UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA FACULTATEA DE ECONOMIE SI DE ADMINISTRARE A AFACERILOR

CONCEPTUL DE MANAGEMENT, EVOLUTIA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT

PROFESOR: SILVIA VLAD

STUDENTII: PETROVIC PAULA COJOCARIU DIANA ANUL II, EGCE Seria 8, Grupa 1

CUPRINS
Cuprins...1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT4 Management, stiinta a prezentului, a trecutului si a viitorului...4 Continutul activitatii de management6 Managementul sinteza intre stiinta, practica si arta6 Managementul - stiinta sau arta........7 Managementul stiintific.8 Managementul ca disciplina de invatamant...9 Managementul si cultura9 Expansiunea managementului proces obiectiv si cuprinzator...10 Relatia management cultura.11 Managementul romanesc..11 Managementul firmelor13 Functiile de management..14 Principiile si sistemul de management.15 EVOLUTIA STIINTEI MANAGEMENTULUI.16 Abordari ale managementului pe mapamond...17 Scoala clasica (universala, tehnicista).......19 Scoala relatiilor umane ( behaviorista) si comportamentala......21
1

Scoala cantitativa...23 Scoala sistematica..23 Abordarea contextuala.24 STUDIU DE CAZ IN CADRUL UNEI FIRME26 Angajamentul managementului privind politica calitatii27 Lista functiilor si inlocuitorilor........29 Lista utilizatorilor30 Programul calitatii...31 Fisa postului32 Bibliografie.....36

Motto: Majoritatea oamenilor culti isi vor folosi stiinta ca membri ai unor organizatii. De aceea, omul cult va trebui sa fie pregatit sa traiasca simultan in doua culturi cea a intelectualului, a specialistului care se concentreaza asupra cuvintelor si ideilor si cea a managerului care se concentreaza asupra oamenilor si asupra procesului muncii. Intelectualii au nevoie de o organizatie ca instrument; ea le permite sa-si puna in aplicare cunostintele lor specializate. Managerii privesc stiinta ca un mijloc prin care organizatia obtine rezultate. Ambele tabere au dreptate. Ele reprezinta mai curand polii aceleiasi entitati, decat o contradictie. Evident ele au nevoie una de cealalta. Peter.F. Drucker
3

CONCEPTUL DE MANAGEMENT
Managementul, tiina a trecutului, a prezentului i a viitorului
Din punct de vedere etimologic, managementul provine din cuvantul
latinesc manus, care semnifica manevrarea organizatiei. In limba italiana cuvantul mannegio inseamna prelucrare cu mana, in limba franceza sunt folosite cuvintele manege locul unde sunt dresati caii si manier a manui, a modela, iar in limba engleza cuvantul to manage semnifica administrarea si conducerea unei ogranizatii. Prin urmare putem spune ca: MANAGEMENTUL reprezinta o conducere, proces, stiinta, disciplina. MANAGER reprezinta o persoana cu autoritate ierarhica care conduce o organizatie. Privind lucrurile din punct de vedere a persoanelor care realizeaza activitatile, managementul poate fi definit ca proces prin intermediul caruia se obtin rezultate care nu pot fi atinse de nici o alta persoana, daca ar actiona in mod individual. Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizatiei lucrand cu /si prin oameni, precum si cu alte resurse ale organizatiei. Managementul, ca stiinta, s-a cristalizat relativ recent, prin eforturile depuse de un mare numar de specialisti de pe intreg mapamondul, ca raspuns la
4

stringentele necesitati ale practicii sociale. Managementul intreprinderii este abordat din multiple puncte de vedere, care adesea se folosesc substantial intre ele.

In lucrarile de management nord-americane cele mai raspandite sunt definitiile de ordin pragmatic ale managementului, de pe pozitia managerului. Spre exemplu Reece si OGrady definesc managementul ca fiind procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare in vederea realizarii scopurilor organizatiei, iar Longenecker si Pringle il desemneaza ca fiind procesul de obtinere si combinare a resurselor umane, financiare si fi zice in vederea indeplinirii scopului primar al organizatiei obtinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al societatii.

Alte abordari insa trateaza managementul si ca o stiinta. Astfel, in cunoscuta publicatie franceza Larousse, managementul este definit ca stiinta tehnicilor de conducere a intreprinderii, iar profesorii rusi Popova si Krasnopoiasa considera ca stiinta managementului se ocupa de legiile conducerii generale si de legiile sintetice ale componentelor sale.

MANAGEMENTUL
RESURSE MATERIAL E RESURSE UMANE RESURSE FINANCIARE RESURSE INFORMATIONALE

OBIECTUL ORGANIZATIONAL
5

Fig 1 Sinteza primei difinitii a managementului

Continutul activitatii de management

Diviziunea muncii, concentrarea productiei si coorporarea in munca factori ce explica necesitatea activitatii de conducere; Conceptul de management;

Definitii: - W. Newman (tehnica sociala), M. Mackensie ( proces in care se

opereaza cu trei elemente fundamentale idei, lucruri, oameni realizand obiectivul prin altii), Jean Gerbier ( organizare, arta de a coduce, de a administra), H. Koontz si H. Weihrich ( proces de proiectare si mentinere a unui climat in care indivizii, muncind impreuna in colectiv, realizeaza eficient scopurile stabilite), Gh. Macovei (sistem de principii, cerinte si reguli, precum si talentul de a le aplica), complex de actiuni desfasurate in scopul de a asigura functionalitatea normala si eficienta a colectivitatilor umane organizate (intreprinderi, organizatii politice, unitati de invatamant, de cultura).

Managementul sinteza intre stiinta,practica si arta

Managementul - proces de rationalizare si eficentizare a muncii; Stiinta managementului studiaza relatiile si procesele de conducere, elaborand sisteme, metode si tehnici eficiente de management; Management micro si macro social; Managementul ca practica reprezinta ansamblul de activitati de dirijare indrumare si coordonare a organizatiilor umane;

Managementul stiintific integreaza intr-un tot unitar dimensiunile aplicative, tehnico- material, socio-umane si creative; Managementul ca activitate practica imbina stiinta cu talentul mangerilor; Managementul eficient sinteza dintre stiinta, practica si arta.

Managementul stiinta sau arta?

Managementul este, asa cum afirma numerosi specialist, cea mai noua
intre stiinte si cea mai veche intre arte. De ce o asemenea afirmatie? Pentru ca, de cand au aparut grupurile umane, a aparut si necesitatea conducerii acestora, situatie in care anumite persoane conducatorii si-au etalat unele calitati si aptitudini, native sau dobandite pe parcursul vietii. In capitalism se contureaza, se dezvolta o stiinta a managementului veritabila, in care cunostintele manageriale posedate si difuzate de manageri au inceput sa aiba o pondere din ce in ce mai importanta. Raspunsul la intrebarea de mai sus nu poate fi decat unul singur: Managementul este concomitant stiinta si arta. Stiinta, pentru ca astazi nu mai pot fi exercitate procese de management, nu pot fi proiectate si intretinuta functionarea sistemelor de management si ale componentelor acestora in afara unor principii,legitati, instrumente manageriale etc. stintifice. Arta, pentru ca operationalizarea elementelor stiintifice nu este posibila fara punerea in miscare a unor calitati si aptitudini manageriale specifice: flerul, intuitia, talentul, capacitatea de a lucra colectiv, abilitatea in a dirija oamenii, caracter, inteligenta. Imbinarea elementelor de natura stiintifica cu cele artistice trebuie realizata nuantat, functie de pozitia ierarhica a managerului, de complexitatea, diversitatea si dificultatea problemelor cu care aceasta se confrunta si pe care trebuie sa le rezolve, precum si de valoarea personalului condus.

Managementul stiintific

Managementul stiintific consta in aplicarea in practica economico-sociala a legitatilor, conceptelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului .

Principalele caracteristici ale managementului stiintific: caracterul aplicativ si concret (operationalizarea in practica, de fapt, munca de zi cu zi a managerilor) caracterul creativ adaptarea instrumentului stiintific de management la situatiile specifice cu care se confrunta diversitatea si eterogenitatea sa managementul stiintific este deosebit de divers in sensul ca el variaza de la o firma la alta si in cadrul acestora de la o subdiviziune organizatorica la alta ca urmare a conditiilor tehnice, economice, stiintifice, comerciale etc. pronuntatul caracter uman se manifesta prin deciziile si actiunile oamenilor amprenta pe care o pun sau o pot pune cadrele de executie asupra continutului si modului de realizare a managementului stiintific.

Factorii care amplifica interconditionarea dintre stiinta managementului si managementul stiintific: stiinta a devenit un adevarat factor de productie ; cresterea nivelului de pregatire al participantilor la viata firmei; proliferarea managementului de tip participativ.

Managementul ca disciplina de invatamant

Cauzele care fac necesara introducerea managementului ca disciplina de invatamant ar fi urmatoarele: cerintele tranzitiei la economia de piata cu tot complexul de procese si fenomene generate; necesitatea cresterii eficentei si sporiri profitului in societatile comerciale si regiile autonome; modernizarea structurilor organizatorice, completata cu retehnologizarea proceselor de productie; folosirea optima a resurselor tehnico materiale si umane; fundamentarea stintifica a actiunilor manageriale.

Managementul si cultura
In anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, in S.U.A., managerul era definit, cel mai adesea, ca sef raspunzator de munca subalternilor, pentru ca doar dupa un deceniu, sub presiunea realitatii obiective, cuvantul magic manager sa-si modifice continutul si sa desemneze persoana care raspunde de randamentul unor oameni . Treptat si aceasta din urma definitie a devenit o formula nereprezentativa, astfel ca, in prezent, se acrediteaza tot mai insistent teza potrivit careia managerul este factorul uman raspunzator de modul cum se aplica stiinta, in cadrul organizatiei. In prezent, pentru a se realiza o continua imbunatatire a performantelor organizatiei, managementul modern se axeaza, cu precadere, pe adoptarea deciziilor in mod fundamental, prin utilizarea unor metode stiintifice, dar si pe dezvoltarea spiritului intuitiv, anticipativ, prospectiv, pe abordarea sistematica si contingentiala, pe atragerea si motivarea sustinuta a stakeholderilor, pe stimularea
9

creativitatii si a spiritului de intreprinzator, pe utilizarea intensiva a practicilor de tip democratic,participativ si, nu in ultimul rand, pe recunoasterea importantei echipamentelor culturale, proprii resurselor umane din cadrul unei organizatii sau unei comunitati si a utilizarii eficace a acestora in interesul atingerii obiectivelor prestabilite.

Expansiunea managementului- proces obiectiv si cuprinzator

Aparitia stiintei managementului, la inceputul secolului al XX, este determinate de atingerea unui anumit nivel de maturizare a societatii. Concomitent cu dezvoltarea stiintei managementului, homo sapiens operationalizeaza in practica noile elemente teoretico-metodologice, obtinand astfel managementul stiintific. El se releva ca un remediu consistent fata de conducerea empirica - haotica. In prezent, managementul este reprezentat, tot mai adesea, ca un proces complex de pilotare a organizatiei, in ansamblul sau, catre o finalitate predeterminata urmarindu-se, in acelasi timp, minimizarea efortului si maximizarea rezultatului. In esenta, managementul este conducerea stiintifica; in realitate insa,el inseamna mult mai mult si, de aceea, depaseste intelesul restrans de notiuni. Peter F. Drucker sublinia: Managementul, in forma sa actuala, a aparut intr-adevar mai intai in marile organizatii economice. Ne-am dat insa curand seama ca managementul este necesar in toate organizatiile moderne, indiferent daca acestea sunt sau nu economice. De fapt, am realizat ca acesta este mai necesar, cu atat mai mult in organizatiile care nu au caracter economic, precum cele care nu urmaresc profitul financiar, sau in institutiile de stat. Ele au nevoie de management tocmai petnru faptul ca nu sunt supuse disciplinei impuse de castig si pierdere. Primele cristalizari in stiinta managementului, evidentiind o serie de principii si reguli privind organizarea stiintifica a muncii, au aparut ca o consecinta a investigarii proceselor si fenomenelor conducerii din cadrul firmei.

10

La scurt timp de la aparitie, stiinta managementului devine un univers aflat intr-o continua efervescenta si expansiune. Dezvoltarea sa rapida si fara precedent a putut fi posibila gratie unui efort multidisciplinar, absolut remarcabil. La ora actuala, stiinta managementului se prezinta ca o entitate teoretica deplin inchegata, validata de practica si cu mari disponibilitati privind aplicabilitatea in orice sector de activitate. Peter F. Drucker numeste aparitia managementului evenimentul pivot al timpului nostru si apreciaza ca istoria umanitatii a cunoscut rar un asemenea fenomen cu o evolutie atat de spectaculoasa. Managementul este deci indispensabil si aceasta explica de ce, odata aparut, el s-a dezvoltat atat de rapid si a intampinat o rezistenta atat de minora.

Relatia management cultura

La randul specialistilor exista aprecierea potrivit careia managementul este, inainte de toate, o disciplina economica de sinteza. In ultimele decenii, el se angajeaza tot mai pregnant, in domenii de activitate situate dincolo de limitele economicului. In acest context, intersectia decisiva a managementului cu fenomenul cultural se produce, fie in cadrul corporatiei transnationale, fie in cadrul institutiei culturale. Ambele situatii au generat motive de reflectie si de abstractizare. In relatia management cultura, managementul reprezinta scopul, iar cultura, mijlocul.

MANAGEMENTUL ROMANESC
Romania se inscrie in randul tarilor in care preocuparile teoretice si
pragmatic privind managementul firmelor au debutat foarte timpuriu. Fundamentul acestei afirmatii il reprezinta unele realizari obtinute pe acest plan inca din perioada premergatoare primului razboi mondial. Dintre acestea mentionam ca mai semnificative doua. Utilizarea pentru prima data in Europa a sistemului taylorist de organizare a muncii bazat pe MTM a avut loc la Tesatoria romaneasca de bumbac din
11

Pitesti. Rezultatele obtinute, in ciuda unor dificultati inerente inceputului, au demonstrate marile posibilitati de crestere ai eficientei pe care le prezinta metodele de organizare stiintifica, ceea ce s-a reflectat in apelarea la acestea intr-o perioada relativ scurta si de catre alte intreprinderi din mai multe subramuri ale industriei usoare si grele.

Al doilea element semnificativ cu multiple rezonante, atat teoreticometodologice, cat si aplicative, l-a constituit introducerea in planul de invatamant al Academiei de Inalte Stiinte Comerciale si Industriale a cursului de management al firmei. La 25 ianuarie 1916, profesorul Virgil Madgearu tinea cursul introductiv la disciplina Studiul practic al intreprinderilor comerciale si industrial, primul de acest fel in Europa de Sud-Est si printe primele in Europa. Prin acest curs a fost conturat obiectul de studiu al acestei stiinte, aflata pe plan mondial intr-o faza incipient de dezvoltare. Principalele probleme abordate in curs: rolul si importanta managementului intreprinderii romanesti, intreprinderea ca obiect de studiu al conducerii, raporturile dintre teoria si tehnica managementului, organizarea averii intrprinderii, stabilirea valorii averii firmei si utilizarea bilantului ca instrument principal de conducere, continutul si rolul statisticii economice a intreprinderii in conducerea sa, riscurile si managementul etc. In ansamblul procesului de pregatire a viitorilor economisti, acestui curs i se acorda o atentie deosebita. Preocupari si actiuni sustinute pe planul teoriei si practicii managementului firmei se manifesta dupa primul razboi mondial. Animatorul actiunilor teoretice l-a constituit Institutul roman pentru organizarea stintifica a muncii (IROM) creat in anul 1927 cu contributia unor reputati oameni de stiinta: V. Madgearu, G. Titeica, D. Gusti, Gh. IonescuSisesti, Gh. Marinescu. Obiectivul sau principal era, conform statutului, a face pasul necesar pentru ca Romania sa iasa din domeniul empirismului in domeniul organizarii rationale cu ajutorul stiintei. Cei care au pus bazele in managementul romanesc sunt:
12

Virgil Madgearu Alexandru Xenopol Dimitrie Cantemir Mihail Kogalniceanu Ion Ionescu de la Brad Emil Nechifor 1837 Pravila comerciala reguli de etica si conduita.

Managementul firmelor
Managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii. Elementele specifice stiintei managementului economic sunt : procesele relatiile de management. Procesele de management consta in ansamblul fazelor, in procesele prin care se determina obiectivele acesteia si ale subsistemelor incorporate, resursele si procesele de munca necesare realizariilor si executantii acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului folosind un complex de metode si tehnici in vederea indeplinirii cat mai eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea respectivei organizatii. In cadrul proceselor de management se delimiteaza mai multe componente principale carora le corespund functiile sau atributele conducerii: previziunea organizarea coordonarea antrenarea control- evaluarea. Relatiile de management pot fi definite ca raporturile care se stabilesc intre componentii unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele provizorii, organizarii, cordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor firmei.
13

Analiza factorilor care conditioneaza caracteristicile relatiilor de management in cadrul firmelor releva o tripla determinare: social-economica tehnico-materiala umana Determinarea social-economica rezida in dependenta relatiilor de management de natura si modalitatile de existenta ale proprietatii asupra mijloacelor de productie, in general de natura relatilor de productie. Determinarea tehnico-materiala consta in dependenta trasaturilor managementului de caracteristicile obiectelor muncii si mijloacelor de munca. Determinarea umana rezida in faptul ca o apreciabila influenta asupra relatiilor de management o are si componenta colectivitatii fiecarei firme si cultura sa organizationala.

Functiile de management
Cel care a identificat si analizat procesele de management pentru prima data a fost Henry Fayol, in cadrul lor definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul. Alti specialisti au partajat procesul de management diferit, stabilind functii partial altele. Astfel, Justin Longenecker si Charles Pringle delimiteaza patru functii: planificarea si luarea deciziilor, organizarea pentru performante eficace, dirijarea si motivarea ca si controlul rezultatelor. Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii: previziune; organizare; coordonare; antrenare; evaluare-control.

14

Principiile si sistemul de management

Principiile generale ale managementului La baza conceperii si exercitarii managementului firmelor se afla un ansamblu de principii care au aceeasi tripla determinare socio-economica, tehnico-materiala si umana, prezentata in paragraful consacrat relatiilor de management. Principiile generale, exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului si fundamentalele teoretice precizionate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcatuind impreuna un sistem a carui cunoastere si aplicare este indispensabila pentru toti managerii si pentru personalul de specialitate implicat in managementul activitatilor agentilor economici. Principiile generale sunt: Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si caracteristicile sale esentiale si ale mediului ambiant; Principiul managementului participativ; Principiul motivarii tuturor factorilor implicati, a stakeholderilor in activitatile firmei; Principiul eficacitatii si eficentei.

15

Fig. 1.1 Sistemul de management

EVOLUTIA STIINTEI MANAGEMENTULUI

Managementul, ca activitate practica, in forma sa empirica se caracterizeaza prin utilizarea experientei si a intuitiei activitatilor. Elemente de management bine conturate se intalnesc inca la organizatiile antice. Forme empirice de management le gasim in toate organizatiile de succes ale antichitatii care aveau o echipa manageriala, este drept mica, dar cu autoritate si responsabilitate in ceea ce priveste adoptarea deciziilor. In secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea managementul era practicat de proprietari. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, in preajma celui de-al doilea Razboi Mondial apar primele cercetari in domeniul managementului. Preclasicii managementului sunt considerati a fi: Robert Owen, Charles Babbage, Henry P. Towne si altii.

16

ROBERT OWEN , antreprenor britanic, a fost un vizionar in privinta recunoasterii importantei resurselor umane in cadrul organizatiei, punand bazele scolii relatiilor umane care au aparut si s-a dezvoltat cu un secol mai tarziu. CHARLES BABBAGE , renumit matematician englez este cunoscut ca parintele calculatorului de astazi. El are contributii la dezvoltarea managementului prin ideile care le-a dezvoltat in ceea ce priveste: diviziunea si specializarea muncii in organizatii ,chiar si a celei intelectuale; necesitatea unor contabili; sugerarea unui plan de impartire a profitului intre prime pentru idei inovatoare si salarii, dependente de profitul organizatiei. HENRY P. TOWNE , a fost inginer mecanic si presedinte a cunoscutei firme Towne Manufacturing Company. In cartea sa, considerata de capatai pentru stiinta managementului, The Engineer as an economist arata ca nu intodeauna un bun inginer este si un bun manager, fiind necesara o stiinta a managementului cu principii specifice. Conturarea stiintei managementului are loc abia la inceputul secolului XX, in capitalism, atunci cand complexitatea si dinamismul evolutiei activitatilor in toate domeniile si in primul rand in cel economic au impus ca o necesitate obiectiva o conducere pe baze noi si cand stiinta a evoluat suficient ca sa asigure premisele metodologice indispensabile cristalizarii managementului ca stiinta. Acumularile substantiale de cunostiinte, de informatii faptice si stiintifice din secolele XVII si indeosebi XIX au asigurat fundamentul necesar conturarii a numeroase stiinte,intre care si managementul. O contributie substantiala la intemeierea stiintei managementului au avut Henry Fayol si Frederic Taylor. Prin lucrarile lor in special Administratia industriala si generala si respectiv Principiile managementului stiintific acestia au analizat de o maniera stiintifica, pentru prima data, procesul de management si componentele sale, precum si o parte din principalele elemente ale sistemului de management, cu deosebire structura organizatorica, elaborand o serie de reguli, principii si metode de conducere stiintifica. Elementele conceptuale de cei doi specialisti, considerati ca parintii stiintei managementului, se refereau la conducerea organizatiilor in general, cu concretizari in special la nivelul firmei. Ulterior, numerosi alti specialisti dintr-un numar mare de tari, in special din Europa si America de Nord , au contribuit , din variate puncte de vedere la edificarea stiintei managementului.
17

ABORDARI ALE MANAGEMENTULUI PE MAPAMOND

Studierea literaturii de specialitate in domeniul managementului autohtona si din strainatate releva existenta a multiple clasificari ale scolilor de management. In Dictionarul de conducere si organizare publicat in tara noastra se delimiteaza scolile de management: cantitativa, clasica, empirica, relatiilor umane, sistemelor sociale si matematica. Aceste clasificari difera partial sau intebral de clasificarile efectuate de specialisti din alte tari. Spre exemplu, intr-o binecunoscuta lucrare de management, elaborata de profesorii nord americani Longenecker si Pringle, se afirma existenta a patru scoli de conducere: stiintifica, administrativa, a relatiilor umane si constigency.

De-a lungul timpului au aparut si au evoluat mai multe curente,scoli si moduri de abordare care au contribuit la dezvoltarea stiintei managementului. In ordine cronologica astea sunt: scoala clasica, universala (a managementului stintific si administrativa); scoala comportamentului si a relatiilor umane; scoala cantitativa; scoala sistematica; abordarea procesuala; abordarea situationala.

18

Fig. 1.2 Scolile de management

Scoala clasica (universala, tehnicista)

Aceasta scoala este conturata prin preocuparile unor cercetatori pentru introducerea unor principii si metode stiintifice in activitatea de management, precum si pentru o administrare mai buna o organizatiei. Managementul stintific abordat in cadrul acestui curent este reprezentat de studiile lui Frederick W. Taylor si a contemporanilor lui, Frank si Lilian Gilberth si Henry L. Gantt. In cadrul scolii clasice s-au conturat trei curente de vorbire: curentul organizarii stintifice a muncii a lua managementul stintific - Frederick Taylor; teoria administratiei Henry Fayol;
19

curentul organizatiei birocratice Max Weber. Frederick Taylor este considerat fondatorul tiinei managementului, care n lucrarea sa The Principles of Scientific Management publicat n anul 1911 arta c sistemul managementului tiinific implic o revoluie complet a strii de spirit a muncitorilor i n acelai timp o revoluie a strii de spirit a celor care sunt de partea conducerii, identificnd urmtoarele principii fundamentale ale managementului: 1. Definirea stintifica a muncii gasirea celei mai bune maniere de a executa o sarcina, adica munca sa fie descompusa in unitati monetare ,sa fie analizate miscariile pe care lucratori le analizeaza si cronometrati timpi de realizare a lucrarilor pentru a vedea daca actiunile acestora sunt necesare si eficiente in scopul imbunatatirii sau eliminari lor; 2. Separarea muncii de conducere de munca de executie; 3. Identificarea cailor de ralizare a sarcinilor conform caruia Taylor sustine ca unele persoane sunt mai apte decat altele pentru a efectua anumite sarcini si o selectie riguroasa a personalului ar permite angajatilor sa devina superspecialisti; 4. Stabilizarea unui sistem de remunerare bazat pe salarizarea la bucata oameni sunt motivati in general de bani si daca le este stimulata nevoia de castig ar fi capabil sa atinga un nivel ridicat de performanta.

Henry Fayol este reprezentantul de seama care pune accentul pe cresterea eficacitati organizatiei in ansamblu elaborand principii generale de management care au fost publicate in cartea sa: Administrarea industriala si generala 1916. Intre principiile formulate de Fayol amintim: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Divizarea muncii in procesul de conducere; Autoritate si reponsabilitate; Principiul unitatii de comanda; Principiul unitatii de actiune; Subordonarea intereselor persoanelor celor ale organizatiei; Structura ierarhica a aparatului de conducere sau unitatea colectivului; Principiul ordinii materiale si sociale; Principiul echitatii, centralizarea, initiativa, spiritul de echipa.

Managementul birotic bazat pe lucrarile lui Max Weber accentueaza faptul ca organizatiile trebuie sa functioneze dupa anumite reguli si norme, nu in functie de toanele sau capriciile proprietarilor si/sau managerilor.
20

Max Weber are o principala teza care consta in distinctia pe care o face intre formele autoritatii legitime si identifica 3 tipuri de autoritati: 1. Autoritatea carismatica; 2. Autoritatea traditionala; 3. Autoritatea rational legala; Acorda importanta autoritatii legale, formele propunand un model ideal de organizatie birocratica. Model ce se caracterizeaza prin: in alta divizare a muncii si specializare in munca; ierarhie clar definita; respectarea de reguli, norme, regulamenturi, proceduri; relatii impersonale intre oameni adica managerul trebuie sa fie impartial in ceea ce priveste luarea deciziilor;

Concluziile desprinse din studiile reprezentantilor scolii clasice sunt: preocuparea pentru elaborarea unor principii stintifice de management care sa constituie ghiduri pentru activitate practica; in general, ei au considerat princiipile lor ca fiind universal valabile; au considerat organizatia ca un sistem inchis neglijand raporturile acesteia cu mediul; au abordat mecanicist structura organizatorica luand in considerare numai relatiile formale;

Scoala relatiilor umane (behaviorista) si comportamentala

Scoala behaviorista sau comportista, conturata in special in ultimele patru decenii, este reprezentata prin numerosi specialisti reputati, intre care mentionam nord americanii [Link]. Gregor,H. Simon, [Link], E. Mayo, Ch. Arghiris, O. Glinier, A. Maslow i se caracterizeaz prin situarea resurselor umane ale firmei pe primul plan n procesul de management, stabilind un set de principii, reguli i metode care s asigure valorificarea superioar a potenialului uman. Douglas McGregor considera ca liderul in relatiile cu subordonatii intr-un grup trebuie sa plece de la doua teorii notate cu X si Y pe care sintetic le prezinta astfel:

21

 Teoria X porneste de la faptul ca fiinta umana este in mod inerent lenesa, ii displace munca, deci o ocoleste, prefer sa fie condusa, nu doreste responsabilitati, are ambitii relative reduse, doreste linistea si siguranta. Teoria Y arata ca efortul fizic si intellectual al omului in munca este la fel de natural ca jocul si odihna. Managerii, adepti ai teoriei X adopta un stil management autoritar si intaresc controlul, iar cei care pornesc de la teoria Y folosesc metodele participative si un stil democratic. Teoria Z, al carei fondator este Octave Gelenier are la baza teoria X si Y. Aceasta evidentiaza faptul ca omul mediu se caracterizeaza prin imbinarea, in proportii relativ egale a unor trasaturi negative, cum sunt aversiunea fata de munca, evitarea responsabilitatilor, egoismul, lipsa de interes fata de necesitatile collective si trasaturi positive, referitoare la faptul ca omul accepta munca ca pe ceva firesc, isi asuma sarcinile din propria initiativa, modul de angajare depinzand de motivatiile si recompensele asociate lor.

Conceptia paternalista se dezvolta si constituie o adevarata scoala in unele zone ale lumii: Italia, Germania, Japonia, SUA etc. Si in Romania intre cele doua razboaie au existat initiative in acest sens, mai ales la CFR. In aceasta conceptie idea de baza este ca organizatia poate sa preia satisfacerea unor parti a nevoilor salariatilor, preocupandu-se de asigurarea asistentei sanitare, a locuintei, calificarea si recalificarea, acordarea prioritatii in angajarea altor membrii din familie etc. In schimb, li se va cere angajatilor efort indelungat, disciplina, insusirea si indeplinirea obiectivelor organizatiei, atasament, mai ales de prestigiul ei etc. Organizatia este privita ca o familie unita, in jurul managerului-pater familiesprotector si obiectiv.

22

Formele de organizare a proceselor de productie trebuie sa asigure flexibilitatea si adaptare la transformari. Ca idei generale subliniate in lucrarile reprezentantilor acestei scoli amintim: asezarea factorului uman pe prim plan, in orice forma de organizare ; metodele de conducere sa asigure conditii de colaborare atat intre membrii conducerii colective, cat si intre acestia si executanti, si de asemenea sa fie adaptate cerintelor oamenilor; in orice domeniu, deci si de productie, activitatea omului nu este determinate numai de recompense banesti, ci si de satisfacerea anumitor cerinte de ordin moral; acordarea importantei cuvenite influentei structurilor informale.

Scoala cantitativa

Scoala cantitativa, reprezentata prin numerosi specialist reputati, intre care mentionam pe francezul [Link], rusii E. Kameniter si C. Afanasiev, americanii J. Starr si F. Goronzy, maghiarul Kornay. Conceptele si metodele folosite in cadrul studiilor provin in majoritate din matematica si statistica. Cel mai frecvent se utilizeaza teoria grafelor, teoria firelor de asteptare, analiza combinatorie, programarea liniara etc., in special in abordarea functiilor de previziune si organizare ale managementului. Initial,studiile incorporate in scoala cantitativa se concentrau asupra activitatilor de preductie; in
23

ultimii ani, acestea abordeaza cu o frecventa sporita si alte functiuni, mai ales comerciala si cercetare dezvoltare, care au un rol tot mai important in intreprinderea moderna. Meritele principale ale scolii cantitative constau in adaptarea instrumentului matematico statistic la cerintele practicii sociale, amplificandu-i substantial caracterul aplicativ si in conferirea unui plus de rigurozitate si de precizie analizelor si solutiilor managerial datorita extinderii sensibile a folosirii aparatului mathematic si statistic, adesea in conditiile recurgerii la calculatorul electronic.

Scoala sistemica

Scoala sistemica reprezinta de fapt,o sinteza a precedentelor scoli, fiind cea mai tanara, dar si cea mai complexa si aplicativa. Dintre reprezentantii sai reputati mentionam: C.I. Barnard, H. [Link], J.G. March, G. I. Popov, A. I. Austein. Noutatea adusa de acestia consta in faptul ca stiinta conducerii organizatiei este privita ca un sistem integrat in mediu. Ei utilizeaza concluziile relationistilor, dar inlatura supraevaluarea factorilor neformali, asociind teoria sistemelor sociale, teoria sistemelor cibernetice. Organizatia este conceputa ca un sistem complex format din elemente interconectate ce constituie subsisteme partiale, punand pe primul plan necesitatea studierii interactiunii subsistemelor si fundamentarea stiintifica a procesului de adoptare a deciziilor. Organizatia fiind ea insasi componenta a unui complex, trebuie sa se adapteze continuu la cerintele mediului ambient. Organizatia poate fi considerata: un sistem productiv : cu intrari, procese, iesiri; un sistem social : ansamblul oamenilor si a relatiilor dintre acestia Daca managementul schimba o componenta a organizatiei, toate celelate parti sunt afectate.
24

Alte scoli in care se pot incadra cercetarile stiintifice de management sunt: scoala deciziilor scoala matematica

Abordarea contextuala

Scoala a fost fondata la sfarsitul deceniului al 6-lea din secolul trecut si dezvoltata de manageri, consultanti si cercetatori care au aratat ca nu exista o singura modalitate de a conduce care sa fie adecvata tuturor organizatiilor si in orice situatie. Inca din anul 1920, Mary Parker Follet a formulat legea situatiei, aratand ca in diferite situatii se cer diferite feluri de cunostinte, iar managerii care poseda informatiile si cunostintele necesare tind sa fie cei mai buni, liderii momentului, iar afacerile lor cele mai eficace si mai prospere. Pornind de la explicatia cuvantului contingenta, care inseamna aici legatura exterioara, aceasta teorie defineste tipul de management care trebuie adoptat intrun anumit mediu si pentru o strategie data.

Ca adepti ai acestei teorii amintim pe: Burns si Stalker, Wood, Ward, Galbraith, Mintzbary si altii. Aceasta teorie sustine necesitatea adaptarii structurilor organizationale la diferite tipuri de mediu. Se arata ca un sistem mecanic de management caracterizat prin reguli formale si o puternica centralizare a deciziilor poate fi aplicata la un mediu stabil , dar nu unui mediu unde inovatia tehnologica este incurajata, unde functionarea nu este rigida. Abordarea de contingent poate fi considerate ca un proces care se desfasoara in patru etape: Familiarizarea managerului cu metodele si tehnicile de management testate ca fiind eficace;
25

Analizarea de catre manager si evidentierea atat a consecintelor positive cat si a celor negative ale aplicarii unei metode sau procedeu dat; Interpretarea corecta a situatiei concrete. Determinarea variabilelor situationale si influenta lor; Alegerea metodei, a tehnicii prin situatia specifica pentru a inlatura efectele negative potentiale.

STUDIU DE CAZ IN CADRUL UNEI FIRME

Denumirea agentului economic:

S.C AMICII SRL

26

Infiintarea firmei:
In anul 2005 a lunii august

Sediul:
STR BRUXELLES, NR. 31/C TIMISOARA, Jud TIMIS

Tipul exercitiului comercial:

Comert cu amanuntul, prestari servicii 4764 Comert cu amanuntul al echipamentelor sportive, in magazine specializate 9529

Tip structura de vanzare:

Mijlocie.

Angajamentul managementului privind politica calitatii

Conducerea societatii S.C AMICII SRL, sustinem valori precum creativitatea, participarea si increderea reciproca, obiectivul fiind cresterea competitivitatii pe piata a societatii, prin implementarea urmatoarelor principii: Calitatea orientativa spre client Calitatea este extreme de importanta, fiind cea mai eficienta strategie concurentiala pentru supravietuire economica si prosperitate.

27

Satisfacerea cerintelor, necesitatilor si asteptarilor clientului la nivel maxim, trebuie sa fie, pe tremen lung, viziunea noastra in afaceri. Implicarea angajatilor Fiecare angajat trebuie sa stie cum poate contribui la obtinerea calitatii prestatiei, sa-si incurajeze si sa-si intensifice efortul pentru imbunatatirea calitatii in toate [Link] promovarii si vanzarii produselor. Acest principiu va fi indeplinit numai prin obtinerea unei satisfactii, a fiecariu angajat, asupra muncii pe care o realizeaza. Perfectionarea continua a prestatiei comerciale Cerinta obligatorie pentru existent societatii, pentru care se va actiona atat prin eliminarea cauzelor neconformitatilor cat si prin asimilarea continua a cerintelor clientilor si a metodelor performante de promovare si de vanzare a produselor. Eficienta si rentabilitatea In toate procesele, planificarea activitatilor va constitui stilul de munca al societatii, astfel incat, in urma activitatilor sa se obtina obiectivele la nivel maxim cu minimum de efort si cheltuieli.

Consolidarea pozitiei pe piata a S.C AMICII SRL Respectarea tuturor principiilor, corelata cu o activitate de promovare a produselor realizata cu profesionalism si responsabilitate, va avea ca rezultat existent permanenta a noilor client si marirea numarului de client fideli. Pentru realizarea principiilor prezentate, S.C AMICII SRL implementeaza un sistem de management al calitatii. Administratorul isi asuma responsabilitatea pentru definirea, implementarea si mentinerea politicii calitatii in firma si asigura Reprezentantului Managementului pentru Calitate intreaga autoritate si mijloacele necesare realizarii acesteia.
28

29

30

31

32

33

34

35

36

BIBLIOGRAFIE

1. OVIDIU NIOLESCU, ION VERBONCU, Management, Editura economica,Bucuresti, 1999 2. VASILE ZECBERU, Management in cultura, Editura Litera International, Bucuresti, 2002 3. SILVIA VLAD, MARIA GOIAN, Managementul organizatiei, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2009 4. VIOREL CORNESCU, Managementul organizatitei ghid practic, Editura All Beck, Bucuresti, 2004 5. ION VERBONCU, Management - intrebari si raspunsuri,Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1996

37