Contrabasul Contrabasul face parte din familia instrumentelor de coarde si arcus, si reprezinta rezultatul explorariitreptate si progresive al registrului grav de catre instrumnetele cu corzi. Evolutia contrabasului are la origine gambele bas, folosite in urma cu 500 de ani pentru acoperirea registrului grav: basso da viola, grosse basse de viole, contrabasso da viola, viola da gamba, grand basso viola da gamba,violone da gamba. Aceste instrumente aveau 5-6 corzi legaturi pe tastiera si un acordaj in terte si cvarte, dar spre deosebire de contrabasul de astazi, ambitusul lor nu atingea contraoctava Instrumentele care au stat la baza contrabasului au aparut in secolul al XVielea in Italia si se numeau: viola da contrabasso, contrabasso da gamba, violone. Aceste instrumente aveau forma si dimensiunile contrabasului si se tineau sprijinite in pamant. In anul 1585 luthierul italian Ventura Linarolo a construit o gamba bas cu 6 corzi acordate in cvarte ( cele 4 corzi grave find identice cu cele ale contrabasului ). De asemenea, cutia de rezonanta era identica cu cea a contrabasului si nu avea legaturi pe tastiera “he Pans Saf DaiaeV © contributie importanta o aduce Gasparo da Salo care intre mre cheatns hide anii 1580-1602 construieste instrumente cu 5, 4 sau 3 corzi acordate in evarte, la care limba instrumentului masura 85 de centimetr. La dezvoltarea acestor instrumente au contribuit si luthieri precum Maggini, Amati, Guarneri si Stradivarius, dar putine exemplare s-au pastrat pana in zilele noastre. in secolele XVII-XVII urmeaza renuntarea treptata si definitiva la tastiere precum si reducerea proportionala a dimensiunilor, astfel stabilindu-se o inaltime de 180 de centimetri. Un moment important in dezvoltarea contrabasului il reprezinta descoperirea la sfarsitul secolului al XVIl-ea a corzilor impletite care confereau instrumentului un sunet grav mai consistent si calitativ. Barocul muzical, si mai t&rziu clasicismul a reprezentat o perioada de inflorire pentru acest tip de instrumente deoarece necesitau permanente imbunatatiri pentru a face fata exigentelor compozitorilor acestei perioade. Compozitori ca Johann Joseph Fux, Johann Pachelbel si Georg Phillip Telemann au adus adevarate inovatii in cantatul la violone si la alte tipuri de gambe iar Johann Sebastian Bach, prin cele 6 suite pentru violoncel a reusit sa demonstreze complexitatea interpretativa si tehnica a acestui instrument, De la Bach a ramas si conventia prin care violone ( contrabasul ) este notat pe partitura la aceeasi inaltime cu violoncelul, cu toate ca efectul real este cu o octava mai jos, pentru a se evita liniile suplimentare sub portativ. Datorita maririi treptate a ansamblurilor muzicale, violele da gamba si violone sunt Inlocuite de contrabas, deoarece acesta, prin sunetul sau mai pregnant si mai puternic permitea o mai buna sustinere armonica si ritmica in cadrul orchestrelor. In perioada clasicismul numarul contrabasilor folositi in orchestra creste constant pentru a oferi ‘sustinerea armonica necesara. ‘Incepand cu scoala de la Mannheim, contrabasul incepe sa fie tratat diferentiat fata de violoncel si incepe sa-si cAstige independenta, concretizata in Romantism prin aparitia marilor virtuozi ai contrabasului precum Domenico Dragonetti si Giovanni Bottesini, care au exploatat posibilitatile tehnice ale contrabasului si i-au dat rangul de instrument solist, Acestia preferau basul cu 3 corzi in cantatulsolistic pentru volumul si calitatea sonora, Varianta contrabasului cu 4 corzi acordat in varte care s-a impus in Germania secolului al XVIII- lea a ramas cea utilizata si in zilele noastre. Singura modificare s-a facut la sfarsitul secolului al XiX-lea cand s-a adaugat a c 959b15j incea coarda pantru a permite dublarea la subcontraoctava a notei Do de la violoncel. Evolutia arcusului a facut un salt remarcabil in momentul in care luthierul Francois Tourte ( 1747- 1835 ) a descoperit mecanismul cu capra si surub care i-a conferit arcusului infatisarea asemanatoare celei de astazi. Arcusul de contrabas are o structura identica cu celalalte arcuse, difera doar dimensiunea si greutatea ( 125-140 grame ) Exista doua scoli de pozitionare a arcusului: scoala franceza si scoala germana. Maniera germana are o priza inferioara, capra find mai inalta, iar maniera franceza are priza superioara iar capra este mai ingusta. in zilele noastre atat in cAntatul in orchestra cat si in cel solistic se utilizeaza cu succes ambele maniere.SERGE KOUSSEVITZKY S-a nascut la data de 26.07.1874 in regiunea Tveri din Rusia. La varsta de 14 ani este admis la Colegiul de Muzica al Filarmonicii din Moscova unde isi incepe studiul contrabasului Cariera sa de solist o incepe la varsta de 22 de ani cu recitaluri sustinute in toata Europa, dintre care cele mai apreciate de critica muzicala au fost cele de la Londra in 1907 si Berlin 1913. in aceeasi perioada scrie cateva lucrari pentru contrabas printre care si concertul in fa diez minor pentru contrabas si orchestra pe caret prezinta in premiera la Moscova in 1905. in acelasi an debuteaza ca dirijor la Filarmonica din Berlin, el fiind deja dirijor la Conservator. Urmeaza 0 perioada in care sustine cu propria sa orchestra o serie de concerte in Rusia in 1924 este invitat sa dirijeze orchestra din Boston unde va ramane 25 de ani, El a fost considerat la acea perioada unul dintre cei mai mari dirijori alaturi de Toscanini si Stokowski in SUA el fondeaza centrul de muzica Berkshire si o fundatie care sustine tinerii compozitori primul dintre cei care beneficiaza de fondurile fundatiei fiind chiar Benjamin Britten, Creatia sa cuprinde: - concertul in fa diez minor pentru contrabas si orchestra - vals miniature ~ chanson triste - humoresca - passacaglia pentru orchestra A murit la Boston in 1951CONCERTUL IN FA DIEZ MINOR Concertul are 0 forma asemanatoare cu cea de sonata, diferenta fiind in partea a doua unde in loc de dezvoltare apare un lied tripartit ABA. Specific romantismului, armonia sufera multiple transformari si abunda in armonii ale treptelor secundare. Partea intai Concertul incepe cu o introducere prezentata de orchestra in tonalitatea de baza (fait minor) care alterneaza cu doua recitative ale solistului, A doua interventie a contrabasului se termina cu o punte care pregateste tema | Tema | (masura 21) are doua perioade asimetrice in care este prezentata o tema diatonica. Perioada 1 este formata din doua fraze patrate, a doua fraza reprezentand repetarea primei fraze la o terta superioara. Perioada 2 are trei fraze a cate patru masuri, ultima avand rol concluziv. Puntea (masura 61) este formata din trei sectiuni in care cea de-a doua reprezinta un pasaj de virtuozitate pe saisprezecimi iar ultima sectiune foloseste materialul sonor din introducere, pregatind tema a Ia Tema a Il-a (masura 86) este cromatica, formata din 2 perioade, finalul celei de-a doua perioade folosind ca trecere spre Coda. Coda prezinta pasaje de virtuozitate folosind duble corzi si modele de arcus si se Incheie cu interventia orchestrei. Partea a doua Este un lied tripartit in care este folosit un material nou. Incepe cu trei masuri introductive la orchestra. In tema | este folosita tehnica modelului si al secventei iar ultimele masuri au rol concluziv. Trecerea spre tema a Il-a este facuta de orchestra Tema a Ila (masura 32) are doua sectiuni contrastante: prima sectiune prezinta un mers de saisprezecimi iar cea de-a doua sectiune (masura 49) are un caracter mai liric. jin masura 72 revine tema | care de data aceasta are in final o perioada cu caracter concluziv. Partea a treia Este identica cu partea intéi pana in masura 49 cand compozitorul face unele [Link] face trecerea spre tema a doua. Tema a ll-a (masura 66 cu auftact) are acelasi caracter ca si cea din partea intai. Urmeaza din nou o punte de mare virtuozitate care precede Coda (masura 93). ANALIZA STILISTICA Concertul in fa diez minor reprezinta una dintre cele mai importante lucrari scrise pentru contrabas. Acest concert apartine Romantismului si presupune o sustinere tehnica si expresiva deosebita dinpartea interpretului Partea I incepe cu o introducere dramatica facuta de orchestra iar cele doua recitative ale solistului fac trecerea spre tema 1. Recitativele sunt in forte si presupun o sustinere deosebita din partea contrabasistului, care prin accentele existente si prin sonoritatea calitativa trebuie sa impresioneze auditoriul si sa pregateasca atmosfera din expozitie, Concertul abunda in nuante, in crescendo-uri si descrescendo-uri specifice stilului, precum si in accente si sforzando-uri Vibrato-ul este utilizat in partile cantabile, unde este linistit, rotund, expresiv si amplificarea vibrato-ului in punctele culminante va sublinia caracterul dramatic al piesei. Partea I se incheie cu un pasaj de mare virtuozitate in saisprezecimi duble. Acest pasaj cromatic ascendent reprezinta 0 noutate in literatura pentru contrabas. Prima data saisprezeicmile sunt doua legate si doua detache iar a doua oara acelasi pasaj este in spicatto. JOHANN SEBASTIAN BACH S-a nascut in orasul Eisenach din provincia Turingia la 21 martie 1685 intr-o familie cu o lunga traditie muzicala, La 10 ani ramane orfan de tata si isi continua educatia muzicala sub indrumarea fratelui sau Johann Cristoph, organist la Ohrdruf, de la care invata sa cante la clavecin si orga Dupa terminarea gimnaziului Johann Sebastian Bach intra, la indrumarea profesorului sau de cor din Ohrdruf, corist si elev al scolii manastiresti Sfantul Mihail din Luneburg. Cariera muzicala si-o incepe in calitate de soprana iar dupa schimbarea glasului Johann Sebastian Bach ramane in cadrul capelei si scolii manastiresti ca violonist, clavecinist, organist si maestru de cor. La 1703 Johann Sebastian Bach pleaca din Luneburg si activeaza pentru cateva luni ca violonist ‘in Capela de curte a printului din Weimar. in urma casatoriei cu cantareata Maria Barbara, Johann Sebastian Bach devine organistul bisericii Sfantul Blasius din orasul Mulhausen. Compozitille sale din aceasta perioada apartin in majoritate genului cantatei: "Actus Tragicum", "Meine selle”. Intre anii 1717 - 1722 se afla la Kothen unde compune un numar mare de creatii pentru orga. La resedinta printului din Anhald, Johann Sebastian Bach compune cele sase suite franceze, preludiile si fugile din" Clavecinul bine temperat', trei partite pentru vioara, sase partite pentru viola solo, sase suite pentru violoncel, etc. In cadrul bisericii Stantul TOMA din Leipzig, Johann Sebastian Bach activa in calitate de organist, dirijor de cor si formatii instrumentale, pedagog al eleviilor coristi, organizator al concertelor de seara inbiserica si compozitor. jin 1747 Johann Sebastian Bach sustine un concert la clavecin in Palatul din Potsdam in fata Regelui Frederich al lIl-lea al Prusiei Compozitite pentru pian apar in ultima sa perioada de create: ciclul celor sase suite engleze, sase partite germane, 24 de preludii si fugi, concertul italian, concertele in fa si re minor pentru pian si orchestra, concertele pentru doua piane, concertele in re si do pentru trei piane, ete. Moare in anul 1750 iar cu un an inainte scrie una dintre cele mai importante creatii ale sale: “Arta fugii". SONATA | PENTRU VIOLA DA GAMBA s| CLAVECIN: ANALIZA FORMALA Partea | - Adagio (Sol major) Are 0 forma bipartita deschisa iar ambele perioade sunt modulante. Tema este prezentata de contrabas (masura 1-3/9) si este repetata des pe tonica si pe dominanta. Tema este contrapunctata de pian care are in bas un mers arpegiat pe tonica, iar vocea superioara are un mers treptat descendent, dupa care prezinta tema la dominanta (procedeu des intainit in Baroc) In interludiu este dezvoltat motivul initial iar revenirea temei este facuta in ordine inversa a vocilor sia treptelor. Prima data este pe dominanta la pian iar contrabasul o prezinta pe tonica (13/9-15/9, 15/9- 18) Al doilea interludiu (Mi major-masura 19/1, mi minor-masura 21, Sol major-masura 22) Partea se incheie cu revenirea temei la contrabas intr-o varianta scurta (masura 25-28), dupa care este preluata de pian, Partea a ll-a - Allegro ma non troppo (Sol major) in aceasta parte Bach utilizeaza tehnica polifonica. Tema este prezentata mai intai la pian, dupa care este preluata de contrabas la dominanta De-a lungul parti tema apare de 19 ori dar de fiecare data putin diferit. Tema (masura 1/2-5/2) este anacruzica si omamentata pe cadentele armonice, Ea este reluata de contrabas in Re major (masura 5/2, 9/2). Tema este secventata la diferite voci si registre, dar si inversata (masura 33/2-46, 86/92) In a doua parte apar pasaje noi de virtuozitate care sunt secventate la diferite voci Partea alll-a - Andante Are forma bistrofica cu doua parti modulante si tonal deschise. A; mi (masura 1) - fa (masura 5/3) - re (masura 6/3) - Re (masura 8/1) 1: Re (masura 8) - mi (masura 10/3) - si (masura 17) - Si (masura 18)Este utiizata din nou tehnica polifonica precum si cea a imitatiei. In ultima perioada melodia este prezentata de pian si apoi imitata de contrabas iar in perioada a doua rolurile se inverseaza. Este o parte lirica in care conrtabasul si vocea 1 au un mers de saispreyecimi, iar vocea basului are un mers de optimi. Aceasta parte aminteste de unele creatii care apartin baroculul italian. Partea a IV-a - Allegro moderato Este scrisa intr-un metru binar si are o forma tripartita cu repriza, Aceasta parte este construita pe baza de fuga, lucru des intalnit in creatia lui Bach. Expozitia: tema (masura 1 - 9/1) este prezentata de pian si este insotita de un contasubiect obligat in bas (masura % - 9/1). Urmeaza un raspuns la contrabas (masura 8/4 - 17/1). Masura 16/4 - 26/2 : apare tema la basul pianului pe tonica. Dezvoltarea: (masura 26/1 - 42/1) reprezinta o prelucrare a motivului principal mai intai la pian (masura 26/1 - 30/1), apoi la contrabas (masura 30/1 - 34/1) Repriza nr. 1: (masura 41/1 - 58/3) esteprezentata tema la vocea 1 (masura 41 - 49/1) in la minor Urmeaza reluarea finalului expozitiei la vocea 1 (masura 49/2 - 50/4), insotit de un stretto la vocea 2 Repriza nr. 2: (masura 58/4 - 81/3) tema este preluata in si minor de vocea 2 (masura 58/4 - 66/2). Urmeaza o prelucrare a capului tematic intr-unsir de secvente. Repriza finala: subiectul este reluat in Sol major de catre vocea 1 (masura 81/4 - 90/1) cu un contrasubiect la vocea 2. Motivul tematic este augumentat si prezinta numeroase inflexiuni tonale. Subiectul revine la vocea 1 (masura 134/4) ANALIZA STILISTICA Aceasta sonata este de fapt o transcriptie a Sonatei pentru doi flauti si clavecin. Este o trio-sonata (Viola da gamba reprezinta 0 voce iar celelalte doua sunt cntate de clavecin), si are patru miscari (lent- repde-lent-repede). Datorita accesibilitatii din punct de vedere tehnico-interpretativ, aceasta sonata a fost transcrisa si pentru contrabas, iar caracterul tranasparent si elegant al scriturii lui Bach face ca aceasta sonata sa fie des intaalnita in repertoriul contrabasistilor. De asemenea sonatele si suitele de Bach ajuta la dezvoltarea unui contrabasist. Diferenta dintre versiunea originala pentru viola da gamba si transcriptia pentru contrabas consta in faptul ca vocea cantata de contrabas este cu o octava mai jos. Din cauza aceasta trebuie avut grija ca vocea de sopran, cantata de pian, sa nu acopere sonoritatea contrabasului, Pentru ca textul muzical sa poata fi inteles, este necesar ca saisprezecimile nelegate sa fie c€ntate in maniera marcato, iar desparttrea sunetelor in cazul optimilor sa fie bine pronuntata. Interpretul trebuie sa respecte aceste conditii datorita diferentelor dintre contrabas si viola da gamba: in versiunea originala viola da gamba suna cu 0 octava mai sus, astfel fiind evitat pericolul de a fi acoperita de clavecin, iar separarea si marcarea individuala a sunetelor se produceau de la sine datorita arcusului din acea perioada. Sonata abunda in ornamente scrise minutios de Bach, facand inutila completarea textului de catre interpret. O alta diferenta o reprezinta si faptul ca pe vremea lui Bach partile lente se cAntau mai cursiv iar cele miscate se cantau Intr-un tempo mai moderat. Atacarea trilului se face intotdeauna cu nota superioara, cu exceptia a doua situatii si anume: trilul este atacat cu nota de baza atunci cand prin atacarea lui cu nota superioara s-ar crea repetarea noteiprecedente sau un salt de terta GIOVANNI BOTTESINI S-a nascut la Crema in Italia in 1821 si a beneficiat inca din frageda copilarie de educatie muzicala, tatal sau find compozitor si clavecinist. Studiul viorii la inceput sub indrumarea lui Carlo Cogliati iar in copilarie a cantat in cor si la timpani la Teatro Sociale din Crema si in alte orase. Giovanni Bottesini a inceput studiul contrabasului datorita imprejurarii, deoarece singurele burse ramase libere la Conservatorul din Milano, in anul in care s-a inscris, erau cele de fagot si contrabas. A terminat Conservatorul la clasa lui Luigi Rossi in anul 1839 si a primit o bursa pantru performantele sale solistice. Giovanni Bottesini a preferat arcusul de stil francez iar contrabasul sau construit de lutierul Carlo Giuseppe Testore, avea trei corzi si era acordat cu un ton mai sus decat cel obisnuit. Datorita succesului pe care |-a avut in calitate de solist la Teatro Comunale din Crema, Bottesini a fost invitat sa concerteze in alte orase din Italia si la Viena. La Teatro [Link] din Venetia, unde a fost angajat ca si contrabasist, il cunoaste pe Giuseppe Verdi cu care leaga o stransa prietenie si cu care va colabora pana la sfarsitul vietii, in anul 1846 dirijeaza premiera primei sale opere "Cristofor Colombo", care ale loc la Havana Datorita succesului pe care Fa obtinut, Giovanni Bottesini a fost invitat sa sustina concerte la: New Orleans, New York, Londra si in toata Europa. Giovanni Bottesini a fost poreclit datorita performantelor sale "Paganini al contrabasului" si a fost foarte bine apreciat de critica muzicala din acea perioada. Intre anii 1855 - 1857 a dirijat Opera Italiana din Paris, a fost numit director muzical la Teatro Bellini din Palermo si de asemenea in Barcelona, Madrid si in Portugalia. A colaborat cu"Societa delQuartetto di Firenze" iar operele sale au avut un real succes la acea perioada. La 24 decembrie 1871 a dirijat in prima auditie opera "Aida" de Giuseppe Verdi la Teatro Kediviale din Cairo cu ocazia inaugurarii Canalului Suez. Giovanni Bottesini a concertat si la Bucuresti in ianuarie 1889 si in acelasi an devine, la propunerea lui Verdi, directorul Conservatorului din Parma, oras in care ramane pana la sfarsitul vietii ( 7 iulie 1889 ). Bottesini a contribuit foarte mult la dezvoltarea tehnicii contrabasului, el reusind sa extinda pozitiile instrumentului peste ambitusul cunoscut pana atunci Ela ramas tn istoria muzicii drept cel mai mare virtuoz al contrabasului Printre compozitiile sale se numara: Opere: - Cristoforo Colombo - Hanovra - II diavolo della notte - Ali Baba, - La Regina di Nepal - Graziella Lucrari religioase: - Messa de Rezuilli - Gradina lui Olivet - Also Gethsemane Lucrari pentru orchestra: - Marcia Funebre - Contrabass Polka - L’Alba sul Bosforo - Promenades des ombres - Notti Arabe Lucrari pentru contrabas: - Concert nr.1 in fa diez - Concert nr.2 in si - Capriccio pentru 2 contrabasi - Fantasia pentru 2 contrabasi - Introducere si variatiuni (Le Carnaval di Venice) pentru contrabas, si orchestra sau pian - Fantasia (La Sonnambulas de Bellini) pentru contrabas, pian ‘sau orchestra - Passione amorose pentru 2 contrabasi si pian - Capriccio di Bravura- Grand duo concertante pentru vioara contrabas si orchestra - Divertisment pentru contrabas si orchestra - 36 de studii pentru contrabas Lucrari teoretice: "Marea metoda completa de contrabas" peetateraigeie tt LO Variatiunile "Nel cor piu non mi sento" Din punct de vedereal genului, este o tema cu variatiuni in tonalitatea Mi Major structurata intr-un ciclu de 3 variatiuni omamentale + 0 coda cu caracter concluziv. Tema apare in introducerea de la pian in bas, apoi este preluata de instrumentul solist si are o forma de lied tripartit (dupa o tema de Paisiello). "A" -ul temei este adus in registrul acut (prin flageolete) ramanand in tonalitatea de baza Mi Major. Contrastul dintre A si B consta in schimbarea registrului si aparitia secventelor modulator Revenirea A -ului se reduce la fraza concluziva. Toate cele 3 variatiunisunt stricte deoarece pastreaza pilonii armonici, melodici si numarul de masuri. Ele sunt legate intre ele de interventii ale pianului, care cu ajutorul unor elemente tematice pregateste intrarea instrumentului solist. Variatiunea | este augumentarea ritmica a temei prin aparitia notelor melodice (in saisprezecimi) care leaga pilonii armonici Variatiunea a Ila prezinta doi piloni, unul care prezinta strict tema, iar cel de-al doilea plan intareste armonia temei prin arpegii desfasurate. Variatiunea a Ilka prezinta o augumentare ritmicaprin triolete de saisprezecimi pe acelasi pilon armonic. Dupa variatiunea a lll-a se intra direct in Coda, aceasta fiind ca 0 concluzie a intregii lucrari unde elementele tematice sunt prezentate la pian iar augumentarea ritmica de ta instrumentul solist ajunge la apogeu prin treizecidoimi. Variatia a doua ne prezinta tema piesei intr-o noua combinatie de ritm si legaturi. Apar aici noi formule ritmice mai complexe, conferind lucrarii un grad din ce in ce mai avansat de virtuozitate Salturile dintre registrele acut si grav vor fi realizate pe cat mai mult posibil in contact cu coarda. Variatiunea a treia imbogateste lucrarea aducand noi formule ritmice, triolete si saisprezecimi ingame si arpegii desfasurate care pastreaza tonalitatea de [Link] de arcus pe tot parcursul variatiunii este [Link] spicatto. In Coda contabasul devine instrumentul acompaniator prin bariolajele in treizecidoimi iar pianul va interpreta linia melodica. © semicadenta va preceda ultima aparitie a temei lucrari Concluzie: Coda pune in evidenta posibilitatile tehnice ale instrumentistului, incheind stralucitor aceasta piesa in care tehnica si expresivitatea se impletesc intr-un mod firesc.PAUL HINDEMITH Muzician complex: interpret, compozitor, dirijor, profesor. S-a nasout in anul 1895 la Hanau. Paul Hindemith reface legatura cu traditia germana contrapunetica transmisa de Brahms si Reger, ce apare ca o reactie fata de drama wagneriana in 1915 infiinteaza cvartetul "Amar" in cadrul caruia activeaza in calitate de violist. In acelasi an devine directorul muzical al operei din Frankfurt. Din anul 1927 activeaza ca profesor la Hochschule fur Musik din Berlin ‘in anul 1940 pleaca in SUA si devine profesor la Yale University din Conneticut iar intre anii 1949 - 1950 la Harvard. Se intoarce in Elvetia in 1953 pentru a se inspira din muzica Evului Mediu si al Renasterii ( adapteaza unele lucrari de Machault si Gabrieli ). Paul Hindemith a compus un numar mare de lucrari abordand diverse genuri muzicale. A scris 120 de lieduri si coruri, peste 50 de sonate pentru toate instrumentele dintre care cele mai reprezentative sunt sonata in mi pentru vioara si pian, sonata in do pentru viola si pian, sonata pentru violoncel si pian, sonata pentru contrabas si pian (1949 ), sonata pentru harpa si pian. Creatia sa pentru muzica de camera cuprinde sapte triouri, sapte cvartete si opt lucrari pentru diferite ansambluri mai mici. Concerte: concert pentru violoncel si orchestra, concert pentru orchestra op. 38, concert pentru pian, alamuri si harpe op. 49, concert pentru vioara si orchestra, concert pentru clarinet si orchestra, concert pentru trompeta, fagot si orchestra de coarde, concert pentru orga si orchestra. Simfonii: Simfonia "Mathis der Mahler", Simfonia in E, Simfonia in B, Simfonia "Armonia der Welt”, Simfonia "Serena", Simfonia "Pittsburg", Lustige Simfonietta, Suita de dansuri franceze. Paul Hindemith a scris noua opere si patru balete: "Morder”, "Ucigasul”, "Nusch - nuschi", "Sfanta ‘Susana’, "Noutati zilnice”, "Lunga cina din seara de Craciun’. A creat si o serie de lucrari vocal -simfonice, iar pentru copii: "Cursul pentru cntat impreuna la mai multe instrumente", patru caiete de melodii simple si o miniopera: "Noi cladim un oras". Paul Hindemith a incercat, dupa revolutia limbajului muzical realizata de Schonberg, 0 reinnoire araporturilor sociologice dintre muzica si public. ANALIZA FORMALA Aceasta sonata este creata in stil neoclasic si are o forma complexa. Partea | - Rondo A B A C AW BOA Si fat Si Mi Si fa Si aala bbib al bel a bt a” A a - masura 1-5 (Site): este o tema cu variatiuni, cu caracter ascendent spre un punct culminant, dupa care urmeaza coborare treptata a1 - masura 6-9 (re-Si): se prefiguleaza puntea. a'- masura 10-12 (Si): pianul preia o varianta scurtata a a-ului initial Puntea - masura 13-19 (Do-fa#t): mers treptat ascendent dupa care urmeaza 0 relaxare. B: b- masura 21-31 (fai): tema apare de doua ori iar contrabasul acompaniaza prin pizzicato. b1 - masura 32-39 (Fa): la contrabas apare o tema mai lirica iar pianul prezinta, prin contrast cu solistul, 0 contramelodie. b- masura 40-45 (fai): revine a-ul iar mersul de pizzicato din b este de data aceasta prezentat in doimi cantate arco. A: a1 - masura 46-50 (Si-re): a-ul este expus o singura data Punte - masura 51-54 (La-Mi): apare o imitatie melodico-ritmica la pian a lui A. C - masura 55-62 (Mi): altemneaza tema in flageolete a contrabasului cu interventile cu caracter de raspuns ale pianulu Masura 63-81: urmeaza un mers de cate doua note legate, Lacontrabas mersul este ascendent iar pianul are un mers descendent cromatic. A a -masura 82-84 (Si): pianul prezinta un B: jn varianta scurtata, b1 - masura 85-96 (fa): acest b1 este augumentat prin folosirea masurilor 7/4, 3/2, 5/4 etc, Textul se rarefiaza prin folosirea doimilor pentru a pregati revenirea a-ului. A a- masura 97-102 (Si): revine tema simplificata in pianissimo. Masura 103-104: partea se incheie prin trei acorduri la contrabas, Partea a ll-a Are forma tripartita A B A La Si La aata bbtb —b2b’ a’ +coda A a- masura 1-12 (La): la contrabas apare o tema ritmica iar pianul acompaniaza prin acorduri pe contratimp. a1 - masura 13-21 (Mi): apare o tema cantabila la contrabas. a’ - masura 22-26 (La): revine a-ul in varianta scurtata Punte - masura 26-28 (La-Si): pasaj in saisprezecimi la pian. B: b - masura 29-37 (Si): tema energica la contrabas in intervale de septima. b1 - masura 38-42 (fa#): contrabasul tine o pedala pe si iar pianul are trei motive suprapuse repetate modulatori. b- masura 43-49 (Si): revenirea temei Punte - masura 50-51 (mib): pianul are mers in saisprezecimi b'- masura 52-68 (sol): la contrabas si pian apare un motiv care se repeta intr-o urcare treptata. b2 - masura 69-75 (Lab-Do#): 0 cobordre treptata cu relaxarea tensiuniib2 are rol de dezvottare. Punte - masura 76-77 (Do#-La) A a! - masura 78-85 (La): tema este fragmentata Coda - masura 86-91: incheiere la pian, Partea a lll-a - Tema cu variatiuni Tema - masura 1-13 (si): are o forma tripartita: A (masura 1-6), B (masura 7-10), A (masura 11-13) Contrabasul are o tema linistita si cantabila, modulanta si expresiva. Pianul acompaniaza cu acorduri intr-un ritm punctat. Variatiunea | (masura 14-26): un dialog prin imitatie intre pian si contrabas. Variatiunia a Il-a (masura 27-39): apartine pianului cu mici interventii la contrabas. Variatiunea a Ill-a (masura 40-52): apare o tema la contrabas acompaniata generos de pian Vari junea a IV-a (masura 53-65): este de caracter. Variatiunea a V-a (masura 66-75): reprezinta punctul culminant al partii, Are forma libera in care apar ritmuri punctate si o armonie bogata. Tema la contrabas este in dialog complementar cu pianul Variatiunea a Vl-a (masura 76-88): tema din masurile 11-13 este prezentata de pian iar contrabasul are mers punctat. Punte - masura 89-91 (Si-si) Recitativ (masura 92-106): apar acorduri arpegiate la pian si apoi la contrabas. Pianul expune un motiv descendent care este preluat pe urma de contrabas Punte (masura 105-106): reprezinta tema din recitativ care apare tntr-o maniera liberaPartea alV-a Este un lied tripar A B A Si sol Si aata’ b ata’ A a - masura 107 - 110 (Si): tema exprima simplitate si optimism si aduce prospetime dupa partea precedenta, Aceasta parte este o concluzie a intregii lucrari iar tema are unele asemanari cu cea de la inceputul sonatei Punte - masura 111 - 112 a1 -masura 113 - 116 (fa#): tema cantabila in legato a'- masura 117 120 (Si): tema este prezentata de pian B: b- masura 121 - 125 (sol): tema cu mers dinamic ascendent a a1 - masura 126 - 129 (la#): melodia estepreluata de pian in masura 113 - 116, dupa expunerea ei de catre contrabas. a! - masura 130 - 135 (Si) La aceasta revenire a A-ului, temele sunt inversate fata de A-ul initial Piesa se incheie cu o cadenta finala (masura 136 - 138) ANALIZA STILISTICA Aceasta lucrare este colorata modern, echilibrata si patrunsa de limpezime, Muzica este cantabila si armonioasa, ceea ce demonstreaza dorinsa compozitorului de apropiere de stilul bachian. Melodia abunda in salturi de sunete si progresii iar armonia constituie un element de robustete Sonata prezinta diferite stari de spirit si este bogat colorata. Interpretul dispune de o gama larga de nuante, crescendouri si decrescendouri, accente, flageolete, ceea ce presupune o buna stapanire a arcusului Caracterul primei partieste modulant, linistit si echilibrat, iar masurilealternante si pizzicatourile dau un plus de frumusete. Agogica este predominata de doimi si patrimi De asemenea, interpretarea este imbogatita de unele triluri si de glissando. in partea intai predomina un vibrato larg si trebuie céntat pe o portiune cat mai mare de arcus pentru a avea un sunet bogat in armonice. Partea a doua prezinta niste teme suple, intr-un ritm punctat si energic. Aceasta parte prezinta 0 alternanta a masurilor binare cu cele temare iar agogica consta in duratede saisprezecimi si optimi bine conturate si aerisite pentu a sublinia caracterul dansant. Vibratoul va fi interpretat in functie de durata notelor, mai larg pe doimi si mai strans in pasajele de optimi in partea a treia temele sunt diferite in functie de variatiuni. Predomina temele linistite, cantabile simodulante. Este folosit un acompaniament bogat, densitate armonica mare si ritm punctat. jin aceasta parte predomina nuantele de forte si duratele de saisprezecimi si treizecidoimi. Intervin pizzicatele, care vor fi cantate arpegiat, in crescendo si accelerando, Ultima parte (liedul) prezinta o atmosfera destinsa ce exprima simplitate si optimism. Dinamica este la fel de bogata, cu un vibrato larg si se va folosi o portiune ct mai mare a arcusului Interpretarea corecta a caracterului modern al piesei reprezinta principala problema a acestei sonate, CAPITOLUL II MUZICA DE CAMERA GIOVANNI BOTTESINI-PASSIONE AMOROSE Introducere - Andante Forma tripartita simpla ABA A-masura 9-22 B - masura 23 - 31 A- masura 32 - 44 Urmeaza 0 concluzie cu elemente din introducere intre masurile 45 - 52 Partea | - Allegro Forma de sonta - expozitia masura 1 - 35 Masura 1 - 2 fraza introductiva Motiv 1 masura 3 - 4 Tema 1 F2 - motiv doua masuri § - 6 apoi urmeaza un motiv, masura 7 - 8 F3 Mi major masura 9 - 12 F4 masura 13 - 16 Tema || F5 masura 17 - 20 F6 masura 22 - 24 - dezvoltare prin secventa F7 masura 25 - 28 F8 masura 29 - 32 F9 masura 33 - 36 Dezvoltare masura 37 - 67 F10 masura 37 - 40 Tema noua (are unele asemanari cu T II) si este in la minor F11 motiv masura 41 - 42 Motiv 5 masura 43 - 44 Motiv 6 masura 45 - 46 F12 masura 47 - 49F13 masura 50 - 53 F14 masura 54 - 59 F15 masura 60 - 63 F16 masura 64 - 66 Repriza in Sol major masurile 67 - 87 Partea all-a - Andante Forma de sonata Expozitia - masurile 1 - 19 in Mi major Dezvoltarea - masurile 20 - 34 in Si major Repriya - masurile 36 - 56 in Mi major Partea a Ill-a - tema cu variatiuni Introducere - masurile 1- 5 Tema - masurile 6 - 22 Variatiunea 1 este o variatiune de character - masurile - 23 - 40 Variatiunea 2 este o variatiune ornamentala in La major - masurile 41 - 53 Variatiunea 3 este tot o variatiune ornamentala - masurile 54 - 74 Coda - masurile 62 - 74 Passione Amorose este o lucrare scrisa initial pentru violoncel, contrabass si pian, dar in aceastaversiune este adaptata pentru 4 contrabasi Pe parcursul celor 3 parti foloseste nuante de la pp la ff, crescendouri si decrescendouri de fraza, tenutto-uri si staccato. Din punct de vedere ritmic foloseste formule ritmice compleze, diviziuni normale si formule ritmice trnare si legato de prelungire, introducere - Andante, Aceasta parte ezprima tristete si melancolie desfasurandin cadrul musical un dialog intre contrabasul 1 si 2. Se acumuleaza nuantepana la ff , moment in care cei doi contabasi jung la punctual culminant. Partea | - Allegro In aceasta parte intainin p, f, diminuendo,ezpresivo si cantabile ce ezprima agitatia si nelinistea. Din punct de vedere ritmic foloseste diviziuni normale dar si diviziuni exceptionale ale ritmului binar, formule ritmice in cadrul carora este folosit punctual si legato-ul de prelungire, Trilulcu accent din aceasta parte este folosit pentru a da energie si virtuozitate. Partea a ll-a - Andante In aceasta parte contrabasul 2 are caracter liric iar contrabasul 1 caracter dominant. Pare a fi o poveste de dragoste in care rand pe rand isi spun punctual de vedere, si reusesc sa se completeze unulpe celalalt, insa spre sfarsit merg impreuna dar au caractere diferite Partea a Ill-a - Allegretto in aceasta parte se continua caracterele solistilor avute in partea a doua, insa dansant, cu bucurie si virtuozitate. Dinamica muzicala este realizata prin nuante de piano, forte, legatouri de expresie si staccato. Ritmul are diviziuni normale si exceptionale in masura de doua patrimi. Diferentelecaracterelor se fac prin ritm melodic si inaltimea vocilor JOHANN SEBASTIAN BACH - ARIA DIN SUITA A III-A. J.S Bach a compus 4 suite pentru orchestra si 6 concerte [Link] de fata, aria, este o parte componenta a suite numarul 3 pentru orchestra. Este 0 lucrare foarte cunoscuta, si este cantata si ca piesa independenta de majoritatea instrumentelor. Este scrisa dupa tiparul partilor din suita preclasica. Forma este bipartita (AB) [Link] incepe in Re major si se termina pe dominanta, La major. B-ul Incepe in tonalitatea dominantei si se termina pe tonica, Re major. Tratarea vocilor este polifonica dar se detaseaza vocea care expune aria propriu zisa Tempo-ul este Lento, iar metrul este binar. De remarcat este vocea a 4-a care are un mers in optimi pizzicate, care ne aminteste de basul continuu. Acest mers i! mai intainim in tucrarile pentru orga si ansamblurile corale cu clavecin. DANSURI VENETIENE Este o lucrare scrisa de un compozitor anonim din secolul al XVI-lea, Este 0 suita de dansuri de curte in metrul binar si ternar cu caracter polifonic. Exmplul al caracterului polifonic este dansul numarul 2. Numarul 1 - Le forze d'Hercole Are un caracter cantabil, mai putin dansant, metrul este binar iar tempo-ul Alla breve. Tonalitatea este do minor. Forma este bipartita simpla (AB) Acul este fomat dintr-o perioada de doua fraze. Prima fraza se termina pe dominanta iar a doua pe tonica B-ul are acelasi material tematic si aceeapsi structura. Numarul 2 - Buratto si Numarul 3 - La gambetta Aceste doua dansuri se cdnta impreuna. Numarul 2 este un dans in masura ternara, cu caracter pronuntat polifonic, foarte vioi, Numarul 2 impreuna cu numarul 3 au o forma tripartita simpla (ABA). Numarul 2 este in tonalitatea Sib major iar numarul 3 este in tonalitatea Fa major. ‘[Link] este 0 perioada formata din doua fraze. Prima se termina pe dominanta iar a doua pe tonica B-ul este format dintr-o perioada compusa din trei fraze si termina in tonalitatea Fa major. Acul revine identic. Numarul 3 este tot in metrul ternar dar are un caracter mai liric fata de numarul 2 care este un dans vioi. Numarul 4 - L'agricola Are o forma tripartita simpla A-ul este format dintr-o perioada cu doua fraze la fel ca si B-ul. Este in tonalitatea sol minor dar in ultima masura este Sol major. Are caracter vioi iar metrul este binar.Numarul 5 - La Manfrolina Este in tonalitatea re minor, metrul este temar, caracter vioi, dansant iar vocile sunt tratate polifonic Numarul 6 - La traditora Este scris in tonalitatea re minor si are forma tripartita simpla (ABA). Metrul este ternar. [Link] este format dintr-o perioada de doua fraze si se termina in Re major. B-ul este format la fel ca si A-ul dintr-o perioada de doua fraze A-ul se repeta indentic Fiind ultimul dans are un caracter vioi si dinamic. ESPANA CANI Piesa este o adaptare pentru 4 contrabasi si are caracterul unei suite de dansuri populare spaniole. Este aranjata de Ruben Giorgis. Incepe cu 0 introducere, in care formula ritmica este executata In maniera “arco con legno”, care sugereaza sonoritatea castanietelor, foarte des intalnite in muzica spaniola. Intalnim combinatii de formule binare si ternare cu valori de saisprezecimi Posibilitatile tehnice ale instrumentistului sunt puse in valoare prin folosirea intrgului registru, a diferitelor maniere, valorific&nd posibilitatile timbrale ale contrabasului, Manierele intalnite in aceasta lucare sunt: arco, arco con legno, pizzicato si flageolete, Rand pe rand fiecare contrabas va avea o expunere solistica, cu teme diferite, ceilalti acompaniind in diferite feluri BIBLIOGRAFIE Barbulescu Valentin - Dictionar de instrumente muzicale Editura Muzicala a Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, Bucuresti, 1992