DAFIN SAU LAUR ( Laurus Nobilis )

Este un arbust sau arbore de climat subtropical, originar din bazinul mediteraneean, unde este intalnit
atat in stare spontana cat si cultivat. A fost una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru
mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifica puterile
psihice. Frunzele de dafin, consumate n cantiti mari, induc stri de trans i tulburri mentale.
Carol cel Mare recomanda ca frunzele de laur s fie folosite drept medicamente i condimente. Muli
specialiti n ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprieti energizante pentru stomac i rinichi. Mai
mult dect att, frunza de dafin era considerat un medicament contra ciumei.
Se fceau talismane cu frunze care aveau puterea s ndeprteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile
religioase n special la romani.
Cu frunze verzi mai tot timpul anului, creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime.
Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3
ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.
Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un
fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri
eterice si substante grase.
Frunzele si fructele contin ulei volatil bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol),
mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic
(costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente.
In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante,
antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.
Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intr n componen a multor unguente, n special cele utilizate
pentru calmarea diferitelor manifestri ale durerii. Proprietile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt
cunoscute mai ales n tratarea reumatismului cronic, afeciunilor nervoase i afec iunilor orale.

PROPRIETATI
Foile de dafin snt indicate n formele incipiente de bronit, laringit, grip i astm. Scoarta si foile se
prepara sub form de loiuni, pentru vindecarea arsurilor, rnilor i tieturilor. Dafinul are capacitatea de a
apra organismul i de a aciona mpotriva oricrui pericol extern. Indienii fumeaz coaja dafinului pentru
a obine o stare de calm. Prafurile din scoar, frunze i fruct se inhaleaza pentru a cura plmnii i

sinusurile.
Cu foile i boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rnile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele,
bine pisate i muiate n rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu baleg de oaie, se puneau n
legturi contra durerilor la picioare. Pentru ca indeprteaz insectele duntoare, se cultiva n mijlocul
grdinii.
Folosit intern - pentru boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica,
anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme sub forma de
infuzie, decoct.
Folosit extern - frunzele si boabele vindeca sau amelioreaza ranile, nevralgiile dentare, infectii ale gurii,
reumatismul. Se foloseste sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.

DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la
macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa).
Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu
puin praf de Scorioar.
Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se
lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat.
Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
Se mai poate nghiti cte 1 linguri ulei de dafin dup fiecare mas, sau se bea ceai cldu cu nghiituri
mici de mai multe ori pe zi, n cantitate mic. Extern se poate aplica ulei cald.
Laringit - se nghite cte 1 linguri de ulei dup fiecare mas, sau se bea ceai cldu cu nghiituri mici
de mai multe ori pe zi, n cantitate mic. Extern se poate aplica ulei cald.

Rceli - ceai cald din frunze n care se va pune suc de lmie stors proaspt i eventual ndulcit cu miere
poliflor dup gust dac nu avei contra indicaii.
Spasme -le calmeaz un ceai slab, sau extern aplicat compres cu ceai cald, sau chiar intern se va lua
ulei cte 1 linguri de ulei la nevoie.
Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de
minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de
eliminare fiind foarte prompt.
Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de
o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara.
Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuioare. Se
pot consuma 2-3 cni pe zi.

Anorexie - se face o infuzie mai slab i se consum cu 15 minute naintea meselor pentru stimularea
poftei de mncare, utilizat chiar i pentru copii.
Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutnd la calmarea nervoas. Mai
eficient este dac se pune n acest ceai i 1 linguri de Talpa gtei.
Fermentaii digestive - un ceai decoct ajut s dispar aceast afeciune neplcut. Se pot consuma 3
cni pe zi, cte una dup fiecare mas pn la reglarea digestiv i dispariia fermentaiilor. Se poate
folosi de asemenea la acest ceai i cteva cuioare care sunt un foarte bun calmant stomacal i
intestinal.
Gastralgii - decoct din frunze de dafin n care se va pune si 1 lingurita decuioare, sau se poate lua
intern cte 1 linguri de ulei de dafin n cazul durerilor.
Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin
n 500 ml de ap i se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, mpreun cu frunzele, se toarn ntr-un
termos, unde se las 2 ore, dup care se mparte n 3 porii egale, care ajung pentru 3 zile. O porie se
consum de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie intern. Dup o sptmn de pauz,
se beau celelalte 2 porii, pe parcursul a 2 zile. n zilele de tratament se respect dieta vegetarian.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.
Gut - extern ulei de dafin care este un bun calmant i intern se poate lua n cur de 30 de zile cte 2
lingurie de ulei. Una dimineaa i una seara, ajutnd la eliminarea din organism a acidului uric.
Infeciile gurii - se ine ulei de dafin n bur i se cltete bine gura cu acest ulei dup fiecare mas,
pn la trecerea afeciunii. Dup aceasta uleiul se arunc, nu se nghite.
Infecii intestinale - se consum dup fiecare mas cte 1 linguri de ulei de dafin ajutnd la
distrugerea germenilor patogeni i la calmarea durerilor.
Intoxicaii - 20-30 frunze se pun la 250 ml ap clocotit. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoar.
Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de
acest preparat s bea toat aceast cantitate de odat.
Otrviri - se bea ulei de dafin cte 1 linguri de 3 ori pe zi i suplimentar se ia crbune medicinal. n
funcie de natura otrvii se va folosi i un antidot specific. - 20-30 frunze se pun la 250 ml ap clocotit.
Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoar. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru
aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat s bea toat aceast cantitate de
odat.

DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN

Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.
Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe [Link] adauga o mana de musetel,o mana de menta si

o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un farf de lingura de bicarbonat de sodiu si se
spala zonele afectate cu varice
Dereglarea circulatiei sanguine - provoaca amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. Se
prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se
lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest
unguent.
Rani care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate i fierte in ulei . Se unge rana de
mai multe ori pe zi.
Nevralgii - se aplic la locul durerii o compres mbibat cu ulei cald de dafin sau se face o compres cu
decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune i cteva cuioare care conin anestezin.
Paralizii - se fac frecii alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz n
care este mult mai eficient.
Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si
adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6
saptamani se strecoara.
Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi
recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.
Reumatism cronic- se folosete sub form de ceai sau alifii, aplicate extern.
Artroza, spondiloza - se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze
macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc.
Se pun la fiert n bainmarie 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.
Transpiraia excesiv la palme i picioare- se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1
litru de ap. Lsai s se rceasc i cnd preparatul este cldu, nmuiai-v tlpile sau palmele pentru
cteva minute. Tratamentul se repet o dat pe zi n special vara.
Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.
Moduri de preparare a frunzelor si fructelor
Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macin cu rnia de cafea i se pun ntr-un litru de ulei de msline.
Se umple sticla foarte bine pn la dop pentru a evita rncezirea. Se las apoi timp de 6 sptmni la
soare. Se agit sticla zilnic de 2-3 ori cu putere. Se poate strecura dup 6 sptmni i se pstreaz n
sticle pline pn la dop la rece. Se poate folosi la: gut(dureri), nevralgii, rceli, reumatism.
Atentie! - Uleiul de dafin se poate folosi numai dup ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se
unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dac apare o pat roie atunci nu este recomandat sa
folosesti acest ulei.

Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se las 24 ore n 200 g untur
proaspt de porc nesrat. Se nclzete apoi pentru a se topi i se strecoar. Cu aceast unguient se
poate unge extern n cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.
Bere din foi de dafin - reteta pentru 10 litri
Ingrediente:
- 100g frunze uscate de dafin sau scoarta de dafin pisate (scoarta se gaseste la magazinele de naturiste)
- 50g hamei
- 1kg zahar brun
- un sfert de cub drojdie de bere.
Se pune la fiert apa in care s-a adaugat dafinul (scoarta sau frunzele uscate). Cand incepe sa fiarba apa
se da la foc potrivit pentru a fierbe constant o ora. Se adauga hameiul.
Dupa o ora se opreste focul si se lasa la racit. Se adauga zaharul brun si se mesteca pana la dizolvarea
acestuia. Zaharul brun va da culoare berii, dar si un gust de caramel, alaturi de aroma de dafin si taria
hameiului. Cand zaharul s-a dizolvat si mustul de bere are temperatura cam de 20 grade C (bautura este
calaie) se strecoara lichidul. Apoi, se adauga drojdia de bere. Se amesteca bine si se pune in sticle (de
preferinta de plastic de 2 litri)
Sticlele, inchise bine se lasa la racoare sa fermenteze o zi-doua. Cand observati ca sticlele sunt tari din
cauza presiunii din interior, puteti sa puneti pe rand cate o sticla la rece pentru consum.
Atentie! Cand desfaceti berea, daca a fermentat prea mult puteti avea experienta unui spumant foarte
agitat. De aceea este recomandat ca deschiderea dopului sa se faca treptat, lasand sa iasa cate putin
dioxidul de carbon.

Efecte adverse ale dafinului - frunzele se folosesc in cantitate mica atat cat este indicat in reteta,
deoarece utilizate in cantitati incorecte pot da senzatie de voma. Exista persoane care nu suporta ( tot din
cauza efectului sau vomitiv ) nici cantitati mici de dafin, in cazul lor mancarea va fi pregatita fara dafin.

Coada-soricelului ( Achillea millefolium )

Denumiri populare - alunele, bradatel, coada-harcelui, coada-hartului, ciuresica, crestatea, cralnic,

cravalnic, gar, garva, iarba-oilor, iarba-stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina.

Coada-soricelului creste in livezi, la marginea padurii, pe marginea drumurilor si atinge o inalime de 80

cm, are frunzele zimate. Emana un miros placut amarui i aromat. Florile sunt albe spre roz, grupate cate
6-8 la varful tulpinei. Planta se culege pe soare, in perioada de inflorire, taind prima treime de la vrf.
Coada soricelului contine: ulei eteric, acizii achileic, formic, auteic, aconitic, ascorbic, folie, probionic,
valerianic, palmitic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic
metilic, flavone, maltoza, zaharoza, glucoza, arabinoza, galactoza, dextine, aminoacizi, proteine, taninuri,
substante anorganice cu elementele chimice fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu, nichel, siliciu si calciu.
Proprietatile terapeutice ale acestei plante se datoreaza uleiului volatil continut, oferandu-i calitati de:
expectorant, calmant gastric, intestinal, al mucoasei anorectale, antiinflamator, dezinfectant,
antispasmodic al cailor biliare, decongestiv hemoroidal, regenerator de tesuturi.
Substantele sunt concentrate in inflorescenta, apoi in frunze, mai putin in tulpina sau radacina. Planta
contine principii antiinflamatoare, calmante, astringente, aseptice. Elimina sau limiteaza procesul
inflamator, distruge microorganismele, provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile si usureaza
cicatrizarea.
Coada soricelului este recomandata ca remediu natural in tratarea si vindecarea: bolilor aparatului urinar,
a constipatiei, cancerului genital, durerilor menstruale, osteoporozei, oboselii, gastritei, gingivitei,
anorexiei, hemoroizilor, lipsei menstruatiei, enterocolitei, durerilor renale, chisturilor ovariene, viermilor
intestinali, mancarimilor vaginale, inflamatiilor ovarelor, starilor de nervozitate.
Coada oricelului are un efect remarcabil asupra formrii globulelor roii la nivelul mduvei osoase.
Ceaiul de coada oricelului este valoros n tratamentul congestiilor cerebrale.
In medicina populara inflorescentele de coada soricelului reprezenta un remediu natural in tratarea
tenurilor uscate, arsurilor, eczemelor zemuinde, plagilor supurate ale tegumentului, ranilor, taieturilor
(comprese cu seva stoarsa din planta), durerile de masea puteau fi remediate cu ajutorul frunzelor de
coada soricelului pisate si usturoi (sub forma de legaturi), tusea se vindeca daca pacientul bea zilnic ceai
din varfurile florale de coada soricelului.
Moduri de preparare ale plantei
Infuzia: 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita sau mai concentrat 3 linguri la 500 ml de apa clocotita.
Alifia: se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada
soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca iar cand face spuma se
da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi. Dupa 24 de ore se incalzeste usor, se
strecoara prin tifon si se introduce intr-un borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Se folosete pentru
tratarea rnilor ce se nchid greu i a varicelor.
Tinctura I: florile culese pe soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat. Se toarna
deasupra alcool de 40 grade sau tuica de fructe si se lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea
unei surse de caldura. Alcoolul trebuie sa acopere bine planta, pentru a nu intra in stare de
descompunere. Din cand in cand se mai agita sticla.

Tinctura II: adaugati o cana de coada-soricelului proaspata la 2 cani cu votca. Lasati lichidul la macerat
timp de doua saptamani inainte de a-l strecura si imbutelia intr-o sticla sterila. Aceasta tinctura este buna
pentru spalarea ranilor si leziunilor.
Vin: 30-50 g planta la 1 litru de vin. Se fierb ingredientele timp de 10 minute. Preparatul se pastreaza
fara a fi strecurat. Se foloseste sub forma de cataplasme, fiind un bun astringent, antiinflamator,
antiseptic, calmant. Recomandat in special in tratamentul degeraturilor.
Bai de sezut: intr-un vas scu 4-5 litri de apa rece se pun 100 grame planta de coada soricelului uscata
sau patru maini duble de planta proaspata. Se lasa la macerat 8-10 ore apoi amestecul se incalzeste si
se adauga in apa pentru baie. Apa trebuie sa acopere nivelul rinichilor. Dupa baie, corpul nu se sterge. Se
imbraca un halat gros pentru baie, se trece la pat si se transpira din abundenta timp de o or.

Coada-soricelului poate deveni mai eficienta in tratarea problemelor de sanatate in amestec cu

alte ingrediente, totul depinde de preparat si de uz
Plante: tataneasa, galbenele, nalba, cretisoara, frunze de urzica vie, musetel
Uleiuri, unturi, grasimi: ulei de masline, ulei de porumb, ulei de floarea soarelui, ulei de sambure de
strugure, untura de porc, lanolina
Alcool: tuica de secara sau de fructe, votka, alcool rafinat 38-40%, vin
Produse apicole: miere, ceara de albine

COADA-SORICELULUI PENTRU UZ INTERN

Ceaiul preparat din florile si frunzele de coada soricelului este recomandat pentru: vindecarea
durerilor menstruale, menopauzei, constipatiei, nervozitatii, cistitei, leucoreei, eliminarea viermilor
intestinali, tratarea afectiunilor cavitatii bucale, calmarea tenurilor iritate, inlatura starea de tensiune
readucand calmul.
Pentru instalarea menopauzei, dereglari ale ciclului menstrual se bea ceai de coada-soricelului, cate o
cana pe zi. Infuzia se prepara din doua lingurite cu varf de planta la 500 ml de apa.
Dureri menstruale - se beau 2-3 cani pe zi cu infuzie din flori de coada soricelului cu o saptamana
inainte de venirea ciclului. Frunzele contin o substanta alcaloida care relaxeaza musculatura intregii
regiuni abdominale, regleaza circulatia sangvina si actioneaza ca un antispastic al sistemului vascular.
Menstruatie abundenta - in cazul unei singerari menstruale abundente si care se prelungeste peste
perioada obisnuita, de regula se recomanda o infuzie din flori de coada soricelului. Se face o infuzie din
1-2 lingurite de flori maruntite de coada soricelului la o cana de apa clocotita si se beau pina la 3 cani pe
zi.
Infectii genitale - tinctura de coada-soricelului este foarte benfica in tratarea infectiilor. 30 de picaturi de
tinctura, consumate de 3 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de masa vor face minuni. Poate fi

consumata ca atare, cu miere sau cu suc natural de fructe pentru a evita gustul neplacut.
Afectiuni hepatice - coada-soricelului stimuleaza secretia bilei si are rol depurativ fiind recomandat sa
folositi ceaiul sau tinctura.
Problemele stomacului - in caz de indigestii frecvente sau balonare, luati inainte de masa o lingurita
diluata cu apa de tinctura de coada soricelului.
Ulcer - se fierb doar frunzele de jos ( nu cele care cresc in sus), pana scade apa la jumatate, iar apoi se
ia de trei ori pe zi inainte de mesele principale cate o cana de licoare.
Viermi intestinali - se face o infuzie mai concentrata din 10 grame planta la 100 g apa. Ceaiul se bea
dimineata pe stomacul gol.
Hemoroizi - se recomanda un amestec de coada-soricelului cu frunze de urzica, din care se beau douatrei ceaiuri pe zi. Extern, pentru sangerari se foloseste alifie de coada soricelului. Se infierbinta bine 90 de
grame de unt nesarat sau de untura de porc, se adauga 15 grame de flori de coada-soricelului proaspete
si taiate marunt, 15 grame de frunze de zmeura taiate fin, se amesteca iar cand incepe sa sfaraie se da
deoparte. In ziua urmatoare se incalzeste totul usor, se stoarce printr-o bucata de tifon si se introduce in
borcane uscate, pregatite dinainte. Se pastreaza la frigider.
Tuse, bronsita - ceaiul se prepara prin infuzie din 1-2 linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei
zile.
Hemoragii nazale cauzate in special de schimbarea vremii, primavara pentru curatirea sangelui ceaiul se prepara din doua linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.
Migrene - se beau dou cani de ceai de coada-soricelului pe zi.
Cancer pulmonar - coada-soricelului in combinatie cu radacina de obligeana, macerat la rece.

COADA-SORICLULUI PENTRU UZ EXTERN

Bai de sezut - trateaza in principal bolile specifice femeilor: mancarimi vaginale, afectiuni ale organelor
genitale. Se recomanda in special in inflamatii ale ovarelor, scurgeri vaginale, alte afectiuni ginecologice.
Folositi 100g de planta la doi litri de apa.
Leucoree (poala alba, scurgeri) - pentru prepararea bailor de sezut se lasa 100 g de coada-soricelului
(intreaga planta) peste noapte in apa rece, a doua zi se pune pe foc pana da in clocot si se adauga la apa
de baie. De regula, baile de sezut se asociaza cu ceai de coada-soricelului, cate doua-trei cani pe zi.
Dureri de dinti - aplicati pe dintele dureros un tifon umezit in care ati impachetat o lingurita cu planta
uscata.
Osteoporoza - sunt eficiente baile saptamanale cu infuzie de planta insotite de un tratament intern cu

ceai.
Calcaie crapate -

50 g de coada soricelului maruntita si 50 g de frunze de zmeur, se pun

intr-un vas de sticla, se adaug ulei de in, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se
fac aplicatii in fiecare seara.
Acnee, boli de piele - se fac comprese cu infuzie concentrata de planta iar intern, o cana de ceai pe zi.
Pentru tenurile uscate se recomanda ca dupa comprese sa se unga pielea cu alifie de coada soricelului in
amestec cu galbenele sau tataneasa.
Herpes, Zona zoster - 1 linguri de flori mrunite se pune la 250 ml ap clocotit. Se acoper pentru 15
minute apoi se strecoar. Se fac tamponri de mai multe ori pe zi. Intern se folosete mai mult pentru
efectul de dezintoxicare al organismului i pentru efectul antibiotic. Se consuma 2-3 cni pe zi.
Inflamatia pielii insotita de puroi - comprese cu infuzie de coada-soricelului (doua linguri de planta la o
jumatate de litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat o ora, apoi se strecoara).
Vindecarea ranilor - se presara pe rana pulbere de coada-soricelului sau se aplica pe piele comprese cu
tinctura. In caz de arsuri, aplicati uleiul de coada-soricelului pe zona afectata. Baile sau compresele
repetate cu infuzie te scapa de excesul de transpiratie si iti pastreaza pielea sanatoasa.

GALBENELE (Calendula officinalis)

Denumiri populare - boance, calce, calinica, cldrua, cilimica, coconie, crie, fetica, filimica, floare
galben, flori oseneti, glbenare, glbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulia, roioara,
ruculie, salomie, sinilii, stincuta, ttiai, vizdoage.
Raspandire - o putem intalni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor
ferate si pe langa garduri.
Perioada de vegetatie - planta anuala care infloreste din luna mai pana in septembrie.
Recoltare - se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 34 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.
Proprietati - cicatrizant intern, vermifug, calmarea durerilor menstruale, coleretic, antispastic,
antiinflamator, antiseptic, antimicotic, antiviral, antitumoral.
Uz intern - gastrite, adjuvant in ulcer gastric si duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase,

inflamatii ale colonului, hemoroizi, boli de ficat, dismenoree, tulburari menstruale.

- se face infuzie din 2 lingurite floare uscata la 250 ml apa clocotita. Se lasa acoperit 15 - 20 minute dupa
care se filtreaza. Se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de
masa.
- infuzia preparata dintr-o lingura de plante uscate la 500 g apa, bauta treptat in serii de cate 15 zile, cu
pauze, se foloseste in tratamentul adjuvant al cancerului, mai ales in amestec egal cu coada calului si al
unor boli autoimune. In compozitia chimica a galbenelelor distingem si sarurile de mangan care, alaturi de
substantele carotenoide, dau caracterul antitumoral al galbenelelor.
- tinctura obtinuta din 20 g flori proaspat culese, taiate marunt si puse in 100 g alcool de 70 grade. Se tine
la loc calduros timp de 3 - 4 saptamani dupa care se strecoara si se pune in sticle mici inchise la culoare.
Se iau intre 10 - 20 picaturi pe zi.
Uz extern - leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni
ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza, intepaturi de insecte,
ingrijirea pielii.
- se aplica comprese in cazul ranilor, arsurilor, ulceratiilor, tenurilor foarte uscate, leucoreei si bolilor de
ochi. Se face o solutie din 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita.
- se fac bai de sezut din 30 g de flori lasate la macerat in apa rece 24 ore. Maceratul se fierbe timp de 10
minute apoi se adauga in apa din cada sau intr-un lighean mai mare ( cat sa ne acopere soldurile ). Baile
de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi, dimineata si seara, timp de 12 zile.
- se foloseste sucul portocaliu care curge in momentul cand rupem planta. Negii unsi de cateva ori pe zi
cu sucul vor disparea, la fel semnele din nastere sau petele de batranete.
- planta intreaga proaspat culeasa, se pune in blender si se mixeaza pana la omogenizare. Ajuta
impotriva cancerului de piele, a petelor de batranete.
- unguentul de galbenele se obtine din 3 - 4 g de suc proaspat stors din flori cu 30 g de unt proaspat
nesarat sau grasime de porc topita. Se foloseste in rani, arsuri, degeraturi si psoriazis.
- pasta de galbenele se obtine din 5 g de tinctura cu 10 g oxid de zinc, 10 g de lanolina si 10 g vaselina
care se pun la bain-marie. Se lasa pe foc amestecand in continuare pana pasta devine omogena. Se
foloseste in impetigo, eczeme.

Ghimbir - ginger sau catina de rau

Se foloseste in diferite preparate cosmetice ca: unguente si creme, sampoane, geluri de dus, sapunuri,
cat si in aromoterapie, relaxare. Preparatele cosmetice din ghimbir te ajuta sa ai o piele fina si catifelata
iar o baie cu siguranta te va relaxa.
Are in componenta sa vallinoide (gingeroli si paradoli) avand un rol benefic in prevenirea cancerului de
piele.
Cu cei o suta de constituenti, planta a devenit un fel de panaceu cosmetic, stimuland si revitaliziand
celulele. Fiind bogata in magneziu, fosfor si acizi aminati, rizomul de ghimbir este omniprezent in formule
revitalizante ale cremelor de fata.
Combate stresul - imediat ce ating pielea, moleculele aromatice de ghimbir sunt trimise direct creierului,
gratie receptorilor senzoriali situati in cavitatea nazala. Radacina incalzeste meridianele de acupunctura.
Astfel, pentru a ne relaxa, pentru a ne detensiona, putem folosi puterea uleiurilor esentiale din rizom in
deodorante, creme si lotiuni hidratante pentru frictionarea zonelor unde se acumuleaza tensiuni negative
tiampla, ceafa, incheieturi.
Infrumuseteaza parul si este se utilizeaza in tratamentul alopeciilor (cheliilor) - stimuleaza in mod
deosebit meridianul plamanului, aflat in relatia cu pielea si cu parul. Se aplica pe locurile unde dorim
cresterea parului sub forma de rondele proaspete. Lotiunea cu ghimbir este buna pentru tonificarea si
revitalizarea parului.
Sensibilitate la frig - se fac frectii energice cu tinctura de ghimbir timp de citeva minute, dupa care se
aplica un unguent.
Reumatism, poliatrita reumatoida - se toarna peste pudra de ghimbir ulei vegetal. Se amesteca bine si
se lasa la macerat timp de 3-4 saptamani dupa care se strecoara printr-un servet de bumbac. Compozitia
se incalzeste pe foc la bain-marie apoi se adauga ceara de albine pura. Se ung locurile dureroase prin
masaj usor de cate ori este nevoie.
Intretinerea pielii - fiind bogat in vitamina E, ghimbirul hraneste si intretine pielea tanara. Se spala zilnic
pielea cu sapun natural de ghimbir. Ghimbirul are un usor efect de incalzire a pielii, intensifica circulatia
sangvina, combate celulita si varicele, accelerand eliminarea toxinelor.
Curatarea pielii, scrub - o bucata de ghimbir se marunteste bine in blender pana devine o pasta, dupa
care se ia si se amesteca cu sare de mare sau cu zahar brun. Acest scrub se apoate folosi o data pe

saptamana sau cand doriti sa aveti o piele moale si catifelata. Se maseaza usor cu miscari circulare, pe
pielea uscata inainte de baie. Nu se folseste pe fata!
Migrena - se pun la fiert 375 ml (1= cana) apa; dupa ce da inclocot, se adauga 10 g ghimbir proaspat,
taiat feliute si 2 linguritede zahar brun, continuand fierberea pe foc mic inca 10 minute. Se bea ceaiul
fierbinte, de trei ori pe zi, pana la disparitia crizelor de migrena.
Elixir afrodisiac - se bea ceai de ghimbir sau 3-4 gr radacina maruntita de ghimbir amestecate cu o
lingura de miere. Relaxeaza simturile.
Ceai de ghimbir - la un litru de apa se pune 50 g radacina pisata. Se fierbe amestecul timp de 10 minute,
apoi se strecoara si se beau cate 3 cescute zilnic timp de 10 zile, dupa care se face o pauza. Se reia cura
dupa 2 saptamani.

Hibiscus - sau trandafir chinezesc

Se poate folosi in sampoane, unguente si creme, masti cosmetice, tonice capilare, cataplasme, ulei de
masaj terapeutic, aromoterapie.
Afeciuni ale pielii n general, adjuvant n cancerul de piele, rni, zgrieturi, ulceraii- splturi i
comprese cu infuzie combinat abcese la nivelul pielii. Se pun cataplasme pe locurile afectate.
Protector al pieleii impotriva radiatiilor ultraviolete, piele cu aspect mbtrnit, piele ridat, ofilit,
uscciune excesiv a pielii - se fac bi cu adaos de infuzie combinat.
Imbatranire cutanata, hidratare - se foloseste ulei esential, care se aplica direct pe piele.
Mtrea, cderea prului (alopecie) - prul se va spla periodic (de 2 ori pe sptmn) cu infuzie
[Link]. Se fac si bi complete cu macerat concentrat din hibiscus.
Masca de par - se obtine prin uscarea petalelor si amestecarea lor cu apa, se lasa la macerat 4- 6 ore
apoi se strecoara. Masca astfel obtinuta este utila pentru a lupta impotriva albirii premature a parului,
pentru limitarea matretii, dar si pentru hranirea scalpului.
Abcese la nivelul pielii - cataplasme pe locurile afectate.
Scabie - bai complete cu macerat concentrat din hibiscus.

Maceratul la rece 2 lingurie de pulbere obtinuta prin macinarea plantei se pun intr-o cana - 250 ml. de

apa de izvor sau plata si se lasa la macerat aproximativ 8 ore, dupa care maceratul se filtreaza si se
aplica pe piele.
Ulei de hibiscus - un pumn de floare maruntita sau pulbere peste care se toarna ulei vegetal. Se lasa la
soare 3-4 saptamani agitandu-se sticla zilnic, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticlute mici de
culoare inchisa.
Extract alcoolic - 100 grame de floare maruntita sau pulbere peste care se toarna alcool de 40 grade.
Se strecoara dupa 2-3 saptamani si se pastreaza in sticle inchise la culoare.

Hamei - denumit popular camalu, himel, mlug sau tofolean

De la hamei se folosesc florile femele, care au forma unor mici conuri de culoare verde, cu un miros
specific, usor amarui, dat de uleiurile volatile pe care le contin.
Hameiul este indicat pentru tratamentul acneei si seboreei tenului, alopecie ( caderea parului ), guta,
abcese reci, cancere externe.
Actioneaza ca sedativ nervos major, diuretic cu eliminarea de acid uric, anafrodiziac, calmant al durerilor
menstruale, astringent, activeaza circulatia sanguina, antitrichomonazic.
Compozitie chimica - conurile de hamei contin substante rezinoase amare (5-30%), in special acizi alfaamari, taninuri condensate polifenolice, ulei esential pana la 1%, flavonoide, amino-acizi, substante
estrogene, grasimi, saruri minerale etc.

Cosmetica, acnee - infuzie din 1 lingura de conuri la 100 ml apa, se aplica comprese de cate ori este
nevoie.
Ingrijirea, intretinerea si infrumusetarea pielii - pentru ingrijirea pielii iarna, se recomanda ca imediat
dupa baie sa se faca un masaj cu ulei de hamei, pe toate zonele expuse la frig si unde apare tendinta de
uscare. Uleiul protejeaza pielea de crapaturile si asprirea care apar la frig, o catifeleaza si ii pastreaza
tonusul si elasticitatea.
Seboree, alopecie - infuzie din 100 g conuri uscate la 100 ml ap n clocot, aplicat sub form de
comprese pe scalp. Se poate folosi si pe fata impotriva tenului gras acneic. Contra caderii parului, se
clateste parul dupa spalarea pe cap cu sampon, cu extractul pentru baie din hamei.
Trichomonoza vaginala - se fac spalaturi vaginale cu infuzie concentrata, 2 lingurite la 100 ml apa.
Tratarea blenoragiei - din florile si frunzele plantei se fac cataplasme impotriva durerilor.

Spalaturi vaginale contra durerilor - se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de planta la 100 ml
apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta.
Insomnie - conuri tinute intr-un saculet de tifon in dreptul narilor pentru a adormi mai repede.
Nevrozele, excitatiile sexuale anormale, insomniile rebele - se face o perna din conuri de hamei sau
flori de hamei adunate toamna se pun sub saltelele.

PREPARATE PE BAZA DE HAMEI

Tinctura din conuri de hamei - 10 g conuri n 100 ml alcool alimentar de 90, se las la macerat timp de
7 zile, se strecoar si se toarna in sticlute mici inchise la culoare.
- 20 de linguri de pulbere si 500 ml de alcool de 50 de grade. Cele doua componente se amesteca si se
lasa la macerat intr-un borcan bine inchis, intr-ul loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa macerare,
se filtreaza si se pastreaza in sticlute inchise la culoare.
Uleiul de hamei - se prepara din 15 linguri de pulbere si 500 ml de ulei de floarea soarelui sau de
masline. Cele doua componente se amesteca si se lasa la macerat timp de doua saptamani. Dupa
macerare, amestecul se filtreaza si se depoziteaza in sticle inchise la culoare. Uleiul de hamei este pentru
uz extern, folosit pentru combaterea nevralgiilor, a durerilor de cap sau pentru intretinerea si
infrumusetarea pielii.
Infuzie din conuri de hamei - 10 g conuri la 100 ml ap clocotit, care se infuzeaz timp de 10-15
minute, se strecoar i se fac splturi vaginale pentru combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis.
Infuzia combinata de hamei - se prepara astfel: In 500 ml de apa se adauga doua-trei linguri de hamei
maruntit si se lasa la macerat in jut de 8-10 ore, iar apoi amestecul se filtreaza. Planta rezultata din filtrare
se pune la fiert in 500 ml de apa pentru cinci minute. Dupa cele cinci minute, se lasa sa se raceasca iar
apoi se filtreaza. Cele doua lichide rezultate din filtrari se amesteca si astfel se obtine infuzia de hamei.
Perna din conuri de hamei - intr-o fata de perna se pun conuri de hamei, dupa care aceasta se va
aseza seara, langa nasul pacientului.
Pulberea de hamei - se prepara prin macinarea florilor de hamei. Dupa macinare aceste se pot pastra
maxim doua saptamani (in sticle inchise ermetic) datorita uleiului volatil care se evapora repede. Se
administreaza cate o lingurita rasa de trei-patru ori pe zi, inainte de masa.
Baia terapeutica - se fac bai partiale cu un extract de hamei, obtinut astfel: 6 linguri de conulete se pun
la macerat in 2 litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa-amiaza).
Preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti
2 litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se
combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), obtinandu-se aproximativ 4 litri de preparat,
care se folosesc pentru bai.

Luminita Noptii ( Oenothera biennis ) - partea I

Luminita noptii galbena

Denumiri populare: Luminita noptii, Luminita de seara, Luminita de noapte, Primula de seara
In farmacii gasim uleiul extras din semintele acestei plante sub forma de capsule cu denumirea Evening
Primrose sau Enotera.
Planta apartine genului Oenothera, care cuprinde aproximativ 125 de specii dintre care Oenothera
biensis, Oenothera caespitosa, Oenothera deltoides. Cercetari recente au aratat ca mai multe specii de
Oenothera au un continut ridicat de acid gama-linolenic dar principala specie care se cultiva este
Oenothera biennis.
Raspandita in America de Nord si Canada a fost adusa in Europa de mai bine de doua sute de ani.
Azi se cultiva in Anglia si in alte tari europene, pentru seminte din care, prin presare la rece, se obtine un
ulei cu o compozitie deosebit de valoroasa, cu multiple calitati.

Luminita noptii rosie

Luminita Noptii este o planta bienala, cu flori galbene, albe, roz, mai rar rosii, de 2,5-5 cm diametru, sunt
solitare, cu patru petale, care infloresc din iunie pana octombrie, numai la lasarea serii.
Sunt in general hermafrodite si infloresc ca un spic din mai pana in iulie.
Cu cat este mai intuneric afara, cu atat floarea iese mai mult in evidenta, stralucind mai puternic.
Dimineata, florile se ofilesc, urmand ca la apus sa infloreasca alte serii de flori.

Sunt dotate cu un "ghid de nectar" luminos, invizibil la lumina zilei, dar vizibil la lumina ultravioleta care
ajuta polenizatorii sa o gaseasca.
Una din caracteristicile florilor este stigmatul cu patru ramificatii in forma de X. Polenizarea o face
Lepidoptera (molia) si albina. Fructul este o capsula tetraloculara de 2-4 cm lungime si 4-6 mm grosime,
care contine numeroase seminte. Semintele se coc la sfarsitul verii sau toamna.

Luminita noptii alba

Radacinile tinere pot fi consumate ca leguma (are gust piperat), iar lastarii pot fi folositi la salata. Toata
planta poate fi folosita la prepararea unei infuzii cu proprietati astringente si sedative, cu efecte pozitive in
astm, afectiuni gastro-intestinale si calmant in tuse convulsiva.
Planta a fost introdusa oficial in Europa in 1614 si s-a raspandit cu rapiditate, fiind denumita "regele
leacurilor" tocmai datorita acestor puteri vindecatoare.
Indienii americani o utilizau in tratamentul bolilor dermatologice, al plagilor, al astmului si al virozelor.
Cunoscuta in Anglia inca din secolul al XVII-lea, primeste ulterior denumirea de leacul bun la toate.
Semintele mature contin 7-10% acid gamma-linolenic, un rar acid gras esential folosit in industria
farmaceutica.
Acest ulei ajuta in combaterea sindromului pre-menstrual si este benefic pentru ten.
Uleiul de primula de seara este unul din rarele uleiuri ce contin acidul gamma linoleic, care are
proprietatea de a reconstrui membrana celulara.
Bogat in vitamina E, uleiul de primula de seara protejeaza pielea de factorii externi, tonifiaza si reda
stralucirea si frumusetea parului si a unghiilor. Uleiul mai contine: potasiu, magneziu si acizi grasi esentiali
(acid alfa-linoleic si acid gamma-linolenic).
Secretul terapeutic al uleiului de Luminita Noptii consta in continutul sau important de acid gammalinolenic (GLA), acid gras nesaturat din familia omega-6, foarte important in asigurarea productiei de
eicosanoizi, clasa de substante cu actiune asemanatoare hormonilor, ce include si prostaglandinele si
care regleaza o serie de functii somatice.

Luminita Noptii ( Oenothera biennis ) - partea II

Luminita noptii rosie

ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ INTERN

Glanda tiroida - GLA contribuie la buna functionare a glandei tiroide (hipertiroidie, hipotiroidie, boala
tiroidiana autoimuna), glanda care controleaza functiile multor organe si sisteme din organism si care
printre altele este responsabila si de metabolismul calciului.
Ficat - Acidul gamma-linolenic intra in componenta peretilor hepatocitelor, are actiune antioxidanta, de
neutralizare a radicalilor liberi, intretine procesele fiziologice normale ale ficatului si vezicii biliare,
preintampina acumularea de grasimi in celulele hepatice si ajuta la descompunerea si eliminarea lor
(hepatita, ciroza hepatica, dischinezie biliara, steatoza hepatica).
Regleaza insulina - Acest ulei este util bolnavilor de diabet pentru ca previne si trateaza complicatiile
acestei boli. Una dintre complicatii este neuropatia diabetica, iar in acest caz uleiul de primula reduce
simptomele de parestezie, durere sau arsura asociate afectiunii.
Osteoporoza - Persoanele care au niveluri scazute de acizi grasi esentiali in sange sunt mai susceptibile
de a pierde masa osoasa decat cele cu niveluri normale. Intr-un studiu la femei peste 65 de ani, cu
osteoporoza, cele care au luat produse naturiste cu GLA (in combinatie cu ulei de peste si calciu) au avut
pierdere osoasa mai scazuta si chiar au avut o crestere a densitatii oaselor.
Dezechilibre hormonale - Previne si regleaza dezechilibrele hormonale la barbati si femei. Are efect
pozitiv asupra sintezei si actiunii hormonilor sexuali, echilibreaza raportul estrogen/progesteron, regleaza
ciclurile menstruale, blocheaza prostaglandinele pro-inflamatoare care produc crampele menstruale,
reduce inflamatia si durerea la nivelul sanilor (in mastalgia ciclica), congestiile pelvine, retentia hidrica
(edeme), iritabilitatea si depresia. Se pare ca o deficienta de acid gamma-linolenic (GLA) cauzeaza
sensibilitate anormala la hormonul prolactina, care conduce la simptomele sindromului premenstrual
(SPM). Uleiul de luminita este eficient in: sindrom premenstrual, dismenoree, cicluri menstruale
dureroase, endometrioza, mastoza fibrochistica (micsoreaza numarul si marimea fibroamelor si chisturilor
uterine), disfunctia organelor sexuale, frigiditate (femei), impotenta (barbati), sterilitate, incetinirea
dezvoltarii sexuale (adolescenti). In menopauza calmeaza bufeurile, iritabilitatea, asigura femeilor un
confort sporit.
Tratamentul sindromului premenstrual - Scade tensiunea mamara premenstruala precum si
simptomele digestive aparute (balonari si dureri abdominale). Un studiu efectuat pe 70 de femei din

Marea Britanie a demonstrat ca prin administrarea zilnica a 6 capsule de ulei de Primula in trei prize, 67%
dintre ele au scapat total de simptomele neplacute. 22% au inregistrat ameliorari considerabile, in timp ce
la 11% nu s-a remarcat nici un efect.
Amelioreaza durerile reumatismale - Cercetatorii de la Universitatea din Glasgow au realizat un studiu
privind efectele uleiului de primula in cazul artritei reumatoide. Efectele pozitive au aparut la 2-4 luni de la
debutul tratamentului.
Combate bronsita - Uleiul de luminita de seara are efecte bune in caz de bronsita, in special cand se
asociaza cu uleiul de cimbru sau fenicul.
Boli cardiovasculare - GLA ajuta la normalizarea tensiunii arteriale, previne agregarea plachetara si
formarea trombilor vasculari, are efect vasodilatator, scade colesterolul si trigliceridele, reduce durerile
toracice in angina pectorala. Uleiul din luminita de seara este eficient in ateroscleroza,
hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, cardiopatia ischemica, angina pectorala, infarct miocardic
(prevenire si recuperare).
Amelioreaza starile depressive la alcoolici - Acest efect se obtine prin deblocarea transformarii acidului
alfa-linoleic in acid gama-linolenic, (PGE1), transformare inhibata de alcool si generatoare de depresii
psihice.

Luminita noptii roz

Uleiul eteric din luminita are efect antioxidant, neutralizeaza radicalii liberi si impiedica formarea acestora
in organism, regenereaza celulele, incetineste procesul de imbatranire, este eficient in: procese
inflamatorii, dezechilibre hormonale (sindrom premenstrual, dismenoree, cicluri menstruale dureroase,
mastoza fribrochistica, endometrioza, frigiditate, menopauza, hipotiroidie, hipertiroidie), artrita reumatoida,
poliartrita reumatoida, guta, ateroscleroza, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, cardiopatie
ischemica, angina pectorala, infarct miocardic (prevenire), eczema, dischinezie biliara, hepatita, ciroza
hepatica, steatoza hepatica, boli renale, acnee, cuperoza, psoriazis, neuropatia diabetica, boli autoimune,
alcoolism, functii cerebrale, depresii, iritabilitate, anxietate, ADHD (hiperactivitate, deficit de atentie la
copii), osteoporoza etc.

ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ EXTERN

Eczeme, inflamatii cronice ale epidermei - Una din intrebuintarile majore ale uleiului de luminita noptii
este tratarea eczemelor. Eczema este o afectiune alergica a pielii care apare atunci cand organismul are
dificultati in transformarea grasimilor din alimente in GLA. Se face un masaj usor pe zonele afectate de 23 ori pe zi.
Acnee, cuperoza, psoriazis - Uleiul de luminita de seara mentine elasticitatea si troficitatea pielii,
controleaza secretia de sebum de la nivelul epidermei, hidrateaza si previne uscaciunea pielii,
regenereaza celulele, stimuleaza microcirculatia, reduce inflamatia, ajuta la pastrarea flexibilitatii si
fermitatii pielii. Se ung cu ulei zonele afectate si se maseaza usor pana intra in piele.
Piele uscata, ridata, aspra, flasca si lipsita de tonus si elasticitate - Favorizeaza regenerarea
cutanata si mentine elasticitatea si fermitatea pielii redand tineretea epidermei. Uleiul se poate folosi
singur sau in combinatie cu ulei de cocos si unt de cacao sau alte uleiuri ce se potrivesc cu pielea dvs.
Antirid si antioxidant - Impiedica imbatranirea precoce a tenului , restructureaza fibrele de colagen.
Aplicarea regulata a uleiului de luminita de seara incetineste semnificativ procesul de imbatranire a
tesutului cutanat, pielea fiind mai supla, tonifiata si hidratata.
Conturul ochilor - Uleiul este foarte bun pentru pielea sensibila din jurul ochilor, este excelent si sub
machiaj si asigura hidratarea, vitalizarea si hranirea eficienta. Se poate utiliza in amestec cu ulei de susan
alb si ulei de samburi de caise.
Unghii deteriorate, fragile, casante - Se face o baie de maini in ulei caldut de luminita serii, in care s-a
adaugat putin suc de lamaie.
Par fragil, varfuri despicate - Se pun cateva picaturi pe degete, dupa care masam usor parul de la
radacina pana la varfuri. Putem incorpora uleiul de luminita de seara in balsamul de par.

ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ INTERN - Cititi mai mult >>

Atentie! - INTERN, nu este recomandat folosirea uleiului de Luminita Noptii ( Evening Primrose ) in
timpul sarcinii sau alaptarii. Ingestia lui se poate uneori insoti de greata, indigestie, cefalee, modificarea
consistentei scaunelor.
Efectele secundare sunt rare si includ episoade diareice si cefalee dar care apar cu aceeasi frecventa si
la placebo.
Nu a fost evaluata siguranta administrarii in sarcina dar este aprobat ca sigur in 30 de tari.

ROSTOPASCA - popular se mai numeste iarb de negi sau

negelari

Rostopasca (Chelidonium majus)

Se foloseste in creme si unguente pentru ca este un bun cicatrizant si un antiinfecios cu spectru larg:
bacterii, fungi, protozoare, virusuri.

Alte denumiri: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calcemare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna,
salatea, scinteita, tatarcele.
Descriere planta - rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste
din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna tarziu. Fiind foarte rezistenta la frig, uneori cand
iernile sunt usoare o putem gasi inca verde. Are frunze zimtate asemanatoare cu cele de stejar, iar din
tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa, folosita cu succes pentru diferite
afectiuni ale pielii.
Principii active - planta este bogata in alcaloizi ca chelidonina i homochelidonina care au ac iune
sedativ i narcotic asupra centrilor nervoi superiori, relaxeaz musculatura neted a vaselor mari i au
aciune uor stimulatoare asupra respiraiei.
Sanguinarina are aciune excitant asupra centrilor medulari iar descoperiri mai recente arata ca are
efecte antitumorale.
Chelidonina diminueaz tonusul musculaturii netede intestinale, uterine i a altor organe, avand ac iune
antispastic de tipul papaverinei, avant o toxicitate mult mai redusa.
Cheleritrina din rostopasca ajuta la scaderea presiunii arteriale stimuland peristaltismul intestinal i
contraciile uterine.
Cel mai eficient este sucul de rostopasca care se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca
proaspat rupte. Sucul este portocaliu, extrem de activ terapeutic si are o multitudine de aplicatii medicale
populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. Se foloseste doar extern, intern avand un
potential toxic mare.
Sucul de rostopasc se recomanda in tratarea matretii, constipatiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de
rostopasca n vindecarea afectiunilor hepatice.
Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de
inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de piele si abia apoi se va folosi

in cantitate mare.
Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plant au i ac iune coleretic-colagog (nlesne te secre ia
bilei), fapt cunoscut n medicina popular nc din timpuri strvechi, fiind utilizate n afec iunile hepatobiliare, colecistopatii i n ciroza hepatic iniial.
Rostopasca este considerata un remediu natural in tratarea i vindecarea urmatoarelor afectiuni: renale,
reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, btturi, hepatit cronic, tuse. Rostopasca este cunoscut
i pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de
minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Rostopasca distruge bacteriile patogene din
zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face
vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata
cu tinctura de propolis nediluata.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de
rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru
utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se
aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si
de durata.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la
intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula,
in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile
veneriene.
Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15
minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul
cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se
acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de
jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale
rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat
de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face
dimineata.
Cearcane inchise la culoare, vinete - se spala ochii cu infuzie de rostopasca. Se prepara din: 1 lingurita
de planta maruntita peste care se toarna 100 gr apa clocotita. Se lasa la infuzat 1 - 1,5 ore, dupa care se
strecoara si se fac spalaturi locale de 2-3 ori pe zi.

Tiroidita autoimuna, gusa nodulara - Planta intreaga de rostopasca ( trebuie sa fie proaspat culeasa ),
se spala bine si se toaca cat mai marunt dupa care o punem intr-o sticla inchisa la culoare. Se toarna
deasupra vodca sau alcool de cereale maxim 45 grade. O lasam timp de 14 de zile agitand sticla din
cand in cand, apoi o strecuram.
Tratament: pe stomacul gol, o dat pe zi (dimineaa), se incepe cu doua picturi la 50-70 ml de apa
clocotita. In a doua zi se mai adauga 2 picaturi, pana cand se ajunge progresiv la 16 picaturi.
Se continua tratamentul cu cate 16 picaturi timp de o luna. Se face pauza 7-10 zile, dupa care se iau din
nou cate 16 picaturi in fiecare zi, timp de o luna. Se poate continua pana la 1 an de zile.
Acest tratament ajuta si in probleme ale ficatului si vezicii biliare.

Unguent de rostopasca

Ingrediente: 50 gr ulei de masline, 100 gr ulei de cocos, 15 - 20 gr ceara de albine, 80 - 100 gr

rostopasca proaspata taiata marunt
Intr-un vas emailat sau de yena se pun uleiurile, planta tocata marunt si ceara de albine. Se amesteca
continuu cu o lingura de lemn, timp de 15 minute. Se ia vasul de pe foc si se lasa la racit pana a doua zi.
A doua zi incalzim usor continutul, pentru a putea strecura printr-un tifon, apoi o punem la pastrat in
recipiente mate sau de culoare inchisa. Se pastreaza la rece timp de 2- 3 luni. Ceara de albine este un
bun conservant.
Acest unguent poate fi folosit extern pentru a trata: furuncule, negi, taieturi, rani infectate, eczeme,
tuberculoza pielii, psoriazis, pete de batranete, herpes, impetigo, verugi, piele crapata, cearcane, scabie,
lupus.
Vin de Rostopasca
Ingrediente: 2 linguri cu pulbere din rostopasca, 1 litru de vin alb fierbinte.
Mod de preparare: se pune pulberea intr-un vas peste care se toarna vinul fierbinte. Compozitia se lasa
la macerat o zi, cu vasul acoperit. Se strecoara si se toarna in sticle curate si inchise la culoare, dupa
care se astupa ermetic.
Mod de administrare: cate 2-3 linguri, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale.
Proprietati: antiseptic, mareste cantitatea de bila secretata, stimuleaza functia pancreatica si evacuarea
bilei, anti-spasmolitic.

Atentie ! - Rostopasca in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 2030 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. Planta
uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in administrarea sa. Preparatele de

rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se

administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina.