Nichita Stanescu In dulcele stil clasic

Nichita Stanescu, figura aparte in peisajul liricii postbelice, este considerat al 3-lea inovator
al limbajului poetic in literatura romana, dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi.
Poezia postbelica cunoaste trei perioade: proletcultista, aservita ideologiei comuniste ,
neomodernista si cea postmodernista, creatie a generatiei de poeti afirmata in jurul anilor '80.
Neomodernism Poezia neomodernista, dupa 1960, reface legatura cu poezia interbelica; de altfel,
denumirea acestei orientari are in vedrea revenirea in poezia romaneasca a mijloacelor de
exprimare moderniste, in special a celor specifice lui Ion Barbu, din ciclul ermetic. Nichita Stanescu
este considerat reprezentant de seama al neomodernismului.
Creatia sanesciana cunoaste trei etape: prima etapa este una a exuberantei, cea de-a doua
Nichita
Stanescu etapa face trecerea spre un lirism interiorizat, iar ultima este etapa maturitatii, marcata de o
meditatie grava pe tema mortii si a timpului.
Poezia "In dulcele stil clasic" de Nichita Stanescu a fost publicata in 1970, fiind asezata in
"In dulcele stil
fruntea volumului omonim.
clasic"
Volumul "In dulcele stil clasic" apartine celei de-a doua etape de creatie a poetului, cand
rafinarea expresiei pare a fi un scop in sine, iar poetul se manifesta ca un constructor in interiorul
limbajului.
Poezia "In dulce stil clasic" are simultan doua semnificatii, fiind atat o arta poetica, dar si o
Arta poetica
poezie erotica. Pentru poet, iubirea si creatia apartin in egala masura, planului existentei si planului
cunoasterii, vizune exprimata in cadrul poeziei, ce va consolida caracterul de arta poetica. Poezia
ofera o imagine a modului in care poetul se raporteaza la viata, la traire si la creatie, implicit la
poezie.
Se identifica la nivelul poeziei elemente caracteristic neomodernismului. Una dintre acestea
Elemente
Neomo- este ambiguitatea planurilor, intrucat la nivel tematic poezia permite doua interpretari.
derniste Expresivitatea limbajului poetic este si ea specifica, remarcandu-se reprezentarea abstractiilor in
forma concreta, imaginile artistice neobisnuite, dar si subtilitatea metaforei. Mai mult, se observa
raportarea la experientele poetice ale predecesorilor, plasandu-se unele clisee verbale din poezia
inaintasilor in noi contexte.
Prin intermediul eului liric se va pune in discutie relatia dintre constiinta si existenta, eul liric
Lirism
aparand intr-o ipostaza dubla, de indragostit si de creator. Lirismul subiectiv se realizeaza la nivelul
expresiei prin intermediul marcilor sobiectivitatii : pronumele personale la persoana I "eu", dar si
alternarea persoanei I si a II-a, la nivelul adjectivelor pronominale posesive "meu", tau".
Titlul poeziei sugereaza, prin structura "stil clasic", dorinta de revenire la la tiparele formale
Titlu
cunoscute, pe care poetul le priveste cu duiosie ironica. Avem de-a face cu o atitudine melancolica
a poetului, care este pus in fata unei lumi schimbate, pe care trebuie sa invete sa o exprima in
poezia sa.
Tema poeziei apare dublata, "In dulcele stil clasic" fiind atat o poezie erotica, ilustrand o
Tema
poveste de dragoste, cat si o arta poetica, prezentandu-se intalnirea dintre poet si inspiratie. Cele
doua planuri se intrepatrund, iubirea devenind cale de cunoastere, de atingere a clipei unice de
revelatie. In ansamblu, poezie constituie descrierea starii de extaz produsa creatorului de clipa
revelatiei.
Poezia pare a avea compozitia clasica, prin cele cinci catrene monorimice, cu ritm trohaic,
Compoztie
fapt contrazis de prezenta versului final, izolat. Tot la nivel compozitiional, se pot distinge 4
secvente poetice.
Prima secventa poetica (prima si a douas trofa) reda aparitia "domnisoarei". Asemenea
Secventa I
poeziei moderne, "In dulcele stil clasic" prezinta incifrarea continutului. Astfel, semnificatia imaginii
centrale, "pasul tau de domnisoara" nu se lamureste deplin pana la fsfarsit. La prima vedere, ar
putea fi vorba despre iubire. Se percepe o miscare, o trecere usoara imateriala, un sunet, parand a
Context

fi reprezentarea inefabilului. Pasul este si abstract, si concret, ideea find marcata de gradarea
metaforelor simbol. Pasul coboara dintr-un "bolovan" ( imagine a concretului cotidian), apoi dintro "frunza verde, pala" ( natura, regnul vegetal); urmeaza "inserare in seara" ce poate sugerza chiar
moartea, iar ultima treapta este o "pasare amara", simbol al inaltimii, al zborului, care i se refuza
omului. Miscarea ascensionala permite trecerea dintr-o lume in alta, de la relativ la absolut, sau de
la eul poetic, la univers, insa nu se descifreaza semnificatia pasului, ci doar este evocata originea
sa.
In a doua secventa, poetul accentueaza planul vizual, prin fenomenul de reflectare, "zarit in
Secventa II
unda", fenomen specific barbian. Totusi, daca la Ion Barbu oglindirea curata obiectul de contingent
si releva esenta, acelasi fenomen, la Nichita Stanescu, nu reuseste sa dezambiguizeze imaginea. Se
remarca de altfel si verbul "zarit", ce sustine imprecizia.
Poetul nu reuseste sa descopere esenta, momentul durand foarte putin ("o secunda"), iar
acesta surprinde doar un accesoriu de vestimentatie ("El avea roscata funda"). Se observa
utilizarea cuvantului "roscata" (nu rosie), sugerand aparitia seducatoare a muzei, a stilului clasic,
ce-l supune sentimental si estetic pe poet; el isi va manifesta sentimentul de tristete "inima incet
mi-afunda". Acest vers pare sa intregeasca repetitia "O secunda, o secunda" si accentueaza ideea
de aparitie fulguranta a muzei.
Strofa a IV-a confera poeziei o dimensiune auditiva, gasindu-se astfel, de-abia in a III-a
Secventa III
secventa, o sugestie mai directa la sensul imaginii.
Nichita Stanescu face o clasificare (in eseul sau "Cuvintele si necuvintele poeziei") al
modurilor poetice, pe nivelurile limbii fonetic, morfologic, sintactic si metalingvistic. Cel din urma
este modul poetic superior si se intemeieaza pe baza inspiratie, care este suflata in urechea
poetului, pe rand, de Apollo si Dionisos. Prin urmare, "mersul tau/parca pe timpanul meu" face
trimitere la inspiratia poetica simbolizata de pasul de domnisoara. In acelasi timp, timpanul se
poate asocia si cu poezia clasica, punandu-se in evidenta muzicalitatea si armonia specifice
acesteia.
Sintagma "blestemat si semizeu" va reda drama artistului, conditia poetului presupunand
suferinta, conturata si de versul "caci imi e foarte rau". Abordarea este atat una romantica,
amintindu-se de omul de geniu ("semizeu"), cat si una simbolista, intrucat reperezentantii
curentului se considerau blestemati. Se evidentieaza imposibilitatea ancorarii poetului in starea de
gratie si desprinderea operei de artist, acesta deplangand insuficienta simturilor omenesti.
Poezia capata, astfel, valoare de arta poetica, insa elementul erotic nu dispare, intrucat in
creatia lui Nichita Stanescu, iubirea si poezia se asociaza dupa principiul ca arta este starea de
indragostit exprimata, dupa cum insusi poetul afirma.
Ultima secventa este constituita din a V-a strofa si versul final. Mesajul strofei este ca in
Secventa IV
absenta inspiratie, poetul zace intr-o lume derizorie, in lumina unui soare "pitic", parca lipsit de
stralucire ("aurit"), avand o senzatie de risipire, de destramare ("mozaic"). In acelasi timp, aceste
epitete pot fi atribuite si poaziei clasice ("pitic" meschin, "aurit" falsa noblete, "mozaic" ce
provoaca iluzie optica), conducand la ideea ca mijloacele si motivele poeziei clasice s-au invechit.
Versul final are valoare gnomica "Pasul trece, eu raman", dar, desi are rol cunclusiv, sensul
Vers final
imaginii este ambiguu. Se poate intelege ca, parasit de inspiratie, poetul isi consuma restul
existentei in limitare sa umana, sau ca a fost de ajuns o clipa de inspiratie ca arta sa il eternizeze.
La fiecare nivel al textului se observa efort de reinnoire.
Niveluri
Morfosintactic Din punct de vedere morfosintactic, se remarca utilizarea adverbului "parca" ce sustine
sugestia si ambiguitatea limbajului poetic.
Lexicosemantic Din punct de vedere lexicosemantic, se observa multiplicarea sensurilor conotative ale
cuvintelor si ambiguitatea limbajului poetic, realizate prin rasturnarea firescului, prin asocierea
unor termeni incompatibili ("pasara amara", "soare aurit"), cat si prin ermetismul expresiei.
Nivelul stilistic se distinge prin subtilitatea metaforei, cultivarea epitetului neobisnuit.

Nivelurile fonetic si prozodic sustin din punct de vedere formal semnificatia titlului. Poetul
Fonetic
Prozodie combina elemente ale prozodiei clasice, precum cinci catrene, versuri medii de 7-8 silabe, ritm
trohaic, monorima, dar si un vers final, liber, conferindu-se o muzicalitate aparte.
In opinia mea, "In dulcele stil clasic" impresioneaza cititorul prin nota blanda si duioasa a
Opinie
atitudinii poetice, fata de tema abordata, tema iubirii, cat si cea a creatiei. De asemenea,
imbinarea celor doua teme in planul tuturor nivelurilor poetice face ca poezia sa devina o opera de
valoare exceptionala in cadrul liricii neomoderniste.
Asadar, poezia "In dulcele stil clasic" de Nichita Stanescu constituie o poetica a existentei si
Concluzie
a cunoasterii. Aceasta depaseste cadrul unei arte poetice, deoarece poetul ofera o imagine a
modului creatorul se raporteaza la viata si la creatie, cele doua dimensiuni intrepatrandu-se in
iubire.