[Link] sunetului.
Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului Din punct de vedere fiziologic, sunetul constituie senzaia produs asupra organului auditiv de ctre vibraiile materiale ale corpurilor i transmise pe calea undelor acustice. Urechea uman este sensibil la vibraii aleaerului cu frecvene ntre 20 Hz i 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditiv n jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraiei i de vrsta i starea de sntate a individului. Sub amplitudinea de 20 Pa vibraiile nu mai pot fi percepute. Odat cu vrsta intervalul de sensibilitate se micoreaz, n special frecvenele nalte devin inaudibile. Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiie mai larg, el nefiind legat de senzaia auditiv: orice perturbaie (energie mecanic) propagat printr-un mediu material sub forma unei unde se numete sunet. n aceast definiie se includ i vibraii la frecvene din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) i ultrasunete (peste 20 kHz).
[Link] ale sunetului
Sunetul este o entitate caracterizat de patru calitati: nlime, durat, intensitate i timbru. -nlimea este calitatea sunetului prin care acesta este perceput mai profund(grav) sau mai ascutit (inalt)si i corespunde frecvena (msurat n Hz). -Intensitatea este calitatea sunetul dupa care este perceput mai intens sau mai putin intens Intensitatea sunetului este legata de energia sonora,deci de amplitutdinea undei [Link] indeosebesc doua tipuri de intensitati:Sonora si auditiva a)INTENSITATEA SONORA:Sunetele auzite de om pot sa varieze intr-o gama foarte larga de ordine de marime ale intensitatii sonore .Unde Is,min = I0 = 10 W/m la frecventa v = 1kHz se numete prag de [Link] maxim a intensittii sonore care mai poate fi suportat de urechea noastra se numete prag de senzatie dureroas. b)INTENSITATEA AUDITIVA: Intensitatea auditiva a unui sunet este egal cu intensitatea sonor a unui sunet normal cu frecventa v = 1kHz care produce aceeai senzatie auditiv ca i sunetul dat.
-Timbrul este calitatea sunetului prin care se pot distinge sunete de aceeasi frecventa si intensitate emise de doua sunete diferite. -Reverbatia este calitatea sunetelor prin care sunetul se prelungeste in incapere dupa ce sursa inceteaza sa emita. -Durata reprezinta calitatea sunetului de a fi mai lung sau mai scurt in timp .Aceasta se calculeaza din momentul impactului pana la disparitia ultimei vibratii sonore percepute.
[Link] cu numarul de decibeli la anumite activitati.
Pragul inferior, dedesubtul cruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea uman este nsemnat prin 0 decibeli. Limita superioareste de aproximativ 140 de decibeli, dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece intensitatea prea mare distorsioneaz perceperea auditiv, producnd chiar senzaii dureroase. Supradimensionarea intensitii unor sunete sau zgomote peste limitele fiziologice admise (trecerea dincolo de pragul durerii) sau expunerea pe timp ndelungat la poluare fonic, au drept consecin deteriorarea i compromiterea aparatului auditiv.
Intensitatea (dB) 140 130 120 110 100 90 80 70 50-60 40 20 10 0
Exemplificare Pragul dureros Avion cu reacie n timpul decolrii Motorul pornit al avionului cu reacie Concert rock Ciocan pneumatic Zgomot de strad Zgomotul trenului Aspirator Zgomot ntr-un birou aglomerat Conversaie Bibliotec Sunetele naturii Prag auditiv
[Link] sonore Prin tub sonor intelegem un tub cu pereti rigizi care produce sunete daca aerul din el e facut sa vibreze Tuburile constituie o parte principal pentru instrumentele de suflat, avand rolul rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce oscilatia aerului care formeaza unde stationare in tubul sonor. Modul cum se formeaza componentele sunetului in tuburi deschise sau inchise este redat in figura 1, a sau b.
Ventrul se formeaza intotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obtin , pentru tubul deschis, din relatia : n = vn/2l, iar pentru tubul inchis din relatia : n = v(2n -1)/4l. Intr-un tub deschis frecventa fundamentala corespunde (aproximativ) unui ventru al elongatiilor la fiecare capat si unui nod al elongatiilor in mijlocul tubului , asa cum arata figura 1 - a. Desenele arata 2 tonuri superioare : armonica a doua si armonica a treia. Prin urmare intrun tub deschis frecventa fundamentala este v/2l si sunt prezente toate armonicile. Intr-un tub inchis, capatul inchis este un nod al elongatiilor. Frecventa fundamentala este v/4l ceea ce constituie jumatate din frecventa fundamentala a unui tub deschis de aceeasi lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongatiilor la capatul inchis si un ventru la capatul deschis. Prin urmare, dupa cum se arata in figura 1- b, armonicile a doua, a patra etc. lipsesc. Deci intr-un tub inchis Sunt prezente numai armonicile impare. Inaltimea sunetelor date de un tub deschis este deci diferita de cea a unui tub inchis.
Coarde sonore Coarda sonora este sursa sonora pentru toate instrumentele cu corzi. Toate aceste instrumente emit sunete atat direct, cat si prin cutia de rezonanta care are o importanta esentiala pentru timbrul sunetului.
Se considera o coarda de lungime l, fixata la ambele capete. Daca ea este ciupita, se vor propaga vibratii transversale de-a lungul corzii; aceste perturbatii se reflecta pe capetele fixe si se formeaza astfel o unda stationara. Modurile proprii de vibratie ale corzii sunt astfel excitate si aceste vibratii dau nastere unor unde longitudinale in aerul inconjurator care le transmite pana la urechile noastre ca un sunet muzical. Cand excitam vibratii in aceasta coarda in locurile in care este fixata coarda, adica la capetele ei, se formeaza noduri; iar la mijlocul coardei se va forma un ventru (figura 2 a). Acestei vibratii ii corespunde o anumita frecventa 1.
Intensitatea sunetului emis este determinata de amplitudinea vibratiilor sistemului sonor. Totusi, in unele cazuri, sursa de vibratii nu da un sunet intens, chiar in cazul amplitudinilor mari. De exemplu, daca intindem o coarda intre doua cleme tari si o lovim, vom obtine un sunet foarte slab. De asemenea, daca lovim un diapazon si il tinem in mana, sunetul aproape ca nu se aude. La instrumentele muzicale (vioara, violoncel), coardele se fixeaza pe suprafete de lemn numite capace. Vibratiile coardei se transmit suprafetei mari a capacului, in jurul carora fluxurile de aer inchise devin imposibile. In vecinatatea capacului se formeaza unde de compresie si dilatare, care dau nastere unui sunet intens. Acelasi rol il joaca si capacul pianului. Intensificarea radiatiei explica si cresterea intensitatii sunetelor in cazul rezonantei sistemului.
[Link] instrumentelor muzicale
Instrumentele muzicale sunt de obicei clasificate n patru mari grupe tradiionale: cu coarde, sufltori din lemn, sufltori din alam i instrumente de percuie, la care se adaug sufltori cu structur complex i instrumentele electronice. Instrumentele muzicale sunt caracterizate de registru i timbre Instrumentele cu coarde sunt de 3 tipuri: a)Ciupite: chitara , lira ,harpa etc. b)Cu arcus: vioara, viola, violoncel ,contrabas etc. c)Lovite: Pian , tambal, clavicord Suflatori din lemn:fluier , flaut ,clarinet,oboi ,corn,saxofon ,cimpoi etc. Suflatori din alama:trompeta,trombon, tuba,goarna etc. Suflatori complexe: orga, muzicuta ,acordeon Instrumentele de percutie sunt de 2 tipuri: a)cu ton difuz: toba ,gong , tamburina b)cu ton definit:timpan , clopot etc. Instrumente electrice:chitara electrica , orga electronic,pian digital etc. [Link] Radiolocaia este o modalitate de determinare a existenei i poziiei relative a unei staii sau a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electrmagnetice: vitez de propagare constant i propagarea n linie dreapt. Poziia unui obiect int este caracterizat de mai multe elemente. Radiolocaia i-a gsit aplicaii n meteorologie, n radionavigaia aerian i maritim: identificarea formelor de relief, insulelor, ghearilor, obstacolelor etc. Instalaia de radiolocaie se compune, n esen, dintr-un emitor, un receptor i un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale poziiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai nguste. Pentru aceasta, antena radiolocatorului se aaz n focarul unei oglinzi metalice concave, care reflect undele ntr-o singur direcie. Emitorul emite trenuri de unde separate prin pauze, funcionnd prin impulsuri. n timpul pauzelor de emisie, prin intermediu receptorului antena recepioneaz undele reflectate. Recepionarea semnalului se msoar cu oscilograful catod Radiolocatia poate fi activa sau pasiva.
[Link] prin muzica
Muzica poate ameliora i uneori poate vindeca anumite afeciuni, cum ar fi: starile provocate de stresul cotidian, nervozitatea, anxietatea, astenia fizic i psihic, durerile de cap, migrenele,
insomnia, depresia, hipertensiunea arterial, palpitaiile, aritmia, dislexia, boala lui Parkinson, demena Alzeheimer, insuficiena cardiac etc. Uneori se poate obine liniste si armonie interioar. Tensiunile sistemului nervos sunt dezintegrate fulgertor. Unele cercetri tiinifice au confirmat uneori rezultate excepionale, dar, inc nu se cunosc mecanismele prin care actioneaza acest stimul, numit muzica. Pulsul se normalizeaz, inima se relaxeaz, obinnd calm launtric. ntr-o audiie profund apar stri de contiin nalte. Toate gndurile i agitaia mental se topesc n armonia indusa de muzic.
Muzica ne poate pune uneori n rezonan cu energiile din Macrocosmos influennd astfel benefic, att structura psihic ct i pe cea fizic. Muzicoterapia, in principiu, are in continut audierea uneia sau mai multor melodii, fraze muzicale sau unor sunete, care se repet, dupa un algoritm, atfel incat vibraiile lor s fie in mare parte constante. Chiar dac uneori melodiile, frazele muzicale sau sunetele pare monotone, ele exprim i imprim celor care le ascult, uneori anumite stri Benefice (de ex. de Iubire, de Curaj, de Fericire etc.). Muzicoterapia este terapia care are la baz o melodie. Sonoterapia este acea terapie care folosete sunete din spectrul audibil si nu numai. Vocaloterapia folosete sunetele emise vocal. Chiar dac nu ne concentrm atenia asupra muzicii, ci doar o ascultm, efectele sunt de scurt durat. Dac reuim s ne concentrm atenia asupra muzicii, atunci efectele sunt semnificative i pot aduce beneficii imense.
[Link] ultrasunetelor in medicina.
Ultrasunetele se obin prin folosirea unor cristale piezoelectrice din cuar, care prezint fenomenul de electrostriciune, adic de contracie sau dilatare sub aciunea unei tensiuni electrice alternative. Dac frecvena tensiunii electrice alternative aplicate depete 20 kHz, lama va emite ultrasunete n mediul nconjurtor. Ultrasunete au frecvena peste 20.000 hertzi si sunt generate de vibraii elastice care au frecvene mai mari de 20.000 Hz.
Pentru producerea ultrasunetelor se utilizeaz generatoare electromagnetice care funcioneaz pe baza fenomenelor de piezoelectricitate i magnetostriciune. Ultrasunetele, datorit capacitii de distrugere a microorganismelor sunt utilizate n prepararea vaccinurilor, sterilizarea i conservarea alimentelor. Aplicaiile ultrasunetelor pot fi active, cnd modific structura esuturilor: distrugerea microorganismelor, distrugerea pietrelor din rinichi, a calculilor biliari , i pasive cnd nu intervin n structura esutului: defectoscopia ultrasonor, microscopia ultrasonor, ecografia, fizioterapia cu ultrasunete.
Armonici superioare
Fiecare dintre frecvenele unui spectru sonor poart denumirea de parial (frecven parial) sau armonic . Aceste frecvene sunt n fapt sunete simple, sinusoidale graficul n timp al elongaiei (distana fa de poziia de echilibru) pentru orice punct de pe oscilator are profilul funciei sinus. Cea mai joas dintre frecvene se numete fundamental (numit i frecven fundamental, armonic fundamental, armonicul nti). Toate celelalte frecvene pariale sunt multipli naturali ai frecvenei fundamentale; suma lor alctuiete o serie (teoretic infinit), astfel explicndu-se denumirea de serie armonic (un caz particular al celui descris n matematic). Obinerea de armonice se explic prin formarea de unde staionare de-a lungul oscilatorului. Pornind din punctul n care acesta a fost acionat, propagarea n ambele sensuri i reflectarea undelor determin apariia de puncte ce mpart lungimea oscilatorului n fraciuni egale. Astfel, armonicul cu numrul n va avea de n ori frecvena armonicului fundamental i se va produce n punctele care mpart lungimea n n segmente congruente.