1. Elementele topografice ale terenului. Natura unghiurilor topografice.
Elementele topografice ale terenului sunt:
-planul de proiectie;
-aliniamentul AB;
-distanta inclinata;
-distanta redusa la orizont;
-unghiul vertical;
-unghiul orizontal;
-suprafata de nivel;
-suprafata de nivel zero;
-altitudinea sau cota absoluta;
-diferenta de nivel;
-panta terenului;
-coordonatele carteziene;
-coordonatele polare;
-coordonatele echerice.
Natura unghiurilor topografice
Unghiurile topografice pot fi de 2 feluri:
-unghiuri verticale;
-unghiuri orizontale.
Unghiul vertical este unghiul care masoara inclinarea dreptei ce trece prin punctele A si B fata de
orizontala (
unghiul de panta) sau fata de verticala (
- unghiul zenital).
Difera ca marime sau semn in functie de sensul considerat:
;
Relatia intre cele doua tipuri de unghiuri este:
.
Unghiul orizontal este unghiul format de proiectiile ortogonale a doua drepte din teren SA si SB
intr-un plan [Link] sunt tot unghiuri orizontale care au toate o aceeasi
[Link] orizontale se pot exprima ca diferente a cate doua directii:
.
2. Hri i planuri utilizare; extragerea informaiilor planimetrice, extragerea
informaiilor altimetrice; Profilul topografic dup o linie trasat pe un plan sau
harta cu curbe de nivel.
Planul topografic-este o reprezentare grafica conventionala a unor portiuni restranse ale
suprafetei topografice,proiectate pe un plan orizontal,micsorata la o anumita scara si care prin
detaliile pe care le contine preda in mod fidel suprafata topografica respective,fara sa se tina
seama de curbura Pamantului.
Harta-este o reprezentare grafica conventionala,micsorata la o anumita scara,in care este
reprezentata intreaga suprafata a Pamantului sau numai portiuni din ea si in care constructia
careia se tine seama de curbura Pamantului.
Profilul topografic dupa o linie trasata pe un plan sau harta cu curbe de nivel-In lucrarile de
studiu pe harta,se ridica problema reproducerii configuratiei naturale a terenului pe un anumit
[Link] planuri sau harti cu curbe de nivel,aceasta problema se rezolva construind profilul
topografic al terenului pe o anumita directie [Link] a reprezenta terenul dintre doua
puncte,se ia de regula scara inaltimilor de 10,20,25 de ori mai mare decat scara lungimilor.
-Se unesc punctele A si B cu o linie dreapta si se numeroteaza toate punctele unde linia taie
curbele de nivel;
-Se considera scara lungimilor egala cu scara planului,iar scara inaltimilor de 10 ori mai mare;
-Pe axa orizontala se alege o origine caria i se atribuie punctul A;
-Se iau in compas distantele intre punctul A si punctele de intersectie ale dreptei AB cu curbele
de nivel si se transpun pe axa orizontala,din aceste puncte ridicandu-se verticale;
-Pe axa verticala a profilului se aseaza cotele punctelor la scara inaltimilor,pornind de la un plan
de referinta care sa permita reprezentarea punctelor de cea mai mica cota;
-Avand pe aliniamentul AB toate punctele de cota cunoscuta,se duc drepte orizontale din aceste
valori reprezentate pe scara verticala,pana ce acestea intersecteaza verticalele ridicate din
punctele corespondente;
-Unind punctele de intersectie obtinute,rezulta profilul topografic al terenului pe directia [Link]
general,la intocmirea profilului topografic nu se mai construieste scara inaltimilor,valoarea
cotelor raportandu-se direct pe verticalele ridicate din punctele caracteristice,eliminandu-se astfel
incarcarea nejustificata a graficului.
3. Reprezentarea pe hri i planuri a reliefului prin curbe de nivel. Echidistana.
Clasificarea curbelor de nivel.
4. Sisteme de coordonate folosite n topografie. Suprafee de referin.
Un punct de pe suprafata terestra poate fi definit de 3 tipuri de coordonate:
-coordonate geografice,latitudine si longitudine;
-coordonate rectangulare X,Y si Z;
-si coordonate polare,distanta redusa la orizont si orientarea.
Coordonatele rectangulare-individualizeaza pozitia in plan orizontal a punctelor topografice prin
abcisa Y si ordonata X a proiectiei punctului in plan de [Link] axei OX din
suprafata de referinta este de regula directia nord.
Coordonate relative-sunt lungimile proiectiilor pe axele OX si OY a distantei orizontale intre
doua [Link] pot calcula din elementele masurate sau din coordonate absolute.
Coordonatele polare-sunt o distanta orizontala numita raza polara si un unghi orizontal numit
unghi polar care definesc pozitia unui punct fata de un alt punct si o directie de referinta.
Coordonate echerice-sunt coordonatele rectangulare intr-un sistem local in care axa abciselor
este materializata in [Link] care individualizeaza pozitiile punctelor se masoara direct
in val;oare orizontala,ordonata fiind lungimea perpendicularei,iar abcisa distanta de la un capat al
axei pana la piciorul perpendicularei.
Pozitia unui punct pe suprafata Pamantului se exprima prin coordonatele lui
geografice,longitudinea si latitudinea,precum si prin [Link] planul de proiectie adoptat,pozitia
punctelor se noteaza cu X si Y si precizeaza departarile in plan fata de axele sistemului cartezian
adoptat.
Coordonatele geografice sunt latitudinea si longitudinea.
Latitudinea-este unghiul format de normala la elipsoid cu planul [Link] vorbi de
latitudine nordica sau sudica,in functie de pozitia punctului intr-una din cele doua emisfere.
Longitudinea-este unghiul diedru dintre meridianul geodezic ce trece prin punct si meridianul de
origine al elipsoidului de [Link] de origine 0 este ales conventional cel ce trece prin
observatorul astronomic Greenwich,de langa Londra.
Suprafete de referinta
Aceste suprafete sunt folosite aproape exclusiv pentru definirea teoretica si realizarea practica a
retelelor de nivelment si a retelelor [Link] retelele planimetrice,utilizarea acestor
suprafete este extrem de [Link] fortei de gravitatie variaza pe suprafata globului
datorita variatiei celor doua forte din care [Link]-un punct directia gravitatii este
materializata de directia firului cu [Link] pe care o intersecteaza aceasta directie sub un
unghi drept se numeste suprafata de nivel.
Geoidul a fost considerat suprafata de nivel 0 si a fost denumit de catre Listing in
[Link],geoidul este definit ca suprafata medie a marilor linistite prelungita pe sub
continente.
Elipsoidul de referinta-in raport cu geoidul,elipsoidul de referinta poate ocupa o pozitie
[Link] caz general,verticala V la suprafata geoidului G,care trece printr-un punct oarecare P
situat pe suprafata Pamantului S,nu coincide cu normala N la suprafata elipsoidului E care trece
prin acest punct,ci formeaza cu aceasta un unghi oarecare u,numit unghi de deviatie a verticalei.
Pentru aducerea retelelor de triangulatie pe suprafata elipsoidului de referinta s-au propus mai
multe metode:
a)Metoda proiectarii-in aceasta metoda se procedeaza la adunarea elementelor masurate
(unghiuri,directii,lungimi) pe suprafata elipsoidului prin aplicarea unor [Link] 2
posibilitate in acest sens:
-metoda Pizzetti-introduce complicatii insemnate prin faptul ca presupune cunoasterea
curburilor verticale.
-metoda Bruns-Helmert-un punct P de pe suprafata fizica a Pamantului este proiectat in P pe
suprafata elipsoidului cu ajutorul normalei N la aceasta [Link] tuturor punctelor
triangulatiei de stat din tara noastra se determina prin aceasta metoda.
Sfera de raza medie(sfera Gauss)-aceasta suprafata este des folosita in calculele geodezice de
ordin superior.
5. Marcarea i semnalizarea punctelor topografice.
Marcarea reprezinta operatia de fixare a punctelor topografice pe teren. Este necesara pentru ca
punctele odata alese sa fie identice atat la determinarea lor cat si la determinarea altor puncte si
de asemenea pentru ca oricand sa se poata face legatura intre planul topographic si teren.
Marcarea pucntelor se face in mod diferentiat dupa importanta si destinatia lor si poate fi de 2
tipuri:
- marcarea provizorie este de scurta durata,de la 2 la 4 ani si se face cu tarusi din lemn de
esenta tare, tarusi din fier;
-marcarea permanenta mai este denumita si bornarea [Link] o materializare de
lunga durata a punctelor topografice si se face prin [Link] borneaza punctele retelei de sprijin
ca si cele de [Link] se confectioneaza din beton sau beton armat sub forma unui trunchi
de piramida cu sectiune [Link] punctelor se poate face prin borne fara martori sau prin
borne cu martori,care consta in materializarea lui si in subsol.
Semnalizarea este operatia de insemnare a punctelor cu semnale deasupra solului,care
materializeaza verticala punctului topografic marcat in sol,pentru a fi reperat de la distanta sis a
permita vizarea punctului.
Semnalizarea punctelor topografice se realizeaza prin:
-semnale portabile pentru punctele de drumuire si punctele de detaliu situate la distante de pana
la 300-500 m;
-semnale permanente pe toata perioada de masurare pentru punctele retelei de sprijin si de
indesire aflate la distante mai mari de 500 m.
6. Instrumente de msurat unghiuri i distane: pri componente, dispozitive de citire
unghiular.
Instrumentele folosite pentru masurarea directa a distantelor
Dupa precizie se vor grupa in 3 grupe:
[Link] expeditive: pasul omenesc(80cm),rigla(2m),compasul(1,30-
1,40m),roata,ruleta(1,50-50m),lantul(10m sau 20m).
[Link] precise: panglica de otel;
[Link] foarte precise: firul invar,riglele geodezice.
Instrumentele folosite pentru masurarea unghiurilor se numesc gonometre.
Instrumente simple:
-echere: eclimetre,improvizate,mecanice,cu oglinzi,cu prisma triunghiulara,cu 2 prisme
pentagonale;
-goniometre simple,masoara unghiul intr-un singur plan orizontal/vertical: pantometrul,busola
topografica,busola geologica,eclimetrul,grafometrul;
-goniometre complexe,masoara unghiul in ambele planuri,orizontal si vertical: teodolite,statii
totale,dahimetre;
7. Metode de msurare a unghiurilor orizontale. Msurarea unghiurilor verticale.
Metode de masurare a unghiurilor orizontale
Masurarea unghiurilor orizontale se face prin intermediul a patru metode:
1)Metoda simpla ;
2)Metoda turului de orizont ;
3)Metoda repetitiei;
4)Metoda reiteratiei.
Metoda simpla
Aceasta metoda este folosita in cazul unghiurilor singulare masurate pentru puncte de radiere
razlete, sau pentru masurarea unghiurilor interioare sau exterioare ale drumurilor, in cazul
ridicarilor de suprafete mici de teren.
Citirea unghiurilor se face in ambele pozitii ale lunetei:
a)Cu eclimetrul in partea stanga, deci in pozitia normala;
b)Cu eclimetrul in partea dreapta a operatorului, deci in pozitie rasturnata.
Metoda turului de orizont
Se foloseste in cazul ridicarilor prin metoda radierii si la masurarea unghiurilor de
[Link] metoda se caracterizeaza prin faptul ca in jurul punctului de statie, trebuie sa
ducem mai multe vize dispuse sub forma de raze, pentru a masura unghiurile.
Viza de baza se duce mai intai spre un punct cunoscut si apoi in sensul acelor de ceasornic, se
vizeaza punctele semnalizate, inregistrandu-se citiriile in ambele pozitii ale lunetei si la ambele
[Link] ridicarile topografice independente, metoda este des folosita la ridicarile de detaliu,
luandu-se prima viza de baza, punctul cel mai indepartat de statie, de unde se fac masuratorile de
[Link] a masura unghiurile la metoda radierii, se vizeaza avand 0 vernier in coincidenta
cu 0 cerc gradat, jalonul din punctul ales ca aliniament de [Link] acea se roteste aparatul in
sensul acelor de ceasornic si se masoara pe rand ungiurile, formate de aliniamentele respective,
cu aliniamentul de baza.
Metoda repetitiei
Aceasta metoda se caracterizeaza prin aceea ca, fiecare unghiu este masurat de mai multe ori pe
sectoare de cerc [Link] lui se determina prin diferenta ultimei si primei citiri, impartita
la numarul [Link] acestei metode este necesara de obicei pentru stabilirea unei
precizi mari a unghiurilor singulare, masurate cu tahimetrul. Pentru aceasta se stationeaza in
punctul 0 cu aparatul, dupa care se vizeaza semnalul din 101 si se fac citiriile la cele doua
verniere sau la microscopul tahimetrului si se inscriu in carnetul de [Link] aceea se
deblocheaza miscarea inregistratoare si se roteste aparatul in sensul acelor de ceasornic, panca
cand viza ajunge in punctul 102 si se blocheaza pe [Link] aduce aparatul rotindu-l in sens
direct, iau pe semnalul din punctul 101 si dupa ce l-am vizat, se elibereaza parghia miscarii
inregistratoare si se duce pe semnalul din 102, efectand astfel cea de-a doua [Link] ca
in carnetul de teren avem inscrise, numai citiriile de la inceputul si sfarsitul operatiei de masurare
a [Link] observa ca unghiul se masoara succesiv de mai multe ori luandu-se ca punct de
plecare, de fiecare data, punctul la care a fost oprita operatia precedenta.
Metoda reiteratiei
Este o masurarea repetata a unghiurilor din jurul unui punct, pe portiuni diferite ale cercului
gradat. Metoda are aplicatie in triaunghiulatia de diferite ordine, in geodezie si topografie si se
executa in mod obisnuit cu [Link] aplicarea acestei metode se fixeaza in primul rand
numarul de reiterati si valorile de plecare ale [Link] consecinta, se va executa cate o
inregistrare a unghiurilor in tur de orizont, pentru fiecare reiteratie, pornindu-se de la valori si
facandu-se compensare in tur de orizont. Apoi se calculeaza media valorilor.
Metoda de masurare a unghiurilor verticale
Aceasta metoda se foloseste pentru cunoasterea valorilor unghiurilor verticale, utilizate pentru
reducerea distantelor la orizontala si pentru calculul pe cale trigonometrica, a diferentei de nivel
intre [Link] verticale sunte de doua feluri:
a)Unghiuri zenitale;
b)unghiuri de panta sau de inclinare.
La masurarea unghiurilor verticale se instaleaza aparatul intruna dintre extremitatile
alinimanetului si se vizeaza cealalata, la inaltimea [Link] face calarea nivelei eclimetrului,
la aparatele prevazute cu un asemenea dispozitiv, dupa care se citeste marimea unghiului vertical
la scari ale cercului [Link] aparatele cu citire optica centralizata, concomitent cu valoare
unghiului orizontal se poate citii si marimea unghiului vertical.
8. Metode de msurare a distanelor.
n principiu, distanele se pot msura direct sau indirect. Msurarea direct implic parcurgerea
distanei de msurat i aplicarea peste aceasta a unui instrument de msur. Msurarea indirect
se refer la determinarea distanei fr a o parcurge, ci prin determinarea altor elemente, care
sunt ntr-o relaie matematic cu distana cutat. n acest context, distana se poate determina pe
cale optic (folosind o rigl gradat i un instrument topografic care are n lunet un plan
reticular cu fire stadimetrice) i prin unde (instrumente capabil s emit, s recepioneze i s
analizeze anumii parametri ai undelor emise).
9. Caracteristici comune tuturor staiilor totale.
Statiile totale sunt instrumente electronice capabile sa determine in teren majoritatea elementelor
topografice,sa efectueze prin intermediul unor softuri integrate numeroase calcule topografice si
sa stocheze datele din teren in memorii electronice.
In structura unei statii totale sunt incluse aceleasi axe,aceleasi componente principale si aceleasi
miscari ale instrumentelor clasice cunoscute,la care se adauga partea electronica incorporata in
aceeasi carcasa.
Componentele principale:
[Link] optica;
[Link] integrat al luminii EGI;
[Link] cu miscare verticala;
[Link];
[Link] pentru baterie;
[Link] bateriei;
[Link];
[Link] imaginii;
[Link] detasabil cu suruburi de montare;
[Link] seriala RS232;
[Link] de calare;
[Link] cu dispozitiv incorporat de masurare a distantei;
[Link];
[Link];
[Link] circulara;
[Link] pornit/oprit;
[Link] de masurare;
[Link] de miscare orizontala.
Axele statiei totale,c linii imaginare,de referinta,concurente intr-un punct sunt:
-axa principala,care in pozitie de lucru trebuie sa fie verticala si perpendiculara,prin
constructie,pe ecran orizontal in centrul lui,fiind materializata prin firul cu plumb sau fascicolul
laser;
-axa secundara,in jurul careia basculeaza luneta,perpendiculara pe axa principala si pe cercul
vertical in centrul lui,care devine orientata in timpul masuratorilor;
-axa lunetei,perpendiculara pe axa secundara,reuneste centrele optice si focarele lentilelor care
compun luneta;
Componente mecanice:
-ambaza de forma triunghiulara sau rotunjita constituie partea inferioara a statiei cu rol in
prinderea pe trepied si realizarea calarii;
-alidada sprijinita pe ambaza,are rolul de a sustine cercul orizontal si constructia superioara;
-cercurile reprezinta parti esentiale ale instrumentului ce permit masurarea directiilor prin citirea
gradatiilor.
Componente optice:
-luneta este astfel conceputa si realizata incat permite vizarea semnalelor indepartate,respectiv
apropierea aparenta a lor sub forma unei imagini clare;
-dispozitivul de centrare a aparatului care poate fi optic,comun cu al aparatelor clasice,este
montat in ambaza si cu laser care foloseste in loc de raze vizuale,un fascicol laser sub 2 mm
grosime,de intensitate reglabila.
Componente electronice:
-microprocesorul reprezinta unitatea centrala inglobata intr-un singur circuit
integrat,caracterizata in principal de frecventa de lucru si realizand functii multiple ca realizarea
unor operatii matematice,monitorizarea starii generale,respectiv determinarea corectiilor de adus
citirilor la cercul orizontal si vertical,in consecinta rolul microprocesorului este de a coordona
buna ei functionare;
-dispozitivul EDM,care foloseste unde din spectrul electromagnetic,fiind utilizat la citirea
distantei;
-memoria electronica sau colectorul de date inlocuieste carnetul de teren folosit la aparatele
[Link] memoriei vizeaza in principal depozitarea in structuri ordonate a
informatiilor,locatia unor programe de calcul,descarcarea datelor,incarcarea [Link]
pot fi externe,interne sau detasabile;
-panoul de afisaj si comanda-tastatura si display;
-bateria de acumulator.
Programe de calcul
Elementele geometrice pe care statia totala le masoara sunt inregistrate,iar ulterior
microprocesorul poate efectua,pe baza programelor de lucru incorporate,o serie de aplicatii topo-
geodezice [Link] comuna si tendinta generala a acestor programe este simplificarea
comunicarii cu operatorul de teren si cu terminale PC.
Programele sau aplicatiile permit o serie de operatii curente,printre care se enumera cele mai
uzuale:
-managementul fisierelor,curinzand posibilitati de creare,stergere,copiere,afisare,protejare sau
redenumirea a celor din memorie,dar oferind si posibilitatea informarii asupra memoriei
disponibile;
-comunicarea cu calculatorul,referitor la viteza,tipul de transfer,numarul de biti transferati in
computer sau din computer in memoria statiei;
-efectuarea de masuratori si inregistrarea datelor din teren;
-rezolvarea direct pe teren a unor probleme topografice simple,ce cuprind intersectia
inapoi,radierea unui punct,calculul inaltimii unui punct;
-operatii de trasare;
-facilitati de editare prin afisarea pe display si vizualizarea datelor inregistrate.
10. Intersecia nainte desen. principiul, rezolvarea trigonometric, rezolvarea
analitic.
11. Intersecia napoi procedeul Delambre (desen. Etape de calcul a
coordonatelor punctului nou).
12. Transmiterea la sol a punctelor de triangulaie i ndesire cazul cnd
punctele sunt staionabile i nestaionabile.
13. Drumuirea planimetric sprijinit la capete pe puncte de coordinate cunoscute (desen.
etapa de teren, etape de calcul a coordonatelor punctelor noi).
14. Drumuirea planimetric n circuit nchis (desen. etapa de teren, etape de
calcul a coordonatelor punctelor noi).
15. Drumuirea planimetric cu punct nodal (desen. etapa de teren, etape de
calcul a coordonatelor punctelor noi).
16. Metode de ridicare a detaliilor planimetrice operaii de teren; calcularea
coordonatelor.
17. Drumuirea de nivelment geometric sprijinit la capete (desen. etapa de
teren, etape de calcul a cotelor punctelor noi).
18. Drumuirea de nivelment geometric n circuit nchis (desen. etapa de teren,
etape de calcul a cotelor punctelor noi).
19. Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal (desen. etapa
de teren, etape de calcul a cotelor punctelor noi).
20. Metoda radierii de nivelment geometric, ntocmirea pofilelor longitudinale i
transversale.
21. Drumuirea de nivelment trigonometric (desen. etapa de teren, etape de
calcul a cotelor punctelor noi).
22. Trasarea elementelor topografice pe teren (direcii=unghiuri orizontale,
distane=lungimi).
23. Trasarea punctelor n nlime i liniilor de pant proiectat.
24. Metode de trasare a punctelor caracteristice ale construciilor.
Axele si punctele caracteristice ale constructiilor se traseaza pe teren prin diferite metode.
Alegerea metodei de trasare se face in functie de urmatorii factori:
- conditiile de masurare
- gradul de accidentare al terenului
- obstacole ce impiedica vizele (masurarea peste ape, in subteran)
- natura obiectului de trasat (dimensiune si forma in plan)
- precizia ceruta la trasare
- modul de realizare al retelei de trasare
- aparatura avuta la dispozitie
In functie de aceste conditii, se poate utiliza una dintre metodele urmatoare: metoda
coordonatelor polare, metoda coordonatelor rectangulare, metoda intersectiei unghiulare inainte,
metoda intersectiei inapoi, metoda intersectiei liniare, metoda drumuirii poligonometrice.
Metoda coordonatelor polare -metoda se recomanda in situatiile cand lucrarile se executa in zone
in care sunt posibile atat masuratorile unghiulare cat si cele liniare, iar baza de trasare este
alcatuita dintr-o drumuire poligonometrica sau retea topografica de constructii. Trasarea pe teren
a punctului C se face prin aplicarea, din punctul A al retelei de trasare, a unghiului orizontal din
proiect (unghi polar), fata de latura retelei (directie de referinta) si a distantei D din proiect
(raza vectoare)
Valoarea elementelor topografice ce urmeaza a fi trasate (,D) se determina in faza de pregatire
topografica cu relatiile generale:
tgAC=YAC/ XAC;
tgAB=Y AB/ X AB;
= AC-AB; unde : XAC=XC-XA ; YAC=YC-YA. XAB=XB-XA ; YAC=YC-YA.
Coordonatele A si B sunt cunoscute (puncte ale retelei de trasare) iar coordonatele punctului C
sunt indicate in proiect.
Trasarea punctului C se efectueaza astfel:
-se stationeaza cu teodolitul in punctul A si fata de directia de referinta AB se traseaza unghiul
(procedeul de trasare, stabilit in faza de proiectare topografo-inginereasca, se alege in
concordanta cu precizia ceruta de trasare). -pe directia astfel obtinuta se va aplica distanta D, la
capatul ei se va materializa punctul de trasat. Controlul trasarii se poate efectua astfel:
- prin trasarea punctului constructiei si din alt punct al retelei de sprijin (de exemplu trasarea
punctului C din punctele retelei de sprijin A si B (fig. 2); - trasarea punctului C prin alta metoda
de trasare;
- compararea distantelor si unghiurilor dintre punctele trasate, obtinute prin masurarea pe teren
cu cele indicate in proiect
25. Transmiterea cotei la etaj i n fundaii i determinarea nlimii i
verticalitii construciilor.