Sistemul stintei sociale

1) Consideratii generale privind rolul stiintei

Stiinta poate fi privita ca un sistem de cunostinte despre natura, despre societate, si despre
gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare, si exprimate prin concepte, categorii,
principii si notiuni.
In consecinta stiinta poate fi clasificata in :
- stiinte despre natura
- stiinte despre societate
- stiinte despre gandire
Aceasta este o clasificare trihotomica.
2) Sistemul stiintelor sociale
Acestea sunt patru:
1) stiinte de tip nomotetic : care au ca obiect activitatile umane si au ca obiect de cercetare
observatiile sistematice, experimentele, studiile statistice , etc. de exemplu = economia,
politologia, psihologia, demografia.
2) Stiintele istorice : stiinte care isi propun reconstituirea si interpretarea trecutului.
3) Stiintele juridice (normative) si etica : studiaza aspectele normative ale activitatii umane
( dreptul)
4) Cercetarea epistemologica a stiintei : o cerecetare a aspectului cognitiv, a gandirii umane.
3) Stiinta dreptului in sistemul stiintelor sociale
In cadrul stiintelor sociale, stiinta dreptului ocupa un loc aparte datorita obiectului de cerecetare :
realitatea juridica si autonomia metodologica.
Dimensiunea juridica a unei societati este cercetata inclusiv prin intermediul stiintei dreptului dar si
prin celelalte stiinte sociale.
Stiinta dreptului studiaza legile existentei si dezvoltarii statului si a dreptului.
Institutiile politice si juridice si corelatia cu celelalte componente ale sistemului social.
Dreptul reprezinta o tentaiva de disciplinare a relatiilor sociale, in consecinta stiinta
dreptului formuleaza principiile generale in baza carora dreptul va creea un mecanism
adecvat de influentare a comportamentului uman in functie de valorile
juridice acceptate.
4) Sistemul stiintei dreptului (al stintelor juridice)
Dreptul , fenomen complex al societatii poate fi studiat din:
- dintr-o perspectiva globala (tgd)
- dintr-o perspectiva istorica ( stiintele juridice istorice)
- dintr-o perspectiva structurala ( stiintele juridice de ramura)
Alaturi de aceste stiinte juridice, sistemul stiintei dreptului este completat de stiintele ajutatoare
( medicina legala, criminalistica)
5) stiintele juridice istorice
studiaza dreptul dintr-o anumita tara (ex : istoria dreptului romanesc) sau la nivel general dintr-o
anumita perioada istorica sau de-a lungul timpului.
Importanta studierii dreptului in punct de vedere istoric priveste legatura dintre structura si
elementele actuale ale dreptului si institutiile vechi de drept.
Stintele juridice istorice explica aparitia, evolutia sau disparitia unor fenomene de drept si institutii
juridice.

6) stiintele juridice de ramura

studiaza fenomenele particulare juridice ramurile dreptului
spre exemplu : stiinta dreptului constitutional, a dreptului civil, a dreptului administrativ, a dreptului
penal.
Criteriile principale in functie de care sunt repartajate ramurile dreptului sunt obiectul de
reglementare si metoda de reglementare.
Existenta ramurilor drepturilor si ale stiintelor acestor ramuri nu exclud existenta unui sistem unitar
al dreptului ( reprezinta totaliatea normelor si institutilor juridice din cadrul dreptului.)
Ramura de drept este un grup de norme juridice legate intre ele ce reglementeaza o categorie de
relatii sociale pe baza aceleiasi metode de reglementare si a unor principii comune.
7) stiintele ajutatoare
sunt indispensabile cunoasterii si aplicarii unor fenomene de drept, folosesc metode specifice de
cercetare.
De exemplu in cadrul criminalisticii, fotografia judiciara utilizeaza procedee fizico-chimice. Statistica
utilizeaza mijloace matematice.
7) TGD locul si rolul sau in sistemul stiintei dreptului
Teoria generala a dreptului elaboreaza instrumentele esentiale prin care dreptul este gandit : norma
juridica, izvorul de drept, raportul juridic.
Elaborarea acestor instrumente se realizeaza plecand de la informatiile furnizate de stintele
ramurilor de drept, si stintele istorice.
Teoria generala a dreptului cuprinde setul conceptual prin care stiinta dreptului explica realitatea
juridica a dreptului.
TGD studiaza fenomenul juridic din doua perspective:
1) cea filozofica cand incearca sa explice necesitatea si posibilitatea dreptului
2) cea stintifica cand incearca sa explice cauzele fenomenului juridic, precum si fenomenul
juridic in sine.
Rezultatele obtinute de teoria generala a dreptului sunt de natura speculativa, se tine astfel cont
de faptul ca dreptul este prin excelenta o stiinta deductiva.
Prin rezultatele obtinute teoria generala a dreptului incearca sa raspunda si problemelor
evidentiate de practica juridica.
9) scurt istoric privind aparitia si dezvoltarea teoriei generale a dreptului
prima incercare de analiza enciclopedica a dreptului a fost facuta in anul 1275 de Wilhem Durantis,
care publica lucrarea ,,speculum juris,,
terminologia de enciclopedie a dreptului se va perpetua pana in sec XIX (19) , propunandu-si sa
inlocuiasca filosofia dreptului si dreptul natural care orientasera gandirea juridica de pana atunci pe
o cale speculativa.
Majoritatea lucrarilor de specialitate atat straine cat si romanesti numindu-se enciclopedie juridica
sperantia sau juvara.
10) predarea teoriei generale a dreptului in Romania
in Tara Romaneasca in 1816 domnitorul Ion Voda Caragea reorganizeaza Scoala Domneasca in
cadrul careia se vor preda si notiuni de tgd.
In Moldova predarea unor astfel de notiuni se face in anul 1930.

METODELE CERCETARII STIINTIFICE

A FENOMENULUI JURIDIC

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND METODA DE CERCETARE

Daca natura opereaza in mod spontan, gandirea actioneaza pe baza de metoda.

In prezent cecetarea stintifica este un spatiu privilegiat pentru ca stiintele isi imprumuta reciproc
metodele de cercetare.
Precizari terminologice
Cuvantul metoda vine din grecescul ,,methodos care inseamna cale, drum, mod de expunere.
Metodologia provine de la methodos si logos.
Metodologia poate fi definita ca fiind sistemul celor mai generale principii de investigatie deduse sin
sistemul celor mai generale legi obiective.
Metoda priveste fie un anumit principiu fie un procedeu tehnic oarecare.
Notiunea metodologiei jurdice
Metodologia dreptului poate fi privita ca o stiinta despre stiinta dreptului sau ca o filozofie a
dreptului.
Metodologia juridica reprezinta un sistem de factori de relativa invarianta, intre-un numar suficient
de mare de metode, factor ce au ca obiect raporturile, legaturile si relatiile ce se stabilesc intre
diferite metode in procesul cunoasterii fenomenelor jurdice .
Factorii de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode, reprezinta continutul
metodologiei juridice, respectiv principiile, metodle si criteriile metodologiei juridice.
Raportul, legaturile si relatiile ce se stabilesc intre diferite metode reprezinta obiectul
metodologiei juridice.
Nici una din metodele de cercetare a dreptului nu trebuie sa fie absolutizata.

Metodele cecetarii stintifice juridice

Metoda logica
Dreptul este prin excelenta o stiinta deductiva, ceea ce inseamna ca necesita argumentari, se
prezinta intodeauna ca o cerinta sine qua non (fara de care nu se poate).
DEF : metoda logica reprezinta o totalitate de procedee si operatiuni metodologice si cneseologice
( de cunoastere) specifice prin care se creeaza posibilitatea surprinderii structuri si dinamicii
raporturilor ce apar intre diferitele componente ale sistemului juridic.
Regulile generale ale logicii sunt aplicate in activitatea de realizare a dreptului, dreptul necreeindusi propriile reguli.
Principiile si regulile logicii nu se transpun, mutatis mutandis, in drept ci acestea sunt particularizate
la fenomenul juridic .
Logica juridica are doua sensuri :
- lato sensu : in sens larg logica juridica priveste elementele de argumentare juridica.
- Stricto sensu : in sens restrans logica juridica priveste logica normelor juridice
Stiinta dreptului sa analizeze logic dar astfel incat sa reprezinte un top coerent.
Orice regula de conduita care este cuprinsa intr-o norma juridica este in mod neconditionat ceea ce
se permite, ceea ce se recomanda sau ceea ce trebuie sa faca sau sa nu faca un subiect de dept.
Instrumentele logice sunt folosite de stiinta dreptului atat pentru constructia dreptului cat si atunci
cand realizeaza si aplica dreptul.

Metoda comparativa
Comparatia este o operatie ce urmareste constatarea unor elemente identice sau contrare la 2 sau
mai multe evenimente.
Compararea sistemelor de drept, a institutilor de drept din cadrul acestor sisteme contribuie la
studierea fenomenului juridic.
Metoda comparativa este folosita cu precadere incepand cu sec XX .
Regulile metodei comparative :

1) se compara numai ce este comparabil ( sist de drept ce se compara trebuie sa apartina

aceluiasi tip istoric de drept. De ex nu putem compara reglementarea institutiei proprietatii
in familia dreptului romano germanic, din care face parte si sist nostru de drept, si familia
dreptului musulman )
2) institutiile de drept comparate nu trebuie sa fie opuse pentru a fi evidentiate atat
asemanarile cat si deosebirile .
3) termenii supusi comparatiei trebuie sa fie considerati in conexiunile lor reale, in contextul
cultural si social politic din care au rezultat .trebuie cercetat sistemul izvoarelor dreptului
( legi, cutume, precedente judiciare)
4) trebuie sa se tina cont nu doar de sensul initial al normei ci si de evolutia acestuia in timp.
Folosirea metodei comparative ajuta la construirea tipologiei juridice, a clasificarilor in drept ceea ce
poate imbunatati procesul de regiferare.

Metoda istorica
Fiecare lege exprima necesitatile reale ale vietii intr-o anumita perioada istorica.
Evolutia istorica a dreptului urmeaza in general evolutia societatii, in special cea a statului.
Anumite institutii juridice traditionale se pot transmite, de la o etapa istorica la alta, acestea vor
purta numele de reziduri traditionale.
De asemenea ideile si institutile juridice se pot transmite de la un popor la altul, acest fenomen
numindu-se contaminare juridica.
Pt a explica lumea istoria foloseste metoda inferentei ( se stabilesc adevaruri individuale
necunoscute plecandu se de la adevaruri general cunoscute)
Apeland la metoda istorica TGD opereaza cu notiuni precum :
- tip de drept
- bazin de civilizatie juridica
aparitia si dezvoltarea statului influenteaza aparitia si dezvoltarea dreptului.

Metoda sociologica
Dreptul este o stiinta sociala, in consecinta toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale, desi
romani afirmau ca acolo unde exista societate exista si drept . aceasta afirmatie este considerata
astazi oarecum depasita, apreciindu-se ca nu orice societate poate crea drepturi, ci doar societatea
organizata sub forma statului.
Sociologia va aduce cam la 100 de ani de la aparitia codului civil o noua viziune asupra dreptului pe
care il va defini ca un fapt social si pe care il va obliga sa tina pasul cu evolutia societatii.
Cercetarea sociologica a dreptului scoate in evidenta :
1) fenomene juridice primare care se confunda cu dreptul (legile, activitatea judecatoreasca )
2) fenomene juridice secundare in care aspectul juridic este mai putin evident fata de cel
social.
Prin intermediul metodei sociologice cunoasterea dreptului se imbogateste in urmatoarele domenii:
- cel al pozitiei subiectelor fata de reglementarea juridica
- cel al cercetarii cauzelor concrete de incalcare a dreptului
cercetarea sociologica a dreptului ii va fi utila inclusiv legiuitorului pt ca astfel acesta va afla
rezultatul propriei creatii.

Metodele cantitative

Aceste metode au aparut s-au dezvoltat ca urmare a necesitatii introducerii calculatoarelor in

domeniul dreptului, a informatizarii dreptului.
Pe plan mondial cercetarile de informatica juridica sunt orientate spre urmatorale directii :
- elaborarea si sistematizarea legislatiei.
- Evidenta legislative
- Evidenta deciziilor de practica judecatoreasca
- Evidenta criminologica
Pt moment desi calculatorul ajuta foarte mult dreptul nu se pune problema inlocuiri judecatorului cu
calculatorul.
Hotararea judecatoreasca nu inseamna aplicarea mecanica a legii la o cauza determinate.

Curs 3 : 26.10.2009

CONCEPTUL DREPTULUI

Acceptiunile notiunii de drept :

Cuvantul drept deriva din latinescul directus care inseamna direct, directie sau o linie dreapta.
In [Link] cuvantul care corespunde substantiuvului drept este ius si provine de la ju= a lega.
Cuvantul drept semnifica :
a)Acceptiunea de stiinta a dreptului care este un ansamblu de notiuni, idei,
si principii -> care explica dreptul si prin intermediul carora dreptul poate fi gandit

concepte,

b) acceptiunea de drept ca tehnica = pentru ca dreptul este un ansamblu de norme care organizeaza
viata in comun , este o tehnica a convietuirii umane in societate destinata sa apere societatea de excese.
Regulile juridice impun obligatii, organizeaza functionarea generala a statului precum si a
organismelor nestatale, ofera posibilitatea valorificarii unor interese recunoscand capacitatea
individului de a participa la diverse relatii sociale.
acceptiunea de drept ca si arta : consta intr-un ansamblu de mijloace pe care le intrebuinteaza organele
care creaza dreptul sau care aplica dupa cum urmeaza :
Leguitorul : trebuie sa stie sa selecteze prin ansamblul trebuintelor sociale pe cele care raspund unor
nevoi reale.
Judecatorul, avocatul, procurorul : trebuie sa posede arta de a aplica legea in conformitate cu litera si
spiritul sau.
Dreptul obiectiv consta in ansamblul normelor legale , iar dreptul subiectiv consta in facultatea oricarui
subiect de drept de a-si valorifica sau a-si apara interesele impotriva tertilor. In dreptul obiectiv si cel
subiectiv in anumite limbi se face o distinctie clara de ex. law=drept obiectiv si right=drept subiectiv.
Dreptul pozitiv : este format din totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat. Prin definitie el
este un drept aplicabil imediat si continuu, este un drept obligatoriu si susceptibil de a fi dus la
indeplinire prin o forta exterioara ( forta de constrangere a statului ) ca o indreptatire legitima a unor
instante special abilitate.

Originea si aparitia dreptului sau dimensiunea istorica a dreptului

Romanii credeau ca dreptul este permanent. -> Ca acolo unde exista societate exista drept (
Ubi societas ibi ius )
Scoala dreptului natural : Adeptii ei pornesc de la ideia ce a apartinut lui Aristotel conform careia omul
este animal social zoon politikon . Nevoia instinctiva de a trai in societate genereaza nevoia de a
stabili norme juridice. Reprezentantul cel mai important al scolii dreptului natural a fost Hugoa
Grotius ( 1583-1645 ).
Dreptul natural este format din totalitatea principilor pe care le dicteaza ratiunea in vederea
satisfacerii nevoii naturale a omului de a trai in societate. Principiile pe care se fundamenteaza aceasta
scoala sunt preluate de la romani si anume :
a respecta tot ce este a altuia ( aliendi abstinentia )
respectarea angajamentelor ( promissorum inplendorum obligatio )
repararea pagubelor pricinuite altora (damni culpa dati reparatio)
pedepsa echitabila ( poenae inter hominis meritum)
acestea erau in conceptia lui grotius bazele pe care se construieste dreptul natural, ca drept etern. Prin
aceasta el se deosebeste de dreptul pozitiv, un drept voluntar, schimbator, imperfect.
Aceasta scoala a fost adaptata de legiutorii revolutiei franceze. In proiectul revolutiei franceze se
stipulau urmatoarele :
Exista un drept universal imuabil, izvor al tuturor legilor pozitive, el nu este decat ratiunea naturala
intrucat aceasta guverneaza pe toti oamenii
Forme de organizare sociala
Prima forma de organizare sociala este ginta. Ea era o comunitate ce avea la baza criterii, comunitati
de sange pe linie materna.
Ginta se caracteriza printr-o diviziune naturala a muncii dupa criteriul sexului si a muncii. De
asemenea se caracteriza prin propietate comuna a terenurilor, prin lipsa unei forte exterioare de
constrangere puterea apartinand intregii colectivitati.
Mai multe ginti formau Fratrii si triburi .
In fruntea tribului se afla sfatul alcatuit din conducatorii gintilor. Pe timp de razboi exista si un
conducator militar.
Indelungata practica a acestor comunitati primitive a adus la aparitia unui sistem al tutemurilor
( totem= ruda a fratelui sau a surorii) -> s-a interzis incestul.
Primele forme de organizatie au aparut in Grecia antica de ex in perioada lui Homer asa numita
democratie militara. Se constata o desprindere a organelor conducatoare de restul populatiei.
Dupa aceea in perioada lui Solon atenienii au fost impartiti in 100 districrii comunale. Apare astfel
statul ca organism de conducere a societatii. Astfel pe langa preluarea unora dintre vechile norme apar
norme noi edictate de noua putere de stat.

Primele legiuiri
Dreptul apare in orientul antic. Sunt cunoscute Codul lui Hamurabi ( din Babylon) ; Legile lui
Manu ( India ) ; Codul lui Mu ( China)
Codul lui Hamuarbi
A fost descoperit la Susa in 1901 si cuprinde 282 de articole. Aceast cod edictat cu 2000 de ani inaintea
lui Christos cuprinde atat norme cu caracter strict juridic, cat si norme morale, religioase.
Legiuitorul din Babilon statueaza faptul ca legea trebuie sa aduca binele poporlui, trebuie sa-l opreasca
pe cel tare de a-l vatama pe cel slab.

Legile lui Manu

Cuprind 5370de versuri si au fost edicate de catre Brahmani, printr-o indelungata contributie colectiva.
In Europa primele leguiri sunt urmatoarele :
Legile lui Lycurg in sparta ( sec 10-9 in. De Hr. )
Legile lui Dracon si Solon din Atena ( sec 6-5 in. De Hr)
Legile celor 12 table de la romani ( sec 5 in. De Hr)
Legea salica de la Franci ( sec 5-6 dupa hr)

Dimensiunea sociala a dreptului

Dreptul este un produs al societatii, in consecinta, existenta si exercitarea dr omului este posibila doar
datorita reglementari juridice a acestora astfel incat sa nu fie adusa atingere drepturilor celorlalti.
Realitatea juridica rep unul din aspectele realitatii sociale care se afla in stransa dependenta cu celelalte
dimensiuni ale realitatii sociale influentandu-se reciproc.
Realitatea jurid cuprinde :
constinta juridica
dreptul
ordinea de drept sau relatiile juridice
Constiinta juridica ( a legiuitorului sau comuna a poporului) exprima acele nevoi ale societatii care isi
cer reflectarea juridica, aceste nevoi vor ajunge in continutul dreptului doar dupa ce vor fi filtrate prin
constinta legiuitorului.
In consecinta constinta legiuitorului are un dublu rol :
de receptor = recepteaza stimulii, nevoile societatii, ii coordoneaza si ii supune unui examen axiologic
( valoric)
de piedica (tampon) = pt ca interpune intre stimulii pe care ii primeste de la societate si realitatea
normativa.
Constiinta juridica apare ca o premisa a dreptului.
Dreptul rep un ansamblu de reglementari si institutiii juridice, dreptul este cel care exprima cerintele
structurilor sociale in vederea realizarii unui echilibru social
Ordinea de drept, aceasta cuprinde rap si subpartile jurid care se nasc intre membri societatii.
Factorii de configurare a dreptului
Crearea si aplicarea dreptului sunt influentate de faptul ca omul este un animal social ceea ce inseamna
ca participa la viata sociala.
Deasemenea activitatea omului este influentata si de mediul natural in care traieste, in consecinta
factorii exteriori dr influenteaza dr explicand evolutia si progresul acestuia.
Primul factor este cadrul natural, al doilea este cadrul social politic, iar al treilea este factorul uman
Cadrul natural influenteaza dreptul prin :
mediul geografic
factorii biologici
factorii fiziologi

factorii demografici
mediul geografic va influenta in primul rand viata economica, aceasta va influenta viata sociala care va
influenta viata politica si in final partea juridica a realitatii sociale.
Factorii biologici si cei demografici pot influenta dreptul ata in sens benefic cat si in sens negativ,
legiuitorul va stabili regimul juridic aplicabil diverselor bunuri, in toate acestea pot exista si
evenimente naturale care nu depind de vointa omului dar care pot determina aparitia modificarea sau
stingerea unor rap juridice. Nu orice efect produs de un factor natural are consecinte juridice ci doar
daca acesta este corelat cu un interes social.
Diversele imprejurari naturale care nu depind de vointa omului pot constitui prin vointa legii cauze de
nastere, modificare sau stingere a raporturilor juridice.
Cadrul social politic:
influenta acestuia fata de dr este evidenta avand in vedere ca realitatea juridica este o componenta a
realitatii sociale. Luate componentele acestui factor ( inclusiv cea ideologica) influenteaza dr.
Unii dintre acesti factori precum este politica au tendinta de a si subordona drepturi, insa cum este in
cazul politicii aceasta ar trebui sa stabileasca doar scopurile guvernarii iar dreptul ar trebui sa
stabileasca mijloacele guvernarii. Intr-o societatea democratica dreptul ar trebui sa se autocenzureze si
in nici un caz nu ar trebui sa se departeze de factorul uman.
Intr _un alt exemplu ideologia poate influenta inainte de toate aspectul economic al realitatii sociale iar
ulterior inclusiv aspectul juridic ( ideologia marsista si liberala) tot in cadrul acestui factor un alt
element de
a dreptului sunt structurile organizatorice ale societatii inclusiv cele statale precum si
cele nestatale.
Astfel de structuri neoficiale pot fi grupurile de interese si grupurile de presiune.
Grupul de interes
este o structura care pe baza uneia sau a mai multor atitudini comune transmite anumite scopuri
celorlalte grupuri ale societatii in vedera stabilirii, mentinerii sau intensificarii formelor lor de
comprtament.
Grupurile de presiune influenteaza viata politica, afirma prin propriile statutute ca nu doresc puterea
desi actiunile lor sunt contrare si isi fac foarte rar aparitia in viata publica.
Mijloacele de actiune ale acestor grupri sunt propaganda, jocul de influenta si actiuni directe prin
greve.
Factorul uman
Pt ca dreptul reglementeza comportamentul uman este firesc si logic ca si acesta din urma sa
influenteze dr.
Dreptul priveste actiunile omului intr_un sist de relatii dat si nu gandurile acestuia.
Comportamentul omului in societate va fi influentat si de modele culturale, pt a ne urma conduita
umana , dr va fi obligat sa cunoasca comportamentul uman.
In procesul de adaptare la societate dreptul are :
- cauza eficienta ( nevoile indivizilor)
- un fond ( sist social)
- forma ( tehnica juridica )
- cauza finala ( instaurarea moralitatii si a justitiei)
Configurarea dreptului in functie de acesti factor trebuie sa aiba in vedere drepturile esentiale ale
indivizilor.

Esenta continutul si forma dreptului

Esenta dreptului : esenta unui fenomen rep unitatea laturilor, trasaturilor si raporturilor interne
necesare si relative stabile care constituie natura launtrica a unui fenomen si care il fixeaza in rap cu
fenomene adiacene.

Asadar esenta rep o determinare interna a unui fenomen, calitatea acelui fenomen .
Caliatatea principala a dreptului este calitatea jurid a vointei si a interesului. Acesta va determina
aparirtia normelor jurid si va asiguara echilibrul dintre raporturile interumane.
Indiferent de evolutia dreptului de -a lungul timpului aceasta calitate va ramane neschimbata.
Rolul vointei are o dubla semnificatie :
- vointa generala care este determinata de interesele generale ale societatii si care tinde sa se oficializeze
- vointa individuala care tine de fiecare individ si care se manifesta in procesul aplicarii dr.
Vointa generala exprima pozitia si interesul general al structurilor sociale. Orice soccietate pt a putea
exista si evolua trebuie sa si coordoneze activ. Vointa generala va contribui la acest lucru.
Vointa generala este o parte componenta a constintei juridice prin intermediul acesteia se va stabili un
etalon de conduita.
Vointa jurid trebuie sa fie in concordanta cu interesele fundamentale ale societatii.
Continutul dreptului
Continutul dreptului rep ansamblu elementelor, laturilor si conexiunilor care dau expresie concreta
vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea prin intermediul statului. Continutul
dr implica esenta dr dar nu se reduce la aceasta.
Latura dominanta a continutului dr este sist normelor jurid .
Normele jurid se afla intr-o permanenta relatie cu constiinta jurid si prin aceasta cu ansamblu
conditiilor vietii materiale si spirituale ale societatii.
Dr are ca principal rol normarea activ umane, astfel ca normele jurid sunt in acelasi timp premise,
conditii si instrumente de control al ordinii sociale.
Dr are un singur continut si mai multe laturi. Latura cea mai importanta a continutului dr este latura
normativa.

FORMA DREPTULUI
Forma dreptului exprim atat organizarea interioara a structurii continutului acestuia, cat si modul
su de exteriorizare.
Forma intern a dreptului reprezint interactiunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea
normelor juridice pe institutii si ramuri de drept.
Forma extern a dreptului poate fi analizata din mai multe pncte de vedere:
- din punct de vedere al exprimrii vointei legiuitorului: izvoarele dreptului;
- din punct de vedere al modalitatii de sistematizare: incorporarea, codificarea;
- din punct de vedere al modalitatii de exprimare a normelor : legile, decretele, hotrrile etc.
Forma dreptului cuprinde si procedeele specifice tehnicii juridice.
Tipologia dreptului
Tipologia dreptului implic luarea in considerare a diferentelor intre diferitele sisteme de drept, a
continutului acestora, a trsturilor specifice si se poate realiza dup mai multe criterii:
a) dup organizarea sociala propusa de poirier : drept sclavagist, drept feudal, drept burghez, drept
socialist;
b)dupa apartenenta la un bazin de civilizatie juridic (propusa de Rene David):
familia romano-germanic, ( sistemul cu influent francez -Franta, sistemul germano-italiano-elve
-Germania, Italia, Elvetia, unele tangente din America Latin, sistemul tarilor nordice);
familia anglo-saxon: Common-low, Equity, Statutary law;
dreptul musulman sumero-arkadian, hindus, chinez, japonez i dreptul Africii negre.
Sistemele juridice de traditie romanica( familia dreptului romano-germanic)
sunt rezultatul receptionarii dreptului roman in Europa si in alte parti ale lumii. Aparitia dreptului
romano-germanic, se plaseaza in sec 13 XIII , prin receptionarea dreptului roman in mariile
universitati din europa.
Receptionarea dreptului roman s a facut prin scoala glosatorilor si a post glosatorilor.
Glosatorii erau cei care dadeau explicatii prin note asupra digestelor.
Ei erau preocupati de litera textului din opera lui Justinian.

Postglosatorii folosesc metoda dogmatica, constand in deducerea unor principii generale din textele
gloselor, aplicate la solutionarea conflictelor din viata practica.
In mod special in Germania s a aplicat metoda dogmatica, ajungandu-se in sec XVI XVII (16- 17) la
asa-numitul drept al pandectistilor.
Pandectistii au contribuit la dezvoltarea dreptului, la fuziunea dreptului roman cu dreptul cutumiar.
In general se considera ca sistemele juridice de traditie romano-germanica se clasifica in :
- sisteme care cunosc o mai pronuntata influenta franceza
- sistemul germano-elvetiano-italian
- sistemul tarilor nordice
Tari in care este sist romano germanic :Franta, Germania, Italia, Spania.
in concluzie familia dreptului romano-germanic se distinge prin cateva caracteristici :
- este un drept scris
- este bazat pe un sistem ierarhic al izvoarelor de drept
- este codificat
- se bazeaza pe diviziunea in drept public si in drept privat
- aceasta diviziune prezinta drept consecinta structurarea sa pe ramuri si institutii
- are un set de principii generale
familia dreptului anglo-saxon
Isi are originea in Anglia fiind in vigoare in aceasta tara precum si in Tara Galilor, Sua, Australia, Noua
Zeelanda, India, etc.
Sistemul anglo-saxon (common law), opus celui romano-germanic (civil law) are trei ramuri principale:
- Common law
- Equity
- Statutari law
Common law este alcatuit din reguli stabilite pe cale judecatoreasca (precedente judecatoresti)
Equity este alcatuit din reguli de drept pronuntate anterior unficarii jurisdictiilor engleze, de catre
curti speciale . equity impune anumite reguli cum ar fi executarea in natura a contractului.
Statutari law reprezinta ramura alcatuita din reguli de drept create prin lege.
In sistemul anglo-saxon legislatia (legea scrisa) are mai mult character de lege speciala .
Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice, cuprinse in dreptul
statutar ( statutari law) , dreptul judiciar
( common law) si obiceiul constitutional ( ca drept
nescris)
In concluzie familia anglo-saxona prezinta o seama de caracteristici :
- are o structura aparte ( dreptul comun, echitatea si dreptul legislative)
- nu se recunoaste diviziunea dreptului in dreptul public si cel privat
- nu exista in general coduri, dupa modelul continental european.
Familia dreptului musulman
dreptul musulman reprezinta o continuitate a primelor legislatii sumero- akadiene si a legislatiei grecoromane.
El are astazi o vasta arie de raspandire in Asia si Africa, aplicandu-se unei populatii de 300 de milioane
de oameni.
Initial sistemul dreptului musulman a fost integrat organic doctrinei religioase a islamului;
Din punct de vedere formal, sursa dreptului musulman este doctrina.
Sursa istorica a acestui sistem de drept o formeaza : coranul, sunna, idjma,
Din cele 6342 de versete, 500 se refera la drept.
Coranul este cartea sfanta care cuprinde revelatii pe care Alah, prin profetul sau Mohamed, le-a
transmis credinciosilor sai.
Sistemul de drept hindus
este unul din cele mai vechi din lume. De acest sistem de drept tine dreptul Indiei, Pachistanului,
Birmei, Singapurului, Malaziei, precum a unor state de pe partea estica a Africii.
In perioada anterioara colonizarii britanice dreptul hindus clasic nu se baza nici pe normativele
formale stabilite de catre autoritatile laice, nici pe hotaririle judiciare. In fond, el se baza pe lucrarile
savantilor, pe comentariile si pe culegerile lor. Toate aceste lucrari reprezinta o descriere a dreptului
obisnuit. Preotii-juristi ai Indiei, fara indoiala, jucau un rol important in stabilirea obiceiurilor ce
meritau o apreciere juridica.
Dreptul comunitar european

dreptul comunitar este dreptul nou creat, ca urmare a realizrii Uniunii Europene.
Definitia dreptului
Intre multiplele definitii mai vechi sau mai recente putem defini dreptul ca find: un ansamblu de
reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului
uman in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestrii coexistentei libertatilor,
aprrii drepturilor esentiale ale omului si justiei sociale.

CURSUL IV
PRINCIPIILE DREPTULUI
[Link]
Principiile de drept sunt acele idei conductoare (directoare), aceie prescrip fundamentale, aie con
tuturor normelor j uridice.
Once principiu se prezint sub forma unei generalizri de fapte experimentale.
Principiile generale ale dreptuiui generalizeaz un mare numr de cazuri concrete, dar nu ele
genereaz dreptul.
Principiile de drept nu sunt imuabile, acestea sunt rezultatui unor observatii continue i necesare ale
dezvoit societ jar transformrile sociale i economice aie relatiilor sociale din lumea de azi determin i o
regndire a principiilor fundamentale ale sistemelor juridice. Acestea cuprind cerintele objective ale
societtii n procesul de constituire i realizare a dreptului. Au un dublu roi: un roi constructiv i un roi
valonizator, cei djnti se manifest n momentul crerii dreptului cnd un roi important i joac:
traditia care propune modele vechi i inovatia care tinde s impun modeie noj adaptate actuaielor
necesit ale societ
Cuvntul principiu provine de la latinescul principium care nseamna inceput, obr element
fundamental. Once principiu este un nceput, o surs, o cauz.
n filosofie principiul are dou sensuri:
metafizic nsemnnd origini prime din care au provenit lucrurile
epistemologic i etic nsemnnd supozi fundamentaie ale gndirii, cunoa actiunii
Principiiie se pot prezenta sub forma unor axiome, deductii. Principiiie se prezint ca o generalizare de
fapte experimentaie, jar atunci cnd aceast generalizare acoper o totaiitate de fenomene avem de-a
face cu un principiu fundamental. Principiile generale aie dreptuiui mbrAti un num mare de cazuri
concrete i rezum fie aprecierile individuale ale relatiilor juridice, fie elementele lor de drept.
Rolul principiilor este mai bine evidentiat n procesul de elaborare a dreptului, dar i ia cunoa sistemului
j uridic.
4.2. Delimitarea principiilor dreptuini
Un principiu fundamental de drept este rezultatul unei experien sociale si al unor cerinte objective ale
evolutiei sociale i tocmai de aceea el se delimiteaz de
concepte juridice;
norme juridice;
axiome juridice.
Conceptele yi categoriilejuridice servesc ca elemente de mijlocire, de intermediere a pnincipiilor
generale de drept. principiiior dau continut acestor principii. (Kant sustinea c principiiie trebuie s se
ntemeieze pe concepte).
Concepte ca proprietatea, cettenia etc. pot fi preluate de ia un sistem juridic la altui ct timp existA
relatiile sociale pe care le sintetizeaz, pe care le dirijeaz.
Conceptele corespund legilor i ipotezele celor mai generaie, reprezentnd elaborarea tiintific a
dreptului. Realizarea acestor concepte se bazeazA pe evaluare actiunii umane n raportul cu sistemul
juridic. Prin intermediul conceptelor, juristui va stabili natura junidic a unui fenomen. Conceptele
sunt preluate de la un sistem la aitul i existA atta timp ct i existA relatiile sociaie pe care le
sintetizeazA. Aceste concepte sunt folosite ca instrumente in vederea cunoa realitAtii sociale i nu ca pe
un scop n sine. Stiinta dreptului, avnd ca scop studierea realittii juridice, ca parte a realit sociaie,
folose conceptele i categoriiie junidice pentru cunoa acestei realitAti, jar rolul principiilor
fundamentale juridice este tocmai aceia de a pune n acord sistemul junidic eu schimbnile care se
produc n sistemul social.

Principiile fundamentale aie dreptuiui se deiimiteaz i de normelejuridice.

Normele juridice contin n eie dispozi conforme cu principiiie, functionarea acestora din urm
reaiizndu-se prin apiicarea n practic a conduitei prescrise de normele juridice, dar aceste norme nu
expiic ratiunea existen principiilor. Spre deosebire de norme, principiiie fundamentaie au o valoare
expiicativ contin temeiurile existentei, evoiutiei si transformrii dreptuiui Normele juridice se
raporteaz la principiile dreptuiui n dou sensuri:
normele statueaz cele mai muite dintre principii
func principiilor se reaiizeaz prin punerea ln apiicare a normelorjuridice
Principiile generale se deosebesc i de axiome, maxime sau aforismejuridice.
Acestea din urm reprezint mici sinteze eu un grad de cuprindere muit mai mie dect principiile
fundamentale i au un roi limitat n interpretarea fenomenului juridic.
Ele (aforisme, axiome, maxime) rezuit din experient i traditie i au sediul mai aies n dreptul roman.
Exemplu: Bunurile pot fi: generice (de gen) sau individuai determinate; Genera non pereut
bunurile de gen nu pier este o axiom.
4.3. Originea principiilor dreptului
4.4. Importanta teoretic si practic a studierii principiilor fundamentale ale dreptului.
Principiile fundamentale aie dreptuiui canaiizeaz, orienteaz att crearea dreptuiui, ct i aplicarea lui.
Ele au att o determinare extern ct i una intern.
Determinarea extern prive dependen ior de suma i compiexitatea conditiiior sociale, de structura
sociai n ansamblu.
Determinarea intern prive ansambiul ieg interne caracteristice sistemului juridic, dar i ai
interferentelor ntre p sale componente.
Utiiitatea practic
Principiiie fundamentale traseaz liniile directoare pentru ntreg sistemui juridic. Fr eie dreptul nu ar
putea fi conceput ca un ansambiu coerent i unitar, astfei i ajut i pe legiuitor, i orienteaz in opera
iegisiativ.
Principiiie fundamentale au roi i n nf
Cei nsrcinat eu apiicarea dreptuiui trebuie s cunoasc nu numai iitera, ci i spiritul iegii.
Principiiie aictuiesc chiar spiritul iegii, exp1ic ratiunea existentei sociaie a normelor, suportul social
ai dreptuiui, ieg sa cu valorile sociale.
e. Principiiie pot tine loc de norm juridic atunci cnd ntr-o cauz civil sau comerciai norma tace.
4.3. Enuntarea principiilor
Aceste principii sunt extrase din dispozi constitutionale sau deduse prin interpretare, pe cale tiintific
doctrinar. In opinia prof. N. Popa acestea sunt:
Principiui asigurrii bazeior iegaie de functionare a statuiui
Asigurarea bazelor legale de functionare a statuiui constituie premisa existentei statului de drept.
Statul de drept presupune:
-cucerirea pe baz lega1 a puterii (alegeri libere);
-exercitarea puterii conform cerintelor Iegalit
-izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie s fie puterea suveran a poporului care s gseasc
forme juridice potrivite de exprimare;
-s existe garan constitutionale eficiente pentru separarea puterilor i exercitarea drepturilor i
liberttilor fundamentale;
-primatul autorit legii.
B. Principiul libertiii i egalit
Libertatea i egalitatea sunt fundamente ale vietii sociale i trebuie s- gseasc forme juridice adecvate
de exprimare.
Nu exist egalitate dect intre oameni liberi i nici libertate dect ntre oameni a cror egalitate este
consfintit juridic
Liberttile generale i liberttile individuale se afl ntr-o strns corelatie.
C. Principiul responsabilit
Responsabilitatea nsote libertatea. Trebuie f ns o demarcatie net ntre libertate i liberul arbitru.
Responsabilitatea este un fenomen social i exprima actul de angaj are al individului h procesul
integralit sociale.
Libertatea are trei aspecte: cel n raport cu natura, cel ln raport cu societatea i cel n leg cu individul
nsu
Libertatea sociala a omului (cunoastere, decizie, actiune) nseamn responsabilitate. Nivelul si masura
responsabilittii sunt apreciate n functie de gradul procesului de transpunere constant n practic a

prevederilor normelor sociale. Responsabilitatea este, n esent, de ordin moral, dar si politic, juridic.
Prin responsabilitate omul se raporteaz la normele si valorile unei societti n mod activ si con
D. Principiul echit4ii si justitiei
Ac principiului echit4ii prive att activitatea legiuitorului, ct i activitatea de interpretare i aplicare a
dreptului. Justitia social principiu fundamental al dreptului, reprezint acea stare general a societtii
care asigur pentru fiecare individ n parte i pentru toti mpreun satisfacerea drepturilor i intereselor
lor legitime.
JustiTia ntruchipeaz virtutea moral fundamental menit s asigure armonia i pacea social la a crei
realizare contribuie deopotriv regulile religioase, morale i juridice. Justitia urm ca n tratamentul real,
reciproc ntre oameni s se exclud once discriminare care nu ar fi fondat pe considerarea dreptului
fiec Justitia se reflect n mod variabil n once lege, dar nu se confund cu nici una, fiind superioar
acesteia. Justitia este o victorie absolut asupra egoismului, jar cine zice Justitie zice subordonarea fat
de o ierarhie de valori
CONCLUZI!: O bun cunoa a acestor principii nseamn cunoa sistemului juridic. Dezvoltarea
economic actual a statele n pozi dependente, fapt ce deterrnin i apropieri ale sistemelor juridice
(necesitatea analizei profunde a principiilor generale, pe calea comparatist).
N.B. Principiile generale ale dreptului sunt fundament pentru principiile de ramur ramuri care
formeaz principiile specifice.
CURSUL V
FUNCTIILE DREPTULUI
5.1. Notiunea si enuntarea functiilor dreptului
Functiile dreptului sunt acele directii san orientri fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la
ndeplinirea crora particip ntreg sistemul de drept i institutiile sociale abilitate eu atributii n
realizarea dreptului.
Cnd analizm functiile dreptului, no drept nglobeaz nu numai latura normativ, ci i cea a crerii
dreptului, viata normelor, realizarea lor n strns legtur cu mprejurrile sociale.
In doctrina de specialitate au fost exprimate numeroase opinii cu privire la func;iile dreptului. Potrivit
concep prof. N. Popa aceste functii sunt urmtoarele:
Functia de institutionalizare ( juridic) a organizrii social politice
Dreptul Constitutia i legile organice, mai ales- asigur cadrul de functionare legal a ntregului
sistem de organizare social. Organizarea i functionarea puterilor publice i a institutiilor politice
fundamentale sunt stabilite prin drept (norme de drept).
B. Functia de conservare, aprare si garantare a valorilor fundarnentale ale societtii
Dreptul ocrote i garanteaz:
ordinea constitu
proprietatea statului i a persoanei;
rolul individului (persoanei) n societate;
De asemenea dreptul stabile principiile de baz ale convietuirii sociale, dar i ap securitatea persoanei,
drepturile i libert sale fundamentale.
C. Func;ia de conducere a societtii
Actul normativ juridic este un act de conducere social. Dreptul reglementeaz raporturile inter i
intrasociale i tinde s stabileasc o armonie social, avnd rol n practica social: rspunde nevoilor
practicii sociale i modeleaz raporturile sociale.
D. Functia normativ
Dreptul este destinat s asigure subordonarea actiunilor individuale fat de o conduit tip. Aceast
functie apare ca o functie de sintez a celorlalte functii. Normativitatea juridic este o parte a
normativittii sociale i apare ca un factor de programare a liberttii de actiune a omului. Functia
normativ a dreptului exprim pozi specific a sa n viata social, aceea de a fi un mijioc eficace de
organizare i conducere social.

CURSUL VI
DREPTUL N SISTEMUL NORMATIV SOCIAL
actiune uman poate fi definit ca o transformare sau mutatie indus deliberat de o fiint uman n
cursul firesc al evenimentelor prin care se obtine o stare final sau un produs ce satisface anumite
trebuinte sau nevoi umane, istorice determinate.
Actiunea indivizilor nzestrati eu con i voint realizeaz dinamica socialA Actiunile sunt determinate
de interese imediate on de perspectiv Stabilindu- strategia de actiune, individul intr n diferite relatii
sociale, care devin ulterior institutionalizate.
Omul actioneaz ntotdeauna n temeiul unui program alctuit din scopurile sale apropiate sau
ndeprtate i n care prefigureaz rezultatul final
Toate genurile de activitA umane sunt supuse ntr-un fel sau altul normrii, n sensul c nu se pot desffi
neorganizat f s se subordoneze unor scopuri i criterii dintr-un sistem de principii i norme.
Norma social preexist deciziei i conduitei efective a individului i apare ca factor circumstantial al
actiunii, care i influenteaz atitudinile i deciziile, scopurile i aspira Normele sociale nu sunt anarhice, ci
se afl ntr-o strns corelatie, formnd un sistem.
Actiunea dreptului asupra relatiilor sociale are loc n cadrul unui sistem de reglementare a relatiilor
sociale, compus dintr-un ansamblu de reguli sau norme sociale.
Aceast reglementare presupune nu numai o actiune simultan a normelor de diferite tipuri asupra
comport umane, ci i o mpletire, o interactiune i o ntreptrundere a acestor norme.
Toemai din acest motiv studiul reglementrii juridice a relatiilor sociale presupune stabilirea diverselor
conexiuni dintre acestea; n reglementarea conduitei umane fficndu-se deosebirea ntre
reglementareajuridic i cea extrajuridic.
Termenul norm semnific o categorie de baz a tiintelor sociale, cum sunt:
tiintele juridice, economice, sociologice, politice [Link] termen are o larg ntrebuintare i n tiintele
naturii.
Indiferent ns de domeniul de aplicare, acest termen are ca semnificatie de baz o regul general, un
criteriu de apreciere, o unitate de msur stabilit de oameni i care serve ca ndreptar pentru
comportarea sau activitatea lor.
Rezult c norma este o regul stabilit de oameni i pentru oameni. Desigur c exist deosebiri ntre
normele i legile objective ale naturii i societ acestea din urm exprimnd raporturile necesare, esentiale
dintre obiecte, fenomene, procese. Deci, aceste procese objective nu depind de vointa i con oamenilor, de
aprecierile i dorin lor subiective, dar i de influenteaz comportarea oamenilor i regulile create de ci, ace
neputnd rmne indiferenti la descoperirea, cunoa i folosirea legilor naturii. Legile obiective ale
dezvo1t sociale actioneaz prin oameni i pentru oameni. Comportarea lor n natur i n relatiile
reciproce este determinat de cunoa i folosirea legilor objective, dar aceasta nu exclude, ci dimpotriv
presupune necesitatea stabilirii unor reguli de conduit stabilite de oameni care s reglementeze n mod
con conduita i actiunile lor.
Normele sociale stabilesc conduita oamenilor n cele mai diferite domenii de activitate, varietatea lor
fiind conditionat de varietatea relatiilor sociale i de modul n care vointa exprimat prin ele urmeaz a
fi adus la ndeplinire.
Nid O ornduire social nu se poate lipsi de un sistem de norme sociale, norme care au un eontinut
obiectiv, volitional, n sensul c pot exprima vointa statului (norme juridice). sau vointa claselor sociale
(norme politice), sau vointa comunittii respective (norme morale) etc.
Normele sociale pot fi i nesocotite, nclcate de oameni, jar consecintele pentru aceasta sunt diferite.
Normele sociale reglementeaz ntreaga retea de relatii sociale, economice, politice, morale, de familie,
religioase etc. Fr de ar fi imposibil activitatea practic a oamenilor n once societate. Rolul lor este
diferit, dar varietatea reglementrii relatiilor sociale prin norme
sociale este dat de varietatea obiectului ce-I reglementeaz, i anume conduita oamenilor n relatiile lor.
Sistemul normelor sociale cuprinde: normele etice (morale), normele obi normele tehnice, normele
politice. normele religioase, normele juridice.
[Link] juridice norme obi obiceiuri
normele tehnice
Obiceiul este o regula de conduit statornicit n cadrul convietuirii umane printr-un uz ndelungat. E!
mntrune consensul colectivit
Obi sunt modaIit de conduit statomicite pentru situatii determinate, care nu ntlnesc obiectii sau
reacTii negative din partea mediului nconjurtor, sunt o deprindere individual Obiceiurile reprezint o
conduit mode!.
Uzurile au caracter conventional , fiind convenite de pr printr-o practic ndelungat.

Normele tehnice servesc i orienteaz desffi proceselor tehnologice.

6.2. Dreptul si politica
n mecanismul factorilor ideologici care determin locul dreptului, locul ce! mai important apar
factorilor politici, politicii, n general.
Dreptul nu poate fi rupt de politic.
Crearea normelor de drept (normelor juridice) este precedat de activitatea con volitiv a clasei sau
claselor politice.
Actiunile fortelor politice dintr-o societate exercit influent i asupra reglement juridice, iar aceasta se
face mai cu seam prin activitatea organelor de stat. Politica gse expresia n normele juridice prin
intermediul unor forme i mecanisme specifice a c na i cristalizare s-a fficut ntr-un proces istoric.
Dreptul este n interactiune cu politica, dar nu once m politic are influent asupra dreptului i poate fi
transpus n norme juridice.
Prin drept sunt aduse la ndeplinire cele mai importante m politice ale statului, prin normele juridice
fiind consfintite modul de organizare i activitatea institutiilor politice.
Ideologia politic joacA un rol important i n formarea con juridice, a atitudinii fat de normele juridice.
6.3. Dreptul si morala
Morala reprezint un ansamblu de conceptii i reguli cu privire la bine sau ru, permis sau nepermis, just
sau injust, drept sau nedrept.
Normele de moral sunt tot o creatie a societ a oamenilor. Notiunile cu care opereaz normele de
moral nu sunt imuabile, ci ele variaz de la o ornduire social la alta, de la o societate la alta i chiar
de la un grup social la altul.
Normele de moral indic oamenilor conduita necesar i arat consecintele nc acestei conduite, sanctiunile
morale.
Aceste sanctiuni difer, ele pot fi: supunerea la oprobiul public, dispre etc. n functie de reactia
mediului social , a societ
Morala are i un caracter de clas o bun parte din normele morale cp i semnificatie juridic
Problema raportului ntre moral i drept a preocupat gndirea juridic nc din anti chitate.
Morala este proprie oricrei societ n fiecare ornduire social Sfera moralei, a normelor morale este
ns mai vast dect cea a dreptului, ea (morala) reglementnd conduita oamenilor n cele mai diferite
re!atii sociale. Aceasta nu nseamn ns c dreptul este un minim de moral on c toate normele de drept
ar fi incluse n sfera moralei. Spre exemplu, normele de procedur penal sau eivil i alte norme eu
caracter strict tehnic sau organizatoric nu cuprind n ele i o apreciere de ordin moral. Respectarea sau
mnclcarea dreptului nu va fi ns niciodat indiferent i moralei. In sfera moralei intr i regulile de
convietuire social. Acestea sunt reguli sociale elementare fr de care nu ar fi posibil viata n comun,
n societate. Unele din aceste reguli au devenit chiar norme juridice.
Corelatia normelor juridice cu normele etice
Normele juridice s-au desprins istoric din normele etice i normele obi
TeoriajuridicA indicA douA mari direc privitoare la raporturile ntre drept i moral:
Conceptul cA dreptul este minimum de moral morala este o eticA subiectiv, jar dreptul o etic
objectivA.
Ca atare, normele juridice care contrazic principiile morale sunt injuste. Influenta moralei prive att
crearea, ct i aplicarea dreptului. Se acceptA c existA i norme juridice indiferente moralei: normele
tehnice, normele procedurale etc.
Pozitivismul juridic potrivit cAruia statul este singurul temei al dreptului Hans Kelsen este unul
dintre ntemeietorii acestei orientri.
Dreptul este o constructie n sine care se coreleazA eu statul, dreptul ffirA stat fiind de neconceput.
Valorile morale ale dreptului sunt relative i nu absolute.
Intre cele douA orientAri se gAsesc curentele sociologice
Soeietatea, solidarA eu sine i eu interesul sAu, organizeaz un ansamblu de mijloace, ntre care i cele
normative, prin care se aprA mpotriva activitA;ilor ce-i tulburA existenta i i pericliteaz progresul.
[Link] i religia
DupA cum s-a mai arAtat, la origine, dreptul era strns legat de religie, normele juridice eonfundnduse n mare parte eu preeeptele religioase. Treptat, dreptul s-a laicizat, dar, n dezvoltarea sa, influenta
religiei a existat ntotdeauna. Paralele s-au format i existA norme religioase n ceea ce numim astAzi
dreptul canonic, acestea avnd i ele o anumitA fort juridic.
Pe lng aeeasta existA nsA eoneep reprezentAri, idei i, pe baza lor, reguli strict religioase, specifice
religiei societtii respective on membrilor unor comunitti religioase din societatea respectivA. Statul
reeunoa libertatea de eon a cettenilor i garanteaz exereitarea liber a activit cultelor religioase.
Regulile religioase se mpletese strns eu cele de moralA i pot influenta pozitiv i eelelalte reguli de
conduitA din societate.
6.5. Normele [Link] acestora

S-a artat cA normele juridiee sunt reguli de conduitA generale, stabilite on recunoscute de stat, a cror
respectare este impus la nevoie prin forta coercitiv a statului.
5i normele juridice sunt, a reguli de conduitA, se adreseaz numai oamenilor, dar spre deosebire de
toate celelalte norme (reguli) sociale, specificul acestora const n aeeea cA ele sunt obligatorii i sunt
singurele care pot fi aduse la ndeplinire prin forta de constrn a statului Normele juridice se adoptA
dupA o anumit procedur, se regAsese, de obicei, n acte normative avnd un caracter oficial i
stabilesc conduite eare devin obligatorii pentru eei cArora li se adreseazA. Si celelalte categorii de
norme (morale, politiee etc.) pot avea un caracter mai mult sau mai pu obligatoriu, pot fi euprinse n
anumite acte, neAlcarea lor putnd atrage sanetiuni specifice, dar numai normele juridice sunt cele
care dac sunt nesoeotite atrag intervenia organelor de stat, forta coercitivA a statului si prin aceasta
pot fi impuse Acest lueru le deosebe esential de toate celelalte norme sau reguli sociale i este speeifie
exelusiv normelor juridice.

DREPTUL SI STATUL
Majoritatea doctrinei recente apreciaza ca dreptul in sensul actual al termenului a aparut odata cu
statul.
Statul apare ca o forma perfectionata de oragnizare sociala atunci cand s-a impus necesitatea unui
cadru institutionalizat si a unor reguli care sa asigure exercitarea putetrii politice in societate. In cele
mai vechi state au aparut in sec al IV-lea [Link] in Orientul Antic.
Elementele constitutive ale statului
[Link]
este o realizare complexa reprezentand produsul unui proces indelungat istoric avand la baza atat
elemente obiective(ex. Spatiul geografic comun)precum si elemente de ordin subiectiv(ex. Traditiile
comune).Natiunea nu se confunda cu nationalitatea(pt ca ea indica etnia unei persoane) precum nici cu
[Link] nu se confunda nici cu poporul precum nici cu populatia.
[Link]
reprezinta dimensiunea materiala a statului, este un spatiu geografic dar in acelasi timp :
-permite situarea statului in spatiu si delimitarea lui fata de alte state ;
-este cadrul natural in care se exercita puterea de stat ;
-asigura calitatea de cetatean ;
Trasaturile juridice ale teritoriului sunt :
-indivizibilitatea= justifica caracterul unitar al statului
-inalienabilitatea ;
Elementele constitutive ale teritoriului sunt :
-solul, subsolul,apele si coloana de aer de deasupra solului si a apelor asupra
carora statul isi exercita puetrea [Link] teritoriului se face prin :frontiere
terestre,fluviale,maritime si [Link] si aeronavele care circula sub pavilon romanesc sunt
asimilate teritoriului roman si pe zonele
respective se aplica legea romana.
[Link]
are caracter politic fiind o forma institutionalizata a puterii politice avand o sfera generala de
aplicabilitate iar ca metoda de conducere constrangerea de stat trasatura sa distincta si exclusiva fiind
[Link] esential al puterii de stat e [Link] atribut rezulta din faptul ca unicul
detinator al puterii de stat e [Link] semnifica dreptul puterii de stat de a se organiza si
exercita atat in plan intern cat si in plan extern in mod liber potrivit propriei vointe fara vreun amestec
dinafara sau din interior.
Asadar suveranitatea are 2 laturi :
[Link] interna/suprematia de stat=acea calitate a puterii de stat care permite acesteia sa fie
superioara fata de orice alta putere in cadrul [Link] permite ca in exercitarea puterii de
stat sa se stabil norme juridice, sa se stabileasca modul de organizare si funct a puterii
[Link] externa/independenta =priveste conduita statului in raporturile cu alte state precum si cu
oraganizatiile [Link] reprez dreptul statului de a decide in problemele sale interne si

externe potrivit probpriilor dorinte si interese fara vreo ingradire din partea altui stat sau a unei
organizatii internationale.
Exercitarea puterii de stat intr-un stat democratic puterea este unica, emana de la popor si apartine
acestuia insa exercitarea puterii este incredintata statului care isi organizeaza un sistem de
institutii,autoritati sau organe prin care isi realizeaza functiile.
Potrivit conceptiei clasice statul are de indeplinit 3 functii :
[Link] legislativa(presupune edictarea legilor)
[Link] executiva(presupune aplicarea si executarea regulilor generale stabilite prin lege)
[Link] jurist dictional(presupune solutionarea litigiilor ce apar in procesul de aplicare a legii.
Exercitarea fiecarei functii corespunde unei puteri incredintata unor anumite organe :
- puterea legislativa incredintata unei adunari legiutoare,
- puterea executiva incredintata sefului de stat si guvernului sau unuia dintre acestia ;
- puterea judecatoreasca incredintata autoritatii judecatoresti.
Separatia puterilor in stat
Teoria separatiei puterilor in stat a fost enuntata de Aristotel insa ea este reinviata de J. Locke in
lucrarea 2 eseuri asupra guvernamantului cel care a dezvoltat-o in varianta cea mai cunoscuta
astazi este Montesquieu in lucrarea Despre spiritul legilor Doctrina apreciaza ca pt prima data
separatia si echilibrul put in stat a fost inscrisa in Constitutia Statelor Unite.
In Romania acest principiu va fi consacrat pentru prima data in Constitutia de la 1886.
Intr-un stat modern democratic cele 3 puteri si functiile lor sunt complexe si se interconditioneaza
existand mecanisme consacrate constitutional de control reciproc astfel incat niciuna dintre aceste
puteri sa nu devina absoluta.
Statul de drept este un concept elaborat de doctrina germana in a doua jumatate a sec al XIXlea,concept ce a devenit in prezent fundamentul democratiilor statelor democratice in special a celor de
tip liberal.
Intr-o democratie reprezentativa statul de drept este acel stat oraganizat pe baza separatiei si
echilibrului puterilor in stat care consacra drepturile si libertatile fundamentale ale omului,instituie
garantii pt relizarea acestor drepturi iar programele,institutiile sau autoritatile de stat isi desfasoara
intreaga activitate in conformitate cu legea.
Pentru existenta si functionarea statului de drept trebuie indeplinite mai multe conditii :
-organizarea puterii de stat pe baza mecanismelor principiului separatiei si echilibrului put in stat ;
-instituirea unui sistem juridic unitar,coerent si ierarhizat in fruntea caruia sa se afle legea si in primul
rand Constitutia ;
-instaurarea unei reale democratii in intreaga societate ;
Existenta statului de drept poate fi reglata prin :
- controlul politic al parlamentului asupra guvernului
- prin controlul de legalitate , de constitutionalitate,
prin garantarea accesului liber la justitie,
prin oragnizarea activitatii de judecata in mai multe grade de juristdictie.
examen

5 februarie incepand cu 14

Forma puterii de stat

Forma de stat arata modul de organizare a continutului puterii de stat, structura interna si externa a
acestui continut.
Forma de stat are trei componente :
1) forma de guvernamant :
Arata modul de formare si de organizare a organelor statului, raporturile care se stabilesc intre
acestea precum si competentele si modurile de impartire a competentelor acestor ramuri.
Doctrina dreptului constitutional considera ca principalele forme de guvernamant sunt :
democratia , monocratia, oligarhiile, formele mixte.
Democratia este considerata aceea forma de guvernamant in care puterea apartine popoorului
suveran in care toti cetateni au drepturi si indatoriri egale, au drepturi si libertati consacrate
constitutional, in care exista pluralismul ideologic si institutional si in care se aplica principiul
majoritatii.
Democratia poate fi directa, atunci cand poporul se autoguverneaza, democratia reprezentativa,
atunci cand poporul isi desemneaza reprezentantii care sa exercite puterea in numele sau.
Monocratia poate fi de tip clasic : ex : monarhiile absolute , despotiile, dictaturile.
Monocratia populara : dictaturile, acestea se caract prin personalizarea puterii, existenta unui
partid unic, dictaturile militare.
Oligarhia presupune ca puterea sa fie exercitata de un nr restrans de persoane sau familii.
Plecand de la aceste forme de guvernamant identificate in doctrina putem clasifica in caest momonet
tot din pct de vedere al formei de guvernamnat statele ca fiind republici sau monarhii.
Republicile se pot clasifica in republici parlamentare , prezidentiale, semiprezidentiale .
Monarhiile pot fi absolute, parlamentare : parlamentul este cel care decide familia regala,
monarhii constitutionale
2) structura de stat :
presupune impartirea interna a statului in unitati administrativ teritoriale sau in parti politice
autonome si raporturile dintre stat si partile sale componente.
Exista statele simple sau unitare unde puterea publica apartine unor institutii centrale
structurate unitar, unde exista o singuraconstitutie si o singura cetatenie si statele compuse sau
federative : ex : statele unite, rusia.
Acestea au mai multe randuri de
organe, legislative, executive, judecatoresti, mai multe constitutii, mai multe cetatenii.
3) regimul politic :
reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii cu referire imediata la
raporturile dintre stat si individ, si la modul in care un stat asigura si garanteaza drepturile
subiective ale cetatenilor.
Aceste regimuri politice sunt de doua tipuri : democratice si dictatoriale.

Norma juridica
Norma juridica nu exclude celelate norme sociale ci se alatura acestora, multe dintre trasaturile
normelor juridice sunt comune cu cele ale celorlalte norme sociale.
Norma juridica este sistemul juridic elementar prin care se stabileste si se impune un model de
comportament.
Norma juridica poate cuprinde nu doar reguli de conduita ci si principii de drept, definitii,
explicarea unor termeni, clasificari.

Norma juridica contine ceea ce trebuie sa faca un subiect de drept, ceea ce este indreptatit un
subiect de dr sa faca, ceea ce poate face un subiect de drept sau ceea ce i se recomanda sa faca.
Def : norma juridica este o regula generala si obligatorie de conduita al carui scop este acela de a
asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie prin
forta de constrangere a statului.
Trasaturile normei jurid :
-

norma juridica are caracter general si impersonal.

fiecare norma juridica abstractizeaza relatii sociale si devine model pt alte relatii sociale,
acest caracter permite normei juriidice sa se aplice de fiecare data pe intreg teritoriul tarii
si asupra tuturor persoanelo, chiar daca norma jurid se adreseaza unei categ de persoane(
cadre didactice sau parlamentari, nu inseamna ca aceasta isi pierde aceasta trasatura.)

Pt ca norma juridica nu poate descrie situatia sau cazurile in care s- ar afla un subiect de
drept ea va descrie un model de comportament.
Chiar si atunci cand normele jurid reglementeaza competenta unor organe , autoritati
sau institutii, nu se deroga de la aceasta trasatura.

Norma juridica are un caracter tipic, aceasta trasatura rezulta din caracterul generl al
normei. Orice norma juridica va impine indivizilor un model de conduita, legiuitorul fiind
cel care formeaza tipul conduitei, identificand ceea ce este general intr un grup de relatii
sociale.

norma juridica implica un raport intersubiectiv

norma juridca este obligatorie, obligativitatatea normei jurid se traduce prin

imperativitate a dreptului public, si permisivitate in dreptul privat.

Obligativitatea normei juridice

Este dictata de scopul acesteia, anume necesiatea asigurarii ordinii sociale.
Pt a fi obligatorie o norma jurid trebuie sa corespunda structurii si necesitatilor sociale ale
statului si sa fie recunoscuta ca fiind obligatorie.
Pt a deveni obligatorie norma jurid se bucura de execibilitate ceea ce pesupune ca ea sa se aplice
imediat, continuu, neconditionat .
Obligtivitatea este o trasatura a tuturor norrmelor juridice indiferent de forta jurid a actului
normativ.
Obligativitatea normei este aceeasi indiferent de frecventa cu care se aplica acea norma.
Structura normei juridice
Este de doua feluri :
- structura logica sau interna
- structura tehnica sau interna
structura logica
are trei componente : ipoteza, dispozitie si sanctiune
ipoteza descrie imprejurarile in care se aplica sanctiunea sau dispozitia normei.
In ipoteza poate fi definita si calitatea subiectului de drept ;
Ipoteza poate fi determinata sau relativ determinata.
Dispozitia prevede conuita subiectelor de drept ( dr si obligatiile acestuia)
Dispozitia poate sa impuna o conduita, sa oblige sub a se abtine de la o conduita sau poate sa- i ofere
subiectului mai multe conduite.
Dispozitia poate fi determinata sau relativ determinata
Sanctiunea contine masurile de regula negative la care se poate recurge in momentul nerespectarii
dispozitiei. Sanctiuniile pot fi pozitive sau negative.
Sanctiuniile pot fi deasemenea determinate, relativ determinate, alternative (sau) sau cumulative( si)

Structura tehnico-legislativa
Aceasta nu se suprapune in totalitate pe structura logico- interna.
Ex normele de dr penal, exista si parerea potrivit carora acestea au o strucrura dihotomica.
Normelor de drept constitutional carora in aparenta le lipseste sanctiunea.
Structura tehnico juridica a normei are in centrul ei articolele,
Mai multe articole formaeaza o sectiune , mai multe sectiuni formeaza un capitol, mai multe capitole
formeaza un titlu, mai multe titluri formeaza o parte.
Un articol poate fi alcatuit din alineate, intr un alineat pot sa aiba
mai multe paragrafe, intr un paragraf sunt mai multe teze.
O norma jurid se poate intinde pe un art ( aceasta este regula) dar si pe mai multe art .
Clasificarea normelor juridice :
- dupa Criteriul ramurii de drept
- criteriul fortei jurid al actului normativ care reglementeaza norma juridica
- criteriul structurii logice , norme jurid complete si incomplete,
normele jurid de trimitere acestea se completeaza cu norme jurid din acelasi act normativ sau din acte
normtive existente.
norme jurid in alb care se vor completa cu norme jurid ce urmeaza sa apara :
- criteriul sferei de aplicare : norme generale care au cea mai larga sfera de aplicabilitate acestea
constituind dr comun ; norme speciale care deroga de la normele generale si normele de
exceptie care le completeaza pe cele dintai fiind de stricta interpretare si aplicare.
-

Criteriul modului de reglementare a conduitei : norme imperative si norme dispozitive.

Normele imperative se clasifca la randul lor in norme prohibitive care obliga subiectul de dr sa se
abtina de la a avea o anumita conduita ; si norme onerative care obliga sub de dr sa aiba o anumita
conduita.
Normele dispozitive se clasifica in norme permisive, ce permit sub de dr sa aiba o anumita conduita si
norme supletive ce permit sub de dr sa si aleaga conuita iar daca acesta nu o alege i se impune o
conduita.

in functie de tipul de sanctiune continut de norma avem norme unitive cele care au sanctiuni
negative si norme stimultive care au sanctiuni pozitive
Actiunea nomelor juridice