Probleme rezolvate

6.9

105

Probleme rezolvate
Exercitiu 6.9.1 Pentru o firma functia de productie este f (K, L) = 5K 1/3 L2/3 , unde K este

capitalul fizic utilizat, iar L este forta de munca.

i) Sa se determine produsul marginal n raport cu forta de munca pentru K = 64 si
L = 125.
ii) Ce se ntmpla cu produsul marginal n raport cu forta de munca cnd:
1. creste numarul de lucratori?
2. creste capitalul?


Solutie. i) Produsul marginal n raport cu forta de munca este PML =

L1/3 , iar cnd K = 64 iar L = 125 rezulta

f
L

(K, L) =

10
3

K 1/3

f
10
8
(64, 125) =
641/3 1252/3 = .
L
3
3
2

1/3 L4/3 < 0. Astfel c

ii) 1. Diferentiem MPL n raport cu L si avem L2f (K, L) = 10
a
9 K
MPL descreste cnd forta de munca creste: se spune ca firma are "diminishing returns" la forta
de munca, daca capitalul este pastrat constant. Aceasta este adevarat pentru orice valori ale lui K
si L.
f
10
2/3 L1/3 > 0, relatie care
2. Diferentiind MPL n raport cu K obtinem K
L (K, L) = 9 K
spune ca produsul marginal n raport cu forta de munca creste cnd capitalul creste sau atunci
cnd capitalul creste un lucrator/lucratori suplimentar este mai productiv.

Exercitiu 6.9.2 Sa presupunem ca productia totala a unei ta ri este data de f (K, L) = AK L ,

unde K este capitalul, iar L este forta de munca. Daca L si K cresc dupa regula
L (t) = L0 ent iar K (t) = K0 emt
unde t este timpul, atunci sa se analizeze:
i) Care este rata de crestere a fortei de munca? Dar a capitalului?
ii) Care este rata de crestere a productiei?

Solutie. i) Avem
K
L
= nL0 ent si
= mK0 emt .
t
t
Astfel ca forta de munca este n crestere cu o rata proportionala constanta n, iar capitalul cu m.
ii) Aplicam chain rule
f 0
f 0
K (t) +
L (t) = AK 1 L mK + AK L 1 nL
K
L
= AK L m + AK L n = (m + n) f (K, L) .

f 0 (t) =

Asadar productia creste cu o rata proportionala constanta m + n.

Exercitiu 6.9.3 Venitul lunar V al unei firme este dat de o functie ce depinde de unitati ale

pretului iar pretul p este dat de o functie ce depinde de vnzarile lunare q. Daca q = 500 de
dp
unitati, dV
d p = 35, iar dq = 15, atunci:
i)

sa se interpreteze

dV
dp

si

dp
dq ;

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

106
ii)

sa se determine venitul marginal

dV
dq .

Solutie. i) Daca 500 de unitati sunt vndute

dV
dp

de pret daca pretul creste cu o unitate. Relatia

= 35 nseamna ca venitul va creste cu 35 unitati

dp
dq

reprezinta rata de schimb n pret n raport cu

dp
dq

= 15 spune ca pretul va scadea cu 15 unitati de pret

unitatile vndute astfel ca egalitatea
daca una sau mai multe unitati sunt vndute.
ii) Observam ca V este functie de q, iar q de p si deci aplicnd chain rule
dV d p
dV
=

= 35 (15) = 525.
dq
dq dq

Exercitiu 6.9.4 Fie f : R2+ R functia de productie Cobb-Douglas definita prin f (K, L) =

AK L unde A este parametrul de randament, f (K, L) denota nivelul de productie, K capitalul

fizic utilizat, iar L forta de munca, , (0, 1) sunt constante. n cazul n care produsul
marginal n raport cu forta de munca este 1, 3, iar produsul marginal n raport cu, capitalul
este 1, 5 sa se determine cu ct se schimba productia unei firme daca capitalul K se mareste
cu o unitate, iar forta de munca L scade cu o unitate.

Solutie. Din
f ' d f =

f
f
f
f
dL +
dK =
L +
K,
L
K
L
K

concludem ca
f
f
= 1, 3;
= 1, 5; K = 1 si L = 1 = f ' d f = 0, 2.
L
K
Exercitiu 6.9.5 Sa se studieze aplicabilitatea criteriului Schwarz pentru f : R2 R n a =

(0, 0) unde
(
f (x, y) =

y2 ln x y+y
2
0

daca y 6= 0,
daca y = 0.


Solutie. Observam ca f este continua pe R2 . Evident f este continua n orice punct x0 , y0


cu y0 6= 0. n punctele de
forma x0 , 0 functia f este de asemenea continua. Aratam
ca f


este continua si n x0 , 0 . Aceasta se reduce la a arata ca
lim f (x, y) = f x0 , 0 = 0.
(x,y)(x0 ,0)

ntr-adevar, se cunoaste ca lnt < t t > 1. Observam ca

s
s
2
p
x
x2
0 f (x, y) = 2y2 ln 1 + 2 2y2 1 + 2 = 2y x2 + y2
y
y
&
.(x,y)(x0 ,0)

si deci

lim

(x,y)(x0 ,0)

f (x, y) = 0 = f x0 , 0 . Pe de alta parte

f
(x, y) =
x

2xy2
,
x2 +y2

f
y 6= 0
si
(x, y) =
y
0, y = 0

y
2y ln x y+y
x2x
2
2 +y2 , y 6= 0,
0, y = 0.

6.9 Probleme rezolvate

Functiile

f
x

(x, y) si

f
y

107

(x, y) sunt derivabile partial pe R2 si

2 f
2 f
(x, y) =
(x, y) =
x y
y x

4x3 y

2
(x2 +y2 )

daca y 6= 0,
daca y = 0.

2
2
Observam ca xfy 1n , n1 = 1 1 6= 0 = xfy (0, 0) si deci
n
Asadar f nu ndeplineste ipotezele teoremei lui Schwartz.

2 f
x y

(x, y) nu este continua n (0, 0).

Exercitiu 6.9.6 Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, x2 ) =

x23xy
+y2
0

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .

Sa se arate ca fx0 (0, 0) si fy0 (0, 0) exista nsa f nu este diferentiabila n (0, 0).

Solutie. A arata ca f nu este diferentiabila n (0, 0) se reduce la a proba ca f nu este continua n

acest punct. De-a lungul dreptei y = x limita este
lim

f (x, x)

(x,x)(0,0)

3x2
2
(x,x)(0,0) 2x

lim

n timp ce de-a lungul dreptei y = x

3x2
lim
f (x, x)
lim
2x2

(x,x)(0,0)

lim

(x,y)(0,0)

= 32

(x,x)(0,0)

3
2

f (x, y) nu exista si deci f nu este continua n (0, 0) astfel ca, conform Teoremei

6.3.2, f nu este diferentiabila n (0, 0). Pe de alta parte

f (x, 0) f (0, 0)
00
f
(0, 0) = lim
= lim
=0
x0
x0 x
x
x
si
f
f (0, y) f (0, 0)
00
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y
y
y

Exercitiu 6.9.7 Fie p (0, ) s i f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

x p+1
x p +y p

daca
daca

(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0) .

(6.6)

Studiati continuitatea functiei f n origine si calculati derivatele partiale de ordinul nti ale
functiei f n punctul (0, 0).

Solutie. Se observa ca
 p+1 
 x


0 < | f (x, y)| =  p
x + yp 
&

 p+1 
x 
= |x|
|x p |
.

de unde

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) = f (0, 0) = 0 si deci f este continua n origine.

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

108

Calculul derivatelor partiale de ordinul nti n punctul (0, 0) este

p+1

x
f
f (x, 0) f (0, 0)
x p+1
p 0
(0, 0) = lim
= lim x
= lim p+1 = 1
x0
x0 x 0
x0 x
x
x0
0
f (0, y) f (0, 0)
f
yp 0
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y 0
y
y0

n plus, observam ca f : R2 R definita prin (6.6) nu este diferentiabila n (0, 0). ntr-adevar,
f
f
a ca
x (0, 0) = 1, iar y (0, 0) = 0 rezult


(x, y) = p
x 2 + y2


x p+1
xy p
p
=

x
xp + yp
x2 + y2 (x p + y p )
n

n coordonate polare. Expresia (xn , yn )

ap
(1+a p ) 1+a2

pentru (xn , yn ) =

1 a
n, n

, a R fapt ce

demonstreaza ca f nu este diferentiabila n (0, 0). O discutie similara are loc pentru p 6= 1.
Exercitiu 6.9.8 al lui Cauchy. Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

xy xx2 y
+y2
0

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .

Sa se arate ca f este diferentiabila pe R2 si ca

2 f (0,0)
x y

2 f (0,0)
x y .

6=

Solutie. Observam ca
f
x

(x, y) =

y(x4 +4x2 y2 y4 )
2
(x2 +y2 )

si

f
y

(x, y) =

x(x4 +4x2 y2 +y4 )

2

(x2 +y2 )

pentru (x, y) 6= (0, 0) .

Mai mult,


 4


2


 y x4 + 4x2 y2 y4

2x + 4x2 y2 + 2y4 
 f

x 2 + y2




= 2 |y|
= 2 |y|
 |y|
 x (x, y) = 

(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2





2


 2x4 + 4x2 y2 + 2y4 
 x x4 + 4x2 y2 + y4

 f

x 2 + y2






= 2 |x|
 |x| 
 = 2 |x|
 y (x, y) = 



(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
din care deducem ca xf (0, 0) si

f
x

(0, 0) sunt functii continue n (0, 0).Acum, daca(a, b)

atunci pe o vecinatate sferica a punctului (a, b) cu raza r 0, a2 + b2 functia

f admite derivate partiale de ordinul unu continue fiind functie elementara. Am argumentat ca
f
f
2
a f este
x (x, y) s i y (x, y) sunt functii continue pe R , iar conform Teoremei 6.3.4 deducem c
2
diferentiabila pe R . Evident

R2 \ {(0, 0)}

f
f (x, 0) f (0, 0)
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0 si
(0, 0) = lim
=0
x0
y0
x
x
y
y
De asemenea, exista pe R2 derivatele partiale de ordinul al doilea, nsa
f

(0, y) x (0, 0)
2 f
2 f
y (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim x
= 1 6=
(0, 0) = lim
= 1.
y0
x0
y x
y
x y
x

6.9 Probleme rezolvate

109

Exercitiu 6.9.9 Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

x3 yxy3
x2 +y2

pentru (x, y) 6= (0, 0)

pentru (x, y) = (0, 0)

Sa se arate ca f este continua pe R2 , sa se calculeze fx0 (0, 0), fy0 (0, 0) si sa se verifice ca
00 (0, 0) 6= f 00 (0, 0). Se contrazice teorema lui Schwartz?
fxy

yx
Solutie. f este elementara pe R2 \ {(0, 0)} deci este continua si indefinit derivabila partial. Pentru
a arata ca f este continua n origine, este suficient de observat ca:
 3 
 3
 3
    
x y
xy 
x y xy3  x3 y + xy3 
| f (x, y)| =

= 2
+ 2
2
2
2
2
2
x +y
x +y
x +y
x + y2
 3   3
x y xy 

+ 2 = 2 |xy|
x2
y
deci

lim

(x,y)(0,0)

f (x, y) = 0 = f (0, 0). Apoi

f
f (x, 0) f (0, 0)
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0 si
(0, 0) = lim
= 0.
x0
y0
x
x
y
y
n punctele (x, y) 6= (0, 0) avem
x4 y + 4x2 y3 y5 f
x5 4x3 y2 xy4
f
s

i
,
(x, y) =
(x,
y)
=
x
y
(x2 + y2 )2
(x2 + y2 )2
respectiv
f

(0, y) x (0, 0)
2 f
y 0
(0, 0) = lim x
= lim
= 1
y0
y0
y x
y
y
2 f
x0
x (x, 0) y (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
= 1.
x0
x2 0 y
x y
x
2

n concluzie, yfx (0, 0) 6= xfy (0, 0). Nu se contrazice teorema lui Schwartz, deoarece derivatele
partiale de ordinul doi ale lui f nu sunt continue n vecinatatea lui (0, 0).
2
2
Exercitiu 6.9.10 Sa se scrie

diferentiala de ordinul unu pentru functia f : R R definita

prin f (x, y) =

xy, x y n punctul curent.

Solutie. Notam

xy
f
(x,
y)
=
1

si
=

f2 (x, y) = x y

f1
x
f1
y
f2
x
f2
2

(x, y) =
(x, y) =

y
1
2
x
q
1
x
2
y

(x, y) = 1
(x, y) = 1

si obtinem
 r

 r

 r

r
1 y
1 x
1 y
1 x
d f (x, y) =
, 1 dx +
, 1 dy =
dx +
dy, dx dy .
2 x
2 y
2 x
2 y

Capitolul 6. Derivabilitate s i diferentiabilitate

110

Exercitiu 6.9.11 Fie f : R2 R definita prin f (x, y) = e2x+y . Sa se calculeze d 2 f (2, 1).

Solutie. Efectund calculele se obtine

fx0 (x, y) = 2e2x+y
fy0 (x, y) = e2x+y
fx002 (x, y) = 4e2x+y

fy002 (x, y) = e2x+y

00 (x, y) = 2e2x+y
fxy
00
fyx (x, y) = 2e2x+y .

Se cunoaste ca
2

d f (a, b) =
=

fx002 (x, y)
00 (x, y)
fyx

00 (x, y)
fxy
fy002 (x, y)


dx
dx dy
dy


00
00
fx002 (a, b) (x a)2 + fxy
(a, b) + fyx
(a, b) (x a) (y b) + fy002 (a, b) (y b)2 .



Asadar
d 2 f (2, 1) = 4e5 (x 2)2 + 4e5 (x 2) (y 1) + e5 (y 1)2 .

Exercitiu 6.9.12 Fie f : R2 R definita prin

f (x, y) = x cos y + y sin x.

Sa se calculeze d 2 f 4 , 3 .

Solutie. Aplicnd formulele de derivare, avem

fx0 (x, y) = cos y + y cos x
fy0 (x, y) = x ( sin y) + sin x
fx002 (x, y) = y sin x

fy002 (x, y) = x cos y

00 (x, y) = sin y + cos x
fxy
00 (x, y) = sin y + cos x.
fyx

Asadar
 
,
4 3



2





2
= sin
x
+ 2 cos sin
x
y
cos
y
3
4
4
4
3
4
3
4
3
3


!






2
2

1
2
2
3
=
x
+2

x
y

y
.
3 2
4
2
2
4
3
42
3
d2 f

7. Extreme f
ar
a leg
aturi

7.1

Puncte de extrem local. Puncte stationare

Fie A R p , f : A R, f (x1 , ..., x p ), x = (x1 , ..., x p ) si a = (a1 , ..., a p ) un punct din A.
Definitie 7.1.1 Vom spune ca f are o valoare maxima (respectiv minima) M (respectiv m) n

punctul x0 A daca f (x0 ) = M (respectiv f (x0 ) = m) si

M f (x) (respectiv m f (x) ) pentru orice x n A.
Daca exista x0 cu proprietatea din definitia anterioara el se numeste punct de maxim global
(respectiv de minim global), n ordine, pentru a-l distinge de punctul de maxim local (respectiv
de minim local) din definitia urmatoare.
Definitie 7.1.2 Se spune ca a este un punct de maxim (minim) local pentru f daca exista o
vecinatate V a punctului a astfel nct

f (x) (respectiv ) f (a) pentru orice x V A

are loc.
Vom spune puncte de extrem global atunci cnd ne referim la o valoare a lui f , care este fie
un maxim global fie un minim global, iar punct de extrem local atunci cnd ne referim la un
element care este fie un maxim local, fie minim local.
Suntem n masura sa enunta m:
Teorem
a 7.1.1 Teorema punctelor de extrem global. Presupunem A este o multime

nchisa si marginita a lui Rn . Daca f este continua pe A, atunci f are un punct de maxim
global si un punct de minim global pe A.
Definitie 7.1.3 Un punct a A se numeste punct stationar (critic) pentru f daca f este

diferentiabila n a si d f (a) = 0, deci fx0k (a) = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., p.

n cele ce urmeaza vom da un criteriu pentru localizarea punctelor de extrem local si pentru
a le clasifica n situatia n care le gasim.

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

112

Teorem
a 7.1.2 Pierre de Fermat, 1601-1665. Daca A este multime deschisa, iar f este

diferentiabila n punctul a A, care este un punct de extrem local pentru f , atunci a este punct
stationar pentru f .
Demonstratie. Demonstram teorema pentru cazul particular f : A R2 R, f (x, y). Presupunem ca f este diferentiabila n punctul (a1 , a2 ) A si consideram, functia partiala (x) =
f (x, a2 ) definita pe multimea
Ea2 = { x| x R, (x, a2 ) A} .
Observam ca este derivabila n punctul a1 , 0 (a1 ) = fx0 (a1 , a2 ) , iar a1 este punct de extrem al
acestei functii si punct interior al multimii Ea2 , deci, conform Teoremei Fermat pentru functii de
o variabila reala, avem 0 (a1 ) = 0 adica fx0 (a1 , a2 ) = 0. n mod analog se arata ca fy0 (a1 , a2 ) = 0.
Observatie 7.1.1 Reciproca teoremei este falsa. Contraexemplu,

f : R p R definita prin f (x1 , ..., x p ) = x1 ... x p .

ntr-adevar, punctul a = (0, ..., 0) este evident critic, dar nu este punct de extrem local pentru
f deoarece diferenta
f (x1 , ..., x p ) f (0, ..., 0) = x1 ... x p
nu are semn constant pe vreo vecinatate ce contine (0, ..., 0).
Rezultatele introduse ne ajuta sa identificam punctele (valorile) de extrem. Amintim ca,
n cazul functiilor de o variabila reala, unul din cele mai importante moduri de a identifica
punctele de extrem local este studiul derivatei de ordinul doi. n cele ce urmeaza vom vedea ca
un rationament similar are loc pentru functii de mai multe variabile reale.
Teorem
a 7.1.3 Fie a Int (A) un punct critic al lui f cu proprietatea ca derivatele partiale de

ordinul doi exista si sunt continue ntr-o vecinatate V a lui a. Notam prin
00

fx2 (a) ... fx001 x p (a)

1

...
...
...
H f (a) =

fx00p x1 (a) ... fx002 (a)

p

matricea hessiana asociata lui f n punctul a si consideram

 00

 f 2 (a) fx00 x (a) 


1
2
1 (a) = fx002 (a) , 2 (a) =  00x1
 , ..., p (a) = det H f (a) .
00
 fx2 x1 (a) fx2 (a) 
2

Urmatoarele sunt adevarate:

i) daca 1 (a) > 0, 2 (a) > 0, ..., p (a) > 0 ,atunci x = a este un punct de minim local,
ii) daca 1 (a) < 0, 2 (a) > 0, ..., (1) p p (a) > 0, atunci x = a este un punct de maxim
local;
iii) distingem cazurile: n = 2 si 2 < 0 n care x = a nu este un punct de extrem local,
ci punct sa (adica un punct cu proprietatea ca n orice vecinatate a punctului critic a exista
punctele x, y astfel nct f (x) < f (a) < f (y)) si caz n 3 n care daca i (a) 6= 0 pentru orice
i = 1, ..., p si i), ii) sunt false, atunci x = a nu este punct sa;
iv) daca i), ii) si iii) sunt false nu se poate decide natura punctului cu ajutorul minorilor

7.1 Puncte de extrem local. Puncte stationare

113

principali, iar pentru a evalua semnul diferentei f (x) f (a) se aplica o dezvoltare Taylor de
ordin superior sau direct definitia.
Exercitiu 7.1.1 Sa se determine punctele de extrem ale functiei f : R p R definita prin

h
i2/3
f (x) = (x1 + a)2 + ... + (x p + a)2
cu a R si x = (x1 , ..., x p ) .


Solutie. Determinam punctele stationare

0
fx1 (x1 , ..., x p ) = 0
...
0
fx p (x1 , ..., x p ) = 0.
Pentru (x1 , ..., x p ) 6= (a, ..., a) rezulta

4(x1 +a)

=0

3 3 (x1 +a)2 +...+(x p +a)2

...

4(x p +a)

= 0.
3
2
2
3

(x1 +a) +...+(x p +a)

Evaluam derivatele partiale n punctul (x1 , ..., x p ) = (a, ..., a)

(x1 + a)4/3
f (x1 , a, ..., a) f (a, ..., a)
= lim
=0
xa x1 + a
x1 a
x1 + a
...
(x p + a)4/3
f (x p , a, ..., a) f (a, ..., a)
= lim
= 0.
fx0 p (a, ..., a) = lim
xa x p + a
x p a
xp + a
fx01 (a, ..., a) =

lim

Observam ca 1 , ... , p R si : R p R definita de

h
i1/6
(x1 , ..., x p ) = (x1 + a)2 + ... + (x p + a)2
continua si nula n (a, ..., a) astfel nct
f (x) f (a, ..., a) = 1 (x1 a) + ... + p (x p a) + (x) dE ((a, .., a) , (x1 , ..., x p )) ,
adica f este diferentiabila n (a, ..., a) si deci (a, ..., a) este punct critic.
Verificam daca f admite derivate partiale de ordinul doi, continue pe o vecinatate a lui
(a, ..., a). Cum
4(x1 +a)

0 (x , a, ..., a) f 0 (a, ..., a)

3
f
1
3
(x1 +a)2
x
x
1
fx002 (a, ..., a) = lim 1
= lim
1
x1 a x1 + a
x1 a
x1 + a
4
1
=
lim q
=
/R
x
a
3 1
3
(x1 + a)2

deducem ca f nu admite derivata partiala de ordinul doi n raport cu x n (a, ..., a) si prin
urmare nu se poate aplica algoritmul cu i (i = 1, ..., p). Pe de alta parte, apelnd la definitie
f (x1 , ..., x p ) f (a, ..., a) pentru orice (x1 , ..., x p ) R p se obtine ca (a, ..., a) este punct
de minim (chiar global).
Este important sa retinem:

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

114

Teorem
a 7.1.4 Fie forma patratica q : A R p R, q (x) = xH f (a) xT , a = (a1 , ..., a p )

Int (A) si x = (x1 , ..., x p ) A\ {(0, ..., 0)}. Urmatoarele sunt adevarate
i) r (a) > 0 pentru fiecare r = 1, ..., p q este pozitiv definita (echivalent xH f (a) xT >
0) ;
ii) (1)r r (a) > 0 pentru fiecare r = 1, ..., p q este negativ definita (echivalent
xH f (a) xT < 0);
iii) daca r (a) 0 pentru fiecare r = 1, ..., p, atunci q este pozitiv semidefinita (echivalent xH f (a) xT 0);
iv) daca (1)r r (a) 0 pentru fiecare r = 1, ..., p, atunci q este negativ semidefinita
(echivalent xH f (a) xT 0);
v) q este nedefinita daca i)-iv) sunt simultan false.
Definitie 7.1.4 Spunem ca H f este pozitiv definita daca forma patratica asociata ei este pozitiv

definita. Analog negativ definita, pozitiv semidefinita, negativ semidefinita sau nedefinita.
Suntem n masura sa enunta m axioma II a functiei de productie.

7.2

Functia de productie - axioma II

A doua axioma de baza afirma ca exista o regiune relevanta, notata R, o submultime convexa a
regiunii economice, n care matricea hessiana a functiei de productie este negativ definita. Cu
alte cuvinte, n termeni matematici aceasta nseamna
(x1 ...x p ) H f (x1 , ..., x p ) (x1 ...x p )T < 0, (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0) .
n aceasta regiune relevanta multimile de productie:



x = (x1 , ..., x p ) I  f (x1 , ..., x p ) q0
sunt convexe pentru orice numar real ne-negativ q0 . De asemenea, n aceasta regiune relevanta,
avem:
2 f

2 f

(x)
=
(MP
(x))
<
0,
...
,
(x) =
(MPp (x)) < 0.
1
2
2
x1
xp
xp
x1
inegalitati ce reprezinta legea de diminuare descrescnda: cu ct mai mult si mai mult adaugam
la o intrare dar pastrnd la valori fixe ceilalti factori de intrare, n cele din urma regiunea n cauza
este atinsa, unde produsul marginal al intrarilor descreste.
Conform celor doua axiome ale functiei de productie exista o regiune convexa a spatiului
intrarilor numita regiune relevanta si notata R, definita prin:
R = {(x1 , ..., x p ) I |MP (x1 , ..., x p ) 0 } , H (x) negativ definita.
Un principiu economic care afirma ca n timp ce crestem un factor de productie (intrare) si
pastram alte intrari la acelasi nivel, aceasta modificare va creste nivelul initial de productie,
cresterea suplimentara n aceasta intrare va avea un efect limitat, si n cele din urma niciun efect
sau un efect negativ, asupra iesirilor. Legea de diminuare a productivitatii marginale ne ajuta n a
explica de ce cresterea productiei nu este ntotdeauna cel mai bun mod de a creste profitabilitatea.
Ca o concluzie, legea de diminuare a productivitatii marginale ne arata ca n loc sa continuam
cresterea aceleiasi intrari, ar fi mai bine sa ne oprim la un anumit prag, crescnd o alta intrare,

7.3 Functia de utilitate

115

sau sa producem alt produs sau serviciu suplimentar sau diferite alte produse pentru a maximiza
profitul.
Desi am reusit sa dam un raspuns matematic al cresterii sigure a productiei, este sugestiv
sa ne ntrebam daca aceasta crestere trebuie sa continue la nesfrsit sau mai exact cnd stopam
aceasta crestere. Desigur, ceea ce producem consuma cumparatorul care are preferinte distincte
de la individ la individ. Raspunsul la aceasta ultima ntrebare este dat, n parte, de analiza
functiei de utilitate, ce va fi prezentata n cele ce urmeaza si de contextul altor discipline avnd
un caracter economic, ce nu vor face obiectul prezentei expuneri.

7.3

Functia de utilitate
Analiza activitatilor economice din gospodarie, adica a oricarui grup de persoane ce produce
venituri astfel nct sa cumpere si consume bunuri si servicii, vor fi tratate matematic prin
alegerea unui anumit element din "spatiul produselor". Un produs (sau marfa) este un anumit
bun sau serviciu livrate la un anumit moment si la o anumita locatie.
Presupunnd ca exista un numar finit, n, de produse disponibile, cantitatea fiecarei marfi
achizitionate de catre gospodarie este rezumata de vectorul de consum
x = (x1 , ..., x p ) ,
unde x j este a ja ( j = 1, 2, ..., p) cantitate a marfii cumparata de gospodarie.
Daca, n plus, fiecare produs este perfect divizibil, astfel nct orice cantitate ne-negativa
poate fi achizitionata, marfurile sunt vectori n spatiul marfurilor
C = {x = (x1 , ..., x p ) R p |x1 0, ..., x p 0 } .
Astfel, spatiul marfurilor este orthantul ne-negativ al spatiului Euclidian R p , o multime nchisa,
convexa.
O functie de utilitate atribuie fiecarui punct (vector) x C, un numar real u (x1 , ..., x p ), care
masoara gradul de satisfactie sau de utilitate al consumatorului, dat de vectorul de consum x.
n general, se va presupune ca functia de utilitate admite derivate partiale continue. Functia
de utilitate trebuie sa ndeplineasca doua axiome.
Prima axioma presupune ca toate derivatele partiale de ordinul 1 ale functiei de utilitate,
numite utilitati marginale, sunt pozitive


notam
u
u
u
u
definitie
(x) = Mu (x) =
(x) , ...,
0 echivalent
(x) i = 1, n.
x
x1
xp
xi
Astfel, n fiecare punct din spatiul marfurilor, crescnd consumul oricaror marfuri si pastrnd
consumul oricarei marfi constant, creste gradul de satisfactie

Mu1 (x) =

u
u
(x) 0, ... , Mu p (x) =
(x) 0.
x1
xp

Daca u (x1 , ..., x p ) este functia utilitate, atunci derivata partiala xui x1 , ..., xp se numeste utilitatea


marginala a marfii i n punctul x1 , ..., xp adus de o unitate suplimentara de bun atunci cnd
cantitatile consumate din celelalte bunuri ramn constante.
Presupunnd u () admite derivate partiale de ordinul 2 continue urmatoarea axioma, impune
ca matricea hessiana a derivatelor de ordinul 2 sa fie negativ definita
(x1 ...x p ) Hu (x1 , ..., x p ) (x1 , ..., x p )T < 0, (x1 , ..., x p ) 6= (0, ..., 0)

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

116

implicnd ca functia de utilitate este strict concava. n particular

2u
2u
2u
(x) < 0
(x)
<
0,
(x)
<
0,
...,
x2p
x12
x22
astfel ca utilitatea marginala a oricarei marfi descreste pe masura ce bunul este consumat din ce
n ce mai mult, presupunere cunoscuta ca legea lui Gossen.
Observam ca analiza functiei de utilitate este similara celei a functiei de productie.

7.4

Metoda celor mai mici p

atrate
n cazul a N perechi de valori (xi , yi ) (i = 1, ..., N) obtinute n urma masuratorilor unei marimi
f (x) se obtine o tabela de valori de forma
xi
yi

x1
y1

x2
y2

x3
y3

...
...

xN
yN

unde yi = f (xi ), i = 1, ..., N. Perechile (xi , yi ) formeaza o multime de puncte care poate sa nu
aiba o forma anumita sau poate sa verifice ecuatia unei curbe. Presupunem ca multimea de
puncte aproximeaza o dreapta. Este util de stiut ct de mult se abate graficul functiei f de la o
dreapta. Daca dreapta y = ax + b ar trece prin punctele (xi , yi ) (i = 1, ..., N), atunci am avea
yi ax b = 0 pentru orice i = 1, 2, ..., N.
n general acest fapt nu se poate realiza si este necesara impunerea conditiei ca expresiile
yi ax b sa fie "simultan mici", n sensul ca
N

E (a, b) = (yn axn b)2 (numita suma patratelor erorilor)

n=1

(7.1)

sa fie minima. Metoda celor mai mici patrate consta n determinarea parametrilor a si b cu
aceasta proprietate. Privim astfel E (a, b) ca pe o functie de doua variabile careia dorim sa-i
determinam punctul de minim local. Astfel:
Determinam punctele critice rezolvnd sistemul
 0
Ea (a, b) = 0
Eb0 (a, b) = 0
echivalent cu
N

2 [yi (axi + b)] (xi ) = 0

i=1

2 [yi (axi + b)] (1) = 0

i=1

obtinem dupa calcule sistemul





N
N
N

2 a+

i b = xi yi
i
i=1
i=1


i=1 
N
N
N

xi a + 1 b = yi

i=1

i=1

i=1

care se poate scrie matriceal, astfel

N

N
 
2

x
y
i i
i=1 i i=1 i a

= i=1N
N

.
N
b
xi 1
yi
i=1

i=1

(7.2)

(7.3)

i=1

Daca (a0 , b0 ) este punctul critic determinat rezolvnd sistemul (7.2) sau (7.3) se verifica, folosind
matricea hessiana, ca, (a0 , b0 ) este punct de minim local pentru E (a, b).


7.4 Metoda celor mai mici patrate

117

Observatie 7.4.1 Dreapta y = a0 x + b0 se mai numeste dreapta de regresie. Ea "mediaza"

printre punctele Mi (xi , yi ), 1 i N. Este de remarcat si ca a0 x + b0 este un polinom de

gradul unu.
Observatie 7.4.2 Daca notam

 
1
y1
a
... , c =
si y = ...
b
1
yN

x1
A = ...
xN

atunci sistemul (7.3) este echivalent cu AT A c = AT y.
Exercitiu 7.4.1 Volumul vnzarilor n primele 6 luni ale anului la un articol de uz caznic este

dat de tabelul urmator

luna
volumul vnzarilor

1
90

2
98

3
102

4
104

5
110

6
112

Sa se determine dreapta de regresie si sa se faca o prognoza pentru luna urmatoare.

Solutie. Organizam datele astfel

xi

L1
2

L2
1

L3
0

L4
1

L5
2

L6
3

yi

90

98

102

104

110

112

L7
4

...

' 117
...

Valorile pentru xi (i = 1, 2, ..., 6) au fost considerate tinnd cont ca lunile sunt consecutive. Pentru
scrierea sistemului (7.2) alcatuim tabelul
yi
90
98
102
104
110
112

xi2
4
1
0
1
4
9

1
2
3
4
5
6

xi
2
1
0
1
2
3
6

N=6

xi = 3

yi = 616

xi yi = 382

i=1

xi yi
180
98
0
104
220
336

i=1

i=1

xi2 = 19

i=1

Sistemul (7.2) din care determinam a si b este


148
10558
19a + 3b = 382
= a =
si b =
.
3a + 6b = 616
35
105
10558
Asadar, dreapta de regresie este y = 148
atoare este
35 x + 105 , iar prognoza pentru luna urm
10558
y (4) = 148

4
+
'
117.
35
105
De asemenea, remarcam ca, erau simplificate calculele daca am fi considerat tabelul de valori

xi
yi

L1
5
90

L2
3
98

L3
1
102

L4
1
104

L5
3
110

L6
5
112

L7
7

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

118

Observatie 7.4.3 Metoda celor mai mici patrate se extinde astfel: pentru aceeasi tabela de

date cautam parametrii reali c1 , c2 , ... , ck si o curba de ecuatie y = (x, c1 , c2 , ..., ck ) care sa
"medieze" printre punctele Mi (xi , yi ), 1 i N. Se formeaza expresia
N

E (c1 , c2 , ..., ck ) = (yi (xi , c1 , c2 , ..., ck ))2

i=1

si se pun conditiile necesare de minim Ec0 i (c1 , c2 , ..., i, ..., ck ) = 0, 1 i k, determinnd astfel
valorile lui c1 , c2 , ..., ck .
Observatie 7.4.4 Aceasta metoda de aproximare a functiei f se mai numeste ajustare, iar

functia se numeste curba sau functia de ajustare. Pentru:

(x) = c1 + c2 x + c3 x2
avem ajustare parabolica,
(x) = c1 (c2 )x , c1 ,c2 > 0
avem ajustare exponentiala, iar prin logaritmare se obtine ln (x) = ln c1 + x ln c2 , adica tot o
ajustare liniara
(x) = c1 +

c2
x

avem ajustare hiperbolica, iar cu notatia z =

7.5

1
x

se ajunge la o ajustare liniara.

Calculul functiei de productie Cobb-Douglas

Consideram functia de productie de tip Cobb-Douglas
f (K, L) = BK L cu B, , > 0
unde
f (K, L) da nivelul de productie (de exemplu valoarea monetara a tuturor bunurilor produse
ntr-un an);
K este factorul de productie capital (de exemplu valoarea monetara a tuturor masinariilor,
echipamentelor si cladirilor);
L este factorul de productie munca (numarul total al persoanelor exprimate n ore lucrate
pe an);
B, , sunt constante ce se determina n baza unor date statistice referitoare la f (K, L), K
si L.
Este de mentionat ca si masoara proportia din productia totala (iesirea) care este generata
de capital, respectiv munca. Se observa ca, n situatia,
+ = 1 = f (2K, 2L) = B (2K) (2L) = 2+ BK L = 2 f (K, L) ,
relatie care se interpreteaza astfel: dublnd capitalul si forta de munca se va dubla si productia
situatie caracterizata de faptul ca f (K, L) are revenire constanta la scala. Analog se discuta
cazurile + < 1 si + > 1.
Constanta B = f (K, L) /K L afirma ca parametrul B reprezinta o masura mai buna a
productivitatii comparativ cu fK0 (K, L) si fL0 (K, L) care evidentiaza productivitatile partiale ale

7.5 Calculul functiei de productie Cobb-Douglas

119

factorilor de productie munca si capital. Logaritmnd n expresia f (K, L) = BK L obtinem o

expresie frecvent utilizata n analizele econometrice, att pentru estimarea exponentilor si ,
ct si pentru aprofundarea analizei:
ln f (K, L) = ln B + ln K + ln L.
Fie 0 < , 1. De remarcat este si faptul ca, la cresterea cu un procent a capitalului (respectiv
a fortei de munca), productia f (K, L) se mareste cu % (respectiv %) deci cu mai putin de un
procent (ntruct , 1).
Acest aspect se datoreaza faptului ca si pot fi asimilate si unor coeficienti de elasticitate.
ntr-adevar, elasticitatea n raport cu forta de munca se defineste prin
E f ,L =

L fL0 (K, L) LB K L 1
=
=
f (L, K)
BK L

iar n raport cu, capitalul

E f ,K =

K fL0 (K, L) KBK 1 L

=
=
f (L, K)
BK L

dupa simplificari.
Mai mult, cresterea cu un procent a parametrului B asigura cresterea productiei tot cu 1%.
Datele statistice ce se vor analiza sunt bazate pe masuratori ale economiei Statelor Unite ale
Americii ntre anii 1899 si 1922, avnd ca an de referinta anul 1899, an n care lui f (K, L), L, K
i s-a atribuit fiecaruia valoarea 100, iar datele pentru restul anilor sunt exprimate ca procente ale
datelor din anul 1899.
An
1899
1900
1901
1902
1903
1904
1905
1906
1907
1908
1909
1910
1911
1912
1913
1914
1915
1916
1917
1918
1919
1920
1921
1922

f (K, L)
100
101
112
122
124
122
143
152
151
126
155
159
153
177
184
169
189
225
227
223
218
231
179
240

L
100
105
110
117
122
121
125
134
140
123
143
147
148
155
156
152
156
183
198
201
196
194
146
161

K
100
107
114
122
131
138
149
163
176
185
198
208
216
226
236
244
266
298
335
366
387
407
417
431

x = ln L
4, 6052
4, 6540
4, 7005
4, 7622
4, 8040
4, 7958
4, 8283
4, 8978
4, 9416
4, 8122
4, 9628
4, 9904
4, 9972
5, 0434
5, 0499
5, 0239
5, 0499
5, 2095
5, 2883
5, 3033
5, 2781
5, 2679
4, 9836
5, 0814

y = ln K
4, 6052
4, 6728
4, 7362
4, 8040
4, 8752
4, 9273
5, 0039
5, 0938
5, 1705
5, 2204
5, 2883
5, 3375
5, 3753
5, 4205
5, 4638
5, 4972
5, 5835
5, 6971
5, 8141
5, 9026
5, 9584
6, 0088
6, 0331
6, 0661

z = ln f (K, L)
4, 6052
4, 6151
4, 7185
4, 8040
4, 8203
4, 8040
4, 9628
5, 0239
5, 0173
4, 8363
5, 0434
5, 0689
5, 034
5, 1761
5, 2149
5, 1299
5, 2417
5, 4161
5, 4250
5, 4072
5, 3849
5, 4424
5, 1874
5, 4806

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

120

n baza datelor strnse Cobb si Douglas au observat ca acestea pot fi reprezentate printr-o functie
de productie de forma
f (K, L) = BK L
n care B, , se pot determina prin metoda celor mai mici patrate, astfel:
Etapa 1: Logaritmam f si obtinem
ln f (K, L) = ln B + ln K + ln L.
Notam z = ln f , x = ln L, y = ln K, iar a = ln B si avem urmatoarea relatie z = a + x + y ntre
a, , nca nedeterminate. Intuitiv, daca ne referim la faptul ca f este functie de K si L graficul
lui ln f (K, L) este o curba n spatiu.
Etapa 2: Scriem
A=

1 x y

unde "1" reprezinta vectorul coloana cu toate componentele 1, "x" reprezinta vectorul coloana
format cu valorile x = ln L, iar y reprezinta vectorul coloana alcatuit din valorile z = ln f (K, L).
Asadar

A=

1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1

4, 6052
4, 6540
4, 7005
4, 7622
4, 8040
4, 7958
4, 8283
4, 8978
4, 9416
4, 8122
4, 9628
4, 9904
4, 9972
5, 0434
5, 0499
5, 0239
5, 0499
5, 2095
5, 2883
5, 3033
5, 2781
5, 2679
4, 9836
5, 0814

4, 6052
4, 6728
4, 7362
4, 8040
4, 8752
4, 9273
5, 0039
5, 0938
5, 1705
5, 2204
5, 2883
5, 3375
5, 3753
5, 4205
5, 4638
5, 4972
5, 5835
5, 6971
5, 8141
5, 9026
5, 9584
6, 0088
6, 0331
6, 0661

Sistemul asociat lui z = a + x + y este

a
A = z

7.6 Probleme rezolvate

iar ecuatia normala

a
AT A = AT z.

121

(7.4)

Folosind un algoritm informatic, se observa ca

24, 0000 119, 3311 128, 5556

121, 8561
AT A = 119, 3311 594, 2757 641, 1346 si AT z = 607, 0907 .
128, 5556 641, 1346 693, 4555
655, 4095
Din sistemul (7.4) va rezulta a = 0, 692, = 0, 7689 si = 0, 2471. Astfel, B = ea = 0, 9331.
Notam ca + = 1, 016, adica o valoare foarte apropiata de + = 1. Din acest motiv, este
presupus ca + = 1 n modelul Cobb-Douglas cnd ne referim la probleme de economie.
Astfel, functia de productie n cazul datelor de mai sus o vom lua tinnd cont de semnificatia lui
B, si : f (K, L) = 1.01K 0,75 L0,25 .
Exercitiu 7.5.1 n modelul Cobb-Douglas f (K, L) = 1.01K 0,75 L0,25 sa se calculeze productia

pentru anii 1910 si 1920.

Solutie. Observam ca
f (147, 208) = 1.01 (147)0,75 (208)0,25 ' 161, 9
f (194, 407) = 1.01 (194)0,75 (407)0,25 ' 235, 8
valori destul de apropiate de datele reale 159 si 231 din tabel.

7.6

Probleme rezolvate
Exercitiu 7.6.1 Sa se scrie algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale functiei

f (x, y) = ... ce ndeplineste conditiile Teoremei 7.1.3.

Solutie. Determinam punctele critice
 0
fx (x, y) = 0
fy0 (x, y) = 0

(7.5)

=punctul critic A0 (x0 , y0 ) sau mai multe puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 ), A2 (x2 , y2 ),
A3 (x3 , y3 ).
Stabilim daca punctele critice sunt de extrem local. Scriem matricea hessiana
!
00 (x, y)
fx002 (x, y)
fxy
H f (x, y) =
.
00 (x, y)
fy002 (x, y)
fyx
Discutie:
Stabilim daca A0 (x0 , y0 ) este punct de extrem local. Acest raspuns este dat de unul din
punctele a), b), c) si d) urmatoare:
a) Daca
 00

00 (x , y ) 
 f 2 (x0 , y0 ) fxy
0 0 
00
x

1 (A0 ) = fx2 (x0 , y0 ) > 0 si 2 (A0 ) =  00
>0
fyx (x0 , y0 ) fy002 (x0 , y0 ) 
atunci A0 (x0 , y0 ) este punct de minim local.

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

122

b) Daca 1 (A0 ) = fx002 (x0 , y0 ) < 0 si 2 (A0 ) > 0 ,atunci A0 (x0 , y0 ) este punct de maxim
local.
c) Daca 2 (A0 ) < 0 = A0 (x0 , y0 ) este punct sa.
d) Daca 2 (A0 ) = 0, atunci nu se poate decide natura punctului cu ajutorul minorilor
principali iar pentru a evalua semnul diferentei f (x1 , x2 ) f (a, b) se aplica o dezvoltare Taylor
de ordin superior sau direct definitia.
Comentariu. Daca sistemul are si alte puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 ), A2 (x2 , y2 ),
A3 (x3 , y3 ) se face discutia pentru fiecare punct n parte.
Exercitiu 7.6.2 Sa se determine punctele de extrem ale functiei

f : R R, f (x, y) = x3 + y3 3x 12y + 1.


Solutie. Calculam derivatele partiale si le egalam cu zero



fx0 (x, y) = 3x3 3 = 0

=
fy0 (x, y) = 3y2 12 = 0

x2 1 = 0
y2 4 = 0.

Sistem cu solutia x1,2 = 1, y1,2 = 2. Obtinem urmatoarele puncte stationare: A1 (1, 2),
A2 (1, 2), A3 (1, 2), A4 (1, 2).
Calculam derivatele partiale de ordinul II: f x2 (x, y) = 6x, f xy (x, y) = 0 = f yx (x, y) , iar
f y2 (x, y) = 6y.
Scriem matricea hessiana


6x 0
H f (x, y) =
.
0 6y
Pentru

A1 (1, 2) = H f (A1 ) =

6 0
0 12


=

1 = 6 > 0
2 = 72 > 0

= A1 este punct de minim.

Pentru

A2 (1, 2) = H f (A2 ) =

6
0
0 12


si

1 = 6 > 0
2 = 72 < 0

= A2 nu este punct de extrem, ci punct sa. Analog, A3 (1, 2) este punct sa, iar A4 (1. 1)
este punct de maxim.
Exercitiu 7.6.3 Daca f : R2 R este definita prin f (x, y) = xy (1 x y) , atunci

a) sa se calculeze lim(x,y)(0,1) f (x,y)

x ;
b) folosind definitia derivatelor partiale, sa se calculeze hessiana H f (2, 1) R2 ;
c) sa se determine extremele functiei f .
Solutie. a) Avem
lim

(x,y)(0,1)

f (x, y)
xy (1 x y)
= lim
= lim y (1 x y) = 0.
x
x
(x,y)(0,1)
(x,y)(0,1)

7.6 Probleme rezolvate

123

b) Prin definitie hessiana H f (2, 1) este

H f (2, 1) =

2 f
(a)
x2
2 f
y x (a)

2 f
x y (a)
2 f
(a)
y2

!
unde a = (2, 1) .

Calculam elementele matricei hessiana



f
f
2 f
f
2 + 2x 2
x (x, 1) x (2, 1)
(a)
=
(x,
y)
(2,
1)
=
lim
= lim
=2
x2
x2
x2
x x
x2
x2


f
f
2 f
f
y (2, y) y (2, 1)
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim
=4
y1
y2
y y
y+1


f
f
2 f
f
y (x, 1) y (2, 1)
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim
= 1
x2
x y
x y
x2


f
(2, y) xf (2, 1)
f
2 f
(a) =
(x, y) (2, 1) = lim x
= 1
y2
y x
y x
x2
deoarece
f
(x0 , 1) =
x
=

f (x, 1) f (x0 , 1)
x (2 x) + x0 (2 x0 )
= lim
xx0
xx0
x x0
x x0
lim (2 + 2x) = 2 + 2x0 cu x0 arbitrar,
lim

xx0

f (x, 1) f (2, 1)
x (2 x)
f
(2, 1) = lim
= lim
=2
x2
x2
x
x2
x2
si analog celelate derivate partiale. n concluzie


2 1
T
H f (2, 1) =
.
1 4
c) Determinam punctele critice


 0
[xy (1 x y)]0x = y (2x + y 1)
fx (x, y) = 0
y (2x + y 1) = 0

0
0
[xy (1 x y)]y = x (x + 2y 1)
fy (x, y) = 0
x (x + 2y 1) = 0.
Rezolvnd sistemul obtinem urmatoarele puncte critice:
Caz 1. x = y = 0; Caz 2. x = 0 si y = 1; Caz 3. x = 1 si y = 0; Caz 4. x = y = 1/3. Ramne
sa cercetam care din aceste puncte critice sunt puncte de extrem.
Caz 2. Pentru x = y = 0 avem

 

1 1
0 1
Hf
,
=
de unde 2 = 1 < 0
1 0
3 3
si deci (0, 0) este punct sa.
O discutie asemanatoare se face pentru Cazul 2 si Cazul 3.
Caz 4. Pentru x = y = 1/3 avem
  2


1 1
3 31
Hf
,
=
.
13 32
3 3
Deoarece
 2

2
1 = < 0, 2 =  31
3
3


13  4 1 1
= = >0
23  9 9 3

obtinem ca (x, y) = (1/3, 1/3) este punct de maxim local.

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

124

Exercitiu 7.6.4 Sa se precizeze domeniul maxim de definitie al functiei

f (x, y) =

x y
+
y x

iar pe acesta sa se gaseasca punctele de extrem precum si extremele locale ale lui f .



Solutie. Domeniul maxim de definitie este D = (x, y) R2 |x 6= 0, y 6= 0 . Calculam derivatele
partiale si le egalam cu zero
(
 2
fx0 (x, y) = 1y xy2 = 0
x y2 = 0
=
fy0 (x, y) = yx2 + 1x = 0
x2 + y2 = 0
sistem cu solutia x = y sau x = y. Obtinem urmatoarele puncte stationare: A1 (x, x) si A2 (x, x).
Calculam derivatele partiale de ordinul II
f x2 (x, y) = ( fx0 )0x (x, y) = 2y
,
x3
1
1
f xy (x, y) = x2 y2 = f yx (x, y) .

f y2 (x, y) =

2x
,
y3

Scriem matricea hessiana

H f (x, y) =

2y
x3

x12 y12

x12 y12

2x
y3

!
.

Pentru

A1 (x, x) = H f (A1 ) =
si observam ca 1 =
Pentru

2
x2

2
x2
x22

x22

2
x2

> 0, iar 2 = 0, de unde, concludem ca, nu putem decide cu 1 , 2 .



A2 (x, x) = H f (A2 ) =

x22
x22

x22
x22

si deci 1 = x22 < 0, iar 2 = 0, adica, nu putem decide cu 1 , 2 .

Apelam la definitie. Evaluam f n punctele critice
x
x
x x
f (x, x) = + = 2 si f (x, x) =
+
= 2.
x x
x
x
n concluzie
x y
(x y)2
f (x, y) f (x, x) = + 2 =
0
y x
xy
pe o vecinatate





(x, y) R2  x > 0, y > 0 (x, y) R2  x < 0, y < 0
astfel ca (x, x) este punct de minim local. Pe de alta parte
f (x, y) f (x, x) =

x y
(x + y)2
+ +2 =
0
y x
xy

pe o vecinatate





(x, y) R2  x > 0, y < 0 (x, y) R2  x < 0, y > 0 ,
si deci (x, x) este punct de maxim local.

7.6 Probleme rezolvate

125

Exercitiu 7.6.5 Sa se studieze daca functia f : R2 R definita prin

f (x, y) = 2x2 + 3y2 + 4xy2 2y + 1

are puncte de extrem.

Solutie. Determinam punctele critice


 0
fx (x, y) = 0
4x + 4y2 = 0 = x = y2

= (y + 1) (2y 1)2 = 0,
0
fy (x, y) = 0
6y + 8xy 2 = 0


adica A1 (1, 1) si A2 41 , 21 sunt puncte stationare.
Stabilim daca punctele critice A1 si A2 sunt puncte de extrem. Scriem matricea hessiana


 00
00 
fx2 fxy
4
8y
=
.
H f (x, y) =
00
fy002
fyx
8y 6 + 8x
Caz 1: Pentru A1 (1, 1) evaluam


4 8
H f (1, 1) =
8 2
si observam ca

1 = 4
 >0

 4 8 
 = 72 < 0 deci, A1 (1, 1) este punct sa.
2 = 
8 2 


Caz 2: Pentru A2 41 , 12 evaluam


 

1 = 4 > 0 
1 1
4 4
 4 4 
Hf ,
=
si observam
 = 0.
4 4
2 = 
4 2
4 4 
Deoarece 2 = 0 trebuie apelat la definitie sau la diferentiale de ordin superior pentru a stabili
natura punctului A2 . Apelam la definitie. Fie > 0. Pentru




1
1
1
1
5 5
(x, y) =
+ , f + , = 4 3 + > = f (A2 )
4
2
4
2
8 8




1
1
1
1
5 5
(x, y) =
, + f , + = 4 3 + < = f (A2 ) .
4
2
4
2
8 8






Cum f 14 + , 12 f (A2 ) > 0 si f 41 , 12 + f (A2 ) < 0 rezulta ca A2 14 , 21 este
punct sa. Am demonstrat ca functia
f nu are puncte de extrem.
O alta solutie, n cazul A2 14 , 21 , este sa apelam la diferentiala de ordin superior. Constatam
ca



 




1 1
1
1 2
1
1 2
f (x, y) f ,
= 2 x+
+ y
+4 x+
y
4 2
4
2
4
2


si deci exista puncte n care f (x, y) f 14 , 12 este att pozitiv

a, ct si negativa n
vecinatatea
lui A2 . Observam din acest exercitiu ca desi d 2 f x, y, 14 , 21 0 punctul 14 , 12 nu este de
extrem.

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

126

Exercitiu 7.6.6 Sa se determine a, b, c R astfel nct functia f : R2 R definita prin

f (x, y) = 3 (x + 1)2 y + y3 + a (x + 1) + by + c
sa admita n punctul (1, 1) un extrem local.

Solutie. Cum (1, 1) este un extrem local, rezulta ca este si critic. Astfel ca
 0
 0
fx (x, y) = 6 (x + 1) y + a = 0
fx (1, 1) = 12 + a = 0
=
fy0 (1, 1) = 15 + b = 0
fy0 (x, y) = 3 (x + 1)2 + 3y2 + b = 0
si deci a = 12, iar b = 15. Cu a si b astfel determinati verificam daca punctul critic (1, 1)
este punct de extrem local. Determinam matricea hessiana




6y
6 (x + 1)
6 12
H f (x, y) =
si evaluam H f (1, 1) =
.
6 (x + 1)
6y
12 6
Deoarece 1 = 6 > 0, iar 2 = 108 < 0 = (1, 1) este punct sa. Am demonstrat ca @a, b, c R
astfel nct (1, 1) sa fie punct de extrem local al lui f .
Exercitiu 7.6.7 O firma produce doua produse distincte P1 s i P2 . Costul zilnic cu producerea

a x unitati din produsul P1 si y unitati din produsul P2 este dat de

c (x, y) =

1
4x2 + xy + y2 + 4x + 2y + 500.
100

Presupunem ca firma vinde produsul P1 cu 15 lei per unitate iar P2 cu 9 lei per unitate. n
fiecare din urmatoarele situatii:
i) nu exista restrictii n ceea ce priveste cantitatile produse;
ii) producerea produselor creeaza poluare astfel nct firma este legal nevoita sa produca
zilnic 320 de unitati din produsele P1 si P2 ,
sa se determine cantitatile de productie zilnice x si y astfel nct profitul firmei sa fie
maxim.

Solutie. i) Profitul per zi este dat de functia
(x, y) = Profit-Cost=15x + 9y c (x, y)


1
= 15x + 9y
4x2 + xy + y2 4x 2y 500
100


1
=
4x2 + xy + y2 + 11x + 7y 500.
100
Problema se reduce la a maximiza functia (x, y). Pentru aceasta rezolvam sistemul
 0
1
x (x, y) = 100
(8x + y) + 11 = 0
1
0
y (x, y) = 100 (x + 2y) + 7 = 0.
Rezulta punctul critic (x, y) = (100, 300).
Evaluam matricea hessiana n punctul critic


1
2
100
25
H (100, 300) =
1
1
100
50
2
3
si observam ca 1 = 25
< 0 iar 2 = 2000
> 0. Cum 1 < 0, iar 2 > 0, rezulta ca punctul
critic (100, 300) este de extrem si anume de maxim. Asadar, pentru a obtine un profit maxim

7.6 Probleme rezolvate

127

firma trebuie sa produca x = 100 unitati din produsul P1 si y = 300 unitati din produsul P2 caz n
care va realiza un profit de (100, 300) = 1100 lei.
ii) Problema se reduce la a maximiza (x, y) cu restrictia x + y = 320. Astfel ca datorita
restrictiei y = 320 x noua functie profit va fi
i
1 h 2
(x) =
4x + x (320 x) + (320 x)2 + 11x + 7 (320 x) 500.
100
Din ecuatia 0 (x, y) = 0 se obtine punctul critic x = 90 si deoarece 00 (90) = 0, 08 < 0 pentru
orice x deducem ca x = 90 este punctul de maxim al lui (x). n final se obtine y = 320 90 =
230, iar noul profit este 1040 lei.
Exercitiu 7.6.8 Un magazin a vndut ntr-o saptamna 200 de DVD-uri inscriptionate la un

pret de 350 lei per DVD. Un studiu de piata indica faptul ca o reducere de 10 lei per DVD va
creste numarul de unitati vndute cu 20 pe saptamna. Sa se determine functia pret si functia
de venituri. Ct de mare ar trebui sa fie reducerea oferita clientilor pentru ca magazinul sa-si
maximizeze venitul sau?

Solutie. Daca x este numarul DVD-urilor inscriptionate vndute per saptamna, atunci cresterea
saptamnala n vnzari este x 200 DVD-uri. Pentru fiecare crestere de 20 de unitati vndute,
pretul este redus cu 10 lei. Deci, pentru fiecare unitate suplimentara vnduta, scaderea n pret va
fi (1/20) 10, iar functia pret este
p (x) = 350

10
1
(x 200) = 450 x
20
2

adica p (x) este pretul per unitate pe care magazinul l percepe pentru a vinde x DVD-uri. Functia
de venituri este
V (x) = xp (x) = 450x

x2
.
2

Din ecuatia V 0 (x) = 0 rezulta punctul critic x = 450. Pe de alta parte V 00 (x) = 1 < 0 x R
rezulta ca x = 450 realizeaza valoarea maxima a lui V (x). Pretul corespunzator pentru x = 450
este p (450) = 450 21 450 = 225 lei. Asadar patronul trebuie sa faca o reducere de 350 225 =
125 lei per DVD.
Exercitiu 7.6.9 Volumul vnzarilor la un magazin n ultimele 3 luni consecutive a fost: 7,
10.8 si, respectiv 14.9. Sa se aproximeze datele printr-un polinom de gradul nti prin metoda
celor mai mici patrate si pe baza sa se estimeze volumul vnzarilor n urmatoarea luna.


Solutie. xi nu sunt date n problema, astfel ca trebuie sa le luam noi. Cum lunile sunt consecutive
putem considera x1 = 1, x2 = 2, x3 = 3 sau pentru usurinta calculelor x1 = 1, x2 = 0, x3 = 1.
Organizam datele astfel:
Luna
xi

1
1

2
0

3
1

yi

10, 8

14, 9

4
2
...
7,9
32,5
2 2+ 3

...

Pentru a calcula sumele din sistemul (7.2) organizam datele sub forma de tabel
1
2
3
N=3

xi
1
0
1
xi = 0

yi
7
10, 8
14, 9
yi = 32, 7

xi yi
7
0
14, 9
xi yi = 7, 9

xi2
1
0
1
xi2 = 2

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

128
astfel ca sistemul din care determinam a si b este


a = 7,9
2 a + 0 b = 7, 9
2 = 5, 50
=
32,5
0 a + 3 b = 32, 5
b = 3 = 18, 33

32,5
si deci y = a x + b = 7,9
atoare
2 x + 3 (polinom de grad 1). Pentru a estima volumul n luna urm
calculam y (2) = 5, 50 2 + 18, 33.

Exercitiu 7.6.10 Volumul vnzarilor la un magazin n ultimele trei luni a fost

Luna
Volumul vnzarilor

1
11

2
16

3
22

a) Aproximati "norul" de puncte printr-un polinom de gradul nti prin metoda celor
mai mici patrate (calculati coeficientii polinomului cu doua zecimale exacte).
b) Determinati suma patratelor erorilor.
c) Pe baza polinomului determinat la punctul "a)" estimati volumul vnzarilor n luna
urmatoare.

Solutie. Problema se rezolva prin metoda celor mai mici patrate.
a) xi nu sunt date n problema, astfel ca trebuie sa le luam noi. Cum lunile sunt consecutive
putem considera x1 = 1, x2 = 2, x3 = 3 sau pentru usurinta calculelor ce urmeaza x1 = 1,
x2 = 0, x3 = 1. Organizam datele astfel:
Luna
xi
yi

1
1
11

2
0
16

3
1
22

4
2
...
27,33
...

Pentru a calcula sumele din sistemul (7.2) scriem datele sub forma de tabel
1
2
3
N=3

xi
1
0
1
xi = 0

yi
11
16
22
yi = 49

xi yi
11
0
22
xi yi = 11

xi2
1
0
1
xi2 = 2

astfel ca sistemul din care determinam a si b este



2 a + 0 b = 11
a = 11
2 = 5, 50
=
0 a + 3 b = 49
b = 49
3 = 16, 33
de unde y = a x + b = 5, 5 x + 16, 33 (polinom de grad 1).
b) Conform (7.1) avem
E (5, 5; 16, 33)
3

[yn (5, 5 xn + 16, 33)]2

n=1

= [y1 (5, 5 x1 + 16, 33)]2 + [y2 (5, 5 x2 + 16, 33)]2 + [y3 (5, 5 x3 + 16, 33)]2
= [11 (5, 5 (1) + 16, 33)]2 + [16 (5, 5 (0) + 16, 33)]2 + [22 (5, 5 1 + 16, 33)]2
= 0, 1667
c)

Pentru a estima volumul n luna urmatoare calculam

y (2) = 5, 5 2 + 16, 33 = 11 + 16, 33 = 27, 33.

7.6 Probleme rezolvate

129

Exercitiu 7.6.11 Sa se scrie algoritmul de determinare a punctelor de extrem local ale functiei

f : A R3 R, f (x, y, z) = ... ce ndeplineste conditiile Teoremei 7.1.3.

Solutie. Determinam punctele critice

0
fx (x, y, z) = 0
f 0 (x, y, z) = 0
y0
fz (x, y, z) = 0
=punctul critic A0 (x0 , y0 , z0 ) sau mai multe puncte critice: A1 (x1 , y1 , z1 ), A2 (x2 , y2 , z2 ), A3 (x3 , y3 , z3 ),
....
Stabilim daca punctele critice sunt de extrem local.
Scriem matricea hessiana

00 (x, y, z)
fx002 (x, y, z)
fxz00 (x, y, z)
fxy

00 (x, y, z)
fy002 (x, y, z)
fyz00 (x, y, z) .
H f (x, y) = fyx
fz002 (x, y, z)
fzx00 (x, y, z)
fzy00 (x, y, z)
Discutie:
Stabilim daca A0 (x0 , y0 , z0 ) este punct de extrem local. Acest raspuns este dat de unul din
punctele a), b), c) si d) de mai jos:
a) Daca
fx002 (x0 , y0 , z0 ) > 0,
 00
00 (x , y , z )
 f 2 (x0 , y0 , z0 ) fxy
0 0 0
2 (A0 ) =  x00
fyx (x0 , y0 , z0 ) fy002 (x0 , y0 , z0 )

1 (A0 ) =



>0


3 (A0 ) = det A > 0

atunci A0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct de minim local.
b) Daca 1 (A0 ) < 0, 2 (A0 ) > 0 si 3 (A0 ) < 0, atunci A0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct de
maxim local.
c) Daca 1 (A0 ) 6= 0, 2 (A0 ) 6= 0, 3 (A0 ) 6= 0 si a), b) sunt false, atunci A0 este punct sa.
d) Daca 1 (A0 ) = 0 sau 2 (A0 ) = 0 sau 3 (A0 ) = 0, atunci nu se poate decide natura
punctului cu ajutorul minorilor principali, iar pentru a evalua semnul diferentei f (x, y, z)
f (a, b, c) se aplica o dezvoltare Taylor de ordin superior sau direct definitia.
Comentariu. Daca sistemul are si alte puncte critice, de exemplu: A1 (x1 , y1 , z1 ), A2 (x2 , y2 , z2 ),
A3 (x2 , y2 , z3 ) se face discutia pentru fiecare punct critic n parte.
Exercitiu 7.6.12 Fie a (0, ). Sa se determine punctele de extrem local ale functiei
4

f : R3 \ {(0, 0, 0)} R definita prin f (x, y, z) = xyz + ax + ay + az .

Solutie. Determinam punctele critice

0
a4

f
(x,
y,
z)
=
0
x
yz x24 = 0
xz ay2 = 0
f 0 (x, y, z) = 0
y0

fz (x, y, z) = 0
xy az2 = 0.
4

Din a doua ecuatie a sistemului rezulta z = ya2 x expresie care nlocuita n prima ecuatie a sistemului
da

a4 y
y2 x

ax2 = 0 de unde y = x. nlocuind y = x n sistem, obtinem

(
 3
4
xz ax2 = 0
x z = a4

= x3 z = x2 z2 = z = x.
a4
2
x2 z2 = a4
x z2 = 0

Capitolul 7. Extreme f
ar
a leg
aturi

130

Am demonstrat ca x = y = z. Folosind aceasta egalitate, avem

a4
= 0 x4 = a4 = x = a
x2
mai exact doua puncte critice A1 (a, a, a) si A2 (a, a, a). Evident a 6= 0.
Verificam daca punctele critice A1 si A2 sunt puncte de extrem. Determinam hessiana functiei
f

00
a4
00
2 x3
z
y
fxz00
fx2 fxy

00
a4
fy002 fyz00 =
x .
H f (x, y, z) = fyx
z 2 y3
4
fzx00 fzy00 fz002
y
x 2 az3
x2

Caz 1: Pentru A1 (a, a, a) evaluam

2a a a
H f (a, a, a) = a 2a a
a a 2a
si observam ca

1 = 2a < 0
2 = 4a2 a2 = 3a2 > 0

3 = det (H f (a, a, a)) = 4a3 < 0

deci, A1 (a, a, a) este punct de extrem local si anume de maxim local.
Caz 2: Pentru A2 (a, a, a) evaluam

2a a a
H f (a, a, a) = a 2a a
a a 2a
si observam ca

1 = 2a > 0
2 = 4a2 a = 3a2 > 0

3 = det (H f (a, a, a)) = 4a3 > 0

deci, A2 (a, a, a) este punct de minim local.
Exercitiu 7.6.13 Sa se determine extremele functiei f : R3 R definita prin

f (x, y, z) = 3x2 + y2 + 3z3 39x 24y 9z + 3xz + 5.



Solutie. Determinam punctele critice

0

fx (x, y, z) = 0
6x + 3z 39 = 0| : 3
2x + z 13 = 0
0
f (x, y, z) = 0
2y 24 = 0
2y 24 = 0

y0
2
2
9z + 3x 9 = 0
9z + 3x 9 = 0.
fz (x, y, z) = 0
Pentru rezolvarea acestui sistem, din prima ecuatie 2x + z 13 = 0 = z =
treia ecuatie aceasta valoare si obtinem

13z
2 .

nlocuim n a

13 z
9 = 0 18z2 + 39 3z 18 = 0 18z2 3z + 21 = 0.
2
Cum aceasta ultima ecuatie are numai radacini complexe deducem ca functia n cauza nu are
puncte critice.
9z2 + 3

8. Extreme cu leg
aturi

8.1

Dependenta functional
a
Definitie 8.1.1 Fie functiile f1 , ..., fq : A R p R s i f = ( f1 , ..., fq ).

i) Spunem ca functia g : A R depinde de functiile f1 , ..., fq pe multimea A daca exista

o functie h : B Rq R astfel nct
g (x) = h ( f1 (x) , ..., fq (x)) x A (sau echivalent g (x) = (h f ) (x) x A).
ii) Spunem ca functiile reale f1 , ..., fq sunt n dependenta functionala pe multimea A
daca cel putin una dintre ele depinde de celelalte.
iii) Spunem ca functiile reale f1 , ..., fq sunt independente n a Int (A) daca oricare
functie fi (i = 1, ..., q) nu depinde de f1 , ..., fi1 , fi+1 , ..., fq pe vreo vecinatate a lui a.
Exercitiu 8.1.1 Sa se studieze dependenta dintre functiile

f1 : R3 R, f1 (x, y, z) = x2 + y2 + z2 ,
f2 : R3 R, f2 (x, y, z) = x + y + z,
f3 : R3 R, f3 (x, y, z) = xy + xz + yz.


Solutie. Se observa ca
( f2 (x, y, z))2 = (x + y + z)2 = x2 + y2 + z2 + 2 (xy + xz + yz)
=

f1 + 2 f3

sau echivalent
f1 (x, y, z) = ( f2 (x, y, z))2 2 f3 (x, y, z)
relatie care demonstreaza ca f1 depinde de f2 si f3 .
Aratam ca f2 nu depinde de f1 si f3 . Fie A1 = (1, 0, 0) R3 si A2 = (1, 0, 0) R3 .
Observam ca
f1 (A1 ) = 12 + 02 + 02 = 1, f2 (A1 ) = 1, f3 (A1 ) = 0
f1 (A2 ) = 1, f2 (A2 ) = 1, f3 (A2 ) = 0.

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

132

Daca f2 ar depinde functional de f1 si f3 ar exista o functie h (u, v) astfel ca

f2 (x, y, z) = h ( f1 (x, y, z) , f3 (x, y, z)) (x, y, z) R3 .
n final
1 = f2 (A1 ) = h ( f1 (A1 ) , f3 (A1 )) = h (1, 0) = h ( f1 (A2 ) , f3 (A2 )) = h (A2 ) = 1
adica o contradictie. Asadar f2 nu depinde de f1 si f3 .
Teorem
a 8.1.1 Fie functiile f1 , ..., fq : A R p R s i a Int (A). Urmatoarele au loc

i) daca ( fi )0x j (x1 , ..., x p ) exista si sunt continue i = 1, q, j = 1, p pe o vecinatate Va Va

h
i
(n A) si daca rangul matricei functionale ( fi )0x j
n punctul a, este egal cu q, atunci
1iq
1 jp

f1 , ..., fq sunt independente n a.

ii) daca exista si sunt continue derivatele partiale ( fi )0x j (x1 , ..., x p ) i = 1, q, j = 1, p pe o
h
i
0
vecinatate Va Va (n A) si daca pe aceasta vecinatate rangul matricei functionale ( fi )x j
1iq
1 jp

n punctul a, este s q, atunci, pe Va , exista s functii independente si q s ce depind de

celelalte s.
iii) daca f = ( f1 , ..., fq ) : A Rq Rq este o transformare regulata n a A, atunci
f1 , ..., fq sunt independente n a.
iv) daca q > p, atunci f1 , ..., fq nu pot fi independente.
Putem sa dam o alta justificare a problemei de mai sus.
Exercitiu 8.1.2 Sa se studieze dependenta dintre functiile

f1 : R3 R, f1 (x, y, z) = x2 + y2 + z2 ,
f2 : R3 R, f2 (x, y, z) = x + y + z,
f3 : R3 R, f3 (x, y, z) = xy + xz + yz.


Solutie. Matricea functionala este

( f1 )0x ( f1 )0y ( f1 )0z

2x
2y
2z
h
i
0
0
0
1
1 .
( fi )0x,y,z
= ( f2 )x ( f2 )y ( f2 )z = 1
1i3
0
0
0
y+z x+z x+y
1 j3
( f3 )x ( f3 )y ( f3 )z
Determinantul functional este


 2x
2y
2z 

D ( f1 , f2 , f3 ) 
1
1  = 0
= 1
D (x, y, z)
 y+z x+z x+y 
h
i
din ii)
si deci rang ( fi )0x,y,z
2 = f1 , f2 , f3 nu pot fi simultan independente. Pe de alta parte
1i3
1 j3

matricea derivatelor lui f1 si f2 este



2x 2y 2z
.
1 1 1
Observam ca, daca (x, y, z) R3 \ {(0, 0, 0)} atunci rangul acestei matrici este 2 si deci, conform
i) = f1 si f2 sunt independente (x, y, z) R3 \ {(0, 0, 0)}.


8.2 Functii implicite. Aplicatii n modelarea microeconomica

8.2

133

Functii implicite. Aplicatii n modelarea microeconomic

a
Definitie 8.2.1 Se considera functia F : A B R p Rq Rq , F = (F1 , ..., Fq ). Aplicatia

f : A Rq , f = ( f1 , ..., fq ) exprimata prin ecuatia

F (x, f (x)) = 0Rq

(8.1)

se numeste functie implicita daca verifica sistemul (8.1) si este unica.

Observatie 8.2.1 Sistemul (8.1) este echivalent cu

F1 (x, f1 (x) , ..., fq (x)) = 0

F2 (x, f1 (x) , ..., fq (x)) = 0

, x = (x1 , ..., x p ) A R p
...

Fq (x, f1 (x) , ..., fq (x)) = 0

iar despre componentele lui f : f1 , ..., fq spunem de asemenea ca sunt functii implicite sau
definite implicit de sistemul (8.1).
Teorem
a 8.2.1 Teorema functiilor implicite. Fie A B R p Rq , F = (F1 , ..., Fq ) : A

B Rq , F (x, y), x = (x1 , ...,
x p ) R p , iar y = (y1 , ..., yq ) Rq . Daca (x0 , y0 ) Int (A B) ,
(x0 , y0 ) = x10 , ..., x0p ; y01 , ..., y0q este astfel nct
i) F (x0 , y0 ) = 0Rq ;
ii) F admite derivatele partiale Fx01 , ..., Fx0p , Fy01 , ..., Fy0q continue pe vecinatatea (U V )(x0 ,y0 )
(U V )(x0 ,y0 ) (n A B);
D(F1 ,...,Fq )
iii) determinantul functional D y ,...,y (x0 , y0 ) 6= 0, atunci:
( 1 q)
1) exista o vecinatate (U 0 V 0 )(x0 ,y0 ) (U V )(x0 ,y0 ) (n A B) si o unica functie
vectoriala f = ( f1 , ..., fq ) : U 0 V 0 astfel nct f (x0 ) = y0 si F (x, f (x)) = 0 x U 0 ;
2) functiile fi , i = 1, ..., q au derivatele partiale ( fi )0x1 , ..., ( fi )0x p continue pe U 0 si

( f1 )0x j

D(F1 ,...,Fq )
D(F1 ,...,Fq )
D x ,y ,...,y (x, f (x))
D y ,...,y ,x (x, f (x))
( j 2 q)
( 1 q1 j )
0
=
, ..., ( fq )x j =
D(F1 ,...,Fq )
D(F1 ,...,Fq )
(x,
f
(x))
(x, f (x))
D(y1 ,...,yq )
D(y1 ,...,yq )

x U 0 si j = 1, 2, ..., p.
Exercitiu 8.2.1 O firma foloseste pentru obtinerea unui produs P doua intrari x1 s i x2 (spre

exemplu x1 este forta de munca, iar x2 capitalul). Se cunosc urmatoarele aspecte:

1) firma vinde produsul si selecteaza intrarile ntr-o piata competitiva;
2) pretul de vnzare pentru bunul P este p, iar costul pentru fiecare unitate a lui x1 si x2
este w1 si w2 respectiv;
3) functia de productie a firmei este f : R2+ R+ , f (x1 , x2 ) = x1a x2b , a > 0, b > 0, iar
a + b < 1 (adica o functie de productie de tip Cobb-Douglas);
4) firma selecteaza x1 si x2 astfel nct profitul sa fie maxim.
Problema care se pune este cum alegerea lui x1 este afectata de schimbarea n w1 ?
Matematic problema se reduce la a calcula si analiza (x1 )0w1 . Notam ca alegerea lui w1
afecteaza alegerea lui x1 nu numai n mod direct nsa si indirect prin efectul sau asupra
celeilalte variabile alese, x2 .


Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

134

Solutie. Este evident ca Profitul=Venit-Cheltuieli. Asadar, functia profit a firmei este

(x1 , x2 ) = px1a x2b w1 x1 w2 x2 .
Cum profitul trebuie sa fie maxim trebuie determinat punctul critic al functiei (x1 , x2 ). Astfel,
rezolvnd sistemul
 0
x1 (x1 , x2 ) = pax1a1 x2b w1 = 0
x0 2 (x1 , x2 ) = pbx1a x2b1 w2 = 0
obtinem punctul critic

"
1
1


b # a+b=1

a  a+b1
w2 bw1
w1 aw2
.
,
(x1 , x2 ) =
p a bw1
p b aw2
Acest punct este chiar punctul de maxim al lui (x1 , x2 ) , deoarece functia de productie este strict
concava. Desigur putem afla (x1 )0w1 derivnd n raport cu w1 n expresia lui x1 nsa dorim sa
vedem cum actioneaza teorema functiilor implicite. Fie x = (p, w1 , w2 ) si y = (y1 , y2 ). Definim
F (x, y) = (F1 (x, y) , F2 (x, y))
astfel
F1 (x, y) = pa (y1 )a1 (y2 )b w1
respectiv
F2 (x, y) = pb (y1 )a (y2 )b1 w2
si observam ca punctul
(x0 , y0 ) = (p, w1 , w2 ; x1 , x2 )
unde
"

w1
x1 =
pa
verifica


aw2
bw1

1
b # a+b1

x2

w2
=
pb

bw1
aw2

1
a  a+b1

F1 (x0 , y0 ) = 0
F2 (x0 , y0 ) = 0

= F (x0 , y0 ) = 0R2 , adica i) este ndeplinit. Evident Fp0 , Fw0 1 , Fw0 2 , Fy01 , Fy02 exista si sunt continue
pe o vecinatate U V a lui (x0 , y0 ) si deci ii) este ndeplinit.
Verificam iii). Avem


 (F1 )0y (F1 )0y 
D (F1 , F2 )
1
2 

(x0 , y0 ) = 
(F2 )0y1 (F2 )0y2 
D (y1 , y2 )




a2
b
pab (x1 )a1 (x2 )b1 
 pa (a 1) (x1 ) (x2 )
= 


pab (x1 )a (x2 )b1
pb (b 1) (x1 )a (x2 )b2 
= p2 ab (x1 )2a2 (x2 )2b2 (1 a b) > 0


8.3 Extreme cu legaturi

135

deoarece a + b < 1 si deci iii) are loc. Asadar, conform teoremei functiilor implicite, exista o
vecinatate U 0 V 0 a punctului (x0 , y0 ) si o unica functie vectoriala x = (x1 , x2 ) : U 0 V 0 astfel
nct x (x0 ) = y0 si F (x, x (x)) = 0 x U 0 . Mai mult
(x1 (p, w1 , w2 ))0w1

D(F1 ,F2 )
D(w ,y )

= D(F1,F2)

(p, w1 , w2 ; x1 (p, w1 , w2 ) , x2 (p, w1 , w2 ))

1 2
D(y1 ,y2 ) (p, w1 , w2 ; x1 (p, w1 , w2 ) , x2 (p, w1 , w2 ))




a1 b1

pab (x1 ) (x2 )

 1

= 
<0
 0 pb (b 1) (x1 )a (x2 )b2 

pentru orice (p, w1 , w2 ) U 0 . Aceasta inegalitate demonstreaza ca daca pretul pentru intrarea
x1 va creste (n particular, daca x1 reprezinta forta de munca, nseamna ca are loc o crestere
salariala) atunci firma va selecta mai putine intrari. Analog, se arata ca
(x1 (p, w1 , w2 ))0w1 < 0
inegalitate care se interpreteaza astfel: la o crestere a pretului pentru intrarea x1 se va reduce
valoarea lui x2 ,
(x1 (p, w1 , w2 ))0p =

x1
>0
p (1 a b)

inegalitate care se interpreteaza astfel: odata cu cresterea pretului bunului respectiv firma si
poate creste intrarea x1 .
Exercitiu 8.2.2 Calculati s i interpretati celelalte derivate partiale ce intervin n modelul

propus.

Exercitiu 8.2.3 Rezolvati problema n cazul n care functia de productie este nlocuita de

f : R2+ R+ , f (x1 , x2 ) = 14x1 + 11x2 x12 x22 .

O structura similara ca cea prezentata apare n multe alte modele din microeconomie.

8.3

Extreme cu leg
aturi
n cele ce urmeaza, vom considera problema minimizarii si maximizarii lui f : A Rn R
relativ la o submultime E A.
Mai exact, vom considera problema

F1 (x1 , ..., xn ) = 0
...
max f (x1 , ..., xn ) si min f (x1 , ..., xn ) sub restrictiile
(8.2)
x1 ,...,xn
x1 ,...,xn

Fk (x1 , ..., xn ) = 0.
Este presupus ca cele k + 1 functii
h
i
f (x1 , ..., xn ) , F1 (x1 , ..., xn ) , ... , Fk (x1 , ..., xn ) cu rang (Fi )0x j

1i, jk

=k

sunt continuu diferentiabile si nu contin elemente care se repeta. Cele n variabile x1 , ..., xn se
numesc intrari. Functia f () se numeste functia obiectiv, iar cele k functii F1 , ..., Fk se numesc
restrictii sau legaturi.
Este presupus ca numarul de intrari, n, si numarul de legaturi (restrictii) k, sunt finite, iar
n > k, unde diferenta n k reprezinta numarul de grade de libertate ale problemei.

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

136
Geometric, fiecare din cele k legaturi
Fi (x1 , ..., xn ) = 0, i = 1, 2, ..., k

definesc o multime de puncte din spatiul Euclidian Rn , iar intersectia tuturor punctelor acestor
multimi se numeste multimea fezabila, notata
E = {x A |Fi (x1 , ..., xn ) = 0, i = 1, ..., k, x = (x1 , ..., xn )} .

8.4

Maximizarea profitului
Obiectivul firmei este de a-si maximiza profitul prin alegerea intrarilor, dndu-se functia de
productie f (x1 , ..., xn ), pretul de iesire P R+ si preturile de intrare sumarizate de vectorul
w = (w1 , ..., wn ).
Sub aceste ipoteze profitul (notat ) va fi egal cu venitul (notat V ) minus costul productiei
(notat C):
= V C
unde venitul este pretul de iesire per produs ori cantitatea produsa:
R = P f (x1 , ..., xn )
iar costul de productie este costul total al tuturor intrarilor
n

C = wi xi .
i=1

n realizarea unui profit maxim de catre firma pot sa apara doua probleme.
Prima problema este atunci cnd nu exista restrictii ntre elementele multimii intrarilor,
exceptie facnd situatia cnd intrarile sunt valori pozitive. n aceasta situatie problema de
maximizare a profitului devine
n

max (x) = P f (x1 , ..., xn ) wi xi

x1 ,...,xn

i=1

cu x j 0, j = 1, ..., n deoarece asa cum am vazut intrarile sunt numere reale pozitive care variaza
continuu.
Aceasta este una din problemele de programare neliniara n care intrarile sunt
x = (x1 , ..., xn )
vectorul intrarilor, functia obiectiv este (x) adica chiar functia profit, singurele restrictii sunt
impuse de pozitivitatea intrarii
x = (x1 , ..., xn )
si a celor n + 1 parametri p si, respectiv w = (w1 , ..., wn ).
A doua problema fundamentala este cnd exista restrictii ntre elementele multimii intrarilor,
ca de exemplu, limite mai mici pe anumite intrari din cauza obligatiilor contractuale. Astfel ca,
problema de maximizare a profitului este
n

max (x) = P f (x1 , ..., xn ) wi xi

x1 ,...,xn

i=1

(8.3)

8.5 Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

137

sub restrictiile
gi (x1 , ..., xn ) bi , i = 1, ..., n

(8.4)

unde cele n inegalitati sumarizeaza restrictiile intrarilor pentru problema cu care se confrunta
firma.
n timp, metodele de calcul pentru rezolvarea celor doua tipuri de probleme au devenit un
subiect intensiv de investigare. Asa cum am vazut mai sus prima problema fundamentala pentru
maximizarea profitului a fost rezolvata. n concluzie, este firesc sa dam un raspuns celei de-a
doua dintre probleme.
Una din cele mai simple si n acelasi timp utile metode de rezolvare a problemei (8.3)
aplicabila cu restrictiile
gi (x1 , ..., xn ) = bi , i = 1, ..., n

(8.5)

se numeste metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Cum obiectivul nostru este de a deschide noi
directii de studiu, cititorului i va ramne sa analizeze referintele citate pentru a obtine un raspuns
situatiei: cnd problema de maximizare poate fi rezolvata sub restrictia (8.4), asa formulata? Noi
vom analiza n cele ce urmeaza metoda multiplicatorilor lui Lagrange care se aplica cu succes
problemei (8.3) cu restrictiile (8.5).

8.5

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

Ne propunem sa determinam punctele de extrem ale unei functii de mai multe variabile reale, n
prezenta uneia sau mai multor ecuatii de legatura. Metoda ce o prezentam se numeste metoda
multiplicatorilor lui Lagrange si o vom prezenta pentru problema mai generala (8.2) cu restrictiile
(8.5).
Definitie 8.5.1 Vom spune ca f admite n punctul a = (a1 , ..., an ) E un extrem relativ
(conditionat) la multimea E daca restrictia lui f la multimea E admite un extrem local n
sensul uzual.

Prezentam n cele ce urmeaza metoda multiplicatorilor lui Lagrange.

Consideram functia lui Lagrange L : A Rk R definita prin
k

i=1

i=1

L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) = f (x1 , ..., xn ) i Fi (x1 , ..., xn ) (sau ... + i Fi (x1 , ..., xn ) ),
unde variabilele 1 , ..., k R sunt cunoscute drept
"multiplicatorii lui Lagrange".

Determinam punctul x1 , ..., xn ; 1 , ..., k n care derivatele partiale de prim ordin ale
functiei lui Lagrange se anuleaza

k

f
L

i Fi (x1 , ..., xn ) = 0
x j x1 , ..., xn ; 1 , ..., k = x j (x1 , ..., xn ) i=1
L x , ..., x ; , ...,
= F (x , ..., x ) = 0
m

j = 1, ..., n si m = 1, ..., k.
Primele n conditii sunt
k
Fi
f
(x1 , ..., xn ) = i
(x , ..., xn ) , j = 1, ..., n.
i=1
xj
xj 1

Cele k conditii ramase sunt chiar legaturile

Fm (x1 , ..., xn ) = 0, m = 1, ..., k.

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

138

Rezolvnd simultan, cele n + k ecuatii din sistem se obtin solu

tii pentru cele n + k necunoscute:

intrarile (x1 , ..., xn ) si multiplicatorii lui Lagrange 1 , ..., k .

Sub anumite conditii, date mai jos, intrarile (x1 , ..., xn ) sunt solutii locale ale problemei
clasice de optimizare enuntata, si pot fi vazute euristic prin faptul ca legaturile sunt verificate
si ca (x1 , ..., xn ) sunt
alese astfel nct sa maximizeze functia lui Lagrange, care, n punctul
x1 , ..., xn ; 1 , ..., k este chiar valoarea functiei obiectiv
L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) = f (x1 , ..., xn ) ,
deoarece legaturile sunt verificate.


Punctele (x1 , ..., xn ) care pentru anumite valori ale multiplicatorilor lui Lagrange 1 , ..., k
verifica problema de programare clasica sunt numite puncte critice (conditionate).
Presupunem ca f , F1 , ..., Fk admite derivate partiale de ordinul al doilea ntr-o vecinatate a
punctului (x1 , ..., xn ) continue. Atunci putem calcula



T
d 2 L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) = dx1 ... dxn HL (x1 , ..., xn ) dx1 ... dxn
(8.6)


unde H f x1 , ..., xn ; 1 , ..., k este matricea hessiana, definita prin
 2

L

HL (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) =

(x , ..., xn ; 1 , ..., k ) unde i = 1, ..., n si j = 1, ..., n.
xi x j 1
Stabilim daca punctul (x1 , ..., xn ) este de extrem conditionat. Prezentam doua metode:
Metoda I. Se diferentiaza legaturile n punctul (x1 , ..., xn ), obtinnd astfel k ecuatii

0
0
(F1 )x1 (x1 , ..., xn ) dx1 + ... + (F1 )xn (x1 , ..., xn ) dxn = 0
...

(Fk )0x1 (x1 , ..., xn ) dx1 + ... + (Fk )0xn (x1 , ..., xn ) dxn = 0

(8.7)

din care se scoate dxi1 , ... , dxik (i1 , .., ik {1, 2, ..., n}) n functie de celelalte n k elemente dx j
( j 6= is , s = 1, ..., k) ce le nlocuim n (8.6).


i) daca forma patratica d 2 L x1 , ..., xn ; 1 , ..., k astfel obtinuta este pozitiv definita (echivalent
d 2 L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) > 0 pentru orice x 6= x ),
atunci (x1 , ..., xn ) este punct de minim local conditionat
(relativ);
ii) daca forma patratica d 2 L x1 , ..., xn ; 1 , ..., k astfel obtinuta este negativ definita
(echivalent
d 2 L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) < 0 pentru orice x 6= x ),
atunci (x1 , ..., xn ) este punct de maxim local conditionat
(relativ);
iii) daca forma patratica d 2 L x1 , ..., xn ; 1 , ..., k astfel obtinuta nu este definita, atunci
(x1 , ..., xn ) nu este punct de extrem conditionat (relativ).
Metoda II. Se considera matricea hessiana bordata

0
...
0
(F1 )0x1 (x ) ... (F1 )0xn (x )

...
...
...
...
...
...

0
0

0
...
0
(Fk )x1 (x ) ... (Fk )xn (x )

HL (x ; ) =
0
) ... (F )0 (x )

h
...
h

(F
)
(x
1
1
11
1n
x1
xn

...
...
...
...
...
...
0
0
(F1 )xn (x ) ... (Fk )xn (x )
hn1
...
hnn

8.5 Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

unde x = (x1 , ..., xn ), = 1 , ..., k iar

139

hi j = fx00j xi (x ) 1 (F1 )00x j xi (x ) ... k (Fk )00x j xi (x ) .

Pentru k = 1, 2, ..., k+n fie H j matrice
simetrica de tip j j din partea stnga sus a lui HL (x ; ).

Sub ipoteza ca det HL (x ; ) 6= 0 are loc:

i) daca (1)k det (H j ) > 0 pentru 2k + 1 j n + k atunci (x1 , ..., xn ) este punct de minim
local conditionat (relativ);
ii) daca (1) jk det (H j ) > 0 pentru 2k + 1 j n + k atunci (x1 , ..., xn ) este punct de
maxim local conditionat (relativ);
iii) daca (1) jk det (H j ) 6= 0 pentru 2k + 1 j n + k dar i), ii) sunt false atunci
(x1 , ..., xn ) nu este punct de extrem conditionat (relativ) ci punct sa.
Exercitiu 8.5.1 Folosind metoda lui Lagrange sa se determine punctele de extrem conditionat

pentru functia f : R2 R, f (x, y) = 2xy + 2y + 3 cu legatura 4x + y = 4.

Solutie. Consideram functia lui Lagrange
L (x, y, ) = 2xy + 2y + 3 (4x + y 4) .
Determinam punctele critice conditionate
0

Lx = 0
2y 4 = 0
2
Ly0 = 0
2x + 2 = 0 = y = 2 , x =

2
4x + y 4 = 0
4x + y 4 = 0
iar, din
4x + y 4 = 0 4

2
+ 2 4 = 0
2

rezulta = 2. Am obtinut x = 2
2 = 0 s i y = 2 = 4 drept punct critic conditionat.
Stabilim daca punctul determinat este de extrem conditionat.
Metoda I. Scriem matricea hessiana
 00


00 
Lx2 Lxy
0 2
HL (x, y; ) =
=
00
Lyx
Ly002
2 0
Evaluam semnul expresiei
2

d L (x, y, 0, 4; 2) =

dx dy

0 2
2 0



dx
dy


= 4dxdy

Diferentiem legatura
4dx + dy = 0 = dy = 4dx
de unde
d 2 L (x, y, 0, 4; 2) = 4 (dx)2 < 0 pentru orice x 6= 0.
Am demonstrat ca (x, y) = (0, 4) este punct de maxim local conditionat.
Metoda II. Scriem matricea hessiana
 00


00 
Lx2 Lxy
0 2
HL (x, y; ) =
=
00
Lyx
Ly002
2 0

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

140
deoarece
Lx002 = (2y 4 )0x = 0
00 = (2y 4 )0 = 2
Lxy
y

Ly002 = (2x + 2 )0y = 0

00 = (2x + 2 )0 = 2.
Lyx
x

Matricea hessiana bordata se obtine prin completare, astfel

0
(4x + y 4)0x (4x + y 4)0y
0 4 1
= 4 0
0
2
2
HL (x, y; ) = (4x + y 4)0x
0
(4x + y 4)y
2
0
1 2
0
de unde

0 4 1
2 .
HL (0, 4; 2) = 4 0
1 2
0
Observam ca


 0 4 1 


2  = 16 > 0 = (1)1 det HL (0, 4; 2) < 0
det HL (0, 4; 2) =  4 0
 1 2
0 
si tragem concluzia ca (x, y) = (0, 4) este punct de maxim local conditionat.
Observatie 8.5.1 Daca Metoda 1 s i Metoda 2 nu se aplica, atunci pentru a evalua semnul

diferentei
f (x1 , ..., xn ) f (x1 , ..., xn ) = L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) L (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ) , x E Vx
se aplica o dezvoltare Taylor de ordin superior sau direct definitia.

8.6

Maximizarea utilit
atii
O problema cu care ne confruntam n gospodarie este aceea de a alege un pachet de bunuri si
servicii, avnd n vedere functia de utilitate si avnd n vedere "constrngerile venitului", care ne
limiteaza la o submultime a spatiului de marfuri. Constrngerea venitului prevede ca cheltuielile
pentru toate bunurile si serviciile nu pot depasi veniturile banesti avute.
Pentru a rezolva aceasta problema presupunem ca toate preturile monetare, n, sunt rezumate
de vectorul pret
p = (p1 , ..., pn ) ,
unde p j este pretul bunului j, si veniturile de bani sunt date de parametrul pozitiv I. Constrngerea
bugetara spune ca cheltuielile totale nu pot depasi veniturile, astfel ca se poate scrie
< p, x > I
echivalent
p1 x1 + ... + pn xn I
unde pi xi este cheltuiala pentru bunul (marfa) j. Multimea fezabila pentru gospodarie este deci
X = {x C |< p, x > I } = {x Rn |< p, x > I, x 0 }

 tii
8.6 Maximizarea utilita

141

o multime nevida si compacta (nchisa si marginita) submultime convexa a spatiului marfurilor

C. Frontiera acestei multimi este multimea punctelor pentru care px = I (linia de buget). Aceasta
frontiera este o dreapta daca n = 2, un plan daca n = 3, si, n cazul general, un hiperplan.
Astfel, problema cu care ne confruntam n gospodarie este

max u (x1 , ..., xn ) sub restrictia pi xi I, x1 0, ..., xn 0

x1 ,...,xn

i=1

unde
p = (p1 , ..., pn ) si I sunt n + 1 parametri pozitivi.
Aceasta este una din problemele de maximizare n care intrarile sunt nivelele de consum pentru
fiecare din cele n marfuri x = (x1 , ..., xn ); functia obiectiv este functia de utilitate u (x), presupusa
continuu diferentiabila cu derivatele partiale de ordinul unu pozitive, iar matricea hessiana
negativ definita; restrictiile reprezinta bugetul constrns, restrictiile fiind n forma liniara folosind
preturile date p = (p1 , ..., pn ) , iar constanta I reprezinta valoarea venitului constrns.
Observatie 8.6.1 Se poate demonstra ca solutia acestei probleme exista s i este unica.

Exercitiu 8.6.1 Se da functia de utilitate u (x, y) = 5xy. Sa se determine:

a) utilitatea maxima pentru u cnd bugetul este de 30 lei, unde pretul pentru fiecare
unitate a lui x este 5 lei, iar pentru fiecare unitate a lui y este 1 leu;
b) schimbarea n nivelul maxim al utilitatii cnd bugetul creste cu o unitate.

Solutie. Analiznd datele problemei deducem ca ecuatia bugetului conditionat este
5x + y = 30.
Functia lui Lagrange este
L (x, y; ) = 5xy (5x + y 30).
Determinam derivatele partiale de ordinul unu

Lx (x, y; ) = 5y 5
Ly (x, y; ) = 5x

L (x, y; ) = 30 5x y
si rezolvam

5y 5 = 0
5x = 0

30 5x y = 0
sau echivalent

5y = 5
5x =

30 5x y = 0.
Pentru a rezolva sistemul, eliminam pentru nceput din primele ecuatii:
5y 5
=
= 5y 25x = 0,
5x

(8.8)

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

142
dupa care rezolvam sistemul

25x 5y = 0,
= y = 15 si x = 3.
30 5x y = 0,
Scriem matricea hessiana bordata

0 5 1
5
HL (3, 15; 15) = 5 0
1 5
0
si observam ca



  0 5 1 
5  = 50.
det HL (3, 15; 15) =  5 0
 1 5
0 
Am demonstrat ca


(1)1 det HL (3, 15; 15) = 50 < 0

si n final, ca utilitatea maxima are loc pentru x = 3 si y = 15. Valoarea maxima a utilitatii este
u (3, 15) = 5 3 15 = 225.
Din prima ecuatie a sistemului (8.8) obtinem = 15.
b) Cnd bugetul creste cu o unitate, ecuatia sa devine 5x + y = 31. Mai mult ecuatia lui
Lagrange este
L (x, y; ) = 5xy (5x + y 31).
Determinam derivatele partiale de ordinul unu

Lx (x, y; ) = 5y 5
Ly (x, y; ) = 5x

L (x, y; ) = 31 5x y
si le egalam cu zero

5y 5 = 0
5x = 0

31 5x y = 0
ori, echivalent

5y = 5
5x =

31 5x y = 0.
Avem x = 3.1 si y = 15.5, respectiv = 15, 5. Analog, punctului a) se deduce ca, utilitatea
maxima este
u (3.1, 15.5) = 5 (3.1) (15.5) = 240.25.
Observam ca u a crescut cu
u (3.1, 15.5) u (3, 15) = 240.25 225 = 15.25
ceea ce nseamna ca valoarea cresterii n u este aproximativ egala cu . Daca > 0 valoarea
optima a utilitatii creste prin pentru fiecare unitate adaugata n restrictie (legatura) si descreste
cu pentru fiecare unitate scazuta din legatura. Am justificat aplicabilitatea Observatiei 8.7.1.

8.7 Probleme rezolvate

8.7

143

Probleme rezolvate
Exercitiu 8.7.1 Productia saptamnala de capsuni a unui producator rural este data prin

Q = 30L0,25 K 0,75 unde Q reprezinta cantitatea de capsuni exprimata n pounds, L reprezinta

orele de munca necesare, iar K reprezinta capitalul investit exprimat n sute de dolari. Daca
producatorul si-a propus sa produca 300 pounds pe saptamna, gasiti valorile lui K si L ce
minimizeaza costul saptamnal, n conditiile n care fiecare ora de munca este platita cu 10
lei/h.

Solutie. Costul exprimat n dolari este C (K, L) = 10L + 100K. Legatura este Q = 300 sau
4
4
echivalent L = 10
mpartirea avnd loc deoarece K 6= 0. nlocuind L = 10
n C (K, L) =
K3
K3
10L + 100K obtinem functia
G (K) = 10

104
105 + 100K 4
+
100K
=
K3
K3

ale carei puncte de extrem trebuie aflate.

Determinam punctele critice ale lui G din
G0 (K) = 0

100 4
K

3000
=0
K4

1 = 4 10 4 300 s
2 = 4 10 4 300. Retinem K 1 =
iar
n
final,
ob
t
inem
ca
puncte
critice
K

i
K
0
0
0

4
10 4 300 punctul critic ce convine si observam ca




400 400 4
G00 K01 > 0 deoarece G00 (K) =
5 K 3000 .
K
K

4
n final, K01 este punct de minim local pentru G, iar K01 , L01 = 4 10 4 300, 10
10 4 300 va
3
realiza minimul lui C (numit si punct de minim relativ). n concluzie, costul minim va fi
3

C = 10 3 4 10 4 + 100 3 4 10 4 ' 9870 lei.

Observatie 8.7.1 Multiplicatorii lui Lagrange masoara senzitivitatea valorilor extreme ale

functiei obiectiv la modificarile unei intrari. Astfel, valoarea da modificarea valorii

maxime/minime a functiei optimizata pentru fiecare schimbare cu o unitate n legatura.
Exercitiu 8.7.2 Functia de productie de tip Cobb-Douglass pentru o firma producatoare de

software este data de

f (x, y) = 100x3/4 y1/4
unde x reprezinta unitati ale fortei de munca (la 150 lei per unitate), iar y reprezinta unitati de
capital (la 250 lei per unitate). Costul total pentru forta de munca si capitalul este limitat la
50000 lei. Sa se determine nivelul maxim de productie pentru aceasta firma.

Solutie. Costul limita pentru forta de munca si capital este dat de
F (x, y) = 150x + 250y = 50000.
Functia lui Lagrange este data de
L (x, y; ) = 100x3/4 y1/4 (150x + 250y 50000) .

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

144
Rezolvam sistemul
0
Lx (x, y; ) = 75x1/4 y1/4 150 = 0
L0 (x, y; ) = 25x3/4 y3/4 250 = 0
y
150x + 250y = 50000.

1/4 1/4

Rezolvnd n raport cu prima ecuatie, avem = 75x 150 y

doi obtinem

1/4 y1/4 
x
 1/4 3/4
25x3/4 y3/4 = 250
 x y = x = 5y.

2

x1/4 y1/4
2

si substituind n ecuatia

Substituim x = 5y n a treia ecuatie si obtinem

150 (5y) + 250y = 50000 = y = 50 unitati de capital.
Asadar exista un singur punct critic (conditionat) (x, y) = (250, 50) corespunzator multiplica1/4 1/4
torului lui Lagrange = 250 2 50 . Notam ca economistii numesc multiplicatorii lui Lagrange si "productivitatea marginala a banilor". Productivitatea marginala a banilor pentru
1/4 1/4
(x, y) = (250, 50) este = 250 2 50 ' 0, 334, care nseamna ca pentru fiecare leu aditional
cheltuit pentru productie, un plus de 0, 334 unitati ale produsului se pot realiza.
Stabilim daca punctul critic (x, y) = (250, 50) este de extrem local conditionat. Pentru
aceasta, scriem matricea hessiana bordata

0
150
250
150 75 5 4 50 75 3
HL (250, 50; ) =
4 4 25050 4
4250 4

3
75 250 4
75

250

3
7
4
4
4 25050 4

50 4

3
si observam ca (1)1 det (HL (250, 50; )) = 300 4 50250 4 < 0 de unde (x, y) = (250, 50) este
punct de maxim local conditionat. Asadar nivelul maxim de productie este
f (250, 50) = 100 (250)3/4 (50)1/4 = 16718, 5076244 ' 16719,
unitati produse.
Exercitiu 8.7.3 O firma are trei fabrici A, B s i C fiecare producnd acelasi produs P. Fie x

cantitatea n unitati produsa n fabrica A, y n B si z n C n ordine pentru a onora o comanda

de 2000 de unitati din produsul P. Costurile celor trei fabrici A, B si C sunt date de functiile
1 2
x costul pentru fabrica A
100
1 3
c2 (y) = 200 + y +
y costul pentru fabrica B
300
c3 (z) = 200 + 10z costul pentru fabrica C.

c1 (x) = 200 +

Sa se determine x, y si z astfel nct costul total al firmei pentru onorarea comenzii sa fie
minim.

Solutie. Costul total pentru producerea comenzii este
c (x, y, z) = c1 (x) + c2 (y) + c3 (z)
1 2
1 3
= 200 +
x + 200 + y +
y + 200 + 10z
100
300
1 2
1 3
= 600 +
x +y+
y + 10z,
100
300

8.7 Probleme rezolvate

145

astfel ca problema care se pune este aflarea minimului functiei cost c (x, y, z) conditionata de
x + y + z = 2000.

(8.9)

Consideram functia lui Lagrange

L (x, y, z; ) = 600 +

1 3
1 2
x +y+
y + 10z (x + y + z 2000) .
100
300

Rezolvam sistemul
x
0
= 0
=
0
L

50 y2
0
Ly = 0
1 + 100 = 0

0 =0
L

10 = 0

z
x + y + z = 2000
x + y + z = 2000
si obtinem
(x, y, z, ) = (500, 30, 1470, 10) si (x, y, z, ) = (500, 30, 270, 10) .
Analizam punctul critic conditionat (x, y, z) = (500, 30, 1470) posibil. Scriem matricea hessiana
1

0 0
0 0
50
50
1
.
HL (x, y, z; ) = 0 50
y 0 = HL (500, 30, 1470; ) = 0 30
50 0
0
0 0
0 0 0
Matricea hessiana bordata va fi

0 1 1 1
1 1
0
0
50
.
HL (500, 30, 1470; ) =
30

1 0
0
50
1 0
0
0

Vom considera

H4 =

H3 =

0 Fx Fy Fz
Fx Lx2 Lxy Lxz
Fy Lyx Ly2 Lyz
Fz Lzx Lzy Lz2

0 Fx Fy
Fx Lx2 Lxy
Fy Lyx Ly2
0 Fy Fz
Fy Ly2 Lyz
Fz Lzy Lz2

daca Fx (x , y , z ) 6= 0 sau Fy (x , y , z ) 6= 0

daca Fx (x , y , z ) = 0 sau Fy (x , y , z ) = 0

unde derivatele partiale sunt evaluate n (x , y , z ; ) = (500, 30, 1470; 10). Stabilim daca
punctul (x , y , z ) = (500, 30, 1470) este de extrem conditionat:
i) daca det (H3 ) > 0 si det (H4 ) > 0, atunci (x , y , z ) este punct de minim local
conditionat relativ;
ii) daca det (H3 ) < 0 si det (H4 ) > 0, atunci (x , y , z ) este punct de maxim local
conditionat relativ;
iii) daca det (H4 ) < 0, atunci (x , y , z ) nu este punct de extrem conditionat relativ ci
punct sa.

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

146

3

n cazul nostru det (H4 ) = 250
> 0 si det (H3 ) = 31
50 > 0 atunci (x , y , z ) = (500, 30, 1470)
este punct de minim local conditionat (relativ). O alta alternativa este sa observam ca

d 2 L (x, y, z; 500, 30, 1470, 10) =

30
1
(dx)2 + (dy)2 > 0 x 6= 500 si y 6= 30
50
50

si deci (x, y, z) = (500, 30, 1470) este un punct de minim local conditionat. Asadar fabrica A
trebuie sa produca 500 de unitati din produsul P, fabrica B 30 de unitati, iar fabrica C 1470 de
unitati n ordine pentru a-si minimiza costul total.
Exercitiu 8.7.4 O firma ce detine o fabrica producatoare a unui singur produs intentioneaza

sa realizeze 30 de unitati din produsul respectiv ct maiieftin posibil. Folosind K unitati de

capital si L unitati din forta de munca ea poate produce K + L unitati din produsul respectiv.
Presupunnd ca pretul pentru capital este 1 leu per unitate, iar pentru forta de munca 20 lei
per unitate sa se determine K si L astfel nct costul cu fabricarea celor 30 de unitati din
produs sa fie minim.


Solutie. Problema se reduce la a minimiza functia f (K, L) = K + 20 L cu legatura K + L = 30.

Pentru rezolvarea problemei vom considera functia lui Lagrange


F (K, L, ) = K + 20 L
K + L 30 .
Rezolvam sistemul

F
=
0
K
1 2K = 0
F0 = 0

20 = 0
L

K + L 30 = 0
K + L 30 = 0
si obtinem pentru = 20 punctul critic conditionat (K, L) = (100, 20).
Scriem matricea hessiana bordata

0
12 1001/2 1
1
3
1/2
0
HF (100, 20; 20) = 2 100
3

100 2
1
0
0


3
si observam ca (1)1 det HF (K, L; ) = 1000
> 0 de unde si faptul ca (K, L) = (100, 20) este
punct de minim local conditionat. O alta alternativa este sa apelam la diferentiala de ordinul doi
d 2 F (K, L; 100, 20; 20) =

3
100

3
2

(dK)2 > 0 K 6= 100 si L 6= 20

de unde si faptul ca (K, L)

= (100, 20) este punct de minim local conditionat. O a treia metoda
este sa nlocuim L = 30 K n expresia lui f (K, L) = K + 20
L, problema
reducndu-se la


aflarea punctelor de extrem pentru functia g (K) = K + 20 30 K a carei derivata este

i
h
10
K + 20 30 K = 1
K
K
de unde rezulta punctul critic K = 100. Se constata ca (K, L) = (100, 20) este un punct de minim
local conditionat. Asadar, pentru producerea a 30 de unitati din produsul respectiv la un cost
minim firma trebuie sa foloseasca 100 de unitati de capital si 20 de unitati de forta de munca.
Un economist si-ar putea pune ntrebarea ct trebuie sa plateasca suplimentar firma pentru a

8.7 Probleme rezolvate

147

produce 31 de unitati din produsul respectiv. Problema se reduce la a calcula costul minim pentru
producerea a 30 de unitati, adica
f (100, 20) = 100 + 20 20 = 500.
Tinnd

cont de semnificatia multiplicatorului lui Lagrange determinat, = 20 si de comentariul

facut n Exercitiul 8.7.2 deducem ca pentru producerea a 31 unitati din produsul respectiv la
un cost minim firma va cheltui f (100, 20) + = 500 + 20 = 520. Am demonstrat ca firma va
cheltui n plus 20 de unitati pentru producerea a 31 de unitati din produsul respectiv.
Exercitiu 8.7.5 Sa se afle extremele locale ale functiei definita prin f (x, y, z) = x + y, n

care cele trei variabile verifica urmatoarele conditii


f1 (x, y, z) = x2 + z2 1 = 0
f2 (x, y, z) = x + 2y 3z = 0.


Solutie. Metoda 1: Consideram functia lui Lagrange

L (x, y, z, 1 , 2 ) =

f (x, y, z) + 1 f1 (x, y, z) + 2 f2 (x, y, z)

= x + y + 1 x2 + z2 1 + 2 (x + 2y 3z) .

Determinam punctele critice (stationare)

0
Lx (x, y, z, 1 , 2 ) = 1 + 21 x + 2 = 0




Ly0 (x, y, z, 1 , 2 ) = 1 + 22 = 0
(x, y, z, 1 , 2 ) = 22 , 2, 22 , 3 4 2 , 21



=
Lz0 (x, y, z, 1 , 2 ) = 21 z 32 = 0

2
2 3 2
1

2
2
(x,
y,
z,

)
=
,

2,

,
,

1
2
2
2
4
2
x +z 1 = 0

x + 2y 3z = 0
deci, 2 puncte critice.
Scriem matricea hessiana

00
00
Lx002 Lxy
Lxz
21 0 0
00
00
Ly002 Lyz
HL (x, y, z) = Lyx
= 0 0 0
00
00
00
0 0 21
Lzx Lzy Lz2

deoarece
Lx002 = 21
Ly002 = 0
Lz002 = 21
00
00
00
00
00 = L00 = 0.
Lyz = Lzy = 0 Lxz = Lzx = 0 Lxy
yx
Matricea este simetrica fata de diagonala principala datorita Teoremei 6.1.2 (sau Teoremei 6.4.1).
Stabilim care din punctele critice sunt de extrem. Apelam la dezvoltari n serie Taylor de
ordin superior. n mod evident,
!

3 2 1
d L x, y, z,
,
= 0 pentru orice k 3
4
2
k

Capitolul 8. Extreme cu leg

aturi

148

aspect ce ne permite sa scriem

!

2
2
, 2,
f (x, y, z) f
2
2
!
!

3 2 1
2
2 3 2 1
= L x, y, z,
,
L
, 2,
,
,
4
2
2
2
4
2





dL 22 , 2, 22 , 3 4 2 , 12
d 2 L 22 , 2, 22 , 3 4 2 , 12
=
+
1!
2!

3 2
dx2 + dz2 0
=
4
respectiv

!
2
2
f (x, y, z) f
, 2,
2
2
!
!

3 2 1
2
2 3 2 1
= L x, y, z,
,
L
, 2,
,
,
4
2
2
2
4
2





d 2 L 22 , 2, 22 , 3 4 2 , 12
dL 22 , 2, 22 , 3 4 2 , 12
+
=
1!
2!

3 2
=
dx2 + dz2 0
4
 
si sa tragem concluzia ca (x, y, z) = 22 , 2, 22 este punct maxim local conditionat, iar



(x, y, z) = 22 , 2, 22 punct de minim local conditionat.

Exercitiu 8.7.6 Sa se determine punctele de extrem local ale functiei implicite y (x) definita

prin
x3 + y3 3x2 y 3 = 0.


Solutie. Observam ca
y0 (x) =

Fx0
3x2 6xy
=

unde y = f (x)
Fy0
3y2 3x2

rezultnd ca punctele critice sunt solutii ale sistemului de ecuatii

 2
3x 6xy = 0
x3 + y3 3x2 y 3 = 0


a carui solutie este [x = 2, y = 1] , x = 0, y = 3 3 . Calculam derivata de ordinul doi pentru
a stabili natura punctelor critice


2y3 + 2x2 y 2xy2 + 2x xy x2 y2 y0
00
y (x) =
.
(y2 x2 )2
Observam ca y00 (0) = 32 > 0 = x = 0 punct de minim local iar y00 (2) = 23 < 0 implica
3
x = 2 punct de maxim local.

9. Calcul integral

9.1

Integrale cu parametrii pe interval compact

Definitie 9.1.1 Fie a, b R, Y R multime nevida, iar f : [a, b] Y R functie integrabila

Riemann pe [a, b] n raport cu x pentru orice y Y . Functia definita prin

Z b

F (y) =

f (x, y) dx
a

se numeste integrala Riemann cu parametru.

Enunta m teorema lui Leibniz, de derivare a integralelor cu parametru.
Teorem
a 9.1.1 a lui Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716). Daca f : [a, b]

(c, d) R este functie continua, iar

cu parametru F (y) =
avem
Z b
f

F (y) =

Rb
a

f
y

exista si este continua pe [a, b](c, d) , atunci integrala

f (x, y) dx este functe derivabila pe (c, d) si pentru orice y (c, d)

(x, y) dx.

Regula generala de derivare sub integrala este redata n:

Teorem
a 9.1.2 Fie u, v : (c, d) [a, b] derivabile cu derivatele continue, u = u (y), v = v (y)

si f : [a, b] (c, d) R continua cu fy0 (x, y) continua. Daca notam

Z v(y)

G (y) =

f (x, y) dx (numita integrala cu parametrul y),

u(y)

atunci G este derivabila pe (c, d) si avem formula

0

Z v(y)

G (y) =
u(y)

fy0 (x, y) dx + v0 (y) f (v (y) , y) u0 (y) f (u (y) , y) .

Capitolul 9. Calcul integral

150
Exercitiu 9.1.1 Sa se calculeze G0 (y) pentru
Z 1

G (y) =

exy sin xdx si G (y) =

Z cos y
sin x

y+1

dx.


Solutie. n primul caz

G0 (y) =

Z 1
0

(exy sin x)0y dx =

Z 1

xexy sin xdx

unde am folosit faptul ca (v (y)) = 10 = 0, iar (u (y))0 = (0)0 = 0. n cazul secund


Z cos y 
sin (y + 1)
sin (cos y)
sin x 0
0
(y + 1)0y
.
dx + (cos y)0y
G (y) =
x
cos
y
y+1
y+1
y
Integrarea integralelor cu parametru este redata n:
Teorem
a 9.1.3 a lui Guido Fubini (18791943). Daca f : [a, b] [c, d] R este functie

continua pe [a, b] [c, d] , atunci are loc



Z b Z d
Z d Z b
f (x, y) dx dy.
f (x, y) dy dx =
a

9.2

Integrale definite pe intervale necompacte

Definitie 9.2.1 Fie a R, b R, a < b s i f : [a, b) R. Functia f se numeste local

integrabila, daca pentru orice c (a, b) functia f este integrabila Riemann pe [a, c].
Defini
tie 9.2.2 Fie
< a < b + si f : [a, b) R functie local integrabila. Cuplul

Rb 

f , [a, b) 3 t

f se numeste integrala improprie (integrala generalizata) din f pe [a, b)

si se noteaza prin unul din simbolurile

f,

R b
a

f (daca b < ) sau simplu

Rb
a

f.

[a,b)

Daca L = lim
t%b

Rt
a

f exista si este finita se spune ca integrala improprie

Rb
a

f este convergenta

Rb

si egala cu L, caz n care se noteaza a f = L.

O integrala improprie Rcare nu este convergenta se numeste divergent
a.
R

Integrala generalizat
a a f se numeste absolut convergenta daca a | f | este convergenta.
R
De asemenea a f este semiconvergenta daca este convergenta si nu este absolut convergenta.
Rb
Rb
Observatie 9.2.1 Expresiei a f i acordam ntelesul a f (t) dt.
R1
Exercitiu 9.2.1 Sa se studieze daca 0 dx
este convergenta.
1x

Solutie. Conform definitiei, avem

Z 1
0

dx

= lim
1 x x10

Z x
0




dt

= lim 2 2 1 x = 2,
1 t x10

si deci integrala este convergenta.

9.2 Integrale definite pe intervale necompacte

151

Teorem
a 9.2.1 Criteriul integral al lui Cauchy pentru serii. Fie a R+ s i n0 = [a] + 1.

Daca f : [a, ) R+ este functie monoton descrescatoare, atunci urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
i)
a;
n=n0 f (n)Reste convergent
ii) sRirul vn = nn0 f (x) dx, n n0 , este convergent;
iii) a f (t) dt este convergenta.
R
Exercitiu 9.2.2 Sa se studieze convergenta integralei 1 x1 dx. Ce se poate spune despre seria

1
?
n=1 n

Solutie. Distingem doua cazuri:

Caz 1: Daca 6= 1, atunci
Z
1
1

Z t
1

1
t +1

+ 1 + 1

dx = lim
dx = lim
t 1 x
t
 1
R
daca > 1 1 x1 dx este convergenta
1
R 1
=
a.

daca < 1
1 x dx este divergent

Caz 2: Daca = 1, atunci 1 1x dx = lim 1t 1x dx = lim (lnt ln 1) =

t
t
genta.
Mai mult, conform criteriului integral al lui Cauchy

1
convergenta daca > 1

este
divergenta daca 1.
n=1 n
R

R 1

1 x dx

este diver-

Observatie 9.2.2 Caz 1 rezulta din faptul ca an = n1 9 0 pentru n .

Teorem
a 9.2.2 Fie f : [1, ) R+ functie monoton descrescatoare, f (n) = an si an serie
n=1

convergenta. Daca s este suma seriei, iar sn sirul sumelor partiale, atunci
Z

f (x) dx Rn

n+1

f (x) dx
n

unde Rn = s sn .
Se poate demonstra ca:
Rb
Teorem
a 9.2.3 Daca a f (t) dt este absolut convergenta, atunci este s i convergenta.

Observatie 9.2.3 O discutie similara are loc pentru integrale de forma

Z b
a+

f (x) dx cu a < b < si f : (a, b] R local integrabila.

Ra
R
Definitie 9.2.3 Daca exista a R astfel nct f (x) dx s i a f (x) dx sunt ambele converR

gente se spune ca integrala

f (x) dx este convergenta, caz n care valoarea sa este definita

Capitolul 9. Calcul integral

152
de suma
Z a

f (x) dx =

f (x) dx +

f (x) dx (unde f : (, ) R este local integrabila).

R
Observatie 9.2.4 Daca integrala f (x) dx este convergenta, valoarea sa este egala cu
Rb

limita lim

f (x) dx.

R
Exercitiu 9.2.3 Sa se studieze convergenta integralei x 2 2 dx.
(1+x )

Solutie. Observam ca


R
x
lim t0 x 2 2 dx = lim x 2 2 t0
(1+x2 )2 dx = t
(1+x )
t  2(1+x )

R x
Rt
1
x
1

dx
=
lim
dx
=
lim
2
0 (1+x2 )2
2(1+x2 )
t 0 (1+x2 )
y 2

R0

= 12
=

1
2

iar
Z

Z 0

dx =
2
(1 + x2 )

(1 + x2 )2

dx +
2
(1 + x2 )

1 1
dx = + = 0.
2 2

Am demonstrat ca integrala este convergenta.

Teorem
a 9.2.4 Primul criteriu de comparatie. Fie a R, b R{} si f , g : [a, b) R

functii local integrabile pe [a, b). Daca n plus:

i) 0 f (x) g (x) pentru orice x [a, b) ,
R
ii) integrala ab g (x) dx este convergenta,
atunci

Rb
a

f (x) dx este convergenta.

Rb
Observatie 9.2.5 Daca ii) din Teorema 9.2.4 este nlocuit prin a f (x) dx divergenta, atunci
Rb
a

g (x) dx va fi divergenta.

Teorem
a 9.2.5 Al doilea criteriu de comparatie. Fie a R, b R si f , g : [a, b) R+

functii local integrabile pe [a, b). Daca n plus

i) f (x) 0 x [a, b) si g (x) > 0 x [a, b) ,
f (x)
ii) limxb g(x)
= L > 0 cu L 6= ,
atunci integralele
divergente.


Rb
a

f (x) dx,

Rb
a

g (x) dx sunt n acelasi timp convergente sau n acelasi timp

Exemplu 9.2.1 Daca , R atunci

Z 2

dx

1 x (ln x)

Z 2

dx

(ln x)

si

9.2 Integrale definite pe intervale necompacte

153

au aceeasi natura. ntr-adevar, observam ca

1
x (ln x)
lim
1
x1
x<1
(ln x)

(ln x)

= lim

x1 x (ln x)

1
= 1,
x1 x
x<1

= lim

x<1

si deci aplicnd Teorema 9.2.5 obtinem concluzia.

la limit
Teorem
a 9.2.6 Primul criteriu de convergenta
a. Fie f local integrabila pe

[a, ) astfel nct lim t f (t) = l R.

t

i) Daca > 1, atunci a f (x) dx

este absolut convergenta.
R
ii) Daca 1 si l 6= 0, atunci a f (x) dx este divergenta.
R

R
dx
Exercitiu 9.2.4 Sa se studieze convergenta integralei 1
.
3
2014x+ x2 +1

Solutie. Vom folosi Teorema 9.2.6. Pentru aceasta fie

f (x) =

.
2014x + 3 x2 + 1

(9.1)

Observam ca
lim x f (x) = lim

x
1

q
= lim
3 2
x
2014x + x + 1
2014 + 3 1 +

=
1
x2

1
(0, )
2015

si Teorema 9.2.6 aplicata cu = 1 probeaza ca integrala (9.1) este divergenta.

R
2
Exercitiu 9.2.5 Sa se studieze convergenta integralei 0 ex dx.

R
R
2
1
x 0 si cum 01 x21+1 dx este convergenta = 01 ex dx este
x2 +1
2
convergenta. Pe de alta parte lim x2 ex = 0 probeaza aplicabilitatea criteriului de convergenta
x
R
2
la limita cu = 2 = 1 ex dx este absolut convergenta si deci convergenta. Am demonstrat
R
2
ca 0 ex dx este convergenta. Desigur, aceasta rezulta si direct din acest criteriu, fara a face
R
R
R
descompunerea 0 = 01 + 1 .

Solutie. Observam ca ex

la limit
Teorem
a 9.2.7 Al doilea criteriu de convergenta
a. Fie f : [a, b) R+ (a, b

finite) local integrabila pe [a, b) cu

lim f (x) = si lim (b x) f (x) = l.

xb

xb

i) Daca exista (0, 1) astfel nct l [0, ) , atunci ab f (x) dx este convergenta.
R
ii) Daca exista [1, ) astfel nct l (0, ] , atunci ab f (x) dx este divergenta.
R

Capitolul 9. Calcul integral

154

Exercitiu 9.2.6 Sa se studieze convergenta integralei

Z 1
0

xdx

.
1 x2

(9.2)


Solutie. Vom folosi Teorema 9.2.7. Pentru aceasta fie f : [0, 1) R, f (x) :=
ca

x .
1x2

Observam

1
1
x
1
lim (1 x) 2 f (x) = lim (1 x) 2
= [0, )
x1
x1
2
1 x2

si deci Teorema 9.2.7 aplicata cu =

1
2

demonstreaza ca integrala (9.2) este convergenta.

Teorem
a 9.2.8 Criteriul lui Dirichlet. Daca f , g : [a, b) R (b finit sau infinit) sunt functii

cu proprietatile
i)
f este continua cu primitiva marginita pe [a, b) ;
ii) derivata functiei g este continua pe [a, b) ;
iii) functia g este monoton descrescatoare pe [a, b) ;
iv) limxb g (x) = 0,
atunci integrala

R b
a

f (x) g (x) dx este convergenta.

Exercitiu 9.2.7 Sa se studieze convergenta integralei

Z
sin x

(9.3)

dx.

Solutie. Descompunem integrala n doua integrale

Z
sin x
0

dx =

Z 1
sin x
0

dx +

Z
sin x

dx := I1 + I2

unde
I1 :=

Z 1
sin x
0

dx si I2 :=

Z
sin x
1

dx.

Pentru a stabili convergenta integralei I1 este suficient sa observam ca limx0 sinx x = 1 si deci
putem prelungi functia de sub semnul integrala la o functie continua pe [0, 1]:
 sin x
daca x (0, 1]
x
f (x) =
1
daca x = 0.
Functia f este continua pe [0, 1] si deci integrabila pe acest interval. Am demonstrat ca I1 este
convergenta. Pentru a stabili, convergenta integralei I2 folosim criteriul lui Dirichlet cu f (x) :=
sin x si g (x) := 1x . ntr-adevar, functiile f si g ndeplinesc conditiile cerute, primitiva functiei
f verifica |F (x)| = | cos x| 1, iar g este functie descrescatoare pe [1, ) cu limx g (x) = 0.
n concluzie integrala (9.3) este convergenta.

9.3 Integrale Euleriene

9.3
9.3.1

155

Integrale Euleriene
Functia Gamma
R
Definitie 9.3.1 Functia : R+ R+ definita prin (p) = 0 x p1 ex dx se numeste integrala
Gamma.
Teorem
a 9.3.1 (p) este convergenta pentru orice p > 0.

Demonstratie. Observam ca x p1 ex x p1 , x (0, 1] si cum p > 0 = 01 x p1 dx este convergenta. Pe de alta parte, observam ca lim x2 ex x p1 = 0 (p > 0) si aplicnd Teorema 9.2.6 cu
R

= 2 =

x
R p1 x
R
x
e
dx
este
absolut
convergent
a= 1 x p1 ex dx este convergenta. Cum
1

Z 1

p1 x

e dx =

p1 x

e dx +

x p1 ex dx

=integrala de studiat este convergenta.

Teorem
a 9.3.2 Are loc (1) = 1.

Demonstratie. (1) =


R x
x x = 1.
0 e dx = e
x0

Teorem
a 9.3.3 Pentru orice p > 0 avem (p + 1) = p (p).

Demonstratie. Observam ca
Z c

p1

x 0

dx = x


Z c

c

e
x p2 ex dx = (p 1) (p 2)
0 + (p 1) 0

p1 x

p1

unde am folosit faptul ca lim cec = 0.

c

R
p
Exercitiu 9.3.1 Fie p (1, ) s i R\ {1}. Sa se calculeze 1 x (ln x) dx.

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila

= x = ey

= dx = ey dy
ln x = y =
= (x 1 = y 0)

= (x = y )
de unde rezulta
Z

x (ln x) p dx =

ey y p ey dy =

e(1)y y p dy.

Pentru calculul integralei 0 e(1)y y p dy distingem doua cazuri:

Caz 1: (1, ). Folosim schimbarea de variabila

1
dt
= dy = 1
( 1) y = t =
= (y 0 = t 0)

= (y = t )
R

si integrala de calculat devine


 p+1 Z

 p+1
Z
1
1
(1)y p
t p
e
y dy =
e t dy =
(p + 1) .
1
1
0
0

Capitolul 9. Calcul integral

156
Am demonstrat ca
Z

(ln x) dx =

1
1

 p+1


(p + 1) =

1
1

 p+1
p (p) .

Caz 2: (, 1). Apelam la schimbarea de variabila

1
dt
dy = 1
(1 ) y = t =
(y 0 = t 0)

(y = t )
iar integrala de calculat devine
Z

(1)y p

y dy =

e
0

1
1

 p+1 Z

1
1

 p+1

t p

e t dy =
0

1
1

 p+1
(p + 1) .

n acest caz din urma

Z

(ln x) dx =


(p + 1) =

1
1

 p+1
p (p) .

Teorem
a 9.3.4 Pentru orice n N avem (n) = (n 1)!.

Demonstratie. Observam ca
(n + 1) = n (n) = n (n 1) (n 1) = ... = n (n 1) ...2 (1) = n!
pentru orice n N.
R
m
Exercitiu 9.3.2 Fie a R+ , b R. Sa se calculeze integrala b (ax + b) e(ax+b) dx pentru
a

m (1, ) si m N.

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila

adx = dy


ax + b = y =
x ba = y 0

(x = y )
si obtinem
Z

m (ax+b)

(ax + b) e
b

1
dx =
a

Z
0

(
ym ey dx =

(m+1)
a
m!
a

pentru m (1, )
pentru m N.

R
m
Exercitiu 9.3.3 Fie a R+ , b R. Sa se calculeze integrala I = b xn e(axb) dx pentru
a

m, n N .

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila

m1
dx = mya dy
m


y
+
b
(ax b)m = y x =
=
x ba = y 0

a
(x = y )

9.3 Integrale Euleriene

157

si obtinem

ym + b n y
e dy
y
a
0
"  
 m nk  k
 n #
Z
m m1 0 ym n
y
b
b
y
Cn
+ ... +Cnk
+ ... +Cnn
ey dy
a 0
a
a
a
a
"
#
 k
 n
Z
m(nk+1)1
m 0 ym(n+1)1
y
b
b
Cn
+ ... +Cnk
+ ... +Cnn
ym1 ey dy
a 0
an
ank
a
a
i
m h 0
k
k
n n
C

(m
(n
+
1))
+
...
+C

(m
(n

k
+
1))
b
+
...
+C
b

(m)
n
n
an+1 n n
o
m
0
k
k
n n
C
[m
(n
+
1)

1]!
+
...
+C
[m
(n

k
+
1)

1]!b
+
...
+C
b
(m

1)!
.
n
n
n
an+1
m
a

I =
=
=
=
=

9.3.2

m1

Functia Beta
R1
q1
Definitie 9.3.2 Expresia B (p, q) = 0 x p1 (1 x)
dx, p > 0 si q > 0 este cunoscuta ca

functia Beta, sau prima integrala Euleriana. (p) este denumita si integrala Euleriana de tipul
al doilea.
Teorem
a 9.3.5 B (p, q) este convergenta pentru orice p > 0 s i q > 0.

Demonstratie. Putem scrie

Z 1

p1

q1

(1 x)

Z c

dx =

p1

q1

(1 x)

Z 1

dx +

x p1 (1 x)q1 dx

cu 0 < c < 1.
Notam
Z c

I1 =

x p1 (1 x)q1 dx, iar I2 =

Z 1

x p1 (1 x)q1 dx.

Calculam lim (x 0) x p1 (1 x)q1 = limx0 x+p1 (1 x)q1 = 1 daca = 1 p < 1.

x0

Asadar, daca < 1, conform Teoremei 9.2.7, deducem ca I1 este convergenta. Analog pentru I2 .
Daca p 1 si q 1 = f (x) = x p1 (1 x)q1 este marginita, motiv pentru care I1 si I2 sunt
integrabile Riemann si deci convergente.
R1
1
Exercitiu 9.3.4 Sa se stabileasca o formula de calcul pentru integrala 0
dx unde
p q
x (1x)r

p q > 0, p r > 0.

Solutie. Integrala se mai poate scrie

Z 1
0

1
p
dx =
p
q
x (1 x)r

Z 1

q
p

(1 x) p dx =

q
p +11

(1 x) p +11 dx

Z 1

Z 1

pq
p 1

(1 x)

pr
p 1


dx = B


pq pr
,
.
p
p

Observam ca se putea calcula urmatoarea integrala mai generala

Z 1
0

1
p
dx unde p q > 0, p r > 0, iar s 1,
p
q
x (1 xs )r

situatie n care se efectua n prealabil schimbarea de variabila xs = t, dupa care se ajunge la

integrala din problema rezolvata.

Capitolul 9. Calcul integral

158

Teorem
a 9.3.6 Functia Beta este simetrica B (p, q) = B (q, p).

Demonstratie. Avem
Z 1

B (p, q) =

x p1 (1 x)q1 dx

y=1x

dx=dy

Z 0

(1 y) p1 yq1 dy = B (p, q) .

Teorem
a 9.3.7 Are loc B (p, q + 1) = p+q B (p, q) .
p

Teorem
a 9.3.8 Egalitatea B (p + 1, q) = p+q B (p, q) este adevarata.

(p1)(q1)

Teorem
a 9.3.9 Daca p > 1, q > 1, atunci B (p, q) = (p+q1)(p+q2) B (p 1, q 1).

(p)(q)

Teorem
a 9.3.10 Legatura dintre integrala Beta s i Gamma este data de B (p, q) = (p+q) .
R
m
q1 rpxm
1
Exercitiu 9.3.5 Sa se arate ca I = 0 xm1 1 erx
e
dx = rm
B (p, q) unde p, q

(0, ) , iar m, r R .

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila

m

erx = y = rmxm1 erx dx = dy, (x 0 = y 1) , (x = y 0)

si obtinem
1
I=
rm

Z 0

q1 p1

(1 y)

1
dy =
rm

Z 1

y p1 (1 y)q1 dy =

1
B (p, q) .
rm

R
p1
Teorem
a 9.3.11 O forma echivalenta, a integralei beta, este B (p, q) = 0 x p+q dx.
(1+x)

Demonstratie. Se verifica
Z
0

1
y= 1+x
x p1
p+q dx =
(1 + x)
x= 1y 1

Z 0
1

p1
p+q (1 y)
y
y p1


 Z1
dy
2 =
yq1 (1 x) p1 dx = B (q, p) .
y
0

Teorem
a 9.3.12 Pentru 0 < p < 1 are loc B (p, 1 p) = (p) (1 p) = sin(p)
.

R n
Exercitiu 9.3.6 Sa se calculeze 0 xmx+1 dx unde n > 1, m > n + 1.

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila xm = t. Avem x = t m si dx = m1 t m 1 dt. Observam ca

x 0 implica t 0, iar x implica t . Integrala de calculat devine
Z
0

xn
dx
xm + 1

=
=

1
m

Z n 1 1
t mt m

1
dt =
t +1
m

n+1
m 1
n+1

mn1

(t + 1) m + m


1
n+1 mn1
1

B
,
=
.
m
m
m
m sin n+1
m
0

dt

9.3 Integrale Euleriene

159

R /2
2p1
Teorem
a 9.3.13 Pentru p > 0, q > 0 are loc B (p, q) = 2 0 (sin x)
(cos x)2q1 dx.

R /2
Exercitiu 9.3.7 Sa se aduca la forma cea mai simpla 0 sin p x cosq xdx pentru p > 1 s i

q > 1.

Solutie. Prezentam doua solutii:

Metoda 1: Efectuam schimbarea de variabila sin2 x = t si integrala se exprima prin functia
Beta
1
2

I =

Z /2

sin p1 x cosq1 x sin 2xdx =

q1
Z /2 p1
t 2 (1 t) 2

dx =

1
2

Z /2

1
2

Z /2

sin2 x

p1
2

1 sin2 x

q1
2

sin 2xdx

p+1
2 1

q+1
2 1

1
dx = B
2


p+1 q+1
,
.
2
2

2( q+1
2 )1

1
dx = B
2


p+1 q+1
,
.
2
2

(1 t)

Metoda 2: Folosim direct Teorema 9.3.13

Z /2

I=
0

2
sin x cos xdx =
2
p

Teorem
a 9.3.14 12 =

Z /2

2( p+1
2 )1

(sin x)

(cos x)

Demonstratie. Avem
1
2

2


1 1

=B
,
.
2 2
12 + 12

Pe de alta parte

B

1 1
,
2 2

iar n final

  2

1
=

=
sin 2
2

adica ceea ce trebuia demonstrat.

1
2

Exercitiu 9.3.8 Pentru p, q N sa se stabileasca o formula de calcul pentru integrala I =

R 2p x2q
x

dx si sa se deduca valoarea exacta n cazul p = q = 1.

Solutie. Observam ca
2q

2q

f (x) = (x)2p e(x) = x2p ex = f (x)

aspect din care deducem ca f este functie para. Cu aceasta observatie integrala de calculat devine
Z

I=

2q

x2p ex dx = 2

2q

x2p ex dx.

Apelam la schimbarea de variabila

1
1 2q 1

dx
=
t
dt

2q
1
2q
2q
x = t x = t =
(x 0 = t 0)

(x = t )

Capitolul 9. Calcul integral

160
iar integrala de calculat devine
Z

I=2

2p x2q

x e

dx = 2



1 2q1 1
1
2p + 1
t e
t
dy =
.
2q
q
2q
p
q

Pentru p = q = 1 integrala de calculat este





 
1
2+1
1
1
1

I=
=
+1 =
=
.
1
2
2
2
2
2

9.3.3

Integrala lui Leonhard Euler (1707-1783) s i Simon Denis Poisson (1781-1840)

R
2
Definitie 9.3.3 Integrala J = 0 ex dx este numita integrala Euler-Poisson.

Teorem
a 9.3.15 Integrala Euler-Poisson este convergenta s i are valoarea egala cu 2 .

Demonstratie. Cu schimbarea de variabila x = t 2 obtinem

  Z
Z
1
2
1

=
x 2 ex dx = 2
ex dx = 2J
2
0
0
( 12 )
2

de unde J =
Z

x2

2 .

Mai mult

Z 0

dx =

x2

dx +

x2

+
= ,
dx =
2
2

rezultat important n teoria probabilitatilor la studiul repartitiei normale.

R
2
Exercitiu 9.3.9 Sa se calculeze integrala b e(ax +bx+c) dx unde a > 0 s i 4ac b2 > 0.
2a

Solutie.

Observam ca putem rescrie integrala, astfel

Z
b
2a

(ax2 +bx+c)

dx =

= e

a(x2 + ba x+ ac )

b
2a

ac

b2
4a2

Z

b
2a

dx =

b
2a
2

b
a(x+ 2a
)

h
b 2 c
a(x+ 2a
) +a

ac

dx = e

b2
4a2

Z

b2
4a2

b
e[ a(x+ 2a )] dx.

b
2a

dx

b
b
Efectuam schimbarea de variabila a x + 2a
= t. Cnd x rezulta t . Cnd x 2a
dt
atunci t 0. Pe de alta parte dx = a . Integrala de calculat devine o integrala de tip EulerPoisson

ac

I5 =

9.4

b2
4a2

t 2

dt =


ac

b2
4a2

.
2

Integrale improprii cu parametru

Fie f : [a, b) [c, d] R. Presupunem ca pentru orice y [c, d] integrala
Z b

F (y) =

f (x, y) dx
a

este convergenta.

(9.4)

9.4 Integrale improprii cu parametru

161

Definitie 9.4.1 Spunem ca integrala (9.4) converge uniform n raport cu y [c, d], daca

pentru orice > 0, exista un numar b0 () cu a < b0 () < b astfel nct oricare ar fi u cu
b0 () < u < b sa avem
Z u




f (x, y) dx F (y) <

a

pentru orice y [c, d].

Teorem
a 9.4.1 Criteriul lui Weierstrass. Daca f : [a, b)[c, d] R este o functie continua

cu proprietatile:
F (u, y) = au f (x, y) dx exista pentru orice u [a, b) si orice y [c, d] ;
exista g : [a, b) R astfel nct | f (x, y)| g (x) x [a, b) si y [c, d] ;
R
integrala ab g (x) dx este convergenta,
R

i)
ii)
iii)
Rb

atunci

f (x, y) dx este uniform convergenta n raport cu y [c, d].

Teorem
a 9.4.2 Derivarea integralei improprii cu parametru. Fie f : [a, b) [c, d] R
Rb
f

o functie continua cu
Z b
f
a

continua. Daca

f (x, y) dx este convergenta, iar

(x, y) dx

este uniform convergenta n raport cu y [c, d], atunci functia F : [c, d] R

Z b

F (y) =

f (x, y) dx
a

este o functe derivabila pe [c, d] si pentru orice y [c, d] avem

F 0 (y) =

Z b
f

(x, y) dx.

Exercitiu 9.4.1 Sa se calculeze

Z
2

I (b) =
0

ex cos (2bx) dx, b R.

(9.5)


Solutie. Observam ca sunt verificate conditiile de derivare sub semnul integral. Atunci
0


2 0
sin (2bx) dx =
ex sin (2bx) dx
0
0
Z


x2
x2
e cos (2bx) dx = 2bI (b)
e sin (2bx) 2b

I (b) =
=

Z 

x2

2xe

si deci
I 0 (b)
= 2b (ln I (b))0 = 2b.
I(b)

(9.6)

Capitolul 9. Calcul integral

162
Integrnd n (9.6) obtinem
2

I (b) = eb K unde K R+ .

(9.7)

Din (9.5) avem

Z

I (b) =

x2

cos (2 0 x) dx =

x2

iar din (9.7) rezulta I (0) = K. Am obtinut K =

dx =
2

si I (b) = eb

2 .

Rb
Teorem
a 9.4.3 Daca f : [a, b) [c, d] R este functie continua astfel nct a f (x, y) dx este

uniform convergenta atunci


Z d Z b
Z b Z
f (x, y) dx dy =
c


f (x, y) dy dx.

R ax bx
Exercitiu 9.4.2 Fie a, b > 0. Sa se probeze ca 0 e e
dx = ln ba .
x
R xy

Solutie. Se arata ca 0 e dx este uniform convergenta n raport cu y pentru y y0 > 0.

Folosind Teorema 9.4.3 avem


Z ax
Z Z b
Z b Z
e ebx
xy
xy
dx =
e dy dx =
e dx dy
x
0
0
a
a
0
Z b
Z b  xy 
b
1
e
 dy =
dy = [ln y]|ba = ln ,
=


y
a
a y
a
0
si deci concluzia.
Rezultate similare celor prezentate se pot obtine pentru situatia n care intervalul [a, b) este
nlocuit de (a, b] sau (a, b).

9.5

Probleme rezolvate
Exercitiu 9.5.1 Sa se calculeze
Z
ln (1 + y cos x)
0

cos x

dx unde y (1, 1) .

(9.8)


cos x)
Solutie. Fie f : [0, ] (1, 1) R dupa legea f (x, y) = ln(1+y
. Observam ca f este o
cos x
functie continua pe [0, ] (1, 1) si cu derivata partiala de ordinul nti

f
1
(x, y) =
y
1 + y cos x
continua pe [0, ] (1, 1). Folosind Teorema 9.1.2 avem
F 0 (y) =

Z
0

1
dx.
1 + y cos x

(9.9)

Calculam (9.9). Efectuam schimbarea de variabila t = tg 2x si avem

x t pe de alta parte x 0 t 0
2
1(tg 2x )
2
x = 2 arctgt dx = 1+t
dt
cos
x
=
2
2 =
1+(tg 2x )

1t 2
1+t 2

9.5 Probleme rezolvate

163

observatii ce conduc la integrala improprie

F 0 (y) =

Z
0

2
1+t 2
2
1 + y 1t
1+t 2

dt =
0

2
1
dt =
1 + t 2 + y (1 t 2 )
1+y

Z
0

2
 q 2 dt
1 + t 1y
1+y

care, prin schimbarea de variabila

s
t

1y
1+y

!2

s
= z t = z

1
2

1+y
=
1y

q
1
dt = 12 z 2 1+y
1y dz
t 0 z 0 pe de alta parte t z

se reduce la
s
F 0 (y) =

1
1 y2

Z 1 1
z2
0

1+z

s
dz =


 s
1 1
1
1

B
.
,
=
= p
2
2
1y
2 2
1 y sin 2
1 y2

Integrnd n raport cu y n ultima relatie obtinem

Z y

F (y) =
0

p
dy = arcsin y + K, K R.
1 y2

(9.10)

Determinam constanta K. Pentru y = 0 n (9.8) obtinem F (0) = 0. Pe de alta parte pentru y = 0

n (9.10) obtinem F (0) = K. n concluzie K = 0 si F (y) = arcsin y.
R x
Exercitiu 9.5.2 Sa se studieze daca 1 cos
dx cu > 12 este absolut convergenta.
x2

R 1
|cos x|
1
x2
. Pe de alta parte, cunoastem ca 1 x2
dx este convergenta
x2
R |cos x|
R cos x
a si deci 1 x2 dx este absolut convergenta.
1 x2 dx este convergent

Solutie. Observam ca 0
de unde deducem ca

R 1
1
e ax dx pentru fiecare din situatiile
Exercitiu 9.5.3 Fie a R+ . Sa se calculeze I = 0 am2
xm

m (1, ), m =

3
2

si m N\ {0, 1}.

1
Solutie. Efectuam schimbarea de variabila ax
= t si obtinem

 x 0 = t
1

 x = t 0 si ax2 dx = dt

iar
1

e ax



Z 0
dx
I =
e
dx
=

at m2 et dt
m2 xm
ax2
0 a
0

(ax)m2

(m 1) pentru m (1, )
Z
Z
a

m2 t
m11 t
=
at
e dt = a
t
e dt =
a
pentru m = 32

0
0
a (m 2)! pentru m N\ {0, 1} .
Z

1
ax

R m
Exercitiu 9.5.4 Sa se calculeze I2 = 0 xnx+1 dx unde m, n R, n < m + 1 < 0.

Solutie. Se efectueaza schimbarea de variabila t =

integrala beta.

xn
1+xn

de unde x =

t 1/n
,
1t

iar n final o

Capitolul 9. Calcul integral

164

Ra
Exercitiu 9.5.5 Sa se aduca la o forma mai simpla integrala 0 x2p a2 x2 dx unde a > 0 s i
p > 21 .


2

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila a ax

= t si deci a2 a2t = x2 . Avem 2xdx = a2 dt.
2
Cnd x a avem ca t 0, iar cnd x 0 avem ca t 1. Integrala de calculat devine
Z a
Z 1
Z
p


1
a2 dt
a2(p+1) 1 1
2p
2
2 2p
2
2
2
x
a x dx =
a a t
at p
t 2 (1 t) 2 +p dt
=
2
2
0
0
0
2 a (1 t)




2p+1
3
Z 1
2(p+1)
2(p+1)

2p+1
3
2
2
a
a
t 2 1 (1 t) 2 1 dt =
=
.
2
2
(p + 2)
0
R0
Exercitiu 9.5.6 Sa se calculeze a a2 x2 dx unde a > 0.
2

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila a ax

= t si deci a2 a2t = x2 . Avem 2xdx = a2 dt.
2
Cnd x a avem ca t 0, iar cnd x 0 avem ca t 1. Integrala de calculat devine


Z 1
Z
Z 0p
a2 dt
3 1
a2 1 1 +11
a2
21 +11
2
2
2
2
a x dx =
at p
t
,
=
(1 t)
dt = B
2 0
2
2 2
a
0
2 a2 (1 t)

1


1


1

3
3
1
1
a2
2 2 2
2 2 2
2 2 2 2


=
a
= a
=
a
=
.
22 (2)
1!
4
2 3+1
2
R1
r
p+1
Exercitiu 9.5.7 Sa se aduca la o forma mai simpla integrala 0 x p (1 xq ) dx unde q > 0

si r + 1 > 0.


1

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila xq = t si avem x = t q de unde dx = 1q t q 1 dt. Cnd

x 0 rezulta t 0, iar cnd x 1 rezulta t 1. Integrala de calculat devine


Z 1
Z 1 p
Z
1 1 p+1
1
1 1
p+1
x p (1 xq )r dx =
t q (1 t)r t q 1 dt =
,r +1 .
t q 1 (1 t)r+11 dt = B
q
q 0
q
q
0
0
R
q
Exercitiu 9.5.8 Sa se calculeze integrala urmatoare 0 x p ex dx unde p > 1 s i q > 0.

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila xq = t si folosim integrala Gamma.

R b
m
Exercitiu 9.5.9 Fie a R+ , b R. Sa se calculeze integrala a (ax + b) eax+b dx pentru

m N si m (1, ) cu (1)m avnd sens.

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila

adx = dy


ax b = y =
x ab = y 0

(x = y )
si obtinem
Z b
a

m ax+b

(ax + b) e

(1)m
dx =
a

(
m y

y e dy =
0

(1)m (m+1)
a
(1)m m!
a

pentru m (1, )
pentru m N.

10. Ecuatii diferentiale

10.1

Modele economice care conduc la ecuatii diferentiale

n cele ce urmeaza prezentam ideile de baza ce au condus la modelul neoclasic al lui Robert
Merton Solow (1924-), laureat al premiului Nobel n economie, n anul 1987, pentru descoperirea
modelului ce-i poarta numele.


Exemplu 10.1.1 Presupunem ca functia de productie este una de tipul Cobb-Douglas, de

forma:
f (K, L) = AK L1 cu A > 0, (0, 1) .
Observam ca
f (K, L) = AK L1
se scrie echivalent
 
f (K, L)
K
=A
.
L
L
Cu notatiile q =

f (K,L)
si
L
not am

x=

(10.1)
K
L

relatia (10.1) devine q = A x .

Remarcam ca q = g (x) reprezinta productia (venitul) pe lucrator, iar x reprezinta stocul

de capital pe lucrator si variaza de-a lungul timpului astfel ca x va depinde de timpul t situatie
notata prin x (t).
Notam ca x (t) poate sa creasca ca rezultat al unei investitii si sa descreasca ca rezultat al
unei deprecieri. Mai mult, mediul economic confirma ca
variatia
stocului de capital (x0 (t))

rata I cu care
se face investitia

rata S de depreciere
a capitalului fix uzat.

n modelul Solow pentru stocul de capital, se presupun urmatoarele:

i)
ii)

rata I cu care se face investitia este proportionala cu productia pe lucrator

(adica cu g (x)),
rata S de depreciere a capitalului este proportionala cu stocul de capital pe
lucrator (adica cu x (t)),

(10.2)

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

166

rezultnd astfel existenta a doua constante reale strict pozitive:

1)
2)

s reprezentnd partea din venit care este economisita (de exemplu, daca presupunem
ca 15% din productie se economiseste = s = 0, 15),
reprezentnd coeficientul uzurii capitalului (de exemplu, daca durata medie a
capitalului este 20 ani, atunci coeficientul uzurii este de 5% pe an= = 0, 05),

astfel nct I = s g (x) si S = x. Sub aceasta presupunere (10.2) devine, asa cum se va vedea
n sectiunile urmatoare, o ecuatie diferentiala de tip Bernoulli
x0 (t)
|{z}

modificarea stocului de capital

= I (t) S (t) = s g (x) x

|{z}
|{z}
investitie

(10.3)

depreciere

n care I (t) reprezinta investitia bruta, iar S (t) este deprecierea (sau investitia ceruta). n plus,
daca notam prin x00 stocul de capital existent se ncepe studierea unei economii sub conditia
initiala
x (0) = x00 .

(10.4)

Sistemul format de (10.3) si (10.4) se numeste problema de tip Cauchy si reprezinta modelul
Solow pentru o economie n care tehnologia si oferta fortei de munca nu se schimba. Solutia
x = x (t) descrie evolutia stocului de capital n timp. Remarcam, de asemenea, ca nlocuind
solutia x = x (t) determinata, n:
1: relatia q = g (x) se obtine productia pe lucrator;
2: relatia (1 s) g (x) se obtine consumul pe lucrator (constanta 1 s reprezentnd fractiunea care este consumata);
3: relatia s g (x) se obtine investitia pe lucrator;
4: relatia x se obtine deprecierea (uzura) pe lucrator n orice moment de timp t.
Ecuatia diferentiala
x0 (t) = 0 s g (x) = x
furnizeaza o solutie xe (t) numita n economie starea de echilibru a stocului de capital.
O alta varianta a modelului Solow descrie situatia cnd n oferta de munca au loc schimbari,
iar o alta tine seama de progresele tehnologice.

Un al doilea exemplu, ce-l prezentam, face referire la ecuatii diferentiale ce modeleaza modul
n care venitul net al unei companii se modifica.


Exemplu 10.1.2 O companie obtine venit n urma activitatilor ce le desfasoara si de asemenea

face plati salariale. Presupunem urmatoarele: compania realizeaza venituri continuu, platile
salariale se fac continuu, iar singurii factori ce afecteaza venitul net sunt venitul companiei si
salarizarea. Venitul companiei este cstigat la o rata anuala continua de d% din venitul net. n
acelasi timp, obligatiile salariale ale companiei sunt platite la o rata constanta de S milioane de
lei pe an.
Folosim aceste informatii pentru a scrie o ecuatie diferentiala ce modeleaza venitul net al
companiei, x, n milioane de lei, n functie de timp, t, n ani de zile. Se cunoaste ca
rata la care venitul
net se schimba

rata venit
obtinut

rata la care sunt efectuate

platile de salarizare.

Deoarece venitul companiei este obtinut la o rata de d% din venitul net, avem
rata venitului companiei= d% Venitul net = d%x de milioane de lei / an.

 Problema Cauchy
10.2 Notiunea de ecuatie diferentiala.

167

Deoarece platile salarizale se efectueaza la o rata de S milioane de lei pe an, avem

rata la care sunt efectuate platile de salarizare = S milioane de lei / an.
Punem aceste doua observatii mpreuna, deoarece rata la care venitul net se schimba este x0 (t),
si avem
x0 (t) =

d
x S.
100

(10.5)

Cantitatea necunoscuta este functia ce da venitul net x ca o functie de timp t, iar relatia (10.5) se
numeste ecuatie diferentiala liniara neomogena de ordinul nti.

Rezolvarea problemelor, la care s-a ajuns n aceste exemple, este posibila prin introducerea
unor notiuni matematice pe care le vom prezenta ntr-un cadru mai general.

10.2

Notiunea de ecuatie diferential

a. Problema Cauchy
Definitie 10.2.1 Fie F : D R Rn+1 R functie reala.

i) Se numeste ecuatie diferentiala scrisa sub forma implicita un simbol matematic de

forma


F x, y, y0 , ..., y(n) = 0
(10.6)
n care x reprezinta variabila independenta, y : I R R este o functie ce depinde de x ce
se doreste a se determina, iar y0 , ..., y(n) reprezinta derivatele pna la ordinul n inclusiv ale
acestei functii.
ii) Functia y : I R R se numeste solutie a ecuatiei diferentiale (10.6) pe I daca y (x)
este de n ori derivabila pe I,
n

o
x, y (x) , y0 (x) , ..., y(n) (x) |x I D
si y (x) verifica identitatea


F x, y (x) , y0 (x) , ..., y(n) (x) = 0 pentru orice x I.
Definitie 10.2.2 Fie f : D R Rn R functie reala.

i) Se numeste ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita (sau normala) un simbol
matematic de forma


y(n) = f x, y, y0 , ..., y(n1)
(10.7)
n care x reprezinta variabila independenta, y : I R R este o functie ce se doreste a se
determina, iar y0 , ..., y(n) reprezinta derivatele acestei functii.
ii) Functia y : I R R se numeste solu

tie a ecuatiei diferentiale (10.6) pe I daca y
este de n ori derivabila pe I, x, y, y0 , ..., y(n1) D si y (x) verifica identitatea


y(n) (x) = f x, y (x) , y0 (x) , ..., y(n1) (x) pentru orice x I.
Observatie 10.2.1 Orice ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita (10.7) poate fi scrisa

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

168
sub forma implicita (10.6), astfel




F x, y, y0 , ..., y(n) = y(n) f x, y, y0 , ..., y(n1)

nsa reciproc este n general fals, exceptie facnd cazul n care teorema functiilor implicite
permite rezolvarea ecuatiei (10.6) n raport cu y(n) .
Restrngem studiul la ecuatii diferentiale scrise sub forma explicita (10.7).


Definitie 10.2.3 Fie x0 , y00 , y01 , ..., y0n1 D Rn+1 punct fixat arbitrar ales s i f : D
R Rn R functie reala. Se numeste problema Cauchy, sau problema cu conditii initiale,
un sistem de forma


 (n)
y = f x, y, y0 , ..., y(n1)
(10.8)
y (x0 ) = y00 , y0 (x0 ) = y01 , ..., y(n1) (x0 ) = y0n1
n care
y (x0 ) = y00 , y0 (x0 ) = y01 , ..., y(n1) (x0 ) = y0n1

(10.9)

sunt numite conditii initiale.

Observatie 10.2.2 Rezolvarea problemei Cauchy nseamna determinarea unei solutii pentru
(10.7) care verifica conditia initiala (10.9).

10.3

Ecuatii diferentiale cu variabile separabile

Fie I, J intervale din R, f : I R R si g : J R R functii continue.
Definitie 10.3.1 O ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita

y0 (x) = f (x) g (y) sau echivalent

dy
= f (x) g (y)
dx

(10.10)

se numeste ecuatie cu variabile separabile.

Algoritmul de rezolvare a ecuatiilor cu variabile separabile de tip (10.10) este descris n:
Etapa 1: Se determina radacinile {ci }i=1,2,... J ale ecuatiei g (y) = 0 si se retin functiile
constante yi (x) = ci ca fiind solutii stationare ale ecuatiei (10.10).
Etapa 2: Pe multimea J0 = {y J |g (y) 6= 0 } ecuatia (10.10) se scrie sub forma echivalenta
dy
= f (x) dx
g (y)
care se integreaza, obtinndu-se
Z

dy
=
g (y)

f (x) dx +C, C R

(10.11)

drept solutie generala sub forma implicita a ecuatiei (10.10).

Etapa 3: Daca n (10.11) se reuseste explicitarea lui y ca functie de x, obtinndu-se o expresie
de forma y (x) = (x,C), C R, atunci y (x) se retine drept solutie generala sub forma
explicita.
Etapa 4: Daca exista solutii y1 : (c, d) R si y2 : (d, e) R astfel nct
lim y1 (x) = lim y2 (x) = y0 , (d, y0 ) I J

x%d

x&d

10.3 Ecuatii diferentiale cu variabile separabile

169

atunci y : (c, e) R definita prin

y1 (x) daca x (c, d)

y0
daca x = d
y (x) =

y2 (x) daca x (d, e)

(10.12)

este solutie combinata a ecuatiei (10.10).

Etapa 5: Se scrie multimea tuturor solutiilor ecuatiei (10.10), ca fiind formata din solutiile
obtinute n Etapa 1- Etapa 4.
Problema Cauchy pentru ecuatii cu variabile separabile de forma (10.10) este
 0
y (x) = f (x) g (y)
, cu (x0 , y0 ) I J
y (x0 ) = y0
al carui algoritm de rezolvare este descris astfel:
Etapa 1: Verificam daca g (y0 ) = 0 caz n care retinem solutia stationara y0 (x) = y0 cu x I.
1
: J R se poate prelungi n punctul
Etapa 2: n cazul n care o primitiva G () a functiei g()
y0 , se va determina parametrul real C din relatia
G (y0 ) = F (x0 ) +C
unde F () este o primitiva a functiei f : I R R. Procednd n acest fel se obtine
solutia y () determinata implicit de relatia G (y) = F (x) + G (y0 ) F (x0 ). Remarcam ca,
prin alegerea primitivelor
Z x

F (x) =

f (s) ds, x I, G (y) =

x0

Z y
d
y0

g ( )

, y J (y0 ) J0

(10.13)

unde J (y0 ) reprezinta intervalul maximal inclus n J0 ce contine punctul y0 J0 , are loc
egalitatea C = 0. De asemenea, solutiile combinate de forma (10.12) pot fi alese ca solutii
ce verifica conditia y (x0 ) = y0 .
Etapa 3: n cazul n care y0 J0 se aleg primitivele F () si G () din (10.13) si se retine
drept
unic
a) functia definita prin y (x) = G1 (F (x)) cu x I (x0 , y0 ) =
 a solutie (local

x I F (x) domG1 () . Daca I (x0 , y0 ) = (c, d) I si exista lim y (x) = y1 I\J,
x%d

atunci y () se poate prelungi pentru x d prin y (x) = y1 , iar alte prelungiri se construiesc
ca n (10.12), daca pentru x1 > d exista o solutie y1 () : (x1 , e) J0 astfel nct lim y (x) =
x&x1
y1 .


Exemplu 10.3.1 Modelul logistic de crestere a populatiei, cunoscut s i ca modelul lui Verhulst,

este descris de problema Cauchy



(
y(x)
dy
=
r
y
(x)
1

0
dx
ymax
y (0) = y0

(10.14)

unde y (x) este efectivul populatiei la momentul de timp x, y0 este efectivul populatiei la momentul
de timp x = 0, ymax este limita maxima a cresterii populatiei, iar
r0 =

Numarul celor intrati n populatie -Numarul celor iesiti din populatie

(/unitate de timp)
Marimea ntrega fata de care se face raportarea

este caracteristic fiecarei specii si reprezinta valoarea maxima posibila a ratei de crestere a
populatiei. Modelul logistic de crestere a populatiei are solutia
y (x) =

ymax y0
.
(ymax y0 ) er0 x + y0

170
ntr-adevar, ecuatia

dy
dx

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale



= r0 y (x) 1 yy(x)
se rescrie astfel
max

ymax dy
= r0 dx
y (x) (ymax y (x))
sau, echivalent


1
1

dy = r0 dx
y (x) y (x) ymax
iar prin integrare, conduce la
ln

y (x)
= r0 x +C cu C R,
y (x) ymax

de unde
y (x)
= er0 x+C = er0 x eC cu C R.
y (x) ymax

(10.15)

Pentru determinarea constantei C folosim conditia initiala y (0) = y0 n relatia (10.15), astfel
y (0)
= eC er0 0 = eC .
y (0) ymax
Am demonstrat ca solutia problemei Cauchy verifica
y (x)
y (0)
=
er0 x
y (x) ymax y (0) ymax
sau, scrisa sub forma explicita
y
 max 
y (x) =
r0 x
1 + ymax
y0 1 e
adica ce era de demonstrat.

10.4

Ecuatii omogene
Fie g : I R R functie continua.
Definitie 10.4.1 O ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita

y0 (x) = g

y
x

sau echivalent

y
dy
=g
dx
x

(10.16)

se numeste ecuatie diferentiala omogena.

Algoritmul de rezolvare al ecuatiilor omogene este descris n:
Etapa 1: Se efectueaza schimbarea de variabila z = xy sau y = zx, unde z = z (x) este o noua
functie necunoscuta de x, de unde prin derivare obtinem
dy dz
= x+z
dx dx
obtinnd o ecuatie cu variabile separabile de forma
dz 1
= (g (z) z) .
(10.17)
dx x
Etapa 2: Se rezolva ecuatia cu variabile separabile (10.17) si se retin, daca exista, solutii
stationare zi (x) = zi , i = 1, 2, 3, ... si solutia generala z = (x,C), C R.
Etapa 3: Din schimbarea de variabila z = xy se retin yi (x) = x zi , i = 1, 2, ... drept solutii
singulare si y (x) = x (x,C), C R drept solutie generala a ecuatiei omogene.

10.5 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I

10.5

171

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul I

Fie a, b : I R R functii continue.
Definitie 10.5.1 O ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita

y0 (x) = a (x) y sau echivalent

dy
= a (x) y
dx

(10.18)

se numeste ecuatie diferentiala liniara omogena de ordinul nti (cuvntul omogen are sens
distinct de cel dat la ecuatii diferentiale omogene).
Algoritmul de rezolvare al ecuatiilor diferentiale liniare omogene de ordinul nti este descris
n:
Etapa 1: Acestea sunt un caz particular de ecuatii cu variabile separabile si deci, vom separa
variabilele scriind ecuatia sub forma
dy
= a (x) dx, y 6= 0
y
de unde prin integrare se obtine
ln |y| =

a (x) dx + ln |C| cu C R .

(10.19)

Etapa 2: Explicitam (10.19) n raport cu y, obtinnd

|y| = |C| e

a(x)dx

cu C R sau echivalent y = |C| e

a(x)dx

cu C R ,

dupa care se adauga solutia stationara y0 (x) = 0 obtinuta pentru C = 0 si se observa ca

aceeasi familie de functii este descrisa de
R

y (x) = Ce

a(x)dx

cu C R dupa o eventuala renotare a constantei C,

care, n fapt, este solutia generala a ecuatiei considerate.

Definitie 10.5.2 O ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita

y0 (x) = a (x) y + b (x) sau echivalent

dy
= a (x) y + b (x)
dx

(10.20)

se numeste ecuatie diferentiala liniara neomogena de ordinul nti.

Algoritmul de rezolvare al ecuatiilor diferentiale liniare neomogene de ordinul nti este
descris n:
Etapa 1: Consideram ecuatia diferentiala liniara omogena de ordinul nti asociata
y0 (x) = a (x) y
ce are solutia generala
A(x)

y = Ce

cu C R si A (x) =

a (x) dx.

Etapa 2: Se cauta functia derivabila C () astfel nct y (x) = C (x) eA(x) sa fie solutie a ecuatiei
(10.20), procedeu numit metoda variatiei constantelor sau metoda lui Lagrange. Obtinem
ecuatia cu variabile separabile C0 (x) = eA(x) b (x) din care se obtine
Z

C (x) =

eA(x) b (x) dx + K cu K R.

Solutia generala a ecuatiei diferentiale liniare omogene de ordinul nti (10.20) va fi

Z

A(x)
y (x) =
e
b (x) dx + K eA(x) cu K R.

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

172

10.6

Ecuatii diferentiale de tip Bernoulli

Fie a, b : I R R functii continue si R\ {0, 1}.
Definitie 10.6.1 O ecuatie diferentiala scrisa sub forma explicita

y0 (x) = a (x) y + b (x) y sau echivalent

dy
= a (x) y + b (x) y
dx

(10.21)

se numeste ecuatie diferentiala de tip Bernoulli.

Teorem
a 10.6.1 O ecuatie diferentiala de tip Bernoulli (10.21) cu schimbarea de variabila

z = y1 conduce la o ecuatie diferentiala liniara omogena de ordinul nti (10.20).

Demonstratie. mpartim prin y , sub presupunerea ca este posibil, n (10.21) si obtinem
y0 (x) y = a (x) y1 + b (x) .
Daca efectuam schimbarea de functie y = z1 avem (1 ) z z0 = y0 , iar ecuatia (10.21)
devine
z0 = (1 ) y (a (x) y + b (x) y ) = (1 ) a (x) z1 + (1 ) b (x)
fapt ce ncheie demonstratia teoremei. Precizam ca, situatia n care exista puncte x pentru care
y se anuleaza, se trateaza separat.

10.7
10.7.1

Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti omogene
Definitie 10.7.1 Fie a0 , a1 , ..., an1 R s i an R . O ecuatie diferentiala de forma
an y(n) (x) + an1 y(n1) (x) + an2 y(n2) (x) + ... + a1 y0 (x) + a0 y (x) = 0, x I R (10.22)
se numeste ecuatie liniara de ordinul n N cu coeficienti constanti omogena.
Este util sa retinem:
Observatie 10.7.1 Exista n functii yk , k = 1, ..., n (numit sistem fundamental) astfel nct

solutia generala a ecuatiei liniara de ordinul n N cu coeficienti constanti omogena are forma
y (x) = c1 y1 (x) + ... + cn yn (x) cu c1 , ..., cn R.
Observatie 10.7.2 Functiile y1 , ..., yn formeaza un sistem fundamental daca s i numai daca

fiecare yk este solutie a ecuatiei diferentiale de ordin n omogene si exista cel putin un punct
x0 R pentru care determinantul Wronskian


 y1 (x)
y2 (x)
...
yn (x) 


 y01 (x)
y02 (x)
...
y0n (x) 

Wy1 ,...,yn (x) = 

...
...
...
...
 (n1)

(n1)
(n1)
 y
(x) y2
(x) ... yn
(x) 
1
este diferit de zero.
Pentru rezolvarea ecuatiei (10.22) este util sa retinem urmatorul rezultat ce face legatura cu
sistemele de ecuatii diferentiale omogene dezbatute n capitolele de algebra liniara.

10.7 Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

173

Teorem
a 10.7.1 Functia () : I0 I R este solutie a ecuatiei

(10.22) daca si numai daca

() este de n ori derivabila si e () = () , 0 () , ..., (n) () : I R Rn este solutie a

sistemului de ecuatii diferentiale omogene
dy
1

dx = y2

dy

dx2 = y3
...
(10.23)

dyn1

=
y
n

dx

dyn = an1 y an2 y ... a0 y

dx
an n
an n1
an 1
numit sistem canonic asociat.
Observatie 10.7.3 Fie

A=

0
0
...
0
aa0n

1
0
...
0
aa1n

0
1
...
0
aan2

...
0
...
0
...
...
...
1
an1
... an

si ye(x) = (y1 (x) , ..., yn (x)) .

Notam ca sistemul (10.23) se poate scrie sub forma echivalenta

de
y (x)
= A ye(x)
dx
adica, sub forma unui sistem liniar cu coeficienti constanti ale carui solutii se pot exprima cu
ajutorul vectorilor si valorilor proprii ale matricii A.
Observatie 10.7.4 Solutia ecuatiei diferentiale (10.22) va coincide cu prima componenta a

solutiei sistemului de ecuatii diferentiale (10.23).

Exercitiu 10.7.1 Sa se rezolve ecuatia diferentiala

y00 (x) = 3y0 (x) 2y (x) .

(10.24)


Solutie. Conform Teoremei 10.7.1 rezolvarea ecuatiei (10.24) se reduce la rezolvarea sistemului
 0
 0  


y1 = y2
y1
0 1
y1

=
.
(10.25)
y02 = 3y2 2y1
y02
2 3
y2
Scriem matricea sistemului


0 1
A=
.
2 3
Determinam valorile proprii

 0
|A I2 | = 0 
2


1 
= 0 = 1 = 1 si 2 = 2.
3 

Pentru fiecare valoare proprie determinam vectorii proprii corespunzatori.

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

174

Astfel, daca 1 = 1, atunci cautam u1 = (u1 , u2 ) care sa verifice



  
1 1
u1
0
(A I2 ) u1 = 0
=
2 2
u2
0
de unde rezulta u1 = (u1 , u2 ) = c1 (1, 1), c1 R. Analog, u2 = c2 (1, 2), c2 R.
Solutia sistemului (10.25) este
(x) = e1 x u1 + e2 x u2 = e1 x c1 (1, 1) + e2 x c2 (1, 2) , (x) = (y1 (x) , y2 (x))
sau n coordonate

y1 (x) = ex c1 + e2x c2
y2 (x) = ex c1 + 2e2x c2 .
Am obtinut solutia ecuatiei (10.24), anume y (x) = ex c1 + e2x c2 cu c1 , c2 R.
O alta metoda de rezolvare a ecuatiilor diferentiale liniare si omogene de ordinul n cu
coeficienti constanti presupune urmatoarele etape:
Etapa 1: Se scrie ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale (10.22):
an rn + an1 rn1 + an2 rn2 + ... + a1 r1 + a0 = 0

(10.26)

care este o ecuatie algebrica de ordinul n n variabila r.

Etapa 2: Se rezolva ecuatia algebrica (10.26) si se retin solutiile sale, mpreuna cu ordinele de
multiplicitate respective. Presupunnd ca radacinile ecuatiei algebrice (10.26) sunt r1 , r2 ,
... , r p cu ordinele de multiplicitate m1 , m2 , ... , m p unde m1 + m2 + ...+ m p = n.
Etapa 3: Notnd cu MS multimea solutiilor ecuatiei algebrice (10.26), atunci solutia ecuatiei
diferentiale (10.22) este de forma (x) = cr yr (x) unde
rMS

j1 rx
x e ,
x j1 ex cos x,
yr (x) =
j1 x
x e sin x,

j = 1, mr daca r MS
j = 1, mr daca r = + i , > 0
j = 1, mr daca r = i , > 0

este sistem fundamental de solutii.

Exercitiu 10.7.2 Sa se rezolve ecuatiile diferentiale

1)
2)

y00 (x) = 2y0 (x) 2y (x) ;

y000 (x) = 3y00 (x) 3y0 (x) y (x) .


Solutie. 1) Scriem ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale

r2 = 2r 2.
Rezolvam ecuatia algebrica si retinem ordinele de multiplicitate corespunzatoare radacinilor

r1 = 1 + i cu mr1 = 1
2
r 2r + 2 = 0 =
= = 1 si = 1.
r2 = 1 i cu mr2 = 1
Scriem solutia ecuatiei diferentiale
y (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x cu c1 , c2 R.

10.7 Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

175

2) Scriem ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale

r3 = 3r2 3r 1.
Rezolvam ecuatia algebrica si retinem ordinele de multiplicitate corespunzatoare radacinilor
r3 3r2 + 3r + 1 = 0 = r = 1 cu mr = 3.
Scriem solutia ecuatiei diferentiale


y (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) + c2 y2 (x) = c1 + c2 x + c3 x2 ex cu c1 , c2 , c3 R.
Un alt rezultat important referitor la sistemele de tip (10.22) l reprezinta:
Teorem
a 10.7.2 Exista si este unica o functie x ,y ,y0 ,...,y(n1) : I R solutie a ecuatiei (10.22)
0 0 0
0
(k)

care verifica conditiile initiale (k) (x0 ) = y0 , k = 0, 1, ..., n 1.

Exercitiu 10.7.3 Sa se rezolve problema Cauchy

y00 (x) = 3y0 (x) 2y (x)

y (0) = 0, y0 (0) = 1.


Solutie. Determinam solutia ecuatiei diferentiale y00 (x) = 3y0 (x) 2y (x) folosind ecuatia caracteristica asociata r2 = 3r 2. Rezolvam ecuatia algebrica si retinem ordinele de multiplicitate
corespunzatoare radacinilor

r1 = 1 cu mr1 = 1
r2 3r + 2 = 0 =
r2 = 2 cu mr2 = 1.
Scriem solutia ecuatiei diferentiale y (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) = ex c1 + e2x c2 cu c1 , c2 R.
Folosim conditiile initiale


1
1
y (0) = 0
c1 + c2 = 0

= c1 =
, c2 =
0
2
2
y (0) = 1
ec1 + 2e c2 = 1
e 2e
e 2e2
ce determina unica solutie a problemei Cauchy considerate ca fiind
y (x) =

10.7.2

1
1
ex
e2x .
2
e 2e
e 2e2

Ecuatii liniare de ordin n cu coeficienti constanti neomogene

Definitie 10.7.2 Fie a0 , ..., an1 R s i an R . O ecuatie diferentiala de forma
an y(n) (x)+an1 y(n1) (x)+an2 y(n2) (x)+...+a1 y0 (x)+a0 y (x) = b (x) , b () : I R R
(10.27)
se numeste ecuatie liniara de ordinul n N cu coeficienti constanti neomogena.
Rezolvarea ecuatiei diferentiale (10.27) poate fi facuta pe cale algebrica asa cum s-a studiat
n capitolele de algebra liniara, avnd n vedere urmatorul rezultat.

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

176

Teorem
a 10.7.3 Functia () : I0 I R este solutie a ecuatiei

(10.27) daca si numai daca

() este de n ori derivabila si e () = () , 0 () , ..., (n) () : I R Rn este solutie a

sistemului canonic asociat
dy
1

dx = y2

dy2

dx = y3
...
(10.28)

dyn1

dx = yn

dyn
b(x)
an1
an2
a0
dx = an yn an yn1 ... an y1 + an .

O alta metoda de rezolvare a ecuatiei diferentiale (10.27), ce evita reducerea ecuatiei la

sistemul de ecuatii diferentiale (10.28), consta n metoda variatiei constantelor descrisa n
urmatoarele etape:
Etapa 1: Se determina solutia ecuatiei diferentiale si omogene de ordinul n cu coeficienti
constanti asociata ecuatiei diferentiale (10.27):
an y(n) (x) + an1 y(n1) (x) + an2 y(n2) (x) + ... + a1 y0 (x) + a0 y (x) = 0

(10.29)

care se obtine din ecuatia diferentiala (10.27) prin neglijarea termenului liber b (x). Dupa
cum s-a vazut, solutia ecuatiei diferentiale (10.29) este de forma
(x) =

cr yr (x)

rMS

Etapa 2: Se determina functiile derivabile cr (x) astfel nct functia

(x) =

cr (x) yr (x)

(10.30)

rMS

sa fie solutie pentru ecuatia diferentiala (10.27). nlocuind functia (x) n ecuatia (10.27)
si identificnd coeficientii se ajunge la concluzia ca functiile c0r (x) trebuie sa verifice
urmatorul sistem algebric:

c0r (x) y0r (x) = 0

rM

c0r (x) y00r (x) = 0

rMS
...
(10.31)

(n2)
0

(x) = 0
cr (x) yr

rMS

c0r (x) y(n1)

(x) = b(x)
r
an .
rMS

Rezolvnd (10.31) n raport cu necunoscutele c0r (x) obtinem aceste functii ce depind de
variabila x, adica
c0r (x) = r (x) cu r MS
de unde rezulta
Z

cr (x) =

r (x) dx + Kr , r MS , Kr R.

nlocuind functiile cr (x) astfel determinate n relatia (10.30) obtinem solutia ecuatiei
diferentiale (10.22), adica
Z

(x) =
r (x) dx + Kr yr (x) .
rMS

10.7 Ecuatii de ordin superior cu coeficienti constanti

177

Observatie 10.7.5 Este util sa retinem ca pentru anumite cazuri particulare ale functiei b
procedura poate fi simplificata prin metoda coeficientilor nedeterminati. n acest sens, fie

Pm (x) = Am xm +...+A1 x+A0 , Qm (x) = Bm xm +...+B1 x+B0 , Sm (x) = Cm xm +...+C1 x+C0 ,

polinoame de grad m < n (exista cazuri n care procedeul ce-l descriem este aplicabil si pentru
m n, dar nu ntodeauna, sunt cazurile n care prin introducerea lui y par n membrul stng al
ecuatiei se obtine tot un polinom de grad m). Distingem
b (x) este egala cu
Pm (x)

ex Pm (x)

ex Pm (x) cos ( x)
sau
ex Pm (x) sin ( x)

Solutia particulara se cauta sub forma

i) Daca a0 6= 0, atunci y par (x) = Qm (x)
ii) Daca a0 = a1 = ... = a p1 = 0 = y par (x) = x p Qm (x)
i) Daca nu este radacina a ecuatiei carcteristice, atunci
y par (x) = ex Qm (x)
ii) Daca este radacina multipla de ordin k a ecuatiei
carcteristice, atunci y par (x) = ex xk Qm (x)
i) Daca + i nu este radacina a ecuatiei carcteristice,
atunci y par (x) = ex [Qm (x) cos ( x) + Sm (x) sin ( x)]
ii) Daca este radacina multipla de ordin k a ecuatiei
carcteristice, atunci
y par (x) = ex xk [Qm (x) cos ( x) + Sm (x) sin ( x)]

Daca b (x) = bi (x)

i=1

bi (x) are una din

formele de mai sus

y par (x) = y1par (x) + ... + ynpar (x) unde yipar (x) i = 1, n este
corespunzator formei lui bi (x)
(10.32)

n final, solutia generala a ecuatiei diferentiale neomogene este suma dintre solutia generala,
notata ygeo , a ecuatiei diferentiale omogene de ordin n si solutia particulara, notata y par , a
ecuatiei diferentiale neomogene.
Exercitiu 10.7.4 Sa se determine solutia generala a ecuatiei diferentiale neomogene

y00 (x) = 3y0 (x) 2y (x) + xe2x , x R.

(10.33)


Solutie. Rezolvam ecuatia diferentiala omogena y00 (x) = 3y0 (x) 2y (x). Pentru aceasta rezolvam ecuatia caracteristica
r2 3r + 2 = 0 = r1 = 1 si r2 = 2.
Scriem solutia ecuatiei omogene
ygeo (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) = c1 ex + c2 e2x .
Pentru a determina solutia generala a ecuatiei diferentiale neomogene procedam n doua moduri:
Metoda 1. Cautam functiile c1 (x) si c2 (x) derivabile astfel nct
(x) = c1 (x) ex + c2 (x) e2x
sa fie solutie pentru ecuatia (10.33).

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

178
Sistemul (10.31) devine
 0
c1 (x) ex + c02 (x) e2x = 0

0
c01 (x) (ex )0 + c02 (x) e2x = xe2x
sau echivalent
 0
c1 (x) ex + c02 (x) e2x = 0
c01 (x) ex0 + 2c02 (x) e2x = xe2x

sistem algebric cu c01 (x) si c02 (x) necunoscute. Dupa calcule obtinem
c01 (x) = xex = c1 (x) =
c02 (x) = x = c2 (x) =

xex dx + K1 = ex (1 x) + K1

xdx + K2 =

x2
+ K2
2

unde K1 , K2 R.
Solutia ecuatiei propuse spre rezolvare este
 2

x
x
x
y (x) = [e (1 x) + K1 ] e +
+ K2 e2x unde K1 , K2 R.
2
Metoda 2. Informatiile din tabelul (10.32) sugereaza cautarea unei solutii particulare a
ecuatiei diferentiale de ordin n neomogene de forma


y par (x) = e2x x (ax + b) = e2x ax2 + bx .
Observam ca




y0par (x) = e2x 2ax2 + 2bx + 2ax + b si y00par (x) = e2x 4ax2 + 4bx + 8ax + 4b + 2a .
Dupa nlocuirea n (10.33) avem
4ax2 + 4bx + 8ax + 4b + 2a = 6ax2 + 6bx + 6ax + 3b 2ax2 2bx + x
iar dupa identificarea coeficientilor

4b + 8a = 6b + 6a 2b + 1
4b + 2a = 3b


sistem cu solutia a = 21 , b = 1 de unde retinem


1
2x
y par (x) = e x
x1 .
2
Astfel ca, solutia generala a ecuatiei de ordin doi neomogena este





1
1
x
2x
2x
x
x 1 = c1 e + c2 + x
x 1 e2x cu c1 , c2 R.
y (x) = c1 e + c2 e + e x
2
2
Acceptam ca atare urmatorul rezultat referitor la problema Cauchy pentru sistemele de tip
(10.27):

10.8 Probleme rezolvate

179

Teorem
a 10.7.4 Exista si este unica o functie x ,y ,y0 ,...,y(n1) : I R solutie a ecuatiei (10.27)
0 0 0
0

care verifica conditiile initiale

(k)

(k) (x0 ) = y0 , k = 0, 1, ..., n 1.

10.8

Probleme rezolvate
Exercitiu 10.8.1 Fie X = X (t) produsul national brut al unei ta ri oarecare, K = K (t) capitalul,

iar L = L (t) numarul de lucratori la un moment de timp t. Presupunem ca, pentru orice t 0


L(t)
i) X = AK L1 ;
iii) dL
=

L
(t)
1

dt
Pmax ;
K 0 = sX;

ii)

iv)

L (0) = L0

unde A, , s, L0 si sunt constante strict pozitive cu 0 < < 1, iar Pmax este efectivul maxim
al fortei de munca. Sa se obtina din aceste relatii o singura ecuatie diferentiala pentru a
determina K = K (t) si gasi solutia ecuatiei diferentiale pentru K (0) = K0 > 0.

Solutie. Avem din i)-iv), relatia
1

dK
P

 max 
= sX = sAK L1 = sAK
P
dt
max
r
t
0
1 e
1+

K0 =

L0

ce exprima o ecuatie diferentiala cu variabile separabile. Atunci


1
L0 Pmax

K dK = sA
dt
L0 + (Pmax L0 ) er0t
si
Z

K dK =

L0 Pmax
sA
L0 + (Pmax L0 ) er0t

1
dt

sau echivalent
1
1 1
K +1 = sAPmax
L0
+1

er0t

(L0 er0t + Pmax L0 )1

dt +C unde C R.

(10.34)

Calculam integrala
er0t

I1 =

(L0 er0t + Pmax L0 )1

dt.

(10.35)

Pentru aceasta, efectuam schimbarea de variabila er0t = y = r0 er0t dt = dy si integrala de

calculat devine
1
I1 =
r0

[L0 y + Pmax L0 ]1

dy.

Efectuam schimbarea de variabila L0 y + Pmax L0 = z = L0 dy = dz, iar integrala de calculat

se reduce la
I1 =

1
r0 L0

1
1
dz =
z .
z1
r0 L0

(10.36)

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

180

Din relatiile (9.4) si (10.36) deducem ca (10.34) se rescrie

1
1
1 1
L0 er0t + Pmax L0 +C.
K +1 = sAPmax
L0
+1
r0 L0
Daca alegem K = K0 (adica, la momentul de timp t = 0), gasim
C=

1
1
1 1
(L0 + Pmax L0 )
K0+1 sAPmax
L0
+1
r0 L0

Am demonstrat ca
1
"
# +1

1 L1 (L er0 t + P
1 1 (L + P
sAPmax
0
max L0 ) sAPmax L0
0
max L0 )
+1
0
K (t) =
+ K0
( + 1)1 r0 L0
este solutia cautata. Notam ca n i) avem functia de productie Cobb-Douglass, conditia ii) spune
ca investitia agregata este proportionala cu productia, conditia iii) nseamna ca forta de munca
creste n acord cu ecuatia de crestere logistica, al lui Verhulst iar conditia iv) evidentiaza numarul
de lucratori la momentul de timp t = 0.
Exercitiu 10.8.2 Sa se rezolve problema Cauchy

p
y0 (x) = 3 3 y2
y (1) = 0.

(10.37)


p
Solutie. Ecuatiap
diferentiala y0 (x) = 3 3 y2 este de forma (10.10), adica cu variabile separabile
n care b (y) = 3 3 y2 , iar a (x) = 1.
Etapa 1: Rezolvam ecuatia algebrica b (y) = 0 caz n care retinem solutia stationara y0 (x) =
0 cu x I. n particular, y0 (1) = 0 si deci y0 (x) = 0 este
solutie si pentru problema Cauchy.
p
3
0
Etapa 2: Rezolvam ecuatia diferentiala y (x) = 3 y2 scrisa echivalent
dy
dy
= 3y2/3 2/3 = 3dx
dx
y

dy =
2/3

3dx

sau mai mult

2

y 3 +1
y3

= 3x + c 1 = 3x + c 3 y = x + c, x R, c R
2
3 +1
3
1

dupa o renotare
a constantei c. Am obtinut ca y (x) = (x + c) 3 este solutie a ecuatiei diferentiale
p
3
0
2
y (x) = 3 y .
Etapa 3: Folosim conditia y (1) = 0. Alegnd x = x0 = 1 si y = y0 = 0 obtinem
0 = 1 + c = c = 1
1

de unde y (x) = (x + 1) 3 este solutie pentru problema Cauchy (10.37). Cum exista mai multe
solutii, putem sa le combinam, de exemplu, pentru fiecare k < 1 obtinem solutiile yk (x) definite
prin

3
(x k) daca x (, k]
0
daca x [k, 1]
yk (x) =

3
(x 1) daca x [1, )
obtinnd astfel o infinitate de solutii yk (x) ale problemei Cauchy.

10.8 Probleme rezolvate

181

Exercitiu 10.8.3 Sa se rezolve ecuatia diferentiala

xy0 y = 2x2 e2x , x > 0.



Solutie. mpartim prin x > 0 si ecuatia devine

y0

y
= 2xe2x
x

(10.38)

adica forma unei ecuatii diferentiale de ordinul unu neomogena. Rezolvam ecuatia diferentiala
atasata
y0

y
y
dy y
dy 1
= 0 y0 =
=
= dx
x
x
dx x
y
x

sau mai mult

Z

dy
dz =
y

1
dx = ln |y| = ln x + ln |c| , c R = |y| = |c| x
x

iar dupa renotare a constantei c obtinem solutia y = cx. Folosind metoda variatiei constantelor
cautam c () functie derivabila astfel nct z (x) = c (x) x sa fie solutie pentru ecuatia diferentiala
(10.38), rezultnd
(c (x) x)0 =

c (x) x
+ 2xe2x = c0 (x) x + c (x) = c (x) + +2xe2x c0 (x) = 2e2x
x

iar prin integrare

Z

c (x) =

2e2x dx = e2x + K unde K R.

Atunci, solutia generala a ecuatiei propuse este

y (x) = e2x + K x unde K R.

Exercitiu 10.8.4 Sa se rezolve ecuatia diferentiala

y0 (x) = 2xy (x) + x3

p
y (x), y (x) > 0.


Solutie. Ecuatia diferentiala este de tip Bernoulli (10.21) n care a (x) = 2x, b (x) = x3 iar
= 1/2, motiv pentru care efectuam schimbarea de variabila
1

z = y1 2 z = y 2 y = z2 = y0 = 2zz0 .
Cu aceasta schimbare de variabila ecuatia devine
2zz0 = 2xz2 + x3 z
care dupa multiplicare cu z1 devine 2z0 = 2xz + x3 , adica ecuatia diferentiala liniara
1
z0 = xz + x3 .
2

(10.39)

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

182
Consideram ecuatia atasata
z0 = xz

dz
dz
= xz
= xdx
dx
z

sau mai mult

Z

1
dz =
z

xdx = ln |z| =

x2
x2
+ ln |c| , c R = |z| = |c| e 2
2
x2

iar dupa renotare a constantei c obtinem solutia z = ce 2 . Folosind metoda variatiei constantelor
x2

cautam c () functie derivabila astfel nct z (x) = c (x) e 2 sa fie solutie pentru ecuatia diferentiala
(10.39) rezultnd

0
x2
x2
x2
1
1
2
c (x) e
= xc (x) e 2 + x3 = c0 (x) = x3 e 2
2
2
iar prin integrare
0
0

Z
Z 
x2
x2
x2
x2
1
1
x3 e 2 dx + K =
x2 e 2 dx + K = x2 e 2 + x e 2 dx + K
2
2

0
Z
x2
x2
x2
x2
1
1
= x2 e 2
e 2 dx + K = x2 e 2 e 2 + K unde K R.
2
2

c (x) =

1
2

Am obtinut
z (x) = c (x) e

x2
2



2
x2
x2
1 2 x2
1
x2
2
= x e
e
+ K e 2 = x2 1 + Ke 2
2
2

iar, folosind faptul ca

2

2
1 2
x2
unde x, K R
y (x) = (z (x)) = x 1 + Ke
2
2

Exercitiu 10.8.5 Sa se rezolve ecuatia diferentiala

y0 =

y
2xy2 , x > 0.
x


Solutie. Observam ca y = 0 este solutie a ecuatiei diferentiale si faptul ca ecuatia diferentiala

este de tip Bernoulli n care = 2, motiv pentru care efectuam schimbarea de variabila
z = y12 z = y1 y = z1 = y0 = z2 z0 .
Cu aceasta schimbare de variabila ecuatia devine
z2 z0 =

z1
2xz2
x

care dupa multiplicare cu z2 devine z0 = xz + [Link] ecuatia atasata

z
dz
z
dz
1
z0 =
=
= dx
x
dx
x
z
x

10.8 Probleme rezolvate

183

sau mai mult

1
dz =
z

|c|
1
dx = ln |z| = ln x + ln |c| , c R = |z| =
x
x

iar dupa renotare a constantei c obtinem solutia z = xc . Folosind metoda variatiei constantelor
cautam c () functie derivabila astfel nct z (x) = c(x)
a fie solutie pentru ecuatia diferentiala
x s
(10.39) rezultnd


c (x)
c0 (x)
c (x) 0
= 2 + 2x =
= 2x = c0 (x) = 2x2
x
x
x
iar prin integrare
Z

c (x) =

2
2x2 dx = x3 + K unde K R.
3

Am obtinut
z (x) =

2 3
x +K
c (x)
x
unde K R.
= 3
= y (x) = 2 3
x
x
3x +K

Exercitiu 10.8.6 Fie a, b, c R. Sa se rezolve

ecuatiile diferentiale

1)
2)

3
2
3
y000 (x) = 3ay00 (x) + 3b2 3a2 y0 (x)

0 + 2b 3 3ab 2+ a 2y
(x) ;
000
00
2
2
2
y (x) = 3ay (x) + c + b 3a y (x) + a ab ac y (x).

Solutie. 1) Scriem ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale

r3 + 3ar2 + 3b2 3a2 r + 2b3 + a3 3ab2 = 0.

(10.40)

Observam ca putem prelucra termenul liber, astfel

i
h


2b3 + a3 3ab2 = b2 (2b + a) + a a2 (2b)2 = (2b + a) b2 + a (a 2b) .
Pentru rezolvarea ecuatiei (10.40) vom aplica schema lui Horner
Coeficientii lui:
a + 2b

r3
1
1

r2
3a
2a 2b

r
3b2 3a2
a2 + 2ab b2

termen liber
2b3 + a3 3ab2
0

care conduce la rezolvarea ecuatiei



(r a 2b) r2 + (2a 2b) r a2 + 2ab b2 = 0
noxam

din care retinem solutiile r = r1 = r2 = a b si r3 = a + 2b cu ordinele de multiplicitate

corespunzatoare radacinilor mr = 2 si mr3 = 1.
Scriem solutia ecuatiei diferentiale
y (x) = c1 y1 (x) + c2 y2 (x) + c2 y2 (x) = (c1 + c2 x) e(ab)x + c3 e(a+2b) cu c1 , c2 , c3 R.
2) Scriem ecuatia caracteristica asociata ecuatiei diferentiale


r3 + 3ar2 + c2 + b2 3a2 r + a3 ab2 ac2 = 0.

(10.41)

Capitolul 10. Ecuatii diferentiale

184
Observam ca putem prelucra termenul liber, astfel


a3 ab2 ac2 = a a2 b2 c2 .

Pentru rezolvarea ecuatiei (10.41) vom aplica schema lui Horner

Coeficientii lui:
a

r3
1
1

r2
3a
2a

termen liber
a3 ab2 ac2
0

r
c2 + b2 3a2
a2 + c2 + b2

care conduce la rezolvarea ecuatiei

(r a) r2 + 2ar a2 + c2 + b2 = 0

din care retinem solutiile r1 = a, r2 = a + b2 + c2 si r3 = a b2 + c2 cu ordinele de multiplicitate corespunzatoare radacinilor mr1 = mr2 = mr2 = 1.
Scriem solutia ecuatiei diferentiale

b2 +c2 )x

y (x) = c1 y1 (x)+c2 y2 (x)+c2 y2 (x) = c1 eax +c2 e(a

b2 +c2 )x

+c3 e(a+

cu c1 , c2 , c3 R.

11. Elemente de teoria integralei Lebesgue

11.1

M
asura unei multimi
Notam R = (, ), R = R {, }, R+ = [0, ), R+ = [0, ].
Definitie 11.1.1 Fie X 6= . O multime K de submultimi ale lui X se numeste algebra n

X daca:
i)
ii)
iii)

X K;
A K = CA K;
daca A1 , A2 , ... K, atunci A = An K.
n1

Perechea (X, K) unde K este algebra n X, se numeste spatiu masurabil, iar elementele lui
K multimi masurabile n X. Pe scurt se spune X spatiu masurabil.
Observatie 11.1.1 Daca iii) are loc numai pentru reuniunile finite, atunci K se numeste

algebra n X.
Exercitiu 11.1.1 Fie

X = {1, 2, 3, 4, 5, 6}
si
K = { , {1, 2} , {3, 4} , {5, 6} , {1, 2, 3, 4} , {3, 4, 5, 6} , {1, 2, 5, 6} , X} .
Sa se arate ca (X, K) este spatiu masurabil.

Exercitiu 11.1.2 Fie X 6= . Sa se arate ca multimea K = {X, } este o algebra.

Observatie 11.1.2 Daca avem o familie de algebre a lui X, atunci intersectia tuturor

acestor algebre este tot o - algebra a lui X.

Capitolul 11. Elemente de teoria integralei Lebesgue

186

Definitie 11.1.2 Fie (X, K) spatiu masurabil s i : K R+ . Functia se numeste masura

pozitiva daca:
i) ( ) = 0;
ii) {An }n1 K cu Ai A j = pentru i 6= j avem


An

n=1

= (An )
n=1

adica este numarabil aditiva.

Tripletul (X, K, ) se numeste spatiu cu masura.


Exemplu 11.1.1 Fie X o multime arbitrara s i K o -algebra n X. Definim : K [0, ] prin


(A) =

|A|

daca
daca

A este multime finita,

A este multime infinita,

(unde || reprezinta
numarul de elemente ale lui A)

numita masura cardinal.

Observatie 11.1.3 O functie cu proprietatile i)-ii) se mai numeste masura -aditiva.

Observatie 11.1.4 Daca ( ) = 0 s i

Ai

i=1

= (Ai ) {Ai }i=1,...,n K cu Ai A j = pentru i 6= j

i=1

atunci se numeste masura finit aditiva.

Daca (X) < spunem ca este masura finita.
Teorem
a 11.1.1 Daca (X, K, ) este spatiu cu masura au loc:

i) daca E, F K si E F, atunci (E) (F) ;

ii) daca E, F K si E F cu (E) < , atunci (F\E) = (F) (E) ;
iii) daca (E) < sau (F) < , atunci
(E F) = (E) + (F) (E F) .
Definitie 11.1.3 Fie (X, K), (Y, F) spatii masurabile. O functie f : X Y se numeste

masurabila daca pentru orice B F multimea

f 1 (B) = [ f F] este n K.
Observatie 11.1.5 Definitia functiei masurabile se pastreaza s i n cazul n care (Y, F) este

spatiu topologic.
Teorem
a 11.1.2 Fie (X, K) spatiu masurabil. O functie f : X R este masurabila daca s i

numai daca
[ f > c] = f 1 ((c, +]) K c R.


s i exterioara
a unei multimi
11.2 Masura
interioara

187

Observatie 11.1.6 n teorema se poate nlocui (c, +] cu [c, +], [, c] etc.

Teorem
a 11.1.3 Daca f , g : X R sunt masurabile, atunci f + g, f g si f /g sunt masurabile.
Definitie 11.1.4 Fie (X, K, ) spatiu cu masura. Spunem ca o multime E K are masura

zero daca (E) = 0.

Definitie 11.1.5 Spunem ca o proprietate P (t) care depinde de variabila reala t are loc

aproape peste tot (sau a.p.t.) daca multimea punctelor t, pentru care proprietatea P (t) nu este
adevarata este o multime de masura nula.
De exemplu, vorbim de functie continua aproape peste tot, sir de functii continue aproape
peste tot (adica continua/convergent exceptnd o multime de masura nula) etc. Pentru submultimi
de numere reale trebuie mentionat ca:
Definitie 11.1.6 Spunem ca o submultime M a lui R este de masura Lebesgue nula sau

simplu de masura nula (dupa numele matematicianului Henri Lon Lebesgue (1875-1941)),
daca pentru orice > 0 exista o familie cel mult numarabila A1 , ... , An , ... de intervale (de
exemplu A1 = (a1 , b1 ), .... , An = (an , bn ), ...) astfel nct

M An si (An ) < ,
n

n=1

unde coincide cu lungimea intervalului Ai . Se mai spune ca M este multime neglijabila.

Observatie 11.1.7 Orice interval (deschis, semideschis, nchis) este masurabil n sens

Lebesgue si masura lui coincide cu lungimea lui

([, ]) = ([, )) = ((, )) = ((, ]) = .

11.2

M
asura interioar
a s i exterioar
a a unei multimi
Fie (X, K, ) spatiu cu masura si A (K) =multimea partilor lui X care sunt acoperite de o multime
cel mult numarabila de multimi din K.
Definitie 11.2.1 Functia : A (K) R+ , (M) = inf { (B) |B K s i M B } se numeste

masura exterioara Jordan indusa de pe A (K). (Pe scurt masura exterioara sau masura
superioara Jordan.)
Observatie 11.2.1 K A (K).
Observatie 11.2.2 Daca M K, atunci (M) = (M) ;

Observatie 11.2.3 Multimea oarecare M de pe segmentul [a, b] este masurabila daca s i numai

daca (M) + (CM) = b a.

Teorem
a 11.2.1 Presupunem ca (X, K, ) este spatiu cu masura finita. Daca B K si M B,

atunci expresia (B) (B\M) nu depinde dect de M (deci nu si de B).

Capitolul 11. Elemente de teoria integralei Lebesgue

188

Folosind aceasta observatie se introduce:

Definitie 11.2.2 Presupunem ca (X, K, ) este spatiu cu masura finita. Functia : A (K)

R+ definita prin
(M) = (B) (B\M)
unde este masura superioara Jordan, iar B K este o multime arbitrara care contine
multimea M, se numeste masura interioara n sensul lui Jordan. Pe scurt, spunem ca (M)
este masura interioara Jordan a lui M.
Definitie 11.2.3 Functia : A (K) R+ definita prin

(M) = sup { (B) |B M, B nchisa }

se numeste masura interioara (sau masura inferioara) a multimii M.
Teorem
a 11.2.2 Daca : A (K) R+ este masura exterioara a multimii M, atunci

i) ( ) = 0;
ii) daca A B, atunci (A) (B) ;
iii) (A B) (A) + (B) .

Teorem
a 11.2.3 Daca : A (K) R+ este masura interioara a multimii M, atunci

i) ( ) = 0;
ii) daca A B, atunci (A) (B) ;
iii) (A B) (A) + (B) .
Definitie 11.2.4 O multime A R se zice masurabila Jordan (dupa numele matematicianului

Marie Ennemond Camille Jordan (1838-1922)) daca (A) = (A).

Observatie 11.2.4 Daca f : [a, b] R+ este continua se poate demonstra ca



A = (x, y) R2 |a x b, 0 y f (x)
este masurabila Jordan.
Definitie 11.2.5 Fie M o multime oarecare. Functia


1M (x) =

1
0

daca x M
daca x
/M

se numeste functia indicator (sau functia caracteristica) a multimii M.

Definitie 11.2.6 O functie f : X R se numeste functie simpla (etajata sau n scara) daca

f (X) = Im f (x) (multimea imaginilor) este finita.

11.3 Functii integrabile Lebesgue

189
n

Observatie 11.2.5 Daca f : X R este functie simpla, atunci f (x) = y j 1A j (x) unde
j=1

f 1




not

y j = A j = x X  f (x) = y j
n

cu Ai A j = pentru i 6= j, A j K, j = 1, ..., n, A j = X.
j=1

Definitie 11.2.7 O functie f : X R se numeste discreta daca multimea imaginilor este cel

mult numarabila.
Observatie 11.2.6 Daca f : X R este functie discreta, atunci

f (x) = y j 1A j (x)
j=1

unde
f 1



not


y j = A j = x X  f (x) = y j

cu Ai A j = pentru i 6= j, A j K, j = 1, ..., n, A j = X.
j=1

Observatie 11.2.7 S este masurabila daca s i numai daca 1S (x) este masurabila.

11.3

Functii integrabile Lebesgue

Fie (X, K, ) spatiu cu masura. Notam cu + multimea functiilor simple masurabile si nenegative.
n constructia integralei Lebesgue avem urmatorii pasi:
Pasul unu: Pentru functia f : X R+ , f + definim integrala Lebesgue a ei prin
Z

f d =
X

y j 1A j (x) d = y j

X j=1

j=1

Z
X

1A j (x) d = y j (A j ) .
j=1

Aici
convenim ca 0 = 0 (situatia cnd y j = 0 si (A j ) = ). Prin simbolul
R
f
(x)
d (x).
X

R
X

f d se ntelege

R
Observatie 11.3.1 Pentru orice A K avem X 1A d = (A) (se poate lua ca definitie a

masurii lui A).

Observatie 11.3.2 Se poate arata ca functia 1A este discontinua n orice punct si deci nu este

integrabila Riemann.
n cele ce urmeaza integram functii masurabile nu neaparat simple.
Pasul doi: Este dat de integrala pentru o functie f : X R+ masurabila. Pentru o astfel de
functie exista un sir crescator de functii fn + astfel nct f = lim fn a.p.t.
n
Definim integrala lui f pe X n raport cu masura (integrala Lebesgue) prin
Z

f d = lim
X

n X

Este util de retinut:

fn d.

Capitolul 11. Elemente de teoria integralei Lebesgue

190

Teorem
a 11.3.1 a lui Ren-Louis Baire (1874-1932). Orice functie reala f , definita,

marginita si integrabila Riemann pe [a, b] este integrabila Lebesgue pe [a, b] si

Z

f d =

f (x) dx.

[a,b]

[a,b]

Observatie 11.3.3 Daca A K s i f : X R+ este masurabila atunci

Z

f d = sup


gd |g + , g f

Pasul trei: Pentru o functie oarecare f : X R masurabila avem

f + (x) =

| f (x)| + f (x)
| f (x)| f (x)
0 si f (x) =
0.
2
2

Mai mult
f + (x) =

f (x)
0

f (x) 0
si f (x) =
f (x) < 0

daca
daca

f (x)
0

daca
daca

f (x) 0
f (x) > 0.

n particular functiile f + (x) = max {0, f }, f (x) = min {0, f } = max {0, f } sunt masurabile
si ne-negativ si are loc f (x) = f + (x) f (x). Definim integrala lui f prin
Z

f d =
X

f + d

f d

n ipoteza ca cele doua integrale din membrul drept nu sunt ambele +.

Pasul patru: n cazul functiei complexe f : X C masurabile unde f = Re ( f ) + iIm ( f )
daca functiile Re ( f ) (partea reala a lui f ) si Im ( f ) (partea imaginara a lui f ) sunt -integrabile
(adica integrabile Lebesgue n raport cu masura ), atunci f este integrabila (sau altfel zis
-sumabila) si definim integrala lui f n raport cu masura (integrala Lebesgue) prin
Z

f d =
X

11.4

Re f d + i
X

Im ( f ) d.
X

Probleme rezolvate
Exercitiu 11.4.1 Sa se arate ca M = {x1 , x2 , ..., xn } R este neglijabila.

Solutie. Fie > 0 arbitrar. Pentru fiecare i fie





A1 = x1 2 , x1 + 2 , .... , An = xn 2 , xn + 2 .
2 n
2 n
2 n
2 n
Cum
n

x1 A1 , x2 A2 , ...., xn An = M = {x1 , ..., xn } Ai .

i=1

Astfel ca
n

n 
n 2


1 n
xi + 2 xi + 2 = 2 =
i=1
i=1
i=1 2 n
2 n
2 n
2 i=1 n
n

=
1 = n = < .
2n i=1
2n
2
Am demonstrat ca M este neglijabila.
Comentariu:


M An = (M) An = (An ) < .

(Ai ) =

11.4 Probleme rezolvate

191

Observatie 11.4.1 Notam ca problema se poate rezolva s i intuitiv "lungimea" unui singur

punct este zero, iar "lungimea" lui M se obtine adunnd mpreuna lungimile lui {xi } pentru
fiecare i.
Exercitiu 11.4.2 Sa se arate ca M = {x1 , x2 , ..., xn , ...} R este neglijabila.

Solutie. Alegem > 0 arbitrar iar pentru i oarecare. Fie





A1 = x1 3 , x1 + 3 , .... , An = xn n+2 , xn + n+2 , ....

2
2
2
2
Cum



x1 A1 , x2 A2 , ...., xn An , ... = M = {x1 , ..., xn , ...} xi i+2 , xi + i+2 .
i=1
2
2
Astfel ca
n



(Ai ) = xi + i+2 xi + i+2 = < ,

i=1
i=1
2
2
2

relatie care demonstreaza ca M este neglijabila.

Observatie 11.4.2 Cele doua exercitii probeaza ca orice multime cel mult numarabila de

puncte (din X) este de masura nula. Cum multimile N, Z, Q sunt cel mult numarabile
= (N) = 0, (Z) = 0, (Q) = 0.
Exercitiu 11.4.3 Fie f : [0, 1] R definita prin

1
0

daca x Q
daca x R\Q.

[0,1]

f (x) d (x).

f (x) =
Sa se calculeze

Solutie. Parcurgem urmatoarele etape:

Etapa 1. Este f functie simpla? Raspuns: Da.
Justificare: Imaginea lui f (x) = {0, 1} care este o multime finita.
Etapa 2. Cine sunt A j ? Raspuns
A1 = {x [0, 1] | f (x) = 0 } = {[0, 1] \Q}
A2 = {x [0, 1] | f (x) = 1 } = {[0, 1] Q} .
Observam ca A1 , A2 sunt masurabile = 1A1 si 1A2 sunt functii masurabile. Observam ca
A1 A2 = {[0, 1] \Q} {Q [0, 1]} = [0, 1] .
Etapa 3. Calculam integrala cu formula data
Z
[0,1]

f (x) d (x) = y1 (A1 ) + y2 (A2 )

= 01+10 = 0

deoarece

 y1 = 0 si (A1 ) = ([0, 1] \Q) = ([0, 1]) (Q) = 1 0 = 1

 y2 = 1 si (A2 ) = ([0, 1] Q) = 0
unde am folosit faptul ca [0, 1] Q este multime cel mult numarabila.

Capitolul 11. Elemente de teoria integralei Lebesgue

192

Exercitiu 11.4.4 Fie f : [0, 1] R definita prin

xs
0


f (x) =
Sa se calculeze

x>0
, s (1, ) .
x=0

daca
daca

[0,1]

f d.

Solutie. Daca s 0, atunci f este marginita pe [0, 1] si conform Teoremei Baire avem
Z 1

Z 1

f (x) d (x) =
0

f (x) dx =
0

1
xs+1 
s+1 0

Z 1

x dx =
0

=1

daca s > 0
daca s = 0.

Mai mult, daca s < 0, atunci f este nemarginita pe [0, 1] si deci integrala Riemann nu exista.
Consideram sirul de functii fn : [0, 1] R definit pentru fiecare n N prin
 s
x daca x n1
fn (x) =
0 daca 0 x < n1 .
Clar ( fn )n1 este crescator pe [0, 1] si fn (x) f (x) pentru orice x [0, 1]. Fiecare fn este
integrabila Riemann pe [0, 1] si deci, conform Teoremei Baire, Lebesgue integrabila pe [0, 1] si
Z 1

Z 1

f (x) d (x) = lim

n X=[0,1]

fn d = lim

n 1/n

Pe de alta parte cum s + 1 > 0 rezulta ca

Z 1

f (x) d (x) =
0

1
s+1

daca
daca
daca

R1
0

x=1


xs+1 
1
1
fn d = lim
= lim
1 s+1 .
n s + 1  1
n s + 1
n
x=
n

fn (x) d (x)

1 < s < 0
s>0
s = 0.

1
s+1 .

Asadar

12. Integrala dubl

a

12.1

Domeniu simplu conex n raport cu una din axe

Definitie 12.1.1 Consideram urmatoarele
 obiecte

i) o multime A = [a, b] [c, d] = (x, y) R2 |a x b, c y d R2 ;
ii) o functie f : A 
R;
iii) o diviziune = Ai j i=1,n unde Ai j = [xi1 , xi ] [y j=1 , y j ] a dreptunghiului A =
j=1,m

[a, b] [c, d];

iv) un sistem de puncte (ui , v j ) Ai j pentru orice i = 1, n si j = 1, m, numit sistem de
puncte intermediare asociat diviziunii . Numarul real
n

f (ui , v j ) (xi xi1 ) (y j y j1 )

i=1 j=1

se numeste suma Riemann asociata functiei f , diviziunii si punctelor intermediare (ui , v j ).

Acest numar se noteaza printr-un simbol de forma ( f , (u, v)) sau ( f , (ui , v j )).
Definitie 12.1.2 O functie f : A R se numeste integrabila Riemann pe A [dupa numele

matematicianului Georg Friedrich Bernhard Riemann (1826-1866)], daca oricare ar fi diviziunea si alegerea punctelor intermediare (ui , v j ) exista limita lui ( f , (ui , v j )) pentru
n, m . Limita respectiva, notata I, se numeste integrala dubla a lui f pe A si se noteaza
prin:
Z Z

I=

f (x, y) dxdy.
A

Observatie 12.1.1 Daca f 0, atunci I reprezinta volumul corpului de baza A s i delimitat

de suprafata f (A).
Observatie 12.1.2 Daca f este negativa pe A, atunci I exprima volumul aceluiasi corp luat

cu semnul minus.

Capitolul 12. Integrala dubl

a

194

Observatie 12.1.3 Daca f = 1, atunci I reprezinta aria lui A.

Presupunem ca D este domeniu compact oarecare, iar f : D R este o functie cu proprietatea

ca exista un dreptunghi A = [a, b] [c, d] cu D A astfel nct

f (x, y) daca (x, y) D
F (x, y) =
0
daca (x, y) A\D
este o functie integrabila Riemann pe A. n aceste ipoteze definim
Z Z

Z Z

f (x, y) dxdy =
D

F (x, y) dxdy
A

iar despre f spunem ca este integrabila Riemann pe D.

Proprietati ale integralei duble sunt redate n:
Teorem
a 12.1.1 Fie D un domeniu compact oarecare, iar f o functie integrabila Riemann pe

D. Au loc
i) daca f , g : D R sunt functii integrabile atunci si f g este integrabila pe D si
Z Z

( f g) (x, y) dxdy =

Z Z

f (x, y) dxdy

Z Z

g (x, y) dxdy;
D

daca f : D R este functie integrabila, iar R atunci si f este integrabila pe D

ii)
si

Z Z

Z Z

f (x, y) dxdy =
D

f (x, y) dxdy;
D

iii) daca D = D1 D2 , D1 D2 6= , iar f este integrabila pe D, atunci f este integrabila

pe D1 si respectiv D2 si avem
Z Z

Z Z

f (x, y) dxdy =
D

iv)

Z Z

f (x, y) dxdy +
D1

f (x, y) dxdy;
D2

daca f este integrabila pe D si f 0 pe D, atunci

RR

f (x, y) dxdy 0;

v)

daca f este integrabila pe D, atunci

Aria (D) inf f (x, y)

Z Z

(x,y)D

f (x, y) dxdy Aria (D) sup f (x, y) ;

vi)

(x,y)D

daca f este integrabila pe D, atunci exista ( , ) D astfel nct

Z Z

f (x, y) dxdy = f ( , ) Aria (D) ;

vii) daca f este integrabila pe D, atunci | f | este integrabila pe D si



Z Z
 Z Z



| f (x, y)| dxdy.
f (x, y) dxdy

 D

D
Calculul unei integrale duble se face cu ajutorul a doua integrale simple succesive si anume:

12.1 Domeniu simplu conex n raport cu una din axe

195

Teorem
a 12.1.2 Teorem
a de descompunere I. Presupunem ca domeniul D este

D = {(x, y) |a x b, 1 (x) y 2 (x) }

unde 1 si 2 sunt functii continue pe [a, b], adica D este domeniu simplu conex n raport cu
axa Oy. Daca f este o functie reala, definita si continua pe domeniul compact D, atunci

Z Z
Z b Z 2 (x)
f (x, y) dxdy =
f (x, y) dy dx.
1 (x)

Tipuri de domenii simplu conexe n raport cu axa Oy sunt:

y = 2 (x)
y = 1 (x)
O(0, 0)

sau

y
B
D

O(0,0)

Observatie 12.1.4 Orice paralela la Oy taie frontiera domeniului D n exact doua puncte

situate pe graficele lui 1 , respectiv 2 .



Exercitiu 12.1.1 Fie domeniul D = (x, y) 1 x 1, 2x2 y 1 + x2 . Sa se reprezinte

RR

D si sa se calculeze I =

(15x + 30y) dxdy.

Capitolul 12. Integrala dubl

a

196
Solutie. Reprezentam D ntr-un sistem de axe
y
y = 1 + x2
y = 2x2
3
(1, 2)

(1, 2)

2
1
D

1O(0, 0)
1

Calculam I:
I=
=

RR

R 1D
1




R1
2 1+x2 dx
(15x
+
30y)
dy
dx
=
15xy
+
15y
y=2x2
1
1


45x4 15x3 + 30x2 + 15x + 15 dx = 32.
(15x + 30y) dxdy =

R 1 R 1+x2
2x2

Teorem
a 12.1.3 Teorem
a de descompunere II. Presupunem ca domeniul D este definit

prin
D = {(x, y) |c y d, 1 (y) x 2 (y) }
unde 1 si 2 sunt functii continue pe [c, d], adica D este domeniu simplu conex n raport cu
axa Ox. Daca f este o functie reala, definita si continua pe domeniul compact D, atunci

Z Z
Z d Z 2 (x)
f (x, y) dxdy =
f (x, y) dy dx.
c

1 (x)

Tipuri de domenii simplu conexe n raport cu axa Ox sunt redate n

d
x = 1 (y)

x = 2 (y)

c
O(0,0)

12.1 Domeniu simplu conex n raport cu una din axe

197

sau
y
D

d
x = 1 (y)

x = 2 (y)

c
x

O(0,0)

Observatie 12.1.5 Orice paralela la Ox taie frontiera domeniului D n doua puncte situate pe

graficele lui 1 , respectiv 2 .

Exercitiu 12.1.2 Fie p [2, ) s i domeniul D = {(x, y) |0 x 1, x y 1 }. Sa se deR R p2
p

seneze D si calculeze I =

sin y dxdy.

Solutie. Reprezentam D ntr-un sistem de axe

y

y=x
B

y=1

O(0,0)

unde A este punctul de intersectie al dreptei de ecuatie y = 1 cu dreapta de ecuatie y = x, iar

B este punctul de intersectie al dreptei de ecuatie y = 1 cu dreapta de ecuatie x = 0. Obtinem
asadar ca domeniul D este triunghiul OAB reunit cu interiorul sau.
Integrala de calculat devine succesiv:
Z Z

I =

p2

Z 1Z 1

sin y dxdy =
0

Z 1

xy p2 sin y2

x=y

dy =
x=0

p2

Z 1Z y

sin y dydx =
0

Z 1
0

y p2 sin y p dxdy


1
1
y p1 sin y p dy = cos y p 10 = (1 cos 1) .
p
p

n general, D, se va mparti n subdomenii astfel nct o paralela la una din axe sa taie
frontiera lor exact n doua puncte, iar integrala dubla pe D va fi egala cu suma integralelor duble
pe aceste domenii. De exemplu, daca D = D1 D2 , cu D1 , D2 domenii de tip I sau tip II, atunci
integrala de calculat devine
Z Z

Z Z

f (x, y) dxdy =
D

Z Z

f (x, y) dxdy +
D1

f (x, y) dxdy.
D2

Capitolul 12. Integrala dubl

a

198

12.2

Trecerea la coordonate polare cu ajutorul transform

arilor regulate
Definitie 12.2.1 Fie a, b R.

i) Orice aplicatie continua : [a, b] Rn se numeste drum n Rn de capete (a), (b).

ii) Multimea I () = { (t)|t [a, b]} Rn se numeste imaginea drumului iar

x1 (t) = 1 (t)
...
t [a, b]
(12.1)

xn (t) = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului = (1 (t) , ..., n (t)).
iii) se numeste drum nchis daca (a) = (b).


Exemplu 12.2.1 Fie t [0, 2] s i (t) = (cost, sint) drum n R2 de capete (0), (2).

Imaginea drumului este cercul




I () = (x (t) , y (t)) R2  x2 + y2 = 1
iar drumul este nchis deoarece (0) = (1, 0) = (2).

Definitie 12.2.2 Un drum : [a, b] Rn se numeste neted daca este functie de clasa C1 s i

0 (t) 6= 0 oricare ar fi t [a, b].

Definitie 12.2.3 Doua drumuri 1 : [a1 , b1 ] Rn si 2 : [a2 , b2 ] Rn se numesc echivalente,

scriem 1 2 , daca exista o aplicatie : [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] continua, strict crescatoare cu

(a1 ) = a2 , (b1 ) = b2 si astfel nct
1 (t) = (2 (t) ) (t) , t [a1 , b1 ] .
Teorem
a 12.2.1 Relatia "" este o relatie de echivalenta .
Definitie 12.2.4 O clasa de echivalenta de drumuri echivalente n raport cu "" se numeste

curba.
Definitie 12.2.5 O curba se numeste nchisa (respectiv neteda) daca drumul ce o determina

este nchis (respectiv neted).

Exercitiu 12.2.1 Sa se reprezinte parametric urmatoarele curbe netede din planul xOy :

a) Segmentul de dreapta AB, unde A (x1 , y1 ), B (x2 , y2 ) ;

b) Cercul x2 + y2 = 2 parcurs pozitiv o data;
2
2
c) Elipsa ax2 + by2 1 = 0 (a > 0, b > 0).
Solutie. a)


Segmentul de dreapta AB se poate reprezenta prin ecuatiile parametrice

x (t) = (1 t) x1 + tx2
, t [0, 1]
y (t) = (1 t) y1 + ty2

si coincide cu multimea { (x (t) , y (t))| t [0, 1]}.

b) Cercul x2 + y2 = 2 parcurs pozitiv o data se reprezinta parametric prin


x (t) = cos
, [0, 2] .
y (t) = sin


12.2 Trecerea la coordonate polare cu ajutorul transformarilor
regulate
c)

199

Reprezentarea parametrica este



x (t) = a cos
, [0, 2] .
y (t) = b sin

Notiunile introduse fac posibila demonstrarea urmatorului rezultat:

Teorem
a 12.2.2 Fie D, D0 R2 multimi compacte, marginite de curbele FrD, FrD0 nchise

si netede. Fie T : D0 D definita prin


x = x (u, v)
T:
, (u, v) D0
y = y (u, v)

avnd proprietatile
i) T este bijectiva pe D0 ;
ii) x (u, v) si y (u, v) cu derivatele partiale de ordin unu continue pe D0 ;
iii) Jacobianul lui T este diferit de zero n D0 , adica

 0
 xu xv0 
 6= 0.

det JT (u, v) =  0
yu y0v 
Daca f : D R este integrabila pe D, atunci
Z Z

Z Z

f (x, y) dxdy =

f (x (u, v) , y (u, v)) |det JT (u, v)| dudv.

D0

Una din schimbarile de variabila n integrala dubla este trecerea de la coordonate carteziene
la coordonate polare:




x = cos , raza polara
x x0 = cos
T:
sau T :
.
(12.2)
y = sin , unghiul polar
y y0 = sin
Transformarea T este usor de retinut daca folosim figura
y

O(0,0)

Mai mult observam ca (12.2) reprezinta chiar ecuatiile parametrice ale cercului C ((x0 , y0 ) , )
cu centrul n (x0 , y0 ) = (0, 0) sau (x0 , y0 ) R2 arbitrar. Jacobianul acestei transformari este


 cos sin 

 = .
det JT (u, v) = 
sin cos 

Capitolul 12. Integrala dubl

a

200
Asadar
Z Z

Z Z 2

Z Z

f (x, y) dxdy =

f ( cos , sin ) dd =

f ( cos , sin ) d d,
0

D0



unde D0 = (, ) R2  0, [0, 2] .
Aceasta schimbare de variabila este recomandata (dar nu obligatorie!), atunci cnd domeniul
de integrare D este un disc, o portiune dintr-un disc sau cnd functia de integrat contine suma
x 2 + y2 .



RR
Exercitiu 12.2.2 Sa se calculeze I =
ydxdy unde D = (x, y) x2 + y2 4, y 0 prin


trei metode.

Solutie. Metoda 1: Scriem D sub forma


n
o
p

D = (x, y) R2 2 x 2, 0 y 4 x2
si
Z 4x2




2
1
1
16
2 x2 dx = x x2 12  = .
2
6
3
0
2
2
2

n
o
p
p

2
Metoda 2: Scriem D sub forma D = (x, y) R 0 y 2, 4 y2 x 4 y2
si avem
!

Z 2 Z 4y2
Z 2 p


32 2 16
2
2
I=
ydx dy =
2y 4 y2 dy = 4 y  = .

3
3
4y2
0
0
0
Z 2

I=

Z 2

ydy dx =

Metoda 3: Efectuam schimbarea de variabila


x = cos
T:
, 0, [0, 2] .
y = sin
Avem x2 + y2 4 = ( cos )2 + ( sin
)2 = 2 4 = 2 4 = [0, 2] iar din y 0

= sin 0 = [0, ] = D0 = (r, ) R2 | [0, 2] , [0, ] .
Reprezentam D0 ntr-un sistem de axe

Reprezentam D ntr-un sistem de axe

y
5
4
3
2
2
1

D
00

5 4 3 2 1
1

0 1

D0

2 3
2
3
4
5

O(0,0)

r
r=0

r=2

12.3 Probleme rezolvate

201

n final
Z 2 Z

Z Z

I=

( sin ) dd =

sin d d =
0

D0

16
.
3

Are loc un rezultat mai general:

Teorem
a 12.2.3 Daca f este continua pe D = {(, ) | [, ] , [h1 () , h2 ()] }

atunci
Z Z h2 ()

Z Z

f (x, y) dxdy =

f ( cos , sin ) dd,

h1 ()

adica rezultat similar celor din Teoremele I si II respectiv.

12.3

Probleme rezolvate
Exercitiu 12.3.1 Sa se calculeze I =

R R dxdy
D

1xy

unde D = { (x, y)| 0 x 1, 0 y 1}.

Solutie. Avem


Z 1
Z 1
x x2
ln (1 x)
dy
dx =
dx =
1 + + + ... dx
I =
x
2 2
0
0
0
0 1 xy
2
1
1

= 1 + 2 + 2 + ... = .
2
3
6
Z 1 Z 1

Exercitiu 12.3.2 Sa se reprezinte domeniul D =

RR

se calculeze I =

o

(x, y) R2  1 y 4 (x 1)2 si sa

2xdxdy.

Solutie. Inegalitatile 1 y 4 (x 1)2 sunt echivalente cu



1 y
y 4 (x 1)2 .

Reprezentam ntr-un sistem de axe xOy dreapta de ecuatie y = 1 si parabola y = 4 (x 1)2 .

nlocuind x = 1 n
y (x) = 4 (x 1)2 = y (1) = 4 (1 1)2 = 0 = A (1, 0) .
Pe de alta parte
1
1
y = 1 (x 1) = = x1,2 = + 1 =
4
2
2

C 32 , 1

B 12 , 1 .

Capitolul 12. Integrala dubl

a

202
Domeniul D este reprezentat n figura
y
y = 1
y = 4(x 1)2
1
A
1 O(0, 0)

1
D
B

2
C

Exercitiu 12.3.3 Sa se reprezinte domeniul

D=


RR
2
2



(x, y) R2  x2 + y2 4x + 3 0 si sa se

4x 3 x y dxdy.

calculeze I =

Solutie. Efectuam schimbarea de variabila



x = 2 + cos
,
y = sin



de unde rezulta D0 = (, ) R2  [0, 2] , [0, 1] . Reprezentam D si D0 ntr-un sistem
de axe
T:

= 2
y

D0

D
O(0, 0)

x
O(0,0)

Avem I =

RR
D0

r
r=0 r=1

R R
1 2 dd = 02 01 3 dd = 2 .


Exercitiu 12.3.4 Sa se reprezinte D = (x, y) R2 x2 + y2 4, y x

p2

p
RR 2
I=
x + y2 2 sin x2 + y2 2 dxdy daca p [2, ).

si se calculeze


Solutie. Cnd domeniul de integrare D este un disc, o portiune dintr-un disc sau cnd functia
de integrat contine suma x2 + y2 se recomanda (dar nu este obligatorie) trecerea la coordonate

12.3 Probleme rezolvate

203

polare. n cazul acestei integrale "recomand

a" devine "obligatorie" deoarece daca nu trecem
R p2
sin z p dz. Asadar, este necesar sa efectuam
la coordonate polare nu se poate calcula z
schimbarea de variabila

T:

x = cos
, 0, [0, 2] .
y = sin

Notam ca 0 deoarece este raza polara, iar [0, 2] este unghiul polar, n cazul n care nu
exista restrictii asupra lui x si y. Cum n domeniul D al problemei avem si alte restrictii pentru
x, y obtinem ca si se vor restrnge n intervalul [0, ) si [0, 2] astfel:
Metoda 1: Cea mai des folosita si utila n acelasi timp, deoarece nu necesita desenarea
domeniului D care uneori este destul de dificil de reprezentat (spre exemplu daca am avea de
calculat integrale duble pe domenii de forma

n
o

p

D = (x, y) R2  x2 + y2 + 2
x2 + y2 4, y x
sau am avea de implementat un algoritm de rezolvare a astfel de integrale), este de a rezolva
inegalitatea y x echivalenta cu sin cos astfel
reprezentam grafic sin x si cos x
y
1

0.5

2 3
2

3
2

x
sin x
cos x

0
0
1

1
0

0
1

3
2

1
0

2
0
1

0.5

1
sin x

cos x


  7

Observam ca, graficul functiei cos x este sub graficul lui sin x pe multimea 0, 3
,
2
,

4
4
iar pe de alta parte din inegalitatea x2 + y2 4 deducem ca [0, 2].
Am demonstrat ca
 



3
7
(, ) R2  [0, 2] , 0,

, 2
4
4


 




3
7
2
2
=
(, ) R [0, 2] , 0,
(, ) R [0, 2] ,
, 2
4
4
|
{z
} |
{z
}

D0 =

not am

= D1

not am

= D2

Capitolul 12. Integrala dubl

a

204
iar integrala de calculat devine succesiv
Z Z

I =

x +y

p2
2

sin x + y

2p

Z Z

dxdy =

3
4

Z Z

sin dd +

D1

p1

Z

p1 sin p d d +

Z 2 Z 2

7
4

p1 sin p dd
D2

p1 sin p d d

2
2
Z 2


1
1
p
p
=
cos  d + 7 cos  d
p
p
0
0
0
4

 Z 3

 Z 2
4
1
1
1
1
p
p
cos 2 +
d + cos 2 +
=
d
7
p
p 0
p
p
4

 



3
1
1
1
1
1
1
p
p
p
=
cos 2 +
+ cos 2 +
= cos 2 +
.
4
p
p
p
p 4
p
p
Z

3
4

Dupa cum se observa integrala a fost calculata fara a reprezenta domeniul D. Vom obtine acelasi
rezultat prin desenarea domeniului D.
Metoda 2: Consta n desenarea domeniului D. Reprezentam cercul de raza 2: x2 + y2 = 22 .
Portiunea x2 + y2 4 este discul de centru (0, 0) si raza 2. Reprezentam dreapta de ecuatie
y = x. Portiunea y x este partea superioara dreptei de ecuatie y = x.
y
5
4
3
2
2

y = x

D
00

5 4 3 2 1
1

0 1

2 3
2
3
4
5


 


Pornim de la 00 pe directia  si obtinem 0, 2 + 4 3

2 + 4 , 2 .
Am demonstrat ca
 




3
7
D0 = (, ) R2  [0, 2] , 0,

, 2
4
4
iar pentru calculul integralei, se procedeaza ca n Metoda 1.
Exercitiu 12.3.5 Sa se calculeze I =

RRx
3 dxdy unde
D





2p
2
2
9 x , y 2x, y 2x .
D = (x, y) R y
3


12.3 Probleme rezolvate

205
2

Solutie. Notam ca ecuatia elipsei este ax2 + by2 = 1 = aceasta relatie stabileste n mod implicit
o relatie ntre x si y. Putem explicita o parte a functiei implicite, mai precis
s 
s 


2
x
x2
2
2
y = b 1 2 , respectiv y = b 1 2 .
a
a

2
2
Observam ca y = 23 9 x2 este chiar partea superioara a elipsei 3x2 + 2y2 = 1. Reprezentam
dreptele de ecuatie y = 2x si y = 2x. Trecem la reprezentarea domeniului D:
y

y = 2x
2
A0 (x0 , y0 ) A1 (x1 , y1 ) y =
D
3
3
0

y = 2x

6
10

Trebuie determinate punctele de intersectie A0 (x0 , y0 ) si A1 (x1 , y1 ):

1: punctul A0 (x0 , y0 ) se determina rezolvnd ecuatia 2x = 32 9 x2 din care se obtine
x0 = 310 si y0 = 610 ;

2: punctul A1 (x1 , y1 ) se determina rezolvnd ecuatia 2x = 23 9 x2 din care se obtine

x1 = 310 si y1 = 610 .
Domeniul D fiind triunghi curbiliniu exista mai multe solutii ce se pot da la aceasta problema.
Le prezentam pe acelea care sunt distincte:
Metoda 1: mpartim triunghiul curbiliniu n doua triunghiuri curbilinii, iar integrala de
calculat devine, n situatia n care privim D1 si D2 conexe n raport cu Oy:
y

y = 2x
2
A0 (x0 , y0 ) A1 (x1 , y1 )
D1 D2
3
3
0

y = 2x

Capitolul 12. Integrala dubl

a

206
Calculam integrala
x
dxdy +
3

Z Z

I=

x
dxdy = I1 + I2
3

Z Z

D1

D2

unde
I1 =
=

Z 2 9x2

!
Z 0

p
x
2 
2 dx
dy
dx
=
x
3x
+
9

x
3
2x
310
310 9


2 2p
2p
2 3 0
2
2
x 9x
9x + x 
27
3
9
3

Z 0

10

iar
I2 =
=

Z 2 9x2

!
Z 3
p

x
10 2
dy dx =
x
9 x2 3x dx
3
9
0
2x
0

 3
2p
2 3  10
2 2p
2
2
9x x 
x 9x
27
3
9
0

3
10

3
R
si obtinem I1 + I2 = 0. n demonstratie am folosit faptul ca x a2 x2 dx = 13 a2 x2 2 .
Metoda 2: mpartim domeniul D n domeniile D1 si D2
y

y = 2x
2
A0 (x0 , y0 ) D A1 (x1 , y1 ) y =
2

6
10

D1
3

y = 2x

Privim D1 simplu conex n raport cu Ox, iar D2 simplu conex n raport cu Oy. Integrala de
calculat devine
!

Z Z
Z Z
Z 6 Z y
Z 3
Z 2 9x2
2 x
3
x
x
x
10
10
I=
dxdy +
dxdy =
dx dy +
dy dx = 0 + 0.
3
3
3
6
0
310
2y 3
10
D2
D1
|
{z
} |
{z
}
=0

Metoda 3: Efectuam schimbarea de variabila


T:

x = 3 cos
,
y = 2 sin

=0

12.3 Probleme rezolvate

207





de unde rezulta D0 = (, ) R2  4 , 3
4 , [0, 1] , iar integrala de calculat devine
succesiv

Z Z
Z Z
Z 3 Z 1
4
3 cos
x
2
6 cos d d = 0
dxdy =
6dd =
I=
3
3
0
4
D0

unde am folosit faptul ca


 3 cos 3 sin
det JT (u, v) = 
2 sin 2 cos



 = 6.


Exercitiu 12.3.6 Sa se calculeze integrala dubla

Z Z

(x + y)2p (x y)2q dxdy, p, q N

I=
D

unde D este patratul marginit de dreptele x + y = 1, x + y = 1, x y = 1, x y = 3.

Solutie. Ecuatiile dreptelor ce marginesc patratul D, ct si expresiile din integrala dubla indica
schimbarea de variabila


 1 1
u = x+y
T:
cu JT (u, v) = 
v = xy
1 1



 = 2


unde este transformare regulata. Observam ca T transforma patratul D n patratul D0 din planul
uOv, marginit de dreptele u = 1, u = 1, v = 3, v = 1 astfel
v

(1, 0)

O(0,0)
(1, 0)

(1, 2)
y = x + 3 y = x + 1
(2, 1)
(0, 1)
D
y = x 1 y = x + 1
(1, 0)

O(0,0) x

D0
(1, 3)

(1, 3)

Tinnd

seama ca pentru transformarea inversa T 1 determinantul functional este

JT 1 (x, y) =

1
1
=
JT (u, v)
2

integrala de calculat devine

Z 1

Z
1 1 2p
1 2p 2q
2q
u v dudv =
u
v dv du
(x + y) (x y) dxdy = I =
2
2 1
3
0
D
D
"
#"
#
1
1
2q+1
2q+1
2p+1
2p+1
2q+1


1 u
v
1
1
(1)
(3)
(1)

 =

.
2 2p + 1 1 2q + 1 3
2
2q + 1
2q + 1
2p + 1
2p + 1

Z Z

I =

2p

2q

Z Z

Capitolul 12. Integrala dubl

a

208
Exercitiu 12.3.7 Sa se calculeze
Z Z

3/2 5/2



dxdy unde D = (x, y) R2  x + y 1, x 0, y 0 .

D


Solutie. Reprezentam ntr-un sistem de axe xOy dreapta de ecuatie y = 1 x. Pentru y = 0 =

x = 1 = A (1, 0) , iar pentru x = 0 = y = 1 = B (0, 1). Asadar domeniul D este triunghiul
AOB
y

y = 1x
B
O(0,0) D

Atunci
Z Z

Z 1 Z 1x

x 2 y 2 dxdy =

I =

Z 1

x2

(1 x)
7
2

7
2

2
5 9
B
,
7
2 2


=

Z 1

dx =
2
7

2
7


5
2
5
2

y=1x

5
Z 1

+1
2
3 5

dx
x 32 y
x 2 y 2 dy dx =

5

+
1
0
2
y=0

x 2 +11 (1 x) 2 1+1 dx =

9
2


9
2

=

5
2

2
7 (7)

9
2

=

2
7

Z 1

x 2 (1 x) 2 1 dx

512

deoarece
 




 


5
5
3
3
3
3
1

=
+11 =
+1 =
=
+1
2
2
2
2
2
2
2

 
3 1
1
3
=

=
2 2
2
4
iar
 




9
9
7
7 5 3 1
105

=
+11 =
+ 1 = ... =
=
.
2
2
2
1 2 2 2
8

Exercitiu 12.3.8 Sa se calculeze

Z Z

(1 + x)




dxdy unde D = (x, y) R2  x y, y 0 .


12.3 Probleme rezolvate

209

Solutie. Reprezentam ntr-un sistem de axe xOy dreapta de ecuatie y = x. Domeniul D este
partea de sub dreapta y = x (adica portiunea y x) intersectata cu portiunea y 0
y
y=x

D
O(0,0)

si este nemarginit. Uznd de aceste informatii integrala se calculeaza astfel

"
#
"
#
Z Z
Z Z x
Z
Z x
y
y
1
dxdy =
dy dx =
ydy dx
5
0
0 (1 + x)
0
(1 + x)5
(1 + x)5 0
D
"
x #
Z
Z
Z
1
y2 
x2
x31
dx
=
dx
=
dx
=

2+3
5
0
0 2 (1 + x)
0 2 (1 + x)
(1 + x)5 2 0
=

1
1 (2) (3) 1 1!2!
1
B (3, 2) =
=
= .
2
2 (2 + 3)
2 4!
24

Exercitiu 12.3.9 Sa se calculeze

Z Z




xydxdy unde D = (x, y) R2  4 x2 + y2 9, y 0 .

D


Solutie. Reprezentam ntr-un sistem de axe xOy cercurile de ecuatie x2 + y2 = 4 si x2 + y2 = 9.

Domeniul D este reprezentat n
y
5
4
3
2
2
1


D
00

0 1
5 4 3 2 1
1
2 3
2
3
4
5

Capitolul 12. Integrala dubl

a

210

Deoarece domeniul de integrare contine expresia x2 + y2 este recomandat sa trecem la coordonate

polare

x = cos
T:
, 0, [0, 2] .
y = sin
Din
4

x2 + y2 9 = 4 ( cos )2 + ( sin )2 = 2 9

= 4 2 9 = [2, 3] .
Inegalitatea y 0 este echivalenta cu sin 0 astfel
reprezentam grafic sin x
y
1

0.5

2 3
2

3
2

x
sin x

0
0

3
2

2
0

0.5

1
sin x
si observam ca graficul functiei sin x este deasupra graficul lui y = 0 pe intervalul [0, ]. Asadar,
domeniul D se transforma prin transformarea T n

=
D0

O(0,0)

r=2

r
r=3




de unde D0 = (, ) R2  [2, 3] , [0, ] , iar integrala de calculat devine
!
=3

Z Z
Z Z 3
Z
4 
3
xydxdy =
cos sin d d =
cos sin d
4 =2
0
2
0
D


Z

34 24
34 24
1
=
sin 2d =
cos 2  = 0.
24 0
24
2
0

12.3 Probleme rezolvate

211

Exercitiu 12.3.10 Daca D =

Z Z



(x, y) R2  4 x2 + y2 9, y 0 atunci sa se calculeze

x2 y2m2 dxdy

I=
D

pentru m = 3 si m N\ {0, 1} oarecare.

Solutie. Am vazut din Exercitiul 12.3.9 ca, prin transformarea


x = cos
T:
, 0, [0, 2]
y = sin
domeniul D se transforma



D0 = (, ) R2  [2, 3] , [0, ] .
n concluzie, integrala de calculat devine

Z Z
Z Z 3
2 2m2
2m1
2
2m2
I =
x y
dxdy =

cos sin
d d
0

Z 2m =3


cos2 sin2m2 d =

32m 22m
2m


0
0 2m =2
Z

Z
2m
2m
3 2
sin2m2 d
sin2m d .
2m
0
0

cos2 sin2m2 d

Notam si calculam
Z

Im =
=

sin

2m

d =

sin

sin2m1 ( cos )0 d

0
2m1

Z

( cos )0 + (2m 1)

sin2m2 cos2 d

= (2m 1)

sin

2m2

1 sin d

= (2m 1)

Z

sin2m2 d

Z
0

sin2m d


= (2m 1) (Im1 Im ) .

Am obtinut relatia de recurenta

Im = (2m 1) (Im1 Im )
sau echivalent
(2m 1 + 1) Im = (2m 1) Im1
relatie din care rezulta ca
Im =

2m 1
Im1 .
2m

Revenim la integrala de calculat



32m 22m
2m 1
32m 22m 1
I =
Im1
Im1 =
Im1
2m
2m
2m
2m
32m 22m 1 2 (m 1) 1
=
Im2
2m
2m 2 (m 1)

Capitolul 12. Integrala dubl

a

212

obtinnd o relatie de recurenta pentru m N\ {0, 1} oarecare. Pentru m = 3 avem

I =
=

36 26 1 2 2 1
36 26 1 2 2 1
I1 =
6 6 22
6 6 22
6
6
3 2 1
.
6 16

Z
0

sin2 d =

36 26 1 3
6 6 22

Z
1 cos 2
0

13. Recapitulare final

a

13.1

Test gril
a rezolvat
Subiectul 13.1.1 3 puncte. (0,3 p) 1)

Se considera sirul numeric (an )nN , convergent la

numarul . Atunci
a) lim an = 0;
n

b)
c)

lim an = ;

lim an = lim an ;
n

d)

lim an < lim an ;

n

e)

lim an + lim an = .
n

(0,3 p) 2) Restul de ordinul p al unei serii numerice convergente este

a) divergent cnd p ;
b) convergent la suma seriei cnd p ;
c) convergent la p cnd numarul termenilor din suma partiala de ordinul p a seriei tinde la
;
d) convergent la 0 cnd p ;
e) diferit de suma seriei cnd p = 0.
(0,3 p) 3) Fie functiile fn : R R, n N. Daca x R este punct de convergenta al seriei

de functii fn si = lim fn (x), atunci

n=0

a) = 1;
b) = 0;
c) = 1;
d) = e;
e) = .
(0,3 p) 4) Fie A R2 multime deschisa, f : A R, (a, b) A, f diferentiabila n (a, b).
Atunci
a) nu exista fy0 (a, b) ;
b) nu exista fx0 (a, b);
c) f nu este continua n (a, b);

d)
lim
f (x, y) f (a, b) fx0 (a, b) (x a) fy0 (a, b) (y b) = 0;
(x,y)(a,b)

Capitolul 13. Recapitulare final

a

214
e)

daca b = 2a, atunci

lim


f (x, y) f (a, 2a) fx0 (a, 2a) (x 2a) fy0 (a, 2a) (y a) = 0.

(x,y)(a,b)

(0,3 p) 5) Se considera functiile f : R2 RR diferentiabila, cu derivate partiale continue,

29
g : [0, 1] R derivabila si F : [0, 1] R, F (t) = g(t)
f (x,t) dx. Atunci
R 29

0
0
g(t) ft (x,t) dx g (t) f (g (t) ,t) ;
b) F 0 (t) = g(t) ft0 (x,t) dx;
R
0
c) F 0 (t) = g29
0 (t) ft (x,t) dx;
R
d) F 0 (t) = g00 (t) ft0 (x,t) dx
R 29 0
e) F 0 (t) = g(t)
fx (x,t) dx + g (t) f (g0 (t) ,t) .
(0,3 p) 6) Fie f : Rn R si Rn . Care dintre

a) F 0 (t) =

R 29

urmatoarele proprietati defineste ca

punct de minim local pentru f :
a) f (a) < f (x) pentru orice x Rn ;
b) pentru orice vecinatate V a lui si orice x V avem f () f (x);
c) pentru orice x Rn exista o vecinatate V a lui x astfel nct f () f (x);
d) pentru orice vecinatate V a lui exista x V astfel nct f () f (x);
e) exista o vecinatate V a lui astfel nct f () f (x) pentru orice
 x V. 
(0,3 p) 7) Fie f : [0, 1] [13, 30] R continua, astfel nct I =

R 30 R 1
Daca J = 13
f
(x,
y)
dx
dy atunci
0
a) J = 29;
1
b) J = 29
;
c) J = 1;
d) J = 29;
I
e) 13
< J < 3I .
(0,3 p) 8) Se da functia f (x,t) =
R
stiind ca F (t) = 01 f (x,t) dx:
a) F 0 (t) = arctgt;
b) F 0 (t) F (t) = 1t ;
1
c) F 0 (t) = arctgt
;
1
d) F 0 (t) = tgt;
e)

F 0 (t) =

2n
n=0 n!

Fie seria

= e2 si S =

n=0

a) S = 2;
b) S = 0;
c) S = 1;
d) S = e;
e) S = e2 .
R
2
(0,15 p) 10) Daca I = 0 e3x dx, atunci
a) I = 4 ;

b) I = ;
c) I = 63 ;
d) I = 2 ;
e) I = 2
3 .
(0,15 p) 11) Fie S = n1
n! , atunci:
n0

13

f (x, y) dy dx = 29.

unde (t, x) R R . Alegeti varianta corecta,

arctgt
t .

(0,3 p) 9)

arctg(tx)
x

R 1 R 30

n2n 2n+1
n!

atunci

 rezolvat
13.1 Test grila

215

(S = 2);
(S = 0);
(S = 1);
(S = e)
;
S = e2 .

a)
b)
c)
d)
e)

Solutie. 1) Raspuns corect c). Justificare. Cum n cazul problemei an R se poate

aplica Teorema 2.2.4 care afirma ca lim an = lim an = .
n

2) Raspuns corect d). Justificare. Fie an o serie numerica convergenta. Cum seria este
n=0

convergenta are o suma S. Seria se scrie

an = a0 + a1 + ... + a p1 + a p + a p+1 + a p+2 + ... = s p + R p

n=0
|
{z
} |
{z
}
not am

not am

= sp

= Rp

unde s p = an , iar R p =
n=0

an . Cum an este convergenta la S = an = s p + R p = S

n=p+1

n=0

n=0

si lim s p = S. Astfel ca, trecnd la limita cu p n relatia S = s p + R p obtinem

p

S = S + lim R p = lim R p = 0.
p

3) Raspuns corect b). Justificare. fn (x) convergenta la suma s (x) = fn (x) = s (x).
n=0

n=0

Fie sn (x) = fk (x).

k=0

Observam ca sn (x) = sn1 (x) + fn (x) sau echivalent sn (x) sn1 (x) = fn (x). Trecnd la
limita pentru n n aceasta relatie, avem lim fn (x) = 0.
n

4) Raspuns corect d). Justificare. A deschisa = A = Int (A) = (a, b) Int (A) rezulta
din Definitia 6.2.1 si Teorema 6.3.1 ca
f (x, y) f (a, b) fx0 (a, b) (x a) fy0 (a, b) (y b) = (x, y) dE ((x, y) , (a, b))
unde

lim

(x, y) = (a, b) = 0, iar dE ((x, y) , (a, b)) =

(x,y)(a,b)

(13.1)

q
(x a)2 + (y b)2 este distanta

euclidiana. Trecnd la limita n (13.1) se obtine ca



lim
f (x, y) f (a, b) fx0 (a, b) (x a) fy0 (a, b) (y b)
(x,y)(a,b)

(x, y) dE ((x, y) , (a, b)) = 0.

lim

(x,y)(a,b)

5) Raspuns corect a). Justificare. Rezulta direct din Teorema 9.1.2 pentru v (y) = 29, iar
u (t) = g (t).
6) Raspuns corect e). Justificare. n cazul problemei V R p = V, astfel ca avem concluzia
din Definitia 7.1.2.
7) Raspuns corect a). Justificare. Se aplica Teorema 9.1.3 cu a = 0, b = 1, c = 13 si d = 30.
8) Raspuns corect e). Justificare. Se aplica Teorema 9.1.2, astfel
F 0 (t) =

Z 1
0

ft0 (x,t) dx =

Z 1
0

1
xdx =
x (1 + t 2 x2 )

x=1

1
arctgt
arctg (tx)
=
.
t
t
x=0

Z 1
0

1
1
dx =
2
2
1+t x
t

Z 1
0

(tx)0
dx
1 + t 2 x2

Capitolul 13. Recapitulare final

a

216
9)

Raspuns corect b). Justificare. Se observa ca

n2n 2n+1

n=0
n!




2n1
n2n 2n+1
2n
= 2 +
= 2 + 2
2
n=1
n=0
n!
(n 1)!
n!


n1
n
n

2
2
2n
2
= 2 + 2
2
= 2 + 2
2 1 +
n=1 (n 1)!
n=1 n!
n=0 n!
n=0 n!


2
2
2
2
= 2 + 2e 2 1 + e = 2 + 2e + 2 2e = 0.

Mentionam ca seria an este convergenta daca si numai daca seria an este convergenta
n=0

n=k

pentru orice k N. Dar, trebuie sa retinem ca, sumele acestor serii nu sunt egale.

R
2
10) Raspuns corect c). Justificare. Din Teorema 9.3.15 se cunoaste ca J = 0 ex dx = 2 .
2
R
Intuim ca folosim acest rezultat! Scriem I = e( 3x) dx si efectuam schimbarea de variabila
0

t cnd x

t 0 cnd x 0
x = t =

3dx = dt
pentru a obtine
1
I=
3

3x2

e
0

3
1
t 2
3dx =
e dx = J = =
.
6
3 0
3
2 3

11) Raspuns corect b). Justificare. Observam ca sirul, sumelor partiale se scrie succesiv

k 
k
1
n 1 1
n
=
+

sk =
0! n=1
n! n!
n=0 n!

 



1
1
2
1
k
1
1 k
= 1 +
0.

+ ... +

= 1 + 1
1! 1!
2! 2!
k! k!
k!

Subiectul 13.1.2 3 puncte. (0,3 p) 1) Fie an o serie cu termenii pozitivi s i L = lim

n=0

Atunci
a)
b)
c)
d)
e)

n a .
n

daca L 1, seria este convergenta;

daca L < 1, seria este convergenta;
daca L 1, seria este convergenta;
daca L > 1, seria este convergenta;
daca L = 0, nu putem afirma nimic despre natura seriei.

(0,3 p) 2) Fie fn o serie de functii uniform convergenta pe intervalul [a, b] catre functia
n=1

suma f . Care afirmatie este adevarata?

a) Daca toate functiile fn sunt continue pe [a, b], atunci f este derivabila pe [a, b].

b)

Daca toate functiile fn sunt derivabile pe [a, b], atunci f 0 (x) = fn0 (x), x [a, b].
n=1

c)

Daca toate functiile fn sunt integrabile pe [a, b], atunci

n=1

Rb
a

fn (x) dx =

Rb
a

f (x) dx.

d) Daca toate functiile fn sunt derivabile pe [a, b], atunci f nu este integrabila pe [a, b].
e) Daca fn este continua pe [a, b], n N , atunci f este continua pe [a, b].
(0,3 p) 3) Fie f : R2 R, (a, b) R2 . Care afirmatie este adevarata:
a) f diferentiabila n (a, b) implica f continua n (a, b);
b) f are derivate partiale n (a, b) implica f continua n (a, b);
c) f are derivate partiale n (a, b) implica f diferentiabila n (a, b);

 rezolvat
13.1 Test grila

217

d) f continua n (a, b) implica f are derivate partiale n (a, b);

e) f are derivate partiale n (a, b) implica f este marginita ntr-o vecinatate a lui (a, b).
(0,3 p) 4) Un sir de numere reale (an )nN se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
a) > 0 astfel nct |an+p an | < , n N, p N;
b) > 0, N N si P N astfel nct |an+p an | < , n N , p P ;
c) > 0, P N astfel nct |an a p | < , n N, p P ;
d) > 0, N N astfel nct |an+p an | < pentru orice n N si orice p N;
e) > 0 si p N exista N,p N astfel nct |an+p an | < pentru orice n N,p .
(0,3 p) 5) Fie f : A R, A R2 si (a, b) A punct interior. Spunem ca (a, b) este punct
stationar al functiei f daca:
a) f este diferentiabila n (a, b) si fx0 (a, b) = 0, fy0 (a, b) = 0;
b) f este diferentiabila n (a, b) si fx0 (a, b) = 0, fy0 (a, b) 6= 0;
c) f este diferentiabila n (a, b) si fx0 (a, b) 6= 0, fy0 (a, b) = 0;
d) f este diferentiabila n (a, b) si fx0 (a, b) 6= 0, fy0 (a, b) 6= 0;
e) f este continua n (a, b) si fx0 (a, b) = 0, fy0 (a, b) 6= 0.
(0,3 p) 6) Daca B (a, b) este integrala beta cu a > 0, b > 0, atunci:
R
xa
a) B (a, b) = 0
a+b1 dx;
b)
c)
d)
e)

B (a, b) =

R (1+x)
xa

0 (1+x)a+b dx;
a1
B (a, b) = 0 x a+b dx;
(1+x)
R
a+1
B (a, b) = 0 x a+b dx;
(1+x)
R
a
B (a, b) = 0 x b dx.
(1+x)

(0,3 p) 7) Se considera functiile f : R2 R diferentiabila cu derivate partiale continue,

R h(t)
h : [1, 3] R derivabila si F : [1, 3] R, F (t) = 1 f (x,t) dx. Atunci
R h(t)
a) F 0 (t) = 0 ft0 (x,t) dx + h0 (t) f (h (t) ,t) f (1,t) ;
b)

c) F 0 (t) =
d)

R h(t) 0
ft (x,t) dx + h0 (t) f (h (t) ,t) ;
1
R h0 (t) 0

F 0 (t) =
F 0 (t)

ft (x,t) dx;

ft (x,t) dx f (h (t) ,t) + f (1,t) .

R h0 (t)
= 0 ft0 (x,t) dx;
R h(t) 0

e) F 0 (t) =

1+(1)n n
x
2n
n=1

(0,3 p) 8)

Raza de convergenta a seriei de puteri

a) 0;
b) 1/2;
c) 1;
d) 2;
e) .
(0,3 p) 9)




RR
Fie D = (x, y) R2  0 x y 1 si J =
x ydxdy. Atunci:

este:

a) J = 1/8;
b) J = 1/2;
c) J = 1;
d) J = 2;
e) J = 4.
00 (1, 1) +
(0,15 p) 10) Fie f : R2 R, f (x, y) = x3 x2 y. Daca S = fx002 (1, 1) + fxy
00
fy2 (1, 1) , atunci:
a) S = 2;
b) S = 0;
c) S = 2;

Capitolul 13. Recapitulare final

a

218

d) S = 3;
e) S = 6.
R a dx R b0
(0,15 p) 11) Pentru 0 < a < b integralele generalizate
x s i a
daca:
a)
b)
c)
d)
e)

dx
(bx)

sunt convergente

( = = 1);
( > 1 si > 1);
( > 1 si < 1);
( < 1 si
> 1) ;
, R+ .

Solutie. 1) Raspuns corect b). Justificare. Conform Teoremei 2.2.4 avem lim n an = lim n an =
n
n
L iar din L < 1 si Teorema 2.5.7 deducem ca seria este convergenta.
2) Raspuns corect e). Justificare. Conform Teoremei 3.2.3.
3) Raspuns corect a). Justificare. Conform Teoremei 6.3.2.
4) Raspuns corect d). Justificare. Conform Definitiei 2.3.1.
5) Raspuns corect a). Justificare. Conform Definitiei 7.1.3.
6) Raspuns corect c). Justificare. Conform Teoremei 9.3.11.
7) Raspuns corect b). Justificare. Conform Teoremei 9.1.2 .
n
8) Raspuns corect d). Justificare. Fie an = 1+(1)
. Aplicam Teorema 4.1.1 cu
n
2
q
( 2
n 2n
p
2n+1
dac
a
n
=
2k
daca n = 2k
n
2
q2
|an | =
=
2n
n 11
daca n = 2k + 1
0
daca n = 2k + 1
n
2

si obtinem =

lim

|an |

1
sup{0, 21 }

= 2.

9) Raspuns corect a). Justificare. Reprezentam ntr-un sistem de axe xOy dreaptele de ecuatie
y = x, y = 1, x = 1 ale caror puncte de intersectie sunt A (1, 1) , respectiv B (0, 1) si folosim faptul
ca x y pentru a observa ca domeniul D este cel hasurat
y
y=x
x=1
B
O(0,0) D

y=1
A
x

Integrala de calculat devine

Z 1 Z 1

J=
0

y=1


Z 1
Z 1 
y2 
1 x2
1
xydy dx =
x  dx =
x

dx = .
2 y=x
2 2
8
0
0

10) Raspuns corect e). Justificare. Observam ca

fx0 = 3x2 2xy
=
fy0 = x2
=



0
0
00
0
2
fxy = ( fx )y = 3x 2xy y = 2x

fx002 = 6x 2y
fy002 = 2y

 rezolvat
13.1 Test grila

219

si deci S = 6 + 2 + (1) 1 = 6.
11) Raspuns corect e). Justificare. Observam ca
Z a
dx

(a)+1
(x)+1
lim
x + 1
+ 1

exista si este finita daca si numai daca + 1 < 0 = > 1. Pe de alta parte, efectund
schimbarea de variabila
b x = t =

x b = t 0
x a = t b a

dx = dt

Z b0

=
a

dx
(b x)

Z b0
dt
0

(b a) +1
t +1
lim
t0 + 1
+ 1

exista si este finita daca si numai daca + 1 > 0 = < 1.

Subiectul 13.1.3 3 puncte. (0,3 p) 1) Fie (an )nN un s ir de numere reale, = lim an ,
n

= lim an si L (an )n0 multimea punctelor limita ale sirului. Atunci

n

a) L (an ) [, ], (an )nN ;

b) L (an ) [, ] = , (an )nN ;
c) L (an ) \ [, ] = , (an )nN ;
d) [, ] \L (an ) 6= , (an )nN ;
e) L (an ) (, ) 6= , (an)nN .
(0,3
0, R continua, derivabila partial n raport cu ambele variabile
 p) 2) Fie f : [0, 1]
R cost 6
si F : 0, 6 R, F (t) = sint f (x,t) dx. Atunci
R sint 0
f (x,t) dt + f (cost,t) ( sint) + f (sint,t) cost;
a) F 0 (t) = cost
R cott 0 x
b) F 0 (t) = sint
ft (x,t) dt + f (cost,t) (sint) f (sint,t) cost;
R
0
c) F 0 (t) = sint
cost f x (x,t) dt + f (cost,t) (sint) + f (sint,t) cost;
R

sint
d) F 0 (t) = cost fx0 (x,t) dt f (sint,t) (cot s) + f (cot s,t) sint;
R sint 0
e) F 0 (t) = cost
fx (x,t) dt f (cost,t) (sint) f (sint,t) cost.
(0,3 p) 3) Fie B (a, b) functia beta cu a, b > 0. Atunci
R
ua
a)
a+b du;
0
(1+u)

b)
c)
d)

R (z1)a1
1

dz;

za+b
ua1
0 (1+u)a+b du;
R a1
(1 x)b1 dx;
1 x
R (1+u)a+b
du.
0
ua1
p) 4) Se da f : D R2

R1

e)
(0,3
R continua, D deschisa si (a1 , a2 ) D. Atunci
a) f diferentiabila n (a1 , a2 ) cnd
f (x, y) = f (a1 , a2 ) +

f
f
(a1 , a2 ) (y a2 ) +
(a1 , a2 ) (x a1 ) , (x, y) D;
x
y
2

b) d 2 f (a1 , a2 ) = f (a1 , a2 ) + x2f (a1 , a2 ) dx2 + y2f (a1 , a2 ) dy2 ;

c) d f (a1 , a2 ) = xf (a1 , a2 ) yf (a1 , a2 ) dxdy;
d) f diferentiabila n (a1 , a2 ) cnd 1 , 2 R si functia (x, y) continua si nula n (a1 , a2 )
astfel nct
q
f (x, y) = f (a1 , a2 ) + 1 (x a1 ) + 2 (y a2 ) + (x, y) (x a1 )2 + (y a2 )2 , (x, y) D;

Capitolul 13. Recapitulare final

a

220

e) f diferentiabila n (a1 , a2 ).
x
x
, x [1, 2]. Atunci
(0,3 p) 5) Se dau sirurile fn (x) = n2 +x
i gn (x) = n+x
2, x 0 s
a) ( fn )n si (gn )n nu sunt uniform convergente pe [1, 2] ;
b) doar ( fn )n este simplu convergent pe [1, 2] ;
c) doar (gn )n este simplu convergent pe [1, 2];
d) ( fn )n si (gn )n sunt uniform convergente pe [1, 2] la functia nula pe [1, 2];
e) ( fn )n nu este uniform convergent pe [1, 2], iar (gn )n este uniform convergent pe [1, 2].
(0,3 p) 6) Fie functiile f , g : R3 R,
f (x, y, z) = x2 + y2 + z2 1, g (r, , ) = f (r cos cos , r cos sin , r sin ) .
Daca = gr (r, , ) + g (r, , ) + g (r, , ) , atunci
a) = 2r;
b) = 2r 1;
c) = 0;
d) = 1;
e) = .
(0,3 p) 7) Care din urmatoarele afirmatii este corecta

a) (an )nN , |an | convergenta= an divergenta;

n=0

n=0

n=0

n=0

b) (an )nN astfel nct an este convergenta si |an | este divergenta;

c) (an )nN , an este convergenta;

n=0

d) (an )nN , |an | este convergenta;

n=0

e)

n=0

n=0

(an )nN astfel nct (|an | + an ) este convergenta, (|an | an ) este convergenta si

|an | este divergenta.

n=0

(0,3 p) 8) Fie f : [0, 10] [0, 10] R, f (x, y) = (x y, x + y). Iacobianul (adica determinantul
matricei iacobiene) functiei f n punctul (3, 2) este
a) 1;
b) 3;
c) 0;
d) 1;
e) 3.

2n
n=0 n!

(0,3 p) 9) Stiind

ca

(n+1)2 2n
n!
n=0

= e2 , atunci S =

este egal cu

a) 7e2 ;
b) 1;
c) e2 ;
d) 2e2 ;
e) 11e2 .
R /2
(0,15 p) 10) Daca I = 0 cos4 x sin2 xdx, atunci
a) I = /12;
b) I = /6;
c) I = /32;
d) I = /16;
e) I = /4.
(0,15 p) 11) Fie functiile fn : R R, n N. Daca x R este punct de convergenta al seriei
de functii fn si = lim fn (x) , atunci:
n0

 rezolvat
13.1 Test grila
a)
b)
c)
d)
e)

221

( = 1);
( = 0);
( = 1);
( = e);
( = ) .

Solutie. 1) Raspuns corect c). Justificare. Conform Exemplului 2.2.3.

2) Raspuns corect e). Justificare. Conform Teoremei 9.1.2 avem ca
F0 =

Z cost
sint

fx0 (x,t) dt + f (cost,t) ( sint) f (sint,t) cost

Z sint
cost

fx0 (x,t) dt f (cost,t) (sint) f (sint,t) cost.

3) Raspuns corect b). Justificare. Conform Teoremei 9.3.11 avem

Z

ua1

(1 + u)a+b

B (a, b) =

du.

Efectuam schimbarea de variabila 1 + u = z si obtinem

du = dz

(z 1)a1
u = z1
= B (a, b) =
dz.
u 0 = z 1
za+b
1

u = z
4) Raspuns corect d). Justificare. Cum A este multime deschisa = A = Int (A). Asadar
Definitia 6.2.1 este aplicabila cu p = 2. Notam ca ipoteza f continua este n plus.
5) Raspuns corect d). Justificare. Observam ca

n
n

fn (x) 0 si gn (x) 0

Teorema 3.1.5
x
x
fn+1 fn =

<
0
=
f
descresc
a
tor
=
n
2
2
2
n +x
(n+1) +x2

analog gn descrecator
ca fn si gn converg uniform pe [1, 2] la 0.
6) Raspuns corect a). Justificare. Observam ca
f (r cos cos , r cos sin , r sin ) = (r cos cos )2 + (r cos sin )2 + (r sin )2 1


= r2 cos2 cos2 + sin2 + r2 sin2 1


= r2 cos2 + sin2 1 = r2 1.
Asadar, g (r, , ) = r2 1 = = 2r. Notam ca

x = r cos cos
y = r cos sin

z = r sin
se numesc coordonate sferice.
7) Raspuns corect b). Justificare. Conform Teoremei 2.4.1 si Teoremei 2.6.2.
8) Raspuns corect a). Justificare. Fie f1 (x, y) = x y, f2 (x, y) = x + y. Prin definitie



 f1 (3,2) f1 (3,2)  
 x
  2 3 
y
det J f (3, 2) =  f2 (3,2) f2 (3,2)  = 
= 1.
1 1 


x

Capitolul 13. Recapitulare final

a

222

9) Raspuns corect e). Justificare. Avem

n2 + 2n + 1 2n
n2 2n
n2n+1
2n
(n + 1)2 2n
=
=
+
+

n=0
n=0 n!
n=0 n!
n=0 n!
n=0
n!
n!
2
n
n
n
n 2
n2 + 1
2
=
+
+
n=1 n!
n=1
n=0 n!
n!

2n
n2n
2n+1
=
+
+
n=1 (n 1)!
n=1 (n 1)!
n=0 n!
n
n+1
(n 1 + 1) 2

2n
2
=
+
+
n=1
n=1 (n 1)!
n=0 n!
(n 1)!
n

2n
(n 1) 2n
2
2n+1
+
+
+
=
n=1 (n 1)!
n=1 (n 1)!
n=0 n!
n=1 (n 1)!
n1
n1
n2

2n

2
2
2
+2
+4
+
= 4
n=1 (n 1)!
n=1 (n 1)!
n=0 n!
n=2 (n 2)!
= 4e2 + 2e2 + 4e2 + e2 = 11e2 .
10) Raspuns corect c). Justificare. Integrala de calculat se scrie








Z
3
2 2 5 1
1
1 32 52
1 32
3 5
2
1

=
I =
cos 2 x sin 2 xdx = B
,
=
2 0
2
2 2
2 32 + 52
2
(4)
p 3
1 4 4

=
=
2
3!
32
unde am folosit faptul ca
 


3
1

=
+1 =
2
2
 


5
3

=
+1 =
2
2

 
1
1

=
2
2
 
3
3

=
2
2

5
2

3
.
2 2

11) Raspuns corect c). Justificare. fn este convergenta= exista s (x) = fn (x). Daca
n0

n0
n

sn (x) = fn (x) atunci sn (x) = sn1 (x) + fn (x) de unde

k=0

fn (x) = sn (x) sn1 (x) = lim fn (x) = lim sn (x) lim sn1 (x) = s (x) s (x) = 0.
n

14. Autoevaluare final

a

14.1

Test 1
Exercitiu 14.1.1 Sa se determine multimea punctelor limita ale s irului

an = cos

sin (n + 1) , n 0.
2
4


Exercitiu 14.1.2 Sa se studieze natura seriei n3 arcsin 3n .

n=1

(1)n

Exercitiu 14.1.3 Se considera seria de puteri 2n n! (2x 8) pentru x R.

n=1

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Daca S (x) este suma seriei, iar {an }n0 un sir de numere reale definit prin an =

S (n) + 1, atunci sa se determine suma seriei numerice an .

n=0

Exercitiu 14.1.4 Sa se determine suma seriei de functii sinn x.

n=1

Exercitiu 14.1.5 Sa se arate ca functia f : R2 R2 , f (x, y) = x3 + y este diferentiabila n

punctul a = (0, 0).

Exercitiu 14.1.6 Fie f : A = (x, y) R2 |x 0, y 0

R definita prin

f (x, y) = xa yb , a + b 1, a 0, b 0.
Sa se examineze concavitatea/convexitatea functiei f .

Capitolul 14. Autoevaluare final

a

224
Exercitiu 14.1.7 Daca sistemul

x+y+u+v = 1
x2 + y2 + u2 + v2 = 1

defineste implicit u si v ca functii de x si y, atunci sa se afle derivatele partiale

u
v
v
y (x, y), x (x, y), y (x, y).

u
x

(x, y),


Exercitiu 14.1.8 Fie f : R2+ R definita prin f (x, y) = x3 + y3 12x 3y.

a) Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II ale functiei f .

b) Sa se determine extremele locale ale functiei f .

Exercitiu 14.1.9 O echipa de ingineri a realizat o sfera metalica de ecuatie x2 + y2 + z2 = 11

ce poate fi ncalzita astfel nct temperatura sferei n grade celsius n punctul (x, y, z) este
descrisa de relatia
T (x, y, z) = 20 + 2x + 2y + z2 .
Cunoscnd ca produsul are succes pe piata daca temperaturile extreme de pe curbele formate de intersectia planului x + y + z = 3 si sfera sunt T = 25C temperatura minima, iar
temperatura maxima T = (91/3) C, sa se precizeze daca proiectul lor a fost unul reusit. 
Exercitiu 14.1.10 Fie f : R3 R definita prin f (x, y, z) = x + 2y 2z. Sa se determine

punctele de extrem local ale functiei f conditionate de relatia x2 + y2 + z2 = 25.

Exercitiu 14.1.11 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia y00 + 4y = x sin 2x.

R /2 arctg(ytgx)
Exercitiu 14.1.12 Sa se calculeze 0
dx unde y 0.
tgx

Exercitiu 14.1.13 Sa se calculeze

R Rp

|y x2 |dxdy unde



D = (x, y) R2 |1 x 1, 0 y 1 .


14.2

Test 2
Exercitiu 14.2.1 Sa se calculeze
n 

k2 x

lim k=13
2n + 3

unde [] reprezinta partea ntreaga a numarului real x.

14.3 Test 3

225

Exercitiu 14.2.2 Se considera seria de puteri 4nn xn pentru x R.

n=1

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Daca S (x) este suma seriei de puteri, iar fn : [0, 1] R este un sir de functii definit
prin fn (x) = (4 xn )2 S (xn ), atunci sa se studieze convergenta uniforma a sirului { fn (x)}n1
pe [0, 1].


Exercitiu 14.2.3 Fie seria de puteri n2 xn . Sa se determine multimea de convergenta s i

n=1

suma seriei.

x2p
2p )n1
(1+x
n=1

pentru x R, n N .

Sa se determine matricea hessiana a functiei f n punctul (0, 0) si sa se precizeze natura sa.

Exercitiu 14.2.4 Sa se determine suma seriei de functii

Exercitiu 14.2.5 Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

y4 2x4
x2 +y2

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .

Exercitiu 14.2.6 Sa se studieze dependenta dintre functiile f1 , f2 , f3 : R3 R definite prin

f1 (x, y, z) = y + z,

f2 (x, y, z) = x + 2z2 ,

f3 (x, y, z) = x 4yz 2y2 .



Exercitiu 14.2.7 Fie f : R3 R definita prin f (x, y, z) = x2 + 2y 2z. Sa se determine

punctele de extrem local ale functiei f conditionate de relatia x2 + y2 + z2 = 16.

Exercitiu 14.2.8 Sa se reprezinte domeniul




D = (x, y) R2  0 x 1, x y x
si sa se calculeze

R R ey
y dydx.

Exercitiu 14.2.9 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia y00 + y0 2y = sin x.

Exercitiu 14.2.10 Sa se scrie ecuatia diferentiala pentru care functiile x, cos x, sin x formeaza

un sistem fundamental de solutii.

14.3

Test 3

Exercitiu 14.3.1 Sa se studieze natura seriei (1) ln n+1

n .
n=1

Capitolul 14. Autoevaluare final

a

226

(2)n
n=1 n!

Exercitiu 14.3.2 Se considera seria de puteri

x
2

n

pentru x R.

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Daca S (x)
este suma seriei de puteri, iar fn : [1, 2] R este un sir de functii definit
prin fn (x) = S nx2 + 1, atunci sa se studieze convergenta uniforma a sirului { fn (x)}n1 pe
[1, 2].

Exercitiu 14.3.3 Fie f1 , f2 : R2 R definite prin f1 (x, y) = sin (xy) s i f2 (x, y) = cos (xy).

Sa se cerceteze daca f1 , f2 sunt dependente functional.

Exercitiu 14.3.4 Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

y|y|
|x|+|y|

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .

Sa se studieze continuitatea functiei f n origine si sa se calculeze derivatele partiale de

ordinul nti ale functiei f n punctul (0, 0).

Exercitiu 14.3.5 Fie f : R2+ R definita prin f (x, y) = e2x+3y x2 + y2 .

a) Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II ale functiei f .

b) Sa se determine extremele locale ale functiei f .

Exercitiu 14.3.6 Fie a > 0. Sa se determine extremele functiei f : R3 R definita prin

f (x, y) = xyz cu legatura x + y + z = a.

R arctg(xy)
Exercitiu 14.3.7 Sa se calculeze integrala I (y) = 0+ x(1+x2 ) dx, y 0 folosind derivarea sub

semnul integral.

Exercitiu 14.3.8 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia y00 5y0 + 4y = ex .

Exercitiu 14.3.9 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia y00 + 4y0 = x 2.

Exercitiu 14.3.10 Sa se reprezinte domeniul




D = (x, y) R2  y x, 1 x2 + y2 4, y 0
si sa se calculeze

R Rp

x2 + y2 dxdy.

14.4

Test 4

n (n1)2 +1
.
en1

Exercitiu 14.4.1 Sa se studieze convergenta absoluta a seriei (1)

n=1

14.4 Test 4

227

2n +(2)n
n=0 n+2

Exercitiu 14.4.2 Se considera seria de puteri


n
x2 2x . Sa se determine

multimea de convergenta a seriei obtinute.

Exercitiu 14.4.3 Se considera seria de puteri 51n (x 1) pentru x R.

n=1

a) Sa se determine multimea de convergenta a seriei.

b) Daca S (x) este suma seriei de puteri, iar fn : (0, 1) R este un sir de functii definit
n
S (nx) , atunci sa se studieze convergenta uniforma a sirului de functii
prin fn (x) = nx+1
{ fn (x)}n1 pe (0, 1).

Exercitiu 14.4.4 Sa se determine multimea de convergenta s i suma seriei de puteri

n (n + 1) xn .

n=1

Exercitiu 14.4.5 Fie f : Rn  {(0, ..., 0)} R definita prin

f (x1 , .., xn ) =
Sa se arate ca

x1 ... xn1 xn

n .
x12 + ... + xn2 2

lim

(x1 ,...,xn )(0,...,0)

f (x1 , ..., xn ) nu exista.

Exercitiu 14.4.6 Sa se examineze concavitatea/convexitatea functiei f : R3 R definite prin

f (x, y, z) = 100 2x2 y2 3z xy ez+y+z .



Exercitiu 14.4.7 Daca valoarea unei obligatiuni n ultimele cinci ore a fost

ora
valoarea unei obligatiuni

1
5.5

2
7.4

3
9.3

4
11.1

5
13.4

atunci:
a) sa se ajusteze datele dupa o dreapta si dupa o parabola;
b) comparnd suma patratelor erorilor, sa se determine care dintre functiile gasite
descrie mai bine evolutia fenomenului studiat;
c) sa se faca o prognoza pentru valoarea obligatiunii n ora urmatoare.

Exercitiu 14.4.8 Fie f : R2+ R definita prin f (x, y, z) = x3 y2 + z3 3xy + 2y 12z + 5.

a) Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II ale functiei f .

b) Sa se determine extremele locale ale functiei f .

Capitolul 14. Autoevaluare final

a

228
Exercitiu 14.4.9 Fie f : R R R definita prin

xn+1
.
n=0 (n + 1) n!

f (x, y) =

Sa se determine punctele de extrem local ale lui f conditionate de legatura x2 + y2 = 1.

Exercitiu 14.4.10 Fie a R, c R+ astfel nct c a2 . Sa se afle extremele locale ale

functiei
f : R3 R definita prin f (x, y, z) = xy + az,
n care cele trei variabile verifica x2 + y2 + z2 = c.

Exercitiu 14.4.11 Sa se calculeze integrala

I (y) =

Z y
ln (1 + xy)

1 + x2

dx

folosind derivarea sub semnul integral.

R
p
Exercitiu 14.4.12 Sa se calculeze 0 epx (1 ex ) dx pentru p N .

Exercitiu 14.4.13 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia y00 + y = x2 + x.

Exercitiu 14.4.14 Sa se afle solutia generala a ecuatiei diferentiale

y00 + 2y0 + 5y = (x + 1) ex + 2e3x .



Exercitiu 14.4.15 Sa se reprezinte domeniul




D = (x, y) R2  y2 1 x 0, x + 1 y
si sa se calculeze

RR

xydxdy.

14.5

Test 5
Exercitiu 14.5.1 Sa se determine Int (A), A, A0 , Fr (A) s i Iz (A) pentru multimea


A=

(1)n



n + 1 
n

N
(4, 5] {8} .
3n + 1 


14.5 Test 5

229

Exercitiu 14.5.2 Sa se studieze natura seriei (1) sin 1n .

n=1

Exercitiu 14.5.3 Sa se afle multimea C de convergenta a seriei de functii

n=1

n+1
n

n 

1x
1 2x

n
.


Exercitiu 14.5.4 Sa se demonstreze ca s irul de functii fn : (0, ) R definit prin

fn (x) =

x cos x
n (x + n)

este convergent uniform la 0 pe (0, ).

Exercitiu 14.5.5 Daca functia f : R2 R este definita prin

(x + y) cos 1x
0


f (x, y) =

daca (x, y) R2 \ { (0, a)| a R}

daca
(x, y) { (0, a)| a R}

atunci sa se determine multimea punctelor de continuitate ale functiei f .

Exercitiu 14.5.6 Fie f : R2 R definita prin

(
f (x, y) =

x2 +xy2 +y2
x2 +y2

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0) .

Sa se studieze continuitatea functiei f n origine n functie de parametrul real .

Exercitiu 14.5.7 Fie g : R R functie derivabila. Sa se arate ca f : R R R definita prin

f (x, y) = g x2 + y2

verifica ecuatia y fx0 (x, y) x fy0 (x, y) = 0.

Exercitiu 14.5.8 Fie f : (1, 1) R R definita prin

xn+1
.
n=1 (n + 1) n

f (x, y) =

Sa se determine punctele de extrem local ale lui f conditionate de legatura x2 + y2 = 14 .

Exercitiu 14.5.9 O firma foloseste pentru obtinerea unui produs P trei intrari x, y s i z (spre

exemplu, daca ne referim la o firma ce produce un produs agricol atunci x este capitalul, y este
forta de munca, iar z regiunea pe care se cultiva produsul). Se cunosc urmatoarele aspecte:

Capitolul 14. Autoevaluare final

a

230

1) costul pentru fiecare unitate a lui x, y, respectiv z este p1 > 0, p2 > 0, respectiv
p3 > 0;
2) functia de productie a firmei este f : R3+ R+ , f (x, y, z) = dxa yb zc , a > 0, b > 0,
c > 0, d > 0 cu a + b + c < 1 (adica o functie de productie de tip Cobb-Douglas).
Problema care se pune este sa determinam numarul maxim de unitati din produsul P care
poate fi produs astfel nct exact l > 0 lei pot fi cheltuiti cu cele trei intrari x, y si z.

Exercitiu 14.5.10 Folosind formula lui Leibniz, sa se calculeze F 0 (y) daca F : 0, 7 R

este definita prin

Z 2y

F (y) =

xtg (2y x) dy.

y


Exercitiu 14.5.11 Sa se determine o solutie particulara pentru ecuatia diferentiala y00 y =

xe2x .

Exercitiu 14.5.12 Sa se determine solutia generala pentru ecuatia diferentiala y00 4y = xe2x .


Exercitiu 14.5.13 Fie m [1, ) Sa se reprezinte domeniul




D = (x, y) R2  x2 + y2 22 , x 0, y 0
si sa se calculeze

RR
D

x 2 + y2

m2
2

e(x

2 +y2

) 2 dxdy.

15. Bibliografie

[1] R. G. D. Allen, Mathematical Analysis for Economists, London Macmillan & Co Ltd New
York, St Martins Press, 1962.
[2] V. Atanasiu, B. Iftimie, O. Veghes, C. Raischi, Analiza matematica, Culegere de probleme
pentru anul II, Editura ASE, Bucuresti, 2001.
[3] S. Baz, L. Manu-Iosifescu, B. Iftimie, Analiza matematica, Culegere de probleme pentru
anul I, Editura ASE, Bucuresti, 2000.
[4] T. Bradley, and P. Patton, Essential Mathematics for Economics and Business, J. Wiley &
Sons Ltd, 2002.
[5] N. Boboc, Analiza Matematica I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999.
[6] D. D. Bonar and M. Khoury, Real Infinite Series, The Mathematical Association of America
(Incorporated), 2006.
[7] Gh. Cenusa , C. Raischi, S. Woinaroschi, Analiza Matematica, ASE, 2003.
[8] Gh. Cenusa , V. Burlacu, R. Coroi, M. Toma si A. Filip, Matematici aplicate n economie,
Tipografia A.S.E., 1990.
[9] Gh. Cenusa , A. Filip, S. Baz, B. Iftimie, C. Raischi, A. Toma, L. Badin, A. Agapie,
Matematici pentru economisti Culegere de probleme, Editura Cison, Bucuresti, 2000.
[10] Gh. Cenusa , C. Raischi, D. Baz, M. Toma, V. Burlacu, I. Sacuiu si I. Mircea, Matematici
pentru economisti, Editura Cison, Bucuresti, 2000.
[11] A.C. Chiang and K. Wainwright, Fundamental Methods of Mathematical economics,
McGraw-Hill, 2005.
[12] C. W. Cobb, P. H. Douglas, A Theory of Production, American Economic Review, 18
(Supplement): 139165, 1928.
[13] D.-P. Covei, Elemente de algebra liniara, Editura ASE, 2015
[14] S. Dedu si F. Serban,

Matematici aplicate n economie, Editura Teocora, Bucuresti, 2009.

[15] P. H. Douglas, The Cobb-Douglas Production Function Once Again: Its History, Its
Testing, and Some New Empirical Values, Journal of Political Economy, 84 (5): 903916,
October 1976.
[16] B. R. Gelbaum si J. M. H. Olmsted, Counterexamples in Analysis, Dover Publications, Inc.
Mineola, New York, 1992.
[17] M. Giuclea, C. C. Popescu, Metode fundamentale de matematica cu aplicatii n economie,
Editura ASE, 2009.

232

Capitolul 15. Bibliografie

[18] D. Hughes-Hallett, P. F. Lock, A. M. Gleason, D. E. Flath, S. P. Gordon, D. O. Lomen, D.

Lovelock, W. G. McCallum, B. G. Osgood, A. Pasquale, J. Tecosky-Feldman, J. Thrash, K.
R. Rhea, T. W. Tucker, Applied Calculus, Fourth Edition, John Wiley & Sons, Inc., 2010.
[19] M. D. Intriligator, Mathematical optimization and economic theory, Society for Industrial
and Applied Mathematics, 2002.
[20] J.L. Lagrange, Mcanique Analytique, Volume 2, Paris, Ve Courcier, 1811. (Edited by
J.P.M. Binet and J.G. Garnier).
[21] G. Marinescu, Analiza matematica, Volumul I, Editura Academiei Republicii Socialiste
Romnia, Bucuresti, 1983.
[22] D. B. Massey, Worldwide Multivariable Calculus, Worldwide Center of Mathematics, LLC,
2012.
[23] S.
Mirica, Ecuatii diferentiale si integrale. Notiuni si rezultate complementare, Volumul 1,
Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 1999.
[24] M. Nicolescu, S. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica I, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[25] M. Nicolescu, S. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica II, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[26] C. Niculescu, Curs de analiza matematica pe dreapta reala, Tipografia Universitatii din
Craiova, 2005.
[27] C. Popescu, Probleme de analiza matematica, Editura ASE, Bucuresti, 2006.
[28] O. Popescu, Matematici aplicate n economie, Vol. I II, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1993.
[29] C. Raischi, Analiza matematica Culegere de probleme, Editura ASE, Bucuresti 1999.
[30] M. Rosser, Basic Mathematics for Economists, Routledge, 2003.
[31] M. Rosculet, Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984.
[32] K. Sydsaeter, P. Hammond, A. Seierstad si A. Strom, Further Mathematics for Economic
Analysis, Pearson Education, 2005.
[33] Gh. Siretchi, Calcul diferential si integral (I, II), Editura Stiin
tifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1981.
[34] C.P. Simon si L. Blume, Mathematics for Economists, W.W. Norton &Company Inc., 1994.
[35] R. M. Solow, A Contribution to the Theory of Economic Growth, The Quarterly Journal of
Economics, 70 (1), p. 1-65, 1956.
[36] P. Stanciu, D. Criveanu, Gh. David, W. Fuchs, Matematici Aplicate n Economie, Volumul
I, Editura Facla, Timisoara, 1981.
[37] W. F. Trench, Introduction to real analysis, Library of Congress Cataloging-in-Publication
Data, Free Edition 1.04, April 2010.
[38] P. F. Verhulst (1845), Recherches mathmatiques sur la loi daccroissement de la population, [Mathematical Researches into the Law of Population Growth Increase], Nouveaux
Mmoires de lAcadmie Royale des Sciences et Belles-Lettres de Bruxelles 18: 142.
Retrieved 2013-02-18.