TURISMUL RURAL TURISMUL RURAL - NOIUNI INTRODUCTIVE Spatiul rural - care presupune cmpuri extinse de culturi sau pajisti

naturale, tarani si un mod de viata opus urbanului - ocupa cea mai mare parte din suprafata totala a oicumenei. Desi se afla n diferite stadii de evolutie de la un loc la altul, de la un moment de timp la altul, functiile sale esentiale ramn cele primare. Functia sa de baza-productia alimentarainfluenteaza nca ntr-o masura determinanta calitatea vietii n mediul rural. Dobndirea si asumarea de noi functii, ntre care se poate nscrie cu succes si cea turistica, ofera posibilitati certe de revigorare social economica a asezarilor rurale si implicit diminuarea dependentei de activitatile primare. Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara s-a dezvoltat nca din secolul XIX n tari precum Franta, Marea Britanie, Germania s.a., ca o reactie fata de stressul si conditiile sordide ale oraselor aflate n plina expansiune n contextul dezvoltarii impetuoase a industriei. Un factor care a marcat decisiv promovarea turismului rural n tarile Europei Occidentale a survenit n n deceniul 5 al secolului nostru cnd, n majoritatea legislatiilor europene, s-a adoptat sistemul concediilor de odihna platite de catre angajatori. Acest fapt a generat o cerere turistica fara precedent care a stimulat, la rndul ei, afirmarea unor forme inedite de prestatie turistica n mediul rural, sensibil diferentiate de la o tara la alta. n scurt timp, activitatea turistica desfasurata n mediul rural a capatat ponderi notabile n tari precum Franta, Marea Britanie, Elvetia, Austria, Italia, Germania, Irlanda s.a. n tara noastra, turismul rural, desi capatase contur n perioada interbelica, el s-a dezvoltat n forme "sui generis" (binecunoscute) impuse de originea rurala directa si de "dependenta" economica (n raport cu acest mediu) a unei bune parti din populatia stabilita n mediul urban n conditiile procesului accelerat de industrializare si urbanizare din perioada comunista. Noile realitati politice si socio-economice ale tarii noastre sunt de natura sa permita dezvoltarea acestei forme de activitate ntr-o maniera sistematica si organizata. Acest fapt este deosebit de semnificativ ntruct promovarea si dezvoltarea turismului rural poate constitui o modalitate de solutionare a unora dintre numeroasele si inerentele dificultati ale perioadei de tranzitie care se resimt implicit n mediul rural. Ea consta n principal n conturarea unor oferte turistice inedite, atractive si accesibile (n conditiile n care oferta furnizata de prestatorii consacrati de servicii turistice a devenit inaccesibila pentru un segment important al clientilor potentiali, evident afectati de recesiunea economica) si ntr-o serie de mutatii benefice pe care acest fenomen le poate genera n spatiul specific de desfasurare. Spatiul rural este nca adeseori considerat un spatiu turistic de calitate ndoielnica deoarece este putin valorificat n acest sens. Apreciat ca un spatiu saracacios, destinat

vacantelor modeste sub aspect financiar, el este nca perceput negativ n raport cu alternativa vacantelor la munte sau la mare. Perceptia inadecvata a spatiului turistic rural se explica prin considerente de ordin economic si socio-cultural dintre care amintim: - cresterea puterii de cumparare a populatiei (din deceniile 7 si 8 n special, n cazul Romniei), fapt care a favorizat orientarea predilecta a turistilor spre statiunile balneoclimaterice montane si de litoral consacrate; - mediatizarea puternica a statiunilor turistice n mijloacele mass-media; - accesibilitatea mai facila spre statiunile consacrate prin intermediul transportului n comun; - atractia exercitata de catre avansul tehnologic si indicii de confort specifici mediului urban n raport cu standardul de viata mai scazut din mediul rural; - reducerea progresiva a legaturilor familiale cu mediul rural de origine si mentinerea unui "clivaj" ntre traditionalismul rural si non-conformismul citadin. Imaginea actuala despre mediul rural ca spatiu de vacanta este nsa susceptibila de modificari avnd n vedere noile evolutii de ordin socio-economic si cultural n masura sa reprezinte sanse majore pentru relansarea economica a spatiului rural. Astfel, pot fi avute n vedere: - degradarea modului de viata citadin datorita fenomenelor de stress, poluare supraaglomerare, disfunctionalitate etc. - amplificarea dificultatilor legate de asigurarea locurilor de munca n sectorul industrial si perspectiva "reinsertiei" n locurile de origine a unei parti a populatiei active disponibilizate n urma proceselor de restructurare economica; - schimbarea sistemului de proprietate asupra terenurilor si perspectiva demararii unor noi tipuri de activitati (inclusiv turistice), bazate pe statutul privat al proprietatii; - perspectiva unei valorificari superioare, directe si imediate a produselor agricole, n conditiile pietei generate prin atragerea turistilor n mediul rural; - cresterea disponibilitatii de selectare turistica a mediului rural ca spatiu de vacanta n conditiile scaderii veniturilor reale ale populatiei; - tendinta de afirmare a unor noi tipuri de activitati turistice bazate pe forme fundamentale de echilibru: sanatate fizica si morala, actiuni de binefacere, nevoia de comunicare etc.;

- emergenta unei atractii pentru valorile culturale si spirituale autentice, n contrast cu cele artificiale si pentru frecventarea unui mediu natural ct mai putin alterat, tendinta evidentiata si de cresterea spectaculoasa a resedintelor secundare amplasate preponderent n zonele rurale si suburbane; - modificarea mentalitatilor conservatoare, specifice populatiei rurale, sub presiunea transformarii rapide a conjuncturii economice si sociale; n acest context poate fi constatata o diminuare a reticentei si indiferentei rurale n raport cu fenomenul turistic. Urmare a mediatizarii prin intermediul mijloacelor mass-media a culturii taranesti, intruziunea citadinilor n mediul rural nu mai este perceputa ca o sursa de "agresiune", acestia din urma manifestnd totodata un respect sporit pentru bunurile si valorile satesti (integritatea culturilor si a recoltelor, comportamentul decent etc.). Cresterea nivelului de scolarizare n mediul rural, asociat influentei mijloacelor de comunicare n masa, a facut ca tinerii de la tara sa fie la fel de receptivi si motivati n cautarea mijloacelor de relaxare n timpul liber ca si cei din mediul urban; - n ansamblu, populatia rurala percepe ea nsasi direct efectele crizei economice ale restructurarii industriale si este interesata de posibilitatile gestionarii dificultatilor izvorte din acestea. n concuzie, sunt reunite conditiile economice, politice, psiho-sociale si legislative pentru dezvoltarea turismului n spatiul rural, iar populatia rurala manifesta disponibilitati de implicare n gestionarea propriilor resurse, inclusiv prin sustinerea activitatilor turistice. CONCEPTUL DE TURISM RURAL - consideratii generale Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene, ele avndu-si sursa n interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti: sociologi, economisti, geografi, specialisti n amenajarea teritoriului, psihologi etc. n acest context, n ceea ce priveste definirea si continutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii dintre care mentionam: - acceptia psihologica, potrivit careia turismul rural poate fi definit ca o forma particulara de turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistului si a unui comportament diferit de cel practicat n mod obisnuit n cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta perspectiva, turismul rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitate din partea comunitatii rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, att de catre persoanele care l gazduiesc, ct si de catre ntreaga comunitate rurala a satului respectiv. Chiar daca aceasta acceptie nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturaletea si calitatea peisajului s.a., accentul se pune asupra contactelor umane, dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi cultivat n aceasi maniera si n cadrul satelor si cluburilor de vacanta sau a altor unitati de primire care functioneaza n statiunile balneare moderne.

- acceptia sociologica, potrivit careia turismul rural se practica n snul societatilor rurale ntelese ca spatii de viata cotidiana n care turistul descopera taranul, folclorul rural, sarbatorile traditionale etc. Turismul rural trebuie sa ramna un produs al societatii rurale; amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre comunitatea rurala nsasi, singura n masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate n care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care i creaza treptat sentimentul apartenentei si nradacinarii n comunitatea respectiva. Prin urmare, se presupune insertia turistului n societatea rurala potrivit dorintei sale de a descoperi un mod de viata autentic si inedit. - acceptia geografica, aparent mai putin restrictiva, care relationeaza turismul rural cu existenta spatiului rural corespunzator. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta n spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia. n pofida simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile rezultate din necesitatea ruralitatii si a delimitarii sale spatiale. Determinarea gradelor de urbanizare si ruralizare n vederea delimitarii lor spatiale este o problema traditionala, abordata intens, de multi ani, de numerosi geografi, economisti, sociologi, specialisti n amenajarea teritoriului s.a. n legatura cu evaluarea gradului de ruralitate, s-a consacrat, n general, analiza a trei criterii considerate definitorii: densitatea populatiei si caracteristicile gospodariilor; utilizarea solului si raporturile dintre agricultura si silvicultura; structurile sociale traditionale si aspecte ale identitatii comunitare si de patrimoniu. n legatura cu aceste criterii, prezentam succint cteva consideratii: Zonele rurale tipice prezinta densitati reduse ale populatiei, gospodarii de talie mica, n general relativ distantate ntre ele, suprafete agricole si/sau forestiere sunt mai extinse dect cele construite. Evident, densitatile medii ale populatiei rurale variaza mult de la o tara la alta n functie de numerosi factori fizico-geografici, soc 323i84d iali, economici, istorici, ceea ce explica variabilitatea dimensionala a unitatilor administrative. Exemplificam, n acest sens, criteriile statistice utilizate n cteva tari pentru definirea asezarilor rurale: Australia- grupari de populatie mai mici de 1000 de persoane, cu exceptia unor anumite zone precum statiunile de vacanta. Austria- comunele au sub 5000 de locuitori. Canada-teritoriile care cuprind mai putin de 1000 de locuitori, avnd o densitate a populatiei de sub 400 loc/kmp. Danemarca si Norvegia- aglomeratii cu mai putin de 200 de locuitori. Anglia si ara Galilor-nu sunt definite, dar Comisia Dezvoltarii Rurale exclude orasele cu mai mult de 10.000 de locuitori.

Franta-comunele au sub 2000 de locuitori, iar gospodariile sunt distantate prin cel putin 200 m. Portugalia si Elvetia-comunele au mai putin de 10.000 de locuitori. Romnia-asezarile rurale de tipul satelor au un numar de locuitori care variaza de la 500 pna la 4000-5000 de locuitori n cazul satelor foarte mari. Evident ca si la nivelul diferitelor tari exista diferente notabile de la o regiune la alta, principalii factori de variatie fiind relieful, conditiile climatice, resursele naturale si umane, etc. Situatia Romniei este reprezentativa n acest sens: din punctul de vedere al marimii demografice, satele mari si foarte mari sunt localizate preponderent n regiunile de cmpie si podis, la contactul dintre principalele forme de relief si mai rar n depresiunile intramontane sau submontane, n timp ce n regiunile montane si de dealuri nalte predomina satele mici si mijlocii. Concomitent se asociaza numeroase diferentieri de ordin structural, textural, functional, fizionomic care sunt binecunoscute. Majoritatea opiniilor definesc zonele rurale ca fiind cele n care suprafata ocupata de constructii reprezinta 10-20 % din suprafata totala. Acest fapt are trei implicatii majore: activitatea economica a zonelor rurale este dominata de agricultura si silvicultura; zonele rurale conserva ntr-o masura apreciabila mediul natural; zonele rurale ofera vizitatorului senzatia si satisfactia unei economii traditionale, neindustrializate. Urbanizarea rapida din ultimele doua secole a generat noi structuri sociale, diferite de societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor moduri de viata si gndire este importanta pentru pastrarea "caracterului" rural. Specificul rural traditional conjugat cu interesul pentru peisaj si cu posibilitatile de recreere pe care le ofera mediul satesc sunt principalele argumente care atrag turistii din mediul citadin. Avnd n vedere complexitatea mediului rural, o serie de autori au considerat oportuna introducerea conceptului de continuu rural si urban, pentru a putea aborda complexitatea diverselor situatii si pentru compararea zonelor care sunt considerate rurale nsa poseda numeroase caracteristici care le detaseaza de ruralul propriu-zis. Utiliznd acest concept, comunitatile rurale se pot fixa pe o scara mobila, avnd la o extremitate polul zonelor rurale profunde, slab populate, iar la cealalta extremitate, concentratiile urbane de tip metropolitan, expresii elocvente ale urbanizarii. ntre aceste doua extreme se desfasoara o varietate de situatii, esential rurale sau esential urbane, trecerea ntre acestea corespunznd unei zone centrale de tranzitie care mbina trasaturile esentiale ale tipurilor de baza n cadrul zonelor de populare suburbana (zone periurbane). Din punct de vedere economic, zona rurala evidentiaza trei tipuri de baza: 1. ruralul periferic sau ruralul profund, caracterizat prin populatie mai putin numeroasa, cu grad ridicat de mbatrnire, activitati industriale cu intensitate redusa, bazate pe ndeletnicirile traditionale, nivel scazut al serviciilor si al productivitatii economice.

2. zone rurale integrate din punct de vedere economic, situate n apropierea oraselor, caracterizate prin activitati agricole de tip intensiv, economie relativ diversificata si prospera, standard mai ridicat al serviciilor. 3. ruralul intermediar care evidentiaza o stare medie a caracteristicilor mentionate anterior. Conceptul de continuu rural-urban se preteaza pentru a desemna att diverse peisaje, moduri de viata, specificitate demografica ct si susceptibilitate fata de schimbare. Asezarile omenesti se pot deplasa n timp, prin evolutie, de-a lungul acestei scari. n general, tendinta se manifesta prin deplasarea tipurilor de asezari spre polul urban. Ritmurile si formele de deplasare sunt extrem de diverse, ceea ce genereaza frecvente situatii intermediare: asezari care sunt rurale prin localizare, marime demografica, dar a caror economie si infrastructura pot prezenta caracteristici urbane (civilizatie urbana fara orase). n consecinta, stabilirea unei definitii complexe, aplicabila tuturor zonelor rurale, indiferent de tara, este dificila ntruct: - turismul urban sau n statiune nu se limiteaza doar la zonele urbane ci, adeseori, are prelungiri n zonele rurale. - zonele rurale n sine sunt dificil de definit ntruct criteriile utilizate variaza enorm de la o tara la alta. - activitatile turistice care se desfasoara n zonele rurale nu au totdeauna caracter rural; ele pot avea caracter urban, calificativul "rural" fiind detinut doar de localizare. - prin istoric si continut, turismul este, prin excelenta, un concept urban; marea majoritate a turistilor provin din mediul urban; turismul poate avea influenta urbanizanta asupra zonelor rurale, ncurajnd modificarile economice, culturale, edilitare etc. - zonele rurale nsesi se afla ntr-un proces complex de mutatii; impactul transporturilor si telecomunicatiilor a modificat conditiile de desfacere a produselor agricole si destinatia acestora. Pe de alta parte, se remarca ascensiunea preocuparilor ecologiste de a controla tot mai mult amenajarea teritoriului si punerea n valoare a resurselor. Desi anumite zone rurale cunosc si un fenomen de populare, altele, dimpotriva, primesc un aflux de persoane venite sa se odihneasca sau sa participe la activitati " netraditionale". Distinctia, altadata neta, ntre urban si rural este astazi diminuata prin expansiunea periferiilor oraselor, a traseelor cotidiene de mare distanta ale navetistilor si dezvoltarea resedintelor secundare. - turismul rural este o activitate complexa, cu fatete multiple; nu este doar un turism bazat exclusiv pe gospodaria taraneasca, ci si pe vacante n mijlocul naturii avnd drept motivatie diverse activitati precum drumetiile, alpinismul, veloturismul, echitatia, vnatoarea, pescuitul, excursiile educative etc.

Motivele aratate mai sus explica si faptul ca pentru desemnarea notiunii de turism rural se utilizeaza uneori, n mod neadecvat, si alti termeni care, datorita continutului apropiat si a sensului mai restrns, sunt generatori de confuzii; asa sunt turismul verde si agroturismul. Expresia turism verde se refera cu predilectie la elementele reprezentative ale peisajului n cadrul caruia componentii naturali detin un loc principal si, n consecinta, implica frecventarea spatiilor rurale situate ct mai departe de orase si care pot facilita accesul ntr-un mediu natural autentic sau ct mai putin afectat de interventii antropice. Agroturismul reprezinta totalitatea serviciilor oferite n cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masa din produsele proprii, agrement). Acest termen, cu o sfera de cuprindere mai restrnsa, desemneaza deci doar una din componentele turismului rural. Oferta agroturismului ( "Vacanta n gospodaria taraneasca") se deosebeste de cea a turismului rural. n primul caz, produsul trebuie sa reflecte trasaturile caracteristice ale gospodariei taranesti (produse proprii, specialitati regionale, animale mici si pentru tractiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipica gospodariei taranesti). Oferta "Turism rural" defineste toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate cu necesitate de gospodaria taraneasca (de ex. vacante n gospodarii care si-au pierdut functia de baza, sejururi n case de vacanta, n case particulare nchiriate, n sate de vacanta, n popasuri turistice etc.). Caracterul rural este subliniat, n primul rnd, prin dorinta turistilor de a cunoaste traditiile rurale, cultura si natura, de a-si petrece vacanta ntr-un mediu rural autentic unde ei cauta linistea, aerul curat si vor sa practice sportul si drumetia. Accesul la produsele locale sau regionale, care sustin de fapt pensiunea, desi este foarte probabil, nu reprezinta obiective sau forme de conditionare ale activitatii turistice. Prin urmare, turismul rural poate fi definit n sensul satisfacerii urmatoarelor cerinte: - localizare n zona rurala - functionalitate rurala bazata pe trasaturile particulare ale lumii rurale: gospodaria taraneasca, spatii largi, contact cu natura si cu patrimoniul material si spiritual al comunitatii satesti; o cerinta fundamentala este pastrarea traditiilor naturale si asigurarea unei dezvoltari progresive lente, n concordanta cu posibilitatile materiale si afective ale familiilor locale; n acest sens este esentiala plasarea turismului rural sub controlul colectivitatilor locale si dezvoltarea sa ntr-o forma care sa satisfaca pe termen lung interesele regiunii; turismul rural trebuie sa constituie o forta de conservare a ruralitatii si nicidecum una de sustinere a urbanizarii. - dimensionare rurala n sensul ca infrastructura trebuie sa reflecte (prin cladiri, anexe, spatii de destindere etc.) scara rurala traditionala, att prin coordonatele spatiale (marime, distante, densitati) ct si prin cele arhitecturale; aceasta cerinta este menita a ncuraja conservarea si perpetuarea modului de viata autentic si nendoielnic, acesta din urma, este unul dintre atuurile de baza care atrage clientela turistica, adeseori suprasaturata de modernitate sau irascibila n fata tendintelor de pseudomodernitate.

- tipologie variata n concordanta cu diversitatea mediului fizic si conotatia puternica a traditiilor istorice, economice si spirituale. - un mod de viata al locuitorilor caracterizat prin apartenenta lor la colectivitati cu marime limitata, care ntretin raporturi specifice cu spatiul aferent. Pentru decelarea trasaturilor de baza ale turismului rural putem avea n vedere analiza comparativa a caracteristicilor care l detaseaza de turismul urban sau de statiune: turism urban....................................................................turism rural pondere redusa a suprafetelor neconstruite.....pondere ridicata a suprafetelor neconstruite concentrare de populatie peste 10.000 loc............concentrare de populatie sub 10.000 loc. densitate populatiei ridicata a populatiei.................................................densitate de redusa a

mprejurimi "naturale" vetrei

ocupate

constructii....................................................mprejurimi

activitati numeroase n interiorul vetrei................activitati numeroase n exteriorul infrastructura densa............................................................................infrastructura redusa cladiri si institutii importante...........................................cladiri mici de importanta locala intreprinderi de importanta nationala.............................intreprinderi de importanta locala absenta activitatilor agricole, forestiere..................activitati agricole, forestiere, pastorale activitati turistice autonome.........activitati turistice destinate finantarii altor activitati resedinta departe de locul de munca...............resedinta apropiata de locul de munca influenta sezoniera modesta..................................influenta sezoniera intensa vizitatori numerosi.........................................................vizitatori putin numerosi

relatii anonime cu vizitatorii..................................................relatii personale cu vizitatorii gestiune profesionista.....................................................................gestiune amatoare atmosfera cosmopolita............................................................................atmosfera locala constructii [Link]..................................constructii traditionale atitudine conservare de dezvoltare progresiva..................................................atitudine de

suscita un interes general...........[Link] doar pentru anumite categorii de persoane comercializare restnse larga......................................................comercializare prin canale

n concluzie, turismul rural poate fi definit ca fiind acel tip de activitate turistica asociata mediului rural, care gestionata ntr-un mod adecvat asigura perenitatea spatiului rural si convergenta intereselor economice si spirituale ale ofertantilor de produse turistice si respectiv clientelei turistice. TIPURI DE TURISM RURAL sI ACTIVITILE SPECIFICE Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversa n tarile cu traditie n domeniu (Franta, Irlanda, Austria, Germania s.a.). Individualizarea ei presupune orientarea deliberata a pietei spre anumite oferte turistice si segmentarea clientelei n acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute n vedere forme de turism, precum: turismul de agrement, cultural, scolar, sportiv, de reuniuni si conferinte, ecologic, de promenada, fluvial, de sanatate, religios, agroturismul s.a. Turismul cultural implica cele mai diverse categorii sociale si de vrsta si consta n vizitarea siturilor rurale a caror distinctie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri, nedei, nunti etc.). O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, n special elevi si studenti, sub forma turismului scolar de nvatare sau de descoperire. Din pacate, desi este cea mai frecventa forma de turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural si absenta unor oferte turistice adecvate face ca acest tip de turism sa fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant. Turismul de agrement se practica sub forma neorganizata si consta n petrecerea partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia, ntr-un spatiu de cazare (casa, camera mobilata) existent n mediul rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire

familiala, nchiriere pe durate de timp variabile, gazduire la prieteni sau rude etc. n linii generale, mbina caracteristicile turismului pentru natura cu cele ale turismului de sanatate. Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se integreze n ea prin diferite activitati: observarea pasarilor, identificarea speciilor de plante, plimbari etc. El poate beneficia de caldura si atentia acordata de catre comunitatea locala cu sprijinul careia obtine facilitatile necesare adoptarii (chiar si temporare) a unei alimentatii naturale, neindustrializate (lapte, brnzeturi, bauturi traditionale, produse agricole, preparate traditionale etc.), ntelegerii traditiilor si mentalitatilor specifice locului respectiv s.a. Turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de proximitate: veloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarna, orientare turistica s.a. Unele dintre acestea necesita o anumita politica manageriala a produsului turistic (sporturile nautice, veloturismul, echitatia) altele, n schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul s.a.). Problema definirii unui anumit tip de vacanta rurala este dificila ntruct nsusi turismul rural nu poate fi definit printr-un anumit tip de vacanta; numarul variabilelor implicate n definirea sa este relativ mare, implicnd, printre altele, intensitatea practicarii, localizarea, gestiunea, integrarea n comunitate etc. n plus, inclusiv n domeniul activitatilor turistice, intervine conceptul de continuitate. Numeroase tipuri de vacanta si de activitati se preteaza la fel de bine la tara ca si la oras. Turistii pot avea n aceeasi zi activitati specific urbane sau rurale. Trecerea n revista a tipurilor de vacante si activitati nu poate avea dect un caracter orientativ si inevitabil, pe lnga posibile optiuni asociate anumitor medii ea reflectnd caracterul de continuitate generat de o serie de activitati cu caracter intermediar. Acest fapt se desprinde si din urmatoarea clasificare: Activitati turistice cu caracter general rural: excursii n mprejurimi; alpinism, escalade; "explorari" n locuri salbatice; plimbari sau coborri cu barca; schi fond; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; plimbari cu vehicule cu tractiune animala; cicloturism;; echitatie; observarea naturii, fotografierea (vegetatia, fauna); contemplarea peisajelor; cunoasterea patrimoniului rural; cunoasterea colectivitatii; sarbatorile rurale; pescuit; vnatoare; sporturi care se practica n natura (orientare turistica, gimnastica aerobica, jogging etc.) Activitati turistice cu caracter intermediar (urban-rural): natatie; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; sporturi care necesita o infrastructura artificiala de tip semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.); activitati cu specific gastronomic; activitati bazate pe cunoasterea patrimoniului; activitati cu caracter ecologic; activitati educative; festivaluri culturale; activitati artizanale; vizite si excursii turistice; reuniuni; activitati nautice; pescuit Activitati turistice cu specific urban sau de statiune: vizitarea orasului; cumparaturi; bai de soare si not de mare intensitate; schi pe piste cu grad mare de dificultate;

vizite la muzeu, gradini botanice, zoologice; turism industrial; reuniuni, congrese, conferinte; spectacole; sporturi care necesita o infrastructura complexa (sali, arene, piscine etc.) n majoritatea cazurilor, timpul alocat vacantei este un timp de "ruptura" n care organizarea programului si continutul acestuia conteaza cel putin tot att de mult ca si calitatea mediului n care se afla turistul. De aceea, activitatile propuse turistilor, explicit sau implicit, joaca un rol determinant n alegerea locului de vacanta si trebuie sa ocupe un loc central n elaborarea produselor turistice. Anumite activitati sunt facilitate n mod natural de catre caracteristicile mediului, altele necesita amenajari si o anumita localizare, uneori, ele rezulta dintr-un efort organizatoric, alteori, provin din initiativa turistului. CAUZE sI MOTIVAII ALE DEZVOLTRII TURISMUL RURAL Desi este o realitate recenta, turismul rural poseda indicii certe ca nu este un fenomen de crestere temporara sau conjuncturala. Pe lnga cauzele de ordin general care actioneaza asupra fenomenelor de crestere economica, n cazul turismului rural se remarca acumularea progresiva, pe termen lung, a unor motivatii complexe, ireversibile, deseori disimulate, ferite nsa de perisabilitatea specifica retetelor turistice de tip conventional. Dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai sustinuta a turismului rural se detaseaza: - Cresterea nivelului de educatie. Perioada postbelica s-a caracterizat printr-o dezvoltare fara precedent a sistemului de nvatamnt la toate nivelele, dublata mai recent de explozia mijloacelor de comunicare n masa. n acest context se remarca, pe de-o parte, tendinta de modificare a modului de viata n conformitate cu noile "precepte" ale echilibrului dintre fizicul si psihicul uman iar, pe de alta parte, diversificarea si aprofundarea aspiratiilor spirituale si culturale. Astfel, turistul, de regula citadin, este tot mai mult motivat de perspectiva recreerii n locuri linistite, putin aglomerate, care satisfac exigente de ordin ecologic si care, deseori, se suprapun spatiului rural. Cel de-al doilea aspect, n cazul tarii noastre, capata o conotatie specifica. n perioada comunista patrimoniul rural a fost apreciat si perceput diferentiat, n conformitate cu diverse obiective sau cauze de natura propagandistica. n plus, n special n cazul generatiilor tinere, s-a cultivat, indirect, un sentiment de dispret si de superioritate fata de mediul rural. Aceasta perceptie a fost inoculata prin vehicularea obsesiva a unor teze de politica economica precum necesitatea reducerii ponderii populatiei rurale, apologia agriculturii intensive, preaslavirea urbanizarii si a modului de viata urban, ca simboluri ale reusitei unui sistem politic, n conditiile n care celebrele programe de amenajare si sistematizare rurala s-au soldat mai mult cu bulversarea unor comunitati si surescitarea mass-mediei internationale, dect cu mbunatatirea reala a modului de viata al taranului. Mutatiile recente, implicit cele de ordin cultural, sunt virtual deschise spre redescoperirea unui adevar ce parea odinioara uitat: satul romnesc este simbolul perenitatii neamului, locul de bastina al elitei intelectuale romnesti depozitarul unor peisaje naturale variate de o neasemuita frumusete. Asistam, n majoritatea esaloanelor sociale, la o renodare a interesului pentru patrimoniul rural, atitudine nfiripata prin stradania remarcabila a scriitorilor, istoricilor, geografilor si sociologilor, n perioada interbelica. Cu alte cuvinte, se realizeaza instaurarea unui continuu de factura spirituala ntre polii extremi de populare ai habitatului. Zonele rurale sunt adaptate, prin excelenta la

interpretarea mostenirilor trecutului gratie vestigiilor culturale si istorice unice prin valoarea lor estetica si continutul spiritual. - Cresterea intervalului temporal alocat odihnei si recreerii, dublata de fragmentarea vacantelor/concediilor n 2-3 sau chiar 4 minivacante, din care una, potentiala, poate fi petrecuta ntr-un sat turistic. n perioada civilizatiei pre-industriale, oamenii care atingeau vrsta de 70 de ani, putin numerosi, consacrau muncii mai mult de 200.000 de ore din cele 600.000 de ore ale existentei lor. n prezent, oamenii civilizatiei industriale care tind, n general, spre vrsta de 70 de ani, consacra muncii de la 75.000 de ore pna la maximum100.000 de ore. Dupa J. Fourastie, aproape toti oamenii civilizatiei industriale vor depasi vrsta de 70 de ani si nu vor lucra dect circa 40.000 de ore, adica mai putin de 10% din durata existentei lor (cele 40.000 de ore corespund cu 33 de ani de munca efectuati ntr-un regim de 30 de ore ntr-o saptamna de lucru de patru zile, plus 12 saptamni de concediu platit). Somnul si odihna vor continua sa absoarba 250.000 de ore, educatia va detine o pondere tot mai mare dar si timpul alocat recreerii (care deja detine o pondere importanta), va creste tot mai mult, depasindu-l pe cel al activitatii profesionale. Timpul anual alocat recreerii va fi de circa 3500 de ore, din care 1300 de ore zi de zi, 1300 de ore la sfrsit de saptamna si 900 de ore n concedii. Aceste cifre nu au dect o valoare relativa care ofera totusi un ordin de marime si arata ca timpul cotidian disponibil este deja prezent si ca n viitor turismul de recreere, n proximitatea imediata a domiciliului, va detine o importanta tot mai mare. Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere reprezinta, n general, un factor important al dezvoltarii turismului. Un aspect particular care are consecinte pentru turismul rural este multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii, ca urmare a reducerii timpului saptamnal de lucru. La acestea se adauga si posibilitatea efectuarii esalonate a concediilor de odihna. Corelnd aceasta mutatie cu alti factori precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de retete turistice de scurta durata, mentinerea legaturilor familiale sau afective cu locul de origine, rezulta ca perspectivele selectarii mediului rural ca spatiu de vacanta sunt mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp. - Ameliorarea transporturilor si comunicatiilor. Extinderea retelei de drumuri modernizate combinata cu expansiunea automobilismului reprezinta principalele modalitati de penetrare a spatiului rural, chiar daca adeseori (pe distante relativ scurte) starea tehnica precara a drumurilor ngreuneaza accesibilitatea. - Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii nregistreaza o crestere spectaculoasa. Chiar daca n prezent, n tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire, mai putin artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai vadita a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana este fireasca si se nscrie ntr-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii. Cu exceptia generatiei tinere, lipsa de satisfactie pentru concediile petrecute n statiunile litorale sau montane a caror "agitatie" rivalizeaza cu cea a marilor orase, nu mai constituie o raritate. Zonele rurale sunt excelent plasate pentru a

oferi satisfactii celor mai diverse si sofisticate optiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste n aer pur, la escalade sau excursii temerare, de la partidele linistite de pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea bauturilor si mncarurilor traditionale. - Perfectionarea industriei de echipament sportiv si turistic ofera turistilor o gama tot mai variata si mai perfectionata de utilitati necesare practicarii diverselor forme de recreere si le asigura independenta si securitate personala sporita n raport cu intemperiile naturii. - Autenticitatea este o calitate din ce n ce mai solicitata. Provenind, n majoritatea cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relatii colective impersonale etc., turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale. Ancheta efectuata n anul 1987 de catre Oficiul Britanic de Turism releva ca aceasta calitate se plaseaza pe locul secund (dupa calitatea peisajelor) ntre motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul la tara. - Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc surprinzator, dat fiind nivelul de stress mental specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau la originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a parasi cadrul de viata citadin. Ideea de "evadare" n natura se regaseste aproape unanim ntre dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori n mediul rural. Omul doreste, de obicei, o alternare a "trairilor" calme cu cele animate si ca atare nu este surprinzator abandonul domiciliului n favoarea posibilitatii de a se putea "regasi" cu placere pe terenurile de camping, ntr-o atmosfera de "nebunie" sau ntro resedinta linistita, situate ntr-un mediu nepoluat, departe de constrngerile orare ale activitatilor cotidiene. - Cresterea numerica a pensionarilor. Reducerea limitei vrstei de pensionare (sesizabila n numeroase tari, inclusiv n Romnia), corelata cu cresterea sperantei de viata anticipeaza cresterea ponderii calatoriilor turistice la aceasta categorie sociala, cu att mai mult cu ct coborrea vrstei de pensionare asigura o "prelungire" a perioadei de activitate fizica normala. Este de asemenea de anticipat ca tot mai multi pensionari vor opta pentru vacante n mediul rural, att din motive de sanatate, ct si din alte motive (buget personal, experiente inedite s.a.). - Afirmarea individualismului de piata. Promovarea sistematica si insistenta a unor anumite produse pentru cstigarea unui segment stabil de consumatori este o practica utilizata n mod curent pentru impunerea diverselor produse (autoturisme, articole de vestimentatie, produse alimentare etc) pe pietele de consum. n pofida caracterului difuz si a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural este apt sa valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica n conditiile n care exista motivatie si competenta pentru popularizarea si vnzarea ofertei, respectiv primirea turistilor. Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de "marca" demna sa suscite interes. Conditia prealabila este ca "marca" sa fie autentica, originala, iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoasterea, iar ulterior "recunoasterea" si cautarea ei.

Extrapolnd acest aspect la satul romnesc, este evident ca, la nivelul majoritatii asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla: calitatea peisajului si caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, ndeletnicirile traditionale, portul popular, obiceiurile, datinile si sarbatorile, gastronomia, resursele locului s.a., fac corp comun. Cheia consta n perpetuarea acestei diversitati, dar si n decelarea elementelor care confera un plus de specificitate locala si care pot deveni n consecinta produse de marca a caror unicitate le poate asigura consacrarea n circuitul turistic. - Cresterea interesului organismelor administrative la nivel local si judeten . Acest fapt este vizibil n special n ultimii ani, odata cu descentralizarea activitatii turistice si afirmarea tot mai sustinuta a autonomiei administrative locale. Implicarea acestora a fost stimulata de "presiunea" n continua crestere asupra terenurilor cu valente turistice solicitate n scopul amplasarii resedintelor secundare de vacanta. Responsabilitatea amenajarii teritoriale este majora, avnd n vedere tendintele de monopolizare exclusiva a spatiului turistic de interes general, de periclitare a calitatii mediului, de aparitie a situatilor tensionate n raport cu colectivitatile locale (generate de practicile utilizarii abuzive a resurselor locale) etc. Pe de alta parte, aceste situatii, mai mult sau mai putin benefice, au atras atentia asupra cresterii interesului turistic pentru spatiul rural, au generat si vor stimula initiative importante ale organismelor abilitate care vin n ntmpinarea solicitarilor turistice dar si a intereselor comunitatilor pe care le reprezinta. n acest context, subliniem ca este imperios necesara adoptarea unor solutii viabile care sa raspunda ntr-un mod unitar unor ipostaze naturale, sociale si economice ct mai variate. Acest deziderat implica coordonarea actiunilor organismelor de conducere locale, judetene si regionale si implicarea forurilor guvernamentale abilitate: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului. n acest context, se pot delimita principalele categorii de posibili beneficiari ai turismului rural: - omul modern nostalgic al originii sale rurale: fosta categorie de vrsta tnara a anilor '60-'70 care, fie avnd ca motivatie continuarea studiilor, fie obtinerea mai mai facila a unui loc de munca (n urma oportunitatilor oferite de procesul de industrializare si urbanizare caracteristic acelei perioade), s-a stabilit n orase, si-au schimbat modul de viata, adaptndu-se noului mediu de viata; legaturile spirituale si sentimentale/afectiv-emotionale ale oamenilor care alcatuiesc acest segment social (deveniti ntre timp parinti) cu locurile de origine/provenienta au ramas nsa foarte puternice, motiv pentru care multe din week-end-urile sau concediile lor sunt petrecute la tara, pentru a arata propriilor copii meleagurile natale, un alt mod de viata, obiceiurile si traditiile satului si ct mai multe despre plante si animale etc. - copiii si tinerii n formare care pot fi angrenati n diverse activitati ce nu reclama un efort fizic deosebit (udatul florilor, strnsul fnului etc.) si n acelasi timp fac placere copiilor, inoculndu-le, n acelasi timp, sentimentul ca sunt utili si responsabili;

- populatia urbana, fie ca provine sau nu din mediul rural, constituie un segment potential important al cererii pentru aceasta forma de turism; datorita predominantei produselor puternic industrializate si artificializate, a relatiilor colective impersonale, a nivelului ridicat de stres, poluare, supraaglomerare, disfunctionalitate caracteristice ritmului de viata citadin, survine frecvent aspiratia voluntara de a cauta "linistea" ca unica solutie a regasirii de sine prinntr-o parasire/"evadare" temporara (din) cadrul de viata urban, cel putin pe durata vacantei, pe durata caruia sa poata beneficia de "regasirea" naturaletii si a caldurii sufletesti specifice micilor comunitati rurale, sa poata sa respire aer curat, sa fie departe de zgomot, poluare, si praf, sa se poata bucura de un regim alimentar sanatos si diversificat; - turistii cu posibilitati financiare ridicate, care cauta odihna activa n natura, ruperea de stresul cotidian si doresc sa ncerce ceva nou, care sa capete accent de "aventura" (cum ar fi, de exemplu practicarea unor activitati desemnate n limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem": alpinism, schi acrobatic, zborul fara motor-parapanta, parasutism, planorism, cicloturism etc.); - orice persoana care vizeaza ohihna, recreerea ntr-un cadru natural, neafectat de poluare, stress etc. - omul nsetat de cunoastere care porneste sa descopere lumea ct mai aproape de origini - omul pentru care cunoasterea directa (nu prin intermediul cartilor, brosurilor si prospectelor) este o "aventura spirituala" IMPLICAIILE TURISMULUI ASUPRA DEZVOLTRII RURALE AVANTAJELE TURISMULUI RURAL n pofida faptului ca deocamdata turismul rural detine o pondere redusa pe piata turistica, tendintele sale de crestere sunt evidente si deci poate genera efecte pozitive asupra vietii socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage dupa sine mutatii n utilizarea fortei de munca prin ncurajarea si finantarea unor noi tipuri de activitati care pot sa confere un plus de vitalitate unor stari economice deficitare si perfectibile. Principalele implicatii ale promovarii turismului n zonele rurale sunt: - Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca este o consecinta extrem de importanta pentru majoritatea zonelor rurale confruntate n general cu fenomenul de depopulare survenit n special ca urmare a absentei unei perspective materiale certe a locuitorilor. Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de munca n servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala. Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca conservarea locurilor de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator dect crearea de noi locuri de munca, ea poate contribui la viabilitatea comunitatilor rurale si n special a celor de tip marginal, care nu beneficiaza de efectele de polarizare urbana. O serie de studii efectuate n zone rurale din

Austria, Suedia si Irlanda au confirmat rolul turismului n conservarea locurilor de munca si diminuarea fenomenului de depopulare. - Crearea de noi locuri de munca este posibila n conditiile n care implementarea locala a turismului rural este realizata cu succes. Crearea locurilor de munca este asociata n special practicilor hoteliere si de restaurant nsa, n subsidiar, reusita acestora creeaza perspective pentru amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse alimentare si de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului s.a. Studiile efectuate n Marea Britanie evidentiaza o variatie a numarului de locuri de munca create n functie de tipul de activitate. Astfel, gazduirea la ferma poate crea circa 23 de locuri de munca, corespunzator unei vnzari de retete turistice n valoare de 100.000 . Efectul crearii locurilor de munca este mai redus n cazul hotelurilor si campingurilor unde retetele echivalente cu 100.000 se soldeaza cu aparitia a circa 6 locuri de munca. n general, cifra de 5-6 locuri de munca, corespunzatoare retetelor n valoare de 100.000 , este considerata ca foarte probabila pentru toate tipurile de centre turistice rurale. - Diversificarea modului de utilizare a fortelor de munca. Marea majoritate a zonelor rurale prezinta o slaba diversitate n modul de utilizare a fortei de munca ocupata aproape n totalitate n sectorul agricol. Diversificarea activitatilor ntr-un context economic favorabil poate atrage dupa sine de asemenea stabilizarea populatiei rurale. - Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza situatia n care, la nivel individual sau familial, asgurarea existentei se realizeaza prin prestarea unor activitati suplimentare (cel putin una), n completarea activitatii de baza. Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a nchiria camere, de a ajuta administratia locala prin prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de ski s.a.). Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, att n contextul declinului unui tip de activitate, ct si n cel al constrngerilor generate de ritmicitatea sezoniera a activitatilor agricole. - Promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esential cu att mai mult cu ct numeroase colectivitati rurale sunt grevate nca frecvent de absenta unor facilitati de servicii corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse cauzata de cresterea numerica a clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea unor lucrari de ameliorare a habitatului (modernizarea drumurilor, canalizari, electrificare, semnalizare rutiera si turistica), dezvoltarea transportului n comun, a serviciilor postale si de comunicatie. Este la fel de importanta atragerea si mentinerea clientelei ct si sporirea acesteia; acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesara o politica concertata a tuturor variabilelor care actioneaza asupra clientelei. La nivelul sarcinilor se impune ca ele sa dobndeasca disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de rennoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor turistului. n special n cazul asezarilor rurale izolate care nu au disponibilitatea de a asigura si sustine servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident, este de presupus ca respectivele asezari sa posede elemente particulare de atractie turistica, recunoscute ca elemente de "marca" sau unicate, iar fenomenul de circulatie turistica sa fie stimulat si amplificat prin gestionarea optima a ofertei turistice. - Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora n mediile economice si politice. Numeroase studii efectuate n tari cu traditie n turism rural au evidentiat ca veniturile

medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de gazduire, prin promovarea vizitelor n fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie, vinificatie, legumicultura, apicultura etc.), prin vnzarea produselor specifice gospodariei, prin cresterea ponderii utilizarii fortei feminine n activitati neagricole s.a. Pe lnga avantajele de ordin economic care pot incita agricultorii sa se angajeze n activitati turistice, nu pot fi ignorate avantajele de ordin social. Urmare a contactelor cu citadinii, pe lnga aportul de varietate n modul de viata specific, adeseori solitar, satenii pot deveni mai bine informati despre o serie de probleme de actualitate, de ordin tehnic, juridic, medical, economic etc. care pot avea impact favorabil asupra propriei lor conditii socio-economice si culturale. - Promovarea si sustinerea artei populare si a industriei locale de artizanat. Arta si artizanatul rural ocupa un loc important n patrimoniul cultural al regiunilor si al natiunilor. Turismul rural poate ajuta aceste activitati att prin recunoasterea importantei lor, ct si prin comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de conservare si originalitatea acestor activitati prezinta importante contraste la nivel regional si national. ara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate si autenticitate a creatiilor artistice rurale. Pe lnga dimensionarea economica pe care o implica, aceste preocupari reprezinta mesaje de exceptionala valoare asupra vocatiilor spirituale ale comunitatilor rurale romnesti si nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile si de stimulare a interesului turistic, att la nivel national, ct si international. Festivalurile de arta populara si de productie artizanala sunt mecanisme ideale care faciliteaza comercializarea si promovarea creatiei turistice rurale si contureaza atractia turistica. Existenta acestora, dublata de o mediatizare adecvata, poate costitui prima prghie apta sa asigure nscrierea unei asezari sau regiuni rurale n sfera activitatii turistice de vocatie. Pe lnga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile si alte manifestari de acest gen faciliteaza accesul n mediul respectiv a altor colectivitati artistice, ceea ce contribuie la mbogatirea vietii culturale. - Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza, n conditiile existentei unui flux turistic, n principal pe doua cai: n primul rnd, conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces; n al doilea rnd, crearea unui potential de cazare implica restaurarea si repunerea n circuit a imobilelor parasite ca urmare a fenomenului de depopulare, sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere disponibile pentru nchiriat, construirea de moteluri, vile turistice, campinguri, a infrastructurii de recreere (spatii verzi, amenajari pentru plaja, pescuit, promenade, circuite pentru cicloturism si echitatie etc.). Pe termen lung, aceste initiative sunt benefice pentru comunitatea nsasi ca beneficiara a investitiilor facute. Acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei tinere si pot contribui la revenirea "emigrantilor" sau chiar la instalarea de noi locuitori. - Ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine . Rolul femeilor n comunitatea rurala este n general relativ limitat, rolul decisiv n prestarea activitatilor direct productive revenind barbatilor. Implantarea n mediul rural a activitatilor turistice ofera posibilitatea punerii n valoare a energiei si talentului insuficient utilizate ale fractiunii feminine a populatiei.

- Atragerea de noi investitii. Implicarea directa a statului prin intermediul organismelor guvernamentale pentru sustinerea agriculturii si a serviciilor din fondurile bugetare sunt indispensabile dar nu ntotdeauna suficiente. Noile perspective legislative ale economiei si accentuarea caracterului concurential al pietelor sunt de natura sa evidentieze limitele obiective ale subventiilor acordate de stat si sa suscite spiritul de initiativa spre descoperirea de noi alternative economice. Turismul rural este o modalitate potentiala n sine dar, n plus, prezinta avantajul ca actioneaza n sensul deschiderii de noi perspective investitionale. Turismul nsumeaza implicit o punere n contact a oamenilor proveniti din cele mai diverse medii, iar ideile si actiunile dirijate spre valorificarea superioara a diverselor resurse locale survin inerent. ntre turistii potentiali ai mediului rural se pot nscrie si oameni de afaceri care au abilitatea, conferita, de o mai larga cunoastere a pietei, de a sesiza mai rapid perspectivele implantarii de noi activitati si perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea nsasi (locuri de munca, modernizarea infrastructurii si a serviciilor, patrunderea n circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea unor amintiri placute despre vacantele rurale pot incita oamenii de afaceri la demararea investitiilor n mediul respectiv. Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv si turismul rural poate antrena efecte sinergetice de crestere prin atasarea de noi variabile n procesul de proiectare si n strategia de functionare. DEZAVANTAJELE PRACTICRII TURISMULUI RURAL Desi dezvoltarea turismului rural prezinta numeroase avantaje, nu trebuie omis ca ea poate genera si o serie de probleme. n general, restructurarile economice survenite n mediile cu echilibru sensibil implica o doza de risc care poate dobndi caracter perturbator. De aceea, problemele referitoare la posibilitatile de gestionare a riscurilor prin intermediul beneficiilor sunt oportune. Dificultatile care survin cel mai frecvent n evolutia fenomenului turistic rural decurg n principal din urmatoarele aspecte. - Presiunea asupra mediului. Turismul rural se desfasoara n medii naturale cu echilibru fragil. Mai mult, destinatiile turistice cele mai atractive sunt tocmai cele conditionate de mediile cele mai sensibile. Acestea sunt, n principal, zonele montane, cele din proximitatea lacurilor si a rurilor, precum si cele litorale. Astfel, schiatul intensiv distruge vegetatia si favorizeaza procesele de versant; zgomotul si deseurile ndeparteaza animalele salbatice; circulatia turistica poate aduce prejudicii culturilor agricole. n general, linistea si autenticitatea naturii pot fi serios afectate. Desigur, aceste probleme pot fi solutionate ntr-o oarecare masura printr-o gestionare atenta si competenta a spatiului destinat activitatilor turistice dar, de regula, rigorile presupuse de aceasta sunt rareori adoptate n mod preventiv. - Presiunea socio-culturala. La fel cum un flux mare de vizitatori poate perturba mediul natural, n mod similar, turistii pot destabiliza cadrul socio-cultural intim structurat al comunitatii rurale. Acesta poate fi alterat prin modificarea echilibrului economic dintre membrii comunitatii n functie de veniturile facilitate de activitatile reusite sau de prejudiciile cauzate de esecurile investitionale. Mult mai importanta, din punct de vedere sociologic, este influienta culturii moderne asupra culturii traditionale, influienta care implica aproape ntotdeauna modificarea culturii

traditionale, situatiile contrare fiind foarte rare, disimulate si de mica intensitate. Numeroase studii efectuate n bazinul mediteranean si n regiunea alpina au evidentiat acest proces. O forma particulara de presiune asupra societatii traditionale se instaleaza pe calea cumpararii de catre citadini a caselor si apartamentelor disponibile. Preluarea lor n aceasta forma este mai putin avantajoasa pentru sateni n comparatie cu nchirierea. n plus, spatiile respective sunt transformate cu timpul n resedinte secundare sau chiar permanente. Noii locatari (chiar si temporari) pot genera modificari ale preturilor pietei, expansionism teritorial, tensionarea relatiilor n cadrul comunitatii rurale s.a. - Caracterul limitat al disponibilitatilor de cazare. n regiunile rurale de mare interes turistic sporirea afluxului turistic poate genera probleme de gazduire deoarece comunitatile mici rareori dispun de un excedent major de spatiu locativ. Acest fapt nu constituie ntotdeauna un handicap ntructpastrarea caracterului autentic al spatiului turistic rural impune necesitatea unei cresteri progresive ponderate corelata cu capacitatea fireasca de absorbtie turistica. Aceasta din urma se poate contura att n mod subiectiv, prin procese de autoreglare spontana, ct si n mod obiectiv, prin fixarea unor strategii de dezvoltare durabila menite sa protejeze potentialul turistic de degradarea fizica sau/si de alterarea modului de viata traditional. - Pasivitatea fata de presiunile intreprinzatorilor exteriori. O tendinta evidenta n numeroase zone rurale este neimplicarea agricultorilor si a intreprinderilor locale pe piata turistica. Drept urmare, dotarile si activitatile turistice se afla n posesia sau gestiunea antreprenorilor proveniti din afara comunitatii rurale. Din anumite puncte de vedere acestia pot aduce un aport pretios de capital, competenta si comunicare. Pe de alta parte, ei pot genera probleme izvorte din necunoasterea corespunzatoare a traditiilor, a practicilor economice, a stilului arhitectural consacrat etc. De asemenea, ei recurg adeseori la surse exterioare de aprovizionare si sustinere a comertului si serviciilor, iar acumularile de capital rezultate se dirijeaza n afara spatiului rural de activitate. n plus, nu manifesta fidelitate si interes major pentru problemele locale ale zonei de activitate pe care, de altfel, o pot abandona cu usurinta de ndata ce survine degradarea mersului afacerilor. ntr-o masura mai putin evidenta, dar nu lipsita de semnificatie, nucleele de afaceri turistice girate din exterior creaza tensiuni n raporturile cu locuitorii care capata sentimentul de comunitate ignorata sau cel mult acceptata, situatie evident nefireasca. Implantarile de provenienta exterioara nu pot fi exclusiv de factura economica deoarece rentabilitatea si fiabilitatea lor depind si de modul n care sunt alese si aplicate mijloacele de conciliere si acceptare reciproca ntre mentalitatile principial diferite ale componentei alogene n raport cu cea autohtona. Aceste implicatii atrag atentia asupra importantei implicarii membrilor comunitatii locale n sfera de activitate turistica, cu ct sustinerea financiara a acesteia este de provenienta exogena. -Problemele de planificare, control local, participare publica si partereriat implica numeroase aspecte inclusiv de natura celor mentionate mai sus. n situatiile ideale, intreprinzatorii si populatia locala pot sustine dezvoltarea turismului ntr-o maniera destinata sa reduca dificultatile amintite si sa maximizeze avantajele rezultate. Planificarea si

previziunea activitatilor servicii retribuite pot asigura un echilibru stabil ntre dezvoltarea turismului si modul de utilizare a terenurilor. Diferitele tipuri de activitati turistice trebuie implantate n zonele cel mai bine adaptate practicarii lor. Recrutarea populatiei locale pentru asigurarea unor servicii retribuite, formarea competentelor de primire si comercializare a produselor turistice, de interpretare si valorificare a patrimoniului turistic s.a., pot genera n cadrul acesteia sentimentul de proprietate (n sens larg) asupra activitatilor turistice, aspect de natura sa diminueze conflictele si sa stimuleze o acceptare favorabila, nedisimulata a turistilor n cadrul comunitatii locale. Dificultatea realizarii unui parteneriat ntre populatia locala si intreprinzatorii exteriori provine, cel mai adesea, din faptul ca acestia din urma poseda puterea financiara care le confera controlul aproape absolut al operatiunilor turistice. Chiar si atunci cnd exista posibilitati de control, asupra lor greveaza lipsa de experienta, de competenta, precum si a mijloacelor de previziune necesare. De aceea, proiectarea activitatii turistice trebuie sa posede o baza larga de disponibilitati comunitare si sa fie rezultatul participarii locale la realizarea proiectelor de amenajare. Aceasta implica disponibilitatea unor organisme cu putere de decizie sa adopte masurile necesare ncurajarii comitetelor locale pentru elaborarea unor planificari turistice n acord cu patrimoniul si disponibilitatile economice si chiar psiho-sociale ale populatiei. Experiente edificatoare n acest sens au fost promovate n Canada. Aceasta tara detine cel mai mare numar de proiecte elaborate prin participarea comunitatilor n activitatea de planificare a turismului rural. n anul 1987, statul Alberta a lansat un plan de actiune pentru turismul comunitar la care au participat 428 din totalul de 429 de comune. Comitetele locale au fost ncurajate si ajutate sa elaboreze planuri de dezvoltare turistica pe baza unei largi consultari a populatiei, care sa serveasca drept baza si pentru acordarea subventiilor de stat. Masuri similare pentru valorificarea initiativelor locale au fost adoptate si n alte state (Columbia Britanica, Saskatchewan, Labrador) si evident, n numeroase alte tari. Pot fi amintite n acest sens: Marea Britanie, Irlanda si Elvetia. n Marea Britanie, comunitatea din Waltensbourg a construit si gireaza un hotel de 70 de paturi care raspunde tuturor normelor de confort si de integrare n mediu, ale carui beneficii sustin alte proiecte de dezvoltare locala. Exemple ncurajatoare pot fi semnalate si n tara noastra; amintim, n acest sens, Proiectele de Amenajare Teritoriala Interjudeteana (P.A.T.I.J) si Planurile de Amenajare Urbanistica Generala (P.U.G), realizate prin eforturile conjugate ale Prefecturii si primariilor unor comune din judetul Cluj n colaborare cu specialisti din nvatamntul superior (Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca), firme specializate n constructii si planning teritorial, proiecte n care sunt evaluate implicit perspectivele dezvoltarii turismului n mediul rural. Fara ndoiala, reusitele de acest tip depind ntr-o masura decisiva de reunirea unui ansamblu de conditii de favorabilitate locala. Chiar daca deocamdata nu exista exemple edificatoare certe privind gradul de materializare si eficienta al diferitelor tipuri de programe, n majoritatea tarilor care au promovat turismul rural a devenit evident ca existenta unei coordonari regionale este indispensabila. - Diferentierea teritoriala a potentialului turistic rural. Numarul si tipologia asezarilor rurale sunt enorme n majoritatea tarilor, inclusiv n Romnia, nsa nu toate spatiile rurale prezinta aceeasi deschidere potentiala spre activitatea turistica. Exista regiuni avantajate de calitatea peisajului natural sau cultural, de gradul de modernizare a transporturilor si serviciilor, de o pozitie privilegiata n raport cu ariile de provenienta a turistilor sau cu principalele rute turistice etc. De asemenea, experienta demonstreaza ca activitatea turistica nsasi este extrem de dinamica, fiind susceptibila de schimbari generate

de evolutia variabila n timp a diferitilor factori care actioneaza asupra optiunilor clientelei. Principalii factori de atractivitate turistica sunt: - interesul pentru peisajul natural (munti, lacuri, ruri mari, ruri cu ihtiofauna abundenta, vegetatie variata) este deosebit - interesul cultural pentru monumente, situri istorice, stiluri arhitecturale, traditii etnografice si folclorice. - interesul pentru practicarea sporturilor (pescuit, vnatoare, schi etc.). - interesul particular pentru animale salbatice. - accesul facil rezervat unei clientele numeroase. - competenta si eficacitatea n domeniul promovarii, comercializarii si gestionarii produsului turistic. Gradul de atractivitate depinde desigur si de masura n care sunt reuniti sau se ntrepatrund, cu ponderi variabile, toti acesti factori. Pozitia geografica are o influenta decisiva. Asezarile rurale din proximitatea marilor orase beneficiaza relativ constant de un numar sporit de turisti, n special la sfrsit de saptamna, dar pentru perioade scurte de timp. n consecinta, oferta turistica poate fi dirijata spre sustinerea turismului recreativ: amenajarea traseelor de promenada, a pistelor pentru ciclisti, a terenurilor sportive, a centrelor de echitatie, carora li se poate asocia o retea comerciala activa. Dimpotriva, asezarile situate la distante mai mari, dar care poseda calitati privilegiate ale mediului natural (munte, padure, izvoare minerale s.a.), se preteaza cu succes la dezvoltarea capacitatilor de primire a turistilor pentru perioade mai lungi de timp. Fara ndoiala, exista si situatiile intermediare care sunt cele mai dezavantajate datorita absentei unor argumente prealabile viabile care sa garanteze nscrierea cu succes n circuitul turistic. Situatia nu trebuie nsa generalizata ntruct adeseori, fantezia si originalitatea unei initiative corespunzator mediatizate poate suplini absenta unor elemente de atractivitate recunoscute pe scara larga. - Reticentele agricultorilor. Agricultorii reprezinta elementul determinant al functionarii economiei rurale si a existentei peisajului de care depinde turismul rural. Acestia percep ntr-o maniera extrem de inegala si adeseori lenta posibilitatile pe care le ofera turismul. Situatia este elocventa mai ales n contextul n care cererea clientelei nu este conturata corespunzator. Perspectiva aparitiei acesteia nu este perceputa sau este incomplet perceputa de catre toate verigile implicate potential n activitatea turistica: taran-oraseanorganisme publice-organizatii diverse. Prin urmare, turismul rural se desfasoara nca adeseori ntr-o maniera aleatoare sau ntr-un context strict limitat de conditionari familiale de natura sa produca deopotriva satisfactii si insatisfactii. Insatisfactiile sunt reciproce: citadinul este deceptionat de calitatea precara a conditiilor de gazduire, iar taranul percepe turistul ca pe un intrus care pericliteaza linistea si convenientele locului fara a avea o motivatie

obiectiva n acest sens. Numerosi agricultori sunt n mod evident mpotriva turismului, neagrend prezenta strainilor considerati uneori ca potentiali "atentatori" la integritatea culturilor. Fara ndoiala ca proiectarea corespunzatoare a activitatilor turistice si mai ales crearea unei motivatii economice certe, dublata de cresterea disponibilitatilor moral-volitive, ar fi de natura sa diminueze aceste reticente. - Lipsa sau insuficienta competentei turistice a agricultorilor . Caracterul deficitar al formatiei, cunostintelor si competentei turistice constituie de asemenea un impediment care creeaza reticente serioase n abordarea activitatilor turistice de catre agricultori. Nendoielnic, orice activitate necesita o perioada de formare, inclusiv calitatea de agricultor si n plus, acest fapt nu poate fi limitat doar la agricultori. Dobndirea abilitatilor necesare pentru a desfasura o activitate rentabila si benefica, inclusiv turistica, este un proces complex cu diverse conotatii subiective care tin de personalitatea subiectului, de o serie de constrngeri de natura obiectiva etc. Prin urmare o pregatire la nivel individual, prin autoperfectionare progresiva, este un proces dificil dar nu imposibil de realizat. Desigur, succesul intreprinderii depinde n mare masura nu doar de calitatea profesionala a gazdei n materie de turism, ci si de conjunctura sociala si economica. Prin urmare, o politica deliberata, orchestrata, de ncurajare a turismului, necesita concentrarea simultana a eforturilor att spre nchegarea infrastructurii, ct si spre formarea profesionala a viitorilor prestatori ntr-un spirit colectiv care sa faciliteze o unitate de interese si sa garanteze existenta unor exigente minime n raport cu activitatea turistica. - Complementaritatea deficitara a intreprinderilor si absenta structurilor de cooperare. n general, intreprinderile din mediul rural sunt de talie mica si sunt putin deschise relatiilor de schimb si de cooperare. Instaurarea acestor relatii ar permite economii importante la nivelul comercializarii, formarii si aprovizionarii. Gruparile de tip cooperativ ar putea de asemenea sa negocieze cu organismele guvernamentale pentru obtinerea suporturilor financiare necesare ameliorarii infrastructurii si sa colaboreze cu agentii de pe piata turistica n scopul informarii si atragerii turistilor sau chiar a perfectarii unor programe de marketing turistic. COMPONENTELE TURISMULUI RURAL Produsul turistic rural. Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidentiaza tot mai clar existenta unor obiective concrete ale vacantelor si n consecinta, produsele turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivatiile care stau la baza obiectivelor respective. Astfel, se vorbeste despre turismul de descoperire, de recuperare, educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesita produse susceptibile sa raspunda aspiratiilor clientelei specifice. Pentru a se nscrie ntr-o dinamica a progresului, prestatorii si responsabilii turismului trebuie sa prospecteze necontenit noi cai de oferta pornind de la o cunoastere ct mai buna a clientelei turistice, a modului sau de viata, a mentalitatilor si a aspiratiilor sale, exprimate sau neexprimate. n majoritatea cazurilor, pentru a putea fi promovata cererea si ulterior amplificata pe masura ce se manifesta, ea trebuie anticipata. n acest scop trebuie adoptata si urmarita cu consecventa o anumita logica a produselor turistice.

Un produs turistic este un ansamblu de prestatii susceptibile sa se constituie ntr-un raspuns global si coerent la ansamblul asteptarilor si solicitarilor turistului. Produsul turistic prezinta o structura complexa manifestata n diverse combinatii ale elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajului, excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate si dozate n functie de cerere. Pricipial se disting doua tipuri de elemente componente: primare sau de baza, incluznd cazarea, hrana si transportul si respectiv cele secundare sau auxiliare: primirea, animatia, agrementul, activitatile sportive, agrementul, balneoterapia s.a. Produsul turistic trebuie sa mbine elementele componente si n functie de circumstantele mediului nconjurator. Produsul turistic poate avea o paleta mai restrnsa limitata la componentele de baza (transport+cazare; cazare; cazare+masa) daca turistul are garantia practicarii unor activitati la alegere n proximitate (plimbari n natura, echitatie, not, pescuit s.a) aspect care "conditioneaza" de fapt vnzarea cazarii. Paleta ofertei poate fi amplificata n mod corespunzator (cazare+demipensiune; cazare+pensiune completa, transport s.a.) atunci cnd efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, usor de generat si se concretizeaza n conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus dintro clientela relativ fidela. n toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale, administrative, de asistenta medicala etc. Nu este nsa suficienta proiectarea si construirea acestor produse. Ele trebuie sa fie integrate ntr-un ansamblu suficient de larg pentru a putea atrage un numar ct mai mare de turisti. Aceasta necesitate se impune cu att mai mult cu ct, adeseori, cererea turistilor poate fi imprecis conturata. n aceasta situatie doar existenta unei game de produse poate garanta stabilirea unor relatii comerciale ntre turist si produsul turistic oferit. Produsul turistic, la fel ca si produsul industrial, comercial sau de alta natura, nu are forta comerciala daca nu satisface cel putin una dintre urmatoarele cerinte: - imagine de marca - raport optim calitate-pret - unicitate pe piata - asigurarea unei game largi de elemente turistice Fara ndoiala, asezarile rurale care sa ofere produse unice pe piata sunt mai putin numeroase. Ele sunt reprezentate prin depozitarele unor valori reprezentative ale patrimoniului national, precum manastirile din nordul Moldovei si Subcarpatii Olteniei, bisericile si portile, definitorii pentru civilizatia lemnului din satele maramuresene, gospodariile fortificate din sudul Transilvaniei, centrele traditionale de olarit, de prelucrare a fibrelor textile etc. n asezarile privilegiate din acest punct de vedere exista practic suficiente atuuri care sa permita afirmarea unui sistem de prestatii turistice care sa garanteze calitatea unor servicii de marca

care sa se impuna inclusiv prin vehicularea unor coduri emblematice n circuitul turistic intern si chiar international. Evident ca afirmarea si pastrarea unei imagini de marca a prestatiei turistice necesita existenta unui raport optim ntre natura ofertei calitatea serviciilor si pretul perceput, raport care trebuie protejat de abuzurile financiare si de neglijentele profesionale. Pe de alta parte, posibilitatile de nscriere a asezarilor rurale n circuitul turistic sunt practic nelimitate, avnd n vedere varietatea multiforma a spatiului rural. Referindu-ne la spatiul rural romnesc acesta permite elaborarea unei game extrem de diverse de produse turistice, n concordanta cu resursele specifice si localizarea teritoriala. Pot fi avute n vedere amenajarea turistica a satelor situate de-a lungul principalelor axe de pasaj dintre regiunile turistice consacrate (litoralul, Valea Prahovei, Valea Oltului, Bucovina, Maramuresul etc.), a satelor de altitudine, ca puncte de sprijin pentru turismul montan, a celor specializate pe anumite tipuri de activitati agricole (viticole, pomicole, legumicole, pastorale etc.) ca puncte de practicare a agroturismului s.a. Gama variata a ofertei constituie un avantaj major al turismului romnesc, implicit a celui rural. Dincolo de hotelurile cu grad de confort mediu sau ridicat, specifice oraselor si statiunilor turistice, spatiul rural ofera o infinitate de posibilitati profitabile: pensiunile, campingurile si gazduirea n gospodariile taranesti pot sutine o gama larga de activitati precum plimbari pedestre, turism cultural, turism fluvial, pescuit, vnatoare, echitatie, sporturi de iarna, cicloturism etc. Aceasta caracteristica are si o semnificatie aparte din punct de vedere comercial. Astfel, poate sa existe concurenta ntre doua produse turistice de aceeasi natura nsa ea dispare ntre produsele de natura diferita din moment ce ele sunt destinate unor clientele diferite. Practic, nu exista concurenta ntre turismul hotelier si cel de camping, ntre motel si gospodaria taraneasca cu spatii de primire amenajate , ntre pescuit si cicloturism, ntre vizitarea muzeelor si sporturile nautice etc. Prin urmare, trebuie adaptata fiecare gama de produse la specificul fiecarei piete. Gama optima este un ansamblu de produse turistice destinate unor clientele, pe ct posibil mai variate, incluznd deopotriva pe cele nstarite si pe cele mai sarace, "teribilisti" si sedentari, tineri si vrstnici, familisti si nefamilisti etc. Propunnd game de servicii ct mai extinse se creeaza optiuni justificate pentru cucerirea de noi piete. Fiecare tip de asezare rurala ofera posibilitati particulare si ridica n consecinta probleme specifice. De aceea, produsul turistic oferit trebuie elaborat tocmai n functie de prezenta diferitelor componente n raport cu caracterul individualizat al asezarii.

ISTORICUL-EVOLUIA ROMNIA

FENOMENULUI

TURISTIC

RURAL

n Romnia, primele "initiative" si "cautari" n spatiul rural, avnd un caracter turistic mai clar conturat, dateaza nca din deceniile 2 si 3 ale

sec. XX, perioada n care se practica, n mod sporadic si neoficial, cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali, procesul fiind stopat, n forma incipienta, de evulotiile ulterioare din considerente care tin n primul rnd de sfera politicului. n pofida acestor restrictii, n perioada de relativa "deschidere" ideologica de la sfrsitul anilor '60 si nceputul anilor '70 s-au manifestat unele preocupari pentru promovarea turismului rural, materializate printr-o serie de actiuni turistice organizate initiate ncepnd cu anii 1967-1968 pentru grupe de turisti aflati pe litoralul romnesc al Marii Negre si n Delta Dunarii. Un alt moment semnificativ s-a nregistrat n anul 1972, cnd n urma unui studiu initiat de Ministerul Turismului (prin intermediul Ordinului nr. 297) si realizat de catre Centrul de Cecetari pentru Promovarea Turismului International, au fost identificate un numar de 188 localitati rurale ale caror resurse turistice naturale si antropice ar justifica includerea lor n circuitele turistice interne si internationale. nsa abia n anul 1973 s-au pus bazele reale ale revitalizarii turismului rural prin identificarea, omologarea, declararea experimentala (prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 774) si promovarea a 13 sate reprezentative din punct de vedere turistic (selectionate prin prisma valorilor etnofolclorice si culturale nmagazinate si a valentelor atractive ale cadrului natural) din principalele zone etnografice (Leresti, Rucar, Fundata, sirnea, Sibiel, Rasinari, Tismana, Vaideeni, Halmagiu, Bogdan-Voda, Vatra Moldovitei, Murighiol si Sf. Gheorghe). n cadrul acestora s-au manifestat nceputuri de organizare si, partial de amenajare turistica dupa modelul francez si de practicare a acestei forme de turism. Ulterior nsa, din ratiuni de ordin politic, s-a procedat la stoparea acestei actiuni, care a debutat att de promitator, prin promulgarea Decretului nr. 225 din 1974, care a stipulat interzicerea cazarii turistilor straini n locuintele particularilor, fapt care a echivalat, practic, cu anularea intentiilor de promovare a turismului rural, amenajarile existente devinenind astfel nefunctionale, exceptie de la decretul mentionat (acceptate la solicitarea expresa a Ministerului Turismului) facnd doar cteva sate unde s-a permis cazarea grupurilor de turisti straini, respectiv Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan (n realitate, numai satele turistice Sibiel si Leresti erau beneficiarele "exceptiei" de la decretul mentionat). Contextul social-economic si politic radical modificat n care a evoluat societatea romneasca dupa 1989, desi nca nesigur si ambiguu sub aspect legislativ si de organizare a modalitatilor stimulative si investitionale, a permis crearea unor premise favorabile revigorarii/relansarii turismului rural. Astfel, nu au ntrziat sa apara

primele initiative concrete de promovare a acestui fenomen la nivel organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare si cooperare internationala, imprimnd un nou impuls acestei forme de turism. Primele ntreprinderi private cu profil turistic care activau n domeniul turismului rural s-au constituit n localitatile rurale situate n culoarul Rucar-Bran (Rucar, Moeciu, Bran, Fundata, sirnea, Dragoslavele), extinzndu-se apoi si n alte regiuni. Astfel, prima gospodarie rurala care o obtinut certificatul de atestare ca si pensiune agroturistica a fost vila "Santa Maria" din localitatea Bran (apartinnd Branimex SRL- proprietar Marilena Stoian). Prin HG nr. 438/1990 se nfiinteaza, sub "patronajul"/auspiciile Ministerului Agriculturii, Comisia Zonei Montane din Romnia (C.Z.M.R.), n cadrul careia s-a creat primul compartiment de agroturism, care a stat la baza reorganizarii turismului rural din tara noastra, atributiile acesteia stabilindu-se prin HG nr. 688/1990. Cele mai importante dintre acestea vizeaza urmatoarele aspecte: modul de atestare a gospodariilor si a directiilor de actiune pentru dezvoltarea acestei forme de turism (pornind de la modernizarea gospodariilor familiale, organizarea pensiunilor, sprijinirea cu materiale si asistenta tehnica a gospodariilor intrate n retea, nfiintarea si amenajarea de mici asezari orientate spre practicarea turismului rural etc.). Un moment deosebit de important n promovarea turismului rural n Romnia postdecembrista l-a constituit nfiintarea, sub conducerea lui Radu Rey, a Agentiei Nationale a Zonei Montane (A.N.Z.M.), organism guvernamental creat tot n anul 1990 si functionnd la nivel national n cadrul Ministerului Agriculturii, iar la nivel judetean, n cadrul unei retele care dispunea de 28 de servicii de dezvoltare montana n cadrul Directiilor Agricole, evident n judetele care dispun de zona de munte; A.N.Z.M. si propunea drept obiective: reducerea sau chiar stoparea emigratiei din spatiul montan, dezvoltarea durabila a acestuia prin asigurarea unui nivel similar cu cel din spatiul de cmpie, conservarea mediului nconjurator pentru a asigura locuitorilor conditii sanatoase de viata, protectia resurselor naturale de interes stiintific, a patrimoniului cultural-istoric, valorificarea prin intermediul activitatilor turistice a peisajelor naturale si a ofertelor de recreere si cura. De asemenea, punea un accent deosebit pe complementaritatea dintre activitatile de turism si cele agricole, fiind n mare masura o ncercare de aplicare/implementare a modelului tirolez de turism rural, avnd n centrul preocuparilor ferma si comuna agroturistica. n 1993, n urma reorganizarii C.Z.M.R., activitatea agroturistica este preluata/continuata de Federatia Romna pentru Dezvoltare Montana (F.R.D.M.), care a adoptat o strategie de promovare a acestor activitati la nivelul forurilor guvernamentale si neguvernamentale.

F.R.D.M. a continuat activitatea de evaluare a resurselor atractive din zonele montane, a sprijinit nfiintarea de noi agenti economici sub forma unor agentii comerciale, asociatii si fundatii n scopul implementarii si dezvoltarii turismului rural, a realizat o serie de contacte si colaborari cu CEBEMO-Olanda si CLECONFORT-Franta. Din 1994, Ministerul Turismului, prin protocolul ncheiat cu F.R.D.M. privind colaborarea n promovarea turismului rural si mbunatatirea cadrului legislativ, a manifestat constant un interes deosebit pentru aceasta forma de turism. Un mod diferit de dezvoltare a fost propus de A.N.T.R.E.C. (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural), creata la Bran n 1994 cu sprijinul Uniunii Europene prin intermediul programului PHARE (avnd drept nucleu o ntreprindere privata de tip S.R.L.), care a devenit, la scurt timp dupa constituire, organizatia-fanion n procesul de relansare si afirmare a turismului rural din Romnia. A.N.T.R.E.C. Este o organizatie neguvernamentala apolitica si nonprofit, dispunnd n prezent de o retea de filiale teritoriale/judetene extinsa pna n prezent n 30 de judete cu un numar de peste 2000 de membrii si o agentie n Bucuresti. A.N.T.R.E.C. este membra Eurogtes din 1995, cu care conlucreaza n vederea formarii expertilor n management agroturistic la nivel local, regional si national, precum si n vederea continuarii actiunilor de formare a prestatorilor din reteaua turistica rurala si a valorificatorilor specializati n comercializarea acestui produs (sponsorizate de catre aceasta institutie), prin efectuarea destagii de pregatire/formare profesionala n Franta de catre gazde/gospodari si animatori pentru o perioada de doua saptamni. Pna n prezent, la aceste schimburi au luat parte peste 200 de persoane. Fondurile A.N.T.R.E.C. se realizeaza din cotizatiile platite de catre membrii acesteia (care reprezinta 10% din tariful de cazare al turistilor veniti prin A.N.T.R.E.C., precum si din donatii si sponsorizari (cuantumul acestora fiind, din pacate, destul de redus). ntre obiectivele A.N.T.R.E.C. mentionam: selectarea,omologarea si clasificarea echipamentelor turistice; promovarea si protejarea intereselor membrilor sai; conlucrarea cu organizatii similare din alte tari si cu Eurogtes; coordonarea si colaborarea cu filialele teritoriale/judetene; realizarea de schimburi de experienta ntre centrele din teritoriu; desfasurarea de actiuni de formare si perfectionare pentru persoanele interesate de practicarea acestei forme de turism (gazde, agentii de turism rural, membrii ai asociatiei); acordarea de asistenta tehnica si consultanta n vederea omologarii si clasificarii gospodariilor/pensiunilor; constientizarea importantei marketingului n conceperea si valorificarea produselor turistice rurale; organizarea de actiuni de marketing promovare, precum si realizarea de materiale publicitare, prin intermediul carora sa se creeze o imagine favorabila

produsului turistic rural romnesc pe att pe piata interna, ct si pe cea externa; realizarea si distribuirea lunara a unui buletin de informatii A.N.T.R.E.C. ("Informatia A.N.T.R.E.C.); realizarea unei centrale de rezervari la nivel national/cu acoperire nationala/fond de date privind gospodaiile cuprinse/incluse n reteaua nationala a turismului rural (n care au fost incluse n prima faza 10 filiale judetene cu activitate mai intensa/sustinuta- grupnd circa 800 de gospodarii rurale n 1994 si 1240 n 1995-, la acestea racordndu-se, pna n 1999, toate celelalte filiale A.N.T.R.E.C.). n concluzie, aceasta organizatie a dat o mare importanta inventarierii gospodariilor existente, precum si cresterii numarului de structuri de cazare aderente la asociatie (punnd accentul pe atragerea caselor cu un nivel de confort ct mai apropiat de confortul urban), sporirii numarului de membri, crearii de filiale judetene, editarea de materiale promotionale si participarea la trguri si manifestari expozitionale profil. nsa, desi obiectivul declarat al acestei asociatii este dezvoltarea turismului rural n Romnia (ncercnd totodata sa evite greselile marilor firme profesionale din turism, care, prin practicarea unui turism de masa pe principii neecologice, au adus prejudicii majore mediului nconjurator) preocuparea majora vizeaza reproducerea n mediul rural a confortului urban, fapt care se reflecta n normele de clasificare elaborate de aceasta asociatie mpreuna cu Ministerul Turismului si care caracterul ecologic este practic ignorat. n viziunea A.N.T.R.E.C., unitatea de baza, nucleul activitatii de turism rural este structura de cazare si nu regiunea sau satul. A.N.T.R.E.C. a colaborat cu Ministerul Turismului n vederea elaborarii normelor de clasificare a structurilor de primire/cazare din turismul rural si realizeaza anual un catalog al pensiunilor turistice integrate n retea. Al treilea model de dezvoltare a acestei forme de turism este cel propus de organizatia O.V.R. (Opration Villages Roumains, constituita nca din 1988 n Belgia, cu sediul central la Bruxelles, ca asociatie nonguvernamentala cu scopul declarat de a se opune/a lupta mpotriva planului de sistematizare a satelor romnesti initiat de regimul comunist), a carei activitate s-a reorientat, ncepnd cu anul 1990, nspre ajutorarea satelor/comunitatilor rurale prin distribuirea ajutoarelor umanitare si punerea n aplicare a a unor proiecte de cooperare ntre comunele partenere. ncepnd din anul 1992 organizatia a nceput sa se implice si n initierea unor unor proiecte de dezvoltare locala durabila, inclusiv prin promovarea turismului rural, acesta ocupnd un loc aparte n cadrul dezvoltarii globale si integrate, punnd accentul pe implicarea directa comunitatii locale/actorilor locali n dezvoltarea turismului rural, prin constituirea unor asociatii locale reprezentative care sa coopereze activ

si complementar cu autoritatile locale si care sa devina motorul revitalizarii dezvoltarii localitatilor rurale. Astfel, n octombrie 1991 s-a nascut ideea lansarii proiectului turistic al satelor pilot, n urma caruia 14 sate din 8 judete ale tarii au fost selectate si incluse ntr-un program de parteneriat intercomunal cu scopul de a initia, dezvolta si promova turismul rural n Romnia: Albac, Arieseni, Grda de Sus si Scarisoara, n judetul Alba; Lunca Ilvei, n judetul Bistrita-Nasaud; soars, n judetul Brasov; Chileni si Lazarea, n judetul Harghita; Buciumi, Ieud si Vadu Izei, n judetul Maramures; Ceuasu de Cmpie, n judetul Mures; Sebesu de Jos, n judetul Sibiu; Vama, n judetul Suceava. n anul 1994, aceasta retea totaliza 268 de gospodarii, respectiv 813 locuri de cazare. n cadrul fiecarui sat din retea, dezvoltarea si coordonarea activitatii turistice era asigurata prin intermediul unor asociatii locale. n anii ce au urmat, reteaua initiala s-a largit prin includerea de noi sate turistice, numarul acestora ajungnd la 24 n anul 1999. Acest program a fost recunoscut de catre UE prin programul ECOS, administrat de catre Consiliul Comunelor si Regiunilor din Europa si sustinut prin organizarea unor stagii si seminarii (cu asistenta din partea unor organizatii din domeniul turismului din strainatate, precum A.M.E.P.S.- Arts et Mtiers-Enseignement de Promotion Sociale, A.F.R.A.T.- Association pour la Formation des Ruraux Acivits du Tourisme cu sediul la Grenoble sau Fundatia Rurala din Valonia) axate pe mai multe directii: definirea obiectivelor comune, organizarea formarii personalului si crearea de mijloace de informare si promovare turistica etc. nfiintarea, n anul 1994 a asociatiei OVR Romnia, ca asociatie nationala a comitetelor si satelor din Romnia, a fost urmata de initierea si realizarea unui studiu de asistenta pentru devoltarea turismului rural n Romnia. Prin actiunile ntreprinse, OVR a sustinut si a ncercat sa implementeze modelul francez de organizare, materializat prin crearea, n zonele de convergenta ridicata a fluxurilor turistice, a unor structuri de tip "pays d'accueil touristique". Ulterior, au fost lansate si s-au derulat o suitade programe care vizau dezvoltarea locala prin intermediul turismului rural: Programul PHARE Lien, derulat ntre 1994-1997, constnd n sprijinirea materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala, care vizau, ntre altele formarea unor agenti de dezvoltare locala, ridicarea gradului de confort al locuintelor etc.; PHARE Interreg, derulat ntre 1996-1997 n cadrul caruia s-a reusit crearea unui sistem unitar de semnalizare n toate cele 14 sate incluse n retea, realizarea suporturilor publicitare, organizarea unor cursuri de pregatire a gazdelor, derularea unor actiuni de promovare pe piata externa (ndeosebi Franta si Belgia), amenajarea de birouri de informatii n 10 din satele retelei, editarea unui buletin informativ SATurism; PHARE - Turism, aplicat n intervalul 1996-1998 la nivelul a 4 zone pilot (valea superioara a Ariesului, cu centrul la Albac; Maramuresul istoric, cu

centrul la Vadu Izei; Bucovina, cu centrul la Vama; zona Bran, cu centrul la Moeciu), selectate pe baza urmatoarelor criterii: existenta prealabila a unei asociatii sau a unei structuri juridice care are ca obiect de activitate dezvoltarea turismului la nivel local; existenta prealabila a unei activitati turistice locale, axata pe o retea de cazare, infrastructurile din domeniul comunicatiilor existente sau n curs de amenajare, amplasarea localitatii rurale sa fie n lungul sau n proximitatea unei axe de comunicatie rutiera sau feroviara, iar satul n cauza sa fie localizat ntr-una dintre zonele prioritare definite de Ministerul Turismului; motivatia locala. n cadrul acestui program s-a trecut de la dezvoltarea locala la nivel de comuna, la dezvoltarea regionala. si n acest caz, n centrul atentiei a fost pusa colaborarea dintre autoritatile publice locale si asociatiile de turism locale, investitiile alocate programului fiind dirijate spre subventionarea a 10 microproiecte pentru fiecare din cele 4 zone si spre realizarea unui sistem de semnalizare unitar pentru cele 4 zone, mbunatatirea/modernizarea drumurilor de acces, marcarea si semnalizarea potecilor pentru drumetii, participarea la amenajarea unor prtii de schi-fond, echiparea a 4 birouri de informatii (cte unul pentru fiecare zona pilot), organizarea unor cursuri de formare a formatorilor si de gestiune a birourilor de informatii, stimularea initiativelor individuale (productie de artizanat, mici restaurante etc.), crearea asociatiilor regionale care sa gestioneze activitatea turistica Totodata, principalele obiective ale acestui program (n cadrul caruia "sarcinile" au fost mpartite ntre cele doua mari organizatii de profil, astfel nct ANTREC-ului i revenea n special promovarea si comercializarea produsului turistic rural, n timp ce sarcina OVR-ului punea accentul pe realizarea infrastructurii generale si specifice reclamate de practicarea acestei forme de turism) vizau o serie de obiective: realizarea catalogului national al gospodariilor cuprinse n reteaua de turism rural, participarea la trguri de turism (ambele fiind puse n practica) si realizarea, n viitorul apropiat, a unui sistem national unitar de rezervare si comercializare a ofertelor turistice. Pe linia integrarii asociatiilor de turism rural din Romnia cu asociatii similare din Europa se nscrie si asocierea A.N.T.R.E.C. la EUROGTES (Federatia Europeana de Turism Rural, cu sediul la Strasbourg, nfiintata n 1990, care reuneste 24 de asociatii de turism rural din 18 tari) nsa, din pacate Eurogtes nu mai primeste fonduri de la Bruxelles pentru a putea pune n aplicare n toate tarile, inclusiv Romnia, obiectivele importante stabilite n planul initial de actiune. Totodata, mpreuna cu Green Flag International, asociatie internationala cu sediul n Marea Britanie, cu preocupari similare ANTREC-ului, s-a convenit n anul 1996, cautarea unor modalitati concrete de promovare pe piata internationala a turismului rural din tara

noastra si de armonizare/adaptare a ofertei romnesti la nevoile si exigentel turistilor, deja obisnuiti cu anumite standarde de confort si de servicii. n scopul solutionarii operative a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural n tara noastra, la nivelul Ministerului Turismului a fost constituita, prin OMT nr. 59/1995(iulie), Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural, care grupeaza specialisti de la ministerele si institutiile cu preocupari si atributii n acest domeniu (Ministerul Turismului, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei Nationale, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Formare Manageriala pentru Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului), n atributiile careia intra acordarea de sprijin, consultanta si asistenta tehnica n vederea facilitarii solutionarii urmatoarele categorii de probleme: identificarea si amenajarea prtiilor de schi, bob si sanie si stabilirea de indicatoare, marcaje, cu ajutorul unor instructori autorizati din cadrul federatiilor de specialitate din Ministerul Tineretului si Sportului; nfiintarea de scoli de schi sau patinaj, cu instructori din rndul populatiei locale, specializati sub ndrumarea instructorilor de specialitate din cadrul Federatiilor Romne de Schi si Patinaj; procurarea de diverse atelaje cu tractiune animala (carute, trasuri, sanii); amenajarea de terenuri (cu suprafata de zgura, iarba sau asfalt) destinate practicarii diverselor ramuri sportive, inclusiv instructaje privind terenurile de joc; realizarea unor proiecte si procurarea de materiale si mijloace de realizare a unor terase multifunctionale (pentru servirea mesei n sezonul cald, spectacole folclorice, divertisment, vizionari de filme sau programe TV, skating, patinaj cu rotile etc.; dotarea gospodariilor incluse n retea situate n proximitatea lacurilor cu echipamente si instalatii pentru practicarea sporturilor nautice, pescuit sau agrement; organizarea de vizite la micii ntreprinzatori particulari al caror obiect de activitate l constituie diverse mestesuguri traditionale (cojocarit, artizanat, mpletituri, ncondeiat oua etc.) sau prelucrarea laptelui, carnii, fructelor, panificatie etc. si ale caror produse pot fi valorificate prin intermediul acestei forme de turism; obtinerea aprobarilor/avizelor de la Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pentru organizarea, n zona montana a unor partide de vnatoare (n sezon); servicii de informare, reclama si publicitate, intermediere, cu caracter social, cultural-educativ, recreativ, sportiv etc.

ROLUL STATULUI N DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL CADRUL LEGISLATIV sI ORGANIZATORIC ACTUAL Avnd n vedere rolul/implicatiile pe cate turismul l/le poate juca n dezvoltarea spatiului rural romnesc, Ministerul Turismul (ANT) a acordat o importanta speciala creionarii unui cadrului legislativ adecvat n vederea stimularii si dezvoltarii acestei forme de turism si armonizarii, pe de o parte si perfectionarii continue si armonizarii acestuia cu legislatia existenta n tarile UE. n acest sens, desfasurarea/derularea activitatilor specifice turismului rural n Romnia este reglementata printr-un set/pachet de legi, dintre care unele au caracter general, fiind aplicabile ntreprinderilor mici si mijlocii, indiferent de tipul sau profilul activitatii (Decretul-lege nr. 54/1990, Legea nr. 1/1991), iar altele (Legea 145/1994, Legea 187/1998, OMT nr. 61/1999, HG 364/1996, HG 972/1998 etc.) vizeaza exclusiv promovarea turismului n mediul rural. Prevederile legislative mentionate reglementeaza un set de probleme generale si specifice, printre care mentionam: autorizarea activitatii turistice, modalitatile de avizare si omologare, gestiunea financiara, evidenta circulatiei turistice, principalele categoriid e facilitati de natura economica si financiara. a. Autorizarea ca agent economic

Conform Decretului-lege nr.54/1990 si a Legii nr. 31/1991, dreptul de a desfasura activitati de servicii turistice este atribuit exclusiv agentilor economici autorizati, sub forma de persoana fizica autorizata, asociatie familiala si societate comerciala cu raspundere limitata, avnd ca unic obiect de activitate asigurarea/prestarea de servicii turistice n cadrul unor pensiuni clasificate conform normelor/uzantelor n vigoare. Varianta la care se apeleaza cel mai frecvent, datorita avantajelor pe care le confera, este cea a asociatiilor familiale (eficienta administrativorganizatorica si, implicit, finalitatea economica a activitatii turistice derulate de catre o persoana fizica autorizata este mult mai redusa, n timp ce formula societatii comerciale necesita documentatie de constituire, autorizare si functionare mai complexa si un capital social mai substantial, inclusiv contn banca). nregistrarea denumirii asociatiei familiale, compusa (conform Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului), fie din numele de familie al detinatorului scris n ntregime, fie din numele de familie si initiala prenumelui, se face la Oficiul Registrului Comertului din cadrul Camerei de Comert si Industrie Judetene, unde, contra unei taxe, se verifica anterioritatea denumirii firmei (daca denumirea propusa este deja utilizat de alta firma) si se face rezervarea acesteia pe o perioada de trei luni, interval acordat obtinerii autorizatiei propriu-zise de functionare de la Primarie (aceasta se face pe baza dovadei de detinere a spatiului disponibil pentru primirea/cazrea turistilor-respectiv a actului de proprietate). HG nr. 364/1996 stipuleaza

ca, atribuirea autorizatiei de functionare pentru pensiunile/gospodariile ruralecare nu dispun de minimum 5 camere pentru cazarea altor persoane, sa nu mai necesite alte acorduri si avize. Obtinerea autorizatiei de functionare este urmata de nregistrarea la Oficul Registrului Turismului a asociatiei familiale, care elibereaza certificatul de mnatriculare, ale carei/ai carui?? indici (denumire, numar de ordine, anul nmatricularii) vor fi mentionati pe toate actele emise de agentul economic respectiv. b. Clasificarea pensiunilor

Potrivit H.G. nr. 972/1998 (58/1997), atributiile de a clasifica pensiunile turistice revin OACT (Oficiului de Autorizare si Control n Turism), prin intermediul reprezentantei centrale (Bucuresti) si a celor teritoriale (Cluj-Napoca, Arad, Bacau, Baia Mare, Buzau, Constanta, Craiova, Deva, Iasi, Miercurea-Ciuc si Trgoviste. Eliberarea certificatului de nmatriculare presupune realizarea unei evaluari pe baza unei documentatii naintate, n prealabil, OACT-ul n aria de competenta/acoperire se afla asociatia n cauza, concomitent cu achitarea unei taxe de omologare. Astfel, documentatia necesara obtinerii certificatului de clasificare trebuie sa includa: - cerere-tip de luare n evidenta pentru practicarea turismului rural; - cerere adresata OACT pentru eliberarea certificatului de clasificare; - schita privind structura, amplasarea si nominalizarea camerelor si a destinatiei acestora; - fisa de prezentare a pensiunii, cu nscrierea tuturor criteriilor minime, conform OMT nr. 61/ 1999 si precizarea, n dreptul fiecaruia, a modului de ndeplinire, n functie de tipul de pensiune si de numarul de margarete (n mediul rural) sau stele (n mediul urban) solicitat; - copie dupa autorizatia de functionare; - copie dupa certificatul de nmatriculare la Oficiul Registrului Comertului; n urma evaluarii documentatiei se obtine un proces-verbal privind verificarea criteriilor de clasificare, certificatul de clasificare (potrivit Legii nr. 145/1994) si fisa privind ncadrarea nominala a spatiilor de cazare pe categorii. Categoria de clasificare a pensiunii se atribuie n functie de respectarea/ndeplinirea anumitor criterii/conditii (stabilite prin/stipulate/mentionate de OMT nr. 61/1999) si se exprima prin numarul de margarete sau stele (de la una la patru), la care au fost ncadrate cele mai multe camere. Astfel, pot exista camere ncadrate la o categorie inferioara sau superioara fata de categoria de ncadrare a pensiunii respective. n situatia n care pensiunea nu ndeplineste conditiile minime (necesare acordarii categoriei inferioare, respectiv omargareta/stea), nsa asigura anumite servicii si respecta normele igienico-sanitare si de

confort termic n vigoare, aceasta poate fi ncadrata temporar (pentru un interval temporal extins pna la un an calendaristic) la categoria o margareta/stea, urmnd ca pna la expirarea acestui termen sa ntruneasca integral toate criteriile si conditiile ncadrarii la categoria respectiva. Constatarea (de catre reprezentantii OACT) nerespectarii cerintelor stabilite prin H.G. nr. 601/1997 (neasigurarea apei pentru spalat, a temperaturii minime n camere de 18 C pe timp de iarna, igiena precara a grupurilor sanitare) atrage dupa sine/se sanstioneaza cu declasificarea (reducerea numarului de margarete/stele) sau chiar retragerea certificatului de clasificare si, implicit, pierderea dreptului de functionare a pensiunii respective. Conditiile care au stat la baza clasificarii trebuie respectate pe ntreaga perioada de functionare a pensiunii. Totodata, certificatul de clasificare se afiseaza la un loc vizibil, iar la intrare se monteaza o placheta (standardizata) care indica, prin numarul de margarete/stele categoria de clasificare a pensiunii.

c. Avizarea documentatiei tehnice privind constructiile, este reglementata prin H.G. nr. 31/1996, conform, careia, construirea unor cladiri, din care mai mult de trei camere sunt destinate activitatilor de turism rural, necesita obtinerea unor avize de specialitate. Astfel, nca din faza de proiectare trebuie urmarite cu atentie, perspectiva de a ndeplini criteriile de clasificare, corespunzatoare/aferente categoriei prevazute pentru pensiunea respectiva. n acest sens, trebuie sa existe o preocupare permanenta pentru ca amplasarea viitoarei constructii trebuie sa se faca pe un teren ferit de surse de poluare (noxe, fum, zgomot, circulatie intensa etc.), proiectarea si executia lucrarii sa asigure o functionalitate interioara a incintei si functionarea la parametrilor proiectati a utilitatilor interioare (apa curenta, canalizare, termoficare etc.), ncadrarea cladirii, prin prisma arhitecturii si materialelor de constructie utilizate, n stilul arhitectonic traditional al zonei. d. Accesul, evidenta si securitatea turistilor Normele specifice obligatorii privind accesul, evidenta si securitatea turistilor sunt stipulate prin H.G. nr. 41/1996, cele mai importante aspecte viznd: - obligatia nstiintarii anticipate a turistilor cu privire la tarifele percepute pentru serviciul de cazare; - asigurarea completarii de catre fiecare turist, nca din momentul sosirii, a Fisei de anuntare a sosirii si plecarii turistilor ; aceste formulare (nseriate si tipizate conform standardelor Agentiei Nationale pentru

Turism) vor fi completate, pe baza actelor legale de identitate, n doua exemplare (dintre care unul va fi pus la dispozitia Politiei), ntre atributiile gazdei numarndu-se si verificarea corectitudinii/conformitatii datelor completate/nscrise (confirmate prin semnatura) nainte de a restitui titularului buletinul de identitate sau pasaportului; fisele completate se arhiveaza n ordine alfabetica, separat pentru turistii romni si straini; - interdictia de a furniza relatii si informatii cu privire la sederea turistilor, fara acordul prealabil al acestora; respectarea inviolabilitatii spatiului de cazare pus la dispozitia/nchiriat turistilor (asigurarea camerei mpotriva patrunderii prin efractie), avnd n vedere faptul ca aceasta reprezinta resedinta lor temporara, accesul neinvitat al gazdei/proprietarului fiind permis numai n legatura cu crearea/asigurarea conditiilor de sedere; e. Categorii de facilitati Dintre initiativele legislative elaborate n vederea creionarii unui cadru favorabil implementarii si promovarii turismului rural, pe de o parte, respectiv pentru ncurajarea si sustinerea afirmarii/dezvoltarii ntreprinderilor mici si mijlocii si a valorificarii fortei de munca prin acordarea unor credite cu dobnda preferentiala se pot mentiona:

n prima categorie:
- Ordonanta nr. 62/1994, aprobata si modificata ulterior prin Legea nr. 145/1994 care creeaza facilitati pentru dezvoltarea turismului rural n zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre; - Ordonanta nr. 63/1997, promulgata ulterior prin Legea nr. 187/1998, care mbunatateste continutul Ordonantei nr. 62/1994 prin acordarea unor facilitati suplimentare asociatiilor familiale, persoanelor fizice si societatilor comerciale care au ca obiect unic de activitate prestarea de activitati cu profil turistic n pensiuni: scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadade zece ani de la darea n functiune a pensiunilor cu o capacitate de cazare de pna la 10 camere inclusiv; plata la teriful stabilit pentru consumul casnic a energiei electrice, gazului metan si a serviciilor de telecomunicatie de catre pensiunile cu o capacitate de cazare de pna la 6 (5?) camere inclusiv; consiliile locale pot pune la dispozitie, n limita terenurilor disponibile, suprafetele de teren necesare construirii si exploatarii de pensiuni (inclusiv pentru activitati sportive); acordarea de prioritate la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, fax, telex); asistenta tehnica de specialitate din partea Ministerului Turismului/Agentiei Nationale pentru Turism si a aosciatiilor profesionale (n primul rnd ANTREC);

garantarea includerii gratuite a ofertei turistice a fiecarei pensiuni n materialele promotionale editate de Ministerul Turismului/Agentia Nationale pentru Turism si de alte organizatii de resort; prezentarea gratuita a ofertei pensiunilor n actiunile de promovare ntreprinse de birourile de informare turistica din tara si din strainatate apatinnd Ministerul Turismului/ Agentiei Nationale pentru Turism; includerea n programele institutiilor de nvatamnt cu profil de turism sau agricol aproblemelor specifice privind turismul rural. acordarea de credite cu dobnda preferentiala, pe o perioada de maximum 10 ani, pentru dezvoltarea si/sau modernizarea capacitatilor de cazare; deobnda suportata de beneficiarii creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobnzii de pe piata bancara.

Acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarile de servicii gratuite, precum si asigurarea sumelor necesare acordarii de credite cu dobnda preferentiala, se vor face din Fondul Special pentru Dezvoltarea Turismului n limitele prevazute de Ministerul Turismului. Avnd ca si motivatie necesitatea acuta de gasire/crestere a unor noi surse de finantare a bugetului de stat, ulterior, prin Ordonanta de Urgenta nr. 217 din 29.12.1999 au fost anulate prevederile referitoare la impozitul pe profit stipulate de Ordonanta Guvernului nr. 63/1997, respectiv Legea nr. 187/1998, fapt care, cu siguranta, va determina o atenuare rapida a curbei/tendintei de crestere nregistrata n ultima perioada de catre ntreprinderile turistice din mediul rural. Cea de a doua categorie de facilitati sunt reglementate prin urmatoarele acte normative: H.G. 805/1994, respectiv Legea nr. 1/1991, modificata si completata prin Legea nr. 65/1997. Astfel, conform H.G. nr. 805/1994, ntreprinderile mici si mijlocii, organizatiile cooperatiste, ntreprinzatorii privati si asociatiile familiale pot obtine credite n suma maxima de 50 milioane lei cu un termen de rambursare/pe o perioada de maxim trei ani si cu o perioada de gratie de sase luni, n conditiile unei dobnzi ce reprezinta 50% din rata referinta a dobnzii percepute de Banca Nationala a Romniei (cca.1/2 din dobnda perceputa de o banca comerciala pentru acelasi tip de credit). De prevederile sistemului de creditare mentionat pot beneficia ntreprinderile mici si mijlocii constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a caror numar de angajati si cifre de afaceri nu depasesc 25 de persoane pentru ntreprinderile mici si 200 de persoane

pentru cele mijlocii, respectiv o cifra de afaceri cuprinsa ntre 10 milioane si 2 miliarde de lei pentru ambele categorii de ntreprinderi. Acordarea creditului este conditionata de ndeplinirea urmatoarelor criterii: prezentarea proiectuli de investitii pentru care se solicita creditul (acesta trebuie saaiba ca obiect principal activitati de productie, constructii, servicii, turism montan sau agroturism); sa posede personalitate juridica; angajatii cu contract de munca sa reprezinte cel putin 90% din totalul fortei de munca utilizate; beneficiarul creditului sa acopere din surse proprii 20% din valoarea proiectului si sa respecte totodata destinatia pentru care i-a fost acordat creditul; pe durata utilizarii creditului sa aloce 80% din profitul net realizat pentru dezvoltare, rambursare a creditului si plata dobnzii; pentru creditul solicitat trebuie constituita o garantie n favoarea bancii (diverse bunuri fixe sau mobile). Pentru solicitantii/ntreprinzatorii care nu dispun de garantii suficiente, acestea pot fi asumate de catre S.C. Fondul Romn de Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati S.A.. Acesta institutie acorda/pune la dispozitia solicitantului de credit certificatul de garantie solicitat de catre banca creditoare. Documentatia necesara include: cererea de creditare; documentele de constituire a societati; planul de afacere; un memoriu justificativ (n cazul unei investiti complexe); bilantul contabil al ultimului an de activitate al ntreprinderii; declaratie pe propria raspundere a solicitantului de credit din care sa reiasa ca cel putin 90% din totalul fortei de munca este angajat cu carte de munca. Documentatia completa se nainteaza institutiilor bancare abilitate sa acorde astfel da credite (respectiv Bancii Comerciale "Ion iriac" sau Midbanc), urmnd ca nota de analiza si hotarrea de aprobare a creditului ntocmite de catre acestea sa fie naintate/puse la dispozitia Comitetului de Finantare (constituit di Ministerul Privatizarii, UCECOM si Fondul Romn de Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati), care va remite bancii si solicitantului de credit acordul final, n vedere ncheierii contractului de mprumut cu banca. Legea nr. 1/1991, modificata si completata prin Legea nr. 65/1997, reglementeaza un program financiar propus de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale privind acordarea a doua categorii de credite cu dobnda avantajoasa pentru ntreprinderile mici si mijlocii sau unitatilor cooperatiste (existente sau nou nfiintate) n scopul crearii de noi locuri de munca pentru someri, dupa cum urmeaza: - credite pe termen scurt (maximum un an, inclusiv perioada de gratie) pentru aprovizionare, productie si desfacere; - credite pentru investitii/dezvoltare (maximum trei ani, inclusiv perioada de gratie), n completarea surselor proprii, pentru realizarea sau

dezvoltarea de capacitati de productie sau achizitionarea de masini, utilaje, mijloace de transport, necesare desfasurarii obiectului de activitate. Valoare creditului este egala cu n x 20 milioane lei (unde n reprezinta numarul angajatilor, dintre care cel putin 50% provin din rndul somerilor). Creditul pentru investitii se acorda n proportie de 75% din valoarea proiectului, restul de 25% urmnd a fi acoperit de beneficiarul de credite, din surse proprii. Are acces la acest tip de credit orice ntreprindere mica si mijlocie a carei activitate de baza se realizeaza din productie, servicii sau turism, a ntocmit un plan de afaceri si respecta/ndeplineste clauza de angajare a personalului care prevede includerea unui numar de minimum 50% someri din totalul salariatilor pe toata durata de rambursare a creditului (trei ani). Disponibilizarea personalului provenit din categoria somerilor n mai putin de trei ani de la angajare, obliga beneficiarul creditului ca, pe locurile ramase astfel vacante, sa ncadreze personal din aceeasi categorie, ntr-o perioada de maximum 30 de zile de la data la care acestea au devenit disponibile. Un agent economic poate solicita concomitent ambele categorii de credite mentionate (pe termen scurt sau credite pentru investitii/dezvoltare), pentru rambursarea acestora percepndu-se o dobnda de 50% din nivelul dobnzii practicate de Banca Nationala Romniei. Creditele pentru investitii/dezvoltare se acorda si pe baza unei garantii nu emise de Fondul Romn de Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati (a carei valoare nu depaseste 70% din valoarea creditului) sau de Fondul de Garantare a Creditului Rural (ale carui garantii reprezinta pna la 60% din valoarea creditului si a dobnzii pe un an). Obtinera creditului presupune ntocmirea uei documentatii care va cuprinde urmatoarele acte: cerere de creditare; hotarre judecatoreasca de nfiintare a sociaetatti comerciale); statutul beneficiarului de credit;contractul de societate; certificatul de nmatriculare la Registrul Comertului; bilantul contabil, contul de "Profit si pierderi" pe ultimul an; bugetul de "Venituri si cheltuieli" aprobat pe anul n curs si proiectul acestuia pe anul urmator; situatia recenta privind "Rezultatele financiare" si "Situatia patrimoniului"; ultimele patru balante de verificare; planul de afacere; graficul de rambursare a creditului. La aceasta documentatie vor fi atasate, dupa caz, si actele privind situatia juridica a terenurilor; acordurile si avizele prevazute de lege privind unitatile si protectia mediului nconjurator; autorizatia de construire. Documentatia va fi naintata Comitetului de Credit (judetean sau al municipiului Bucuresti), constituit din reprezentanti ai bancii creditoare si ai Directiei Fortei de Munca si somaj. Avizarea favorabila a cererii de creditare de catre Comitetul de Credit permite ncheierea contractului de mprumut ntre banca creditoare si solicitant. CONTRADICII, AMBIGUITI, DISFUNCIONALITI PRIVITOARE LA TURISMUL RURAL DIN ROMNIA Desi n decursul celor 10 ani de la primele initiative care aveau ca scop implementarea si dezvoltarea agroturismului n spatiul rural romnesc au fost depuse eforturi substantiale, iar programele derulate n localitatile si zonele mentionate s-au materializat ntr-o serie de rezultate concrete (acolo unde au beneficiat, alaturi de ajutorul sustinut al organizatiilor si asociatiilor de profil si de ntregul sprijin al administratiei si comunitatilor locale), cu un impact pozitiv asupra dezvoltarii locale se

remarca existenta, pe de o parte a unor contradictii si ambiguitati, iar pe de alta parte manifestarea la toate nivelurile (national, zonal, local si individual), a unor carente si disfunctionalitati majore. ntre contradictii si ambiguitati se pot mentiona: turismul rural nu este, n momentul de fata, un turism social destinat persoanelor cu venituri modeste, preturile practicate situndu-se peste posibilitatile reale ale majoritatii populatiei, fapt pentru care, rentabilitatea turismului rural actual practicat n Romnia, n termeni strict economici este aleatorie; n acelasi context apar o serie de contradictii generate de organizarea unei retele de gazduire pe baza unor criterii si norme unitare la nivel national si care sa respecte standardele calitative europene; dificultatile de a "naste"actori competenti si organizati; dezvoltarea si integrarea n sistemul national a unor noi "locuri" si sate turistice; prezentarea unor modele de sau de reusita; atragerea si fixarea unei clientele stabile pornindu-se de la formule originale, clarificarea unor aspecte legate de metodologia si criteriile de clasificare a gospodariilor "apte" de a intra n sistem; populatia rezidenta rurala adeseori nu este implicata n activitati turistice, dar face parte din peisaj. Principalele disfunctionalitati constatate se nscriu: a. La nivel national: lipsa de comunicare dintre asociatiile si organizatiile care au initiative n domeniu, pe de o parte si ntre acestea si agentiile de turism care au ca domeniu de activitate promovarea acestui tip de turism; inexistenta unui program national pe termen lung care sa integreze ntr-un program comun toate actiunile presupuse de functionarea ntregului sistem, de la nivel de gospodarie individuala la modalitatile si actiunile concrete de promovare si comercializare a produsului turistic specific; inexistenta sau existenta sporadica a unor actiuni ample, coerente si incluse ntr-un sistem riguros si fundamentat stiintific de promovare si publicitate a turismului rural romnesc n tara si strainatate; b. la nivel local: lipsa sau insuficienta resurselor financiare proprii sau din programe; lipsa unor programe si obiective clar conturate si adaptate la conditiile si necesitatile locale concrete; lipsa unor lideri locali care sa-si asume rolul de promotori ai turismului rural; gestionarea ineficienta de catre asociatiile locale a activitatilor turistice; c. la nivel individual: mentalitatea conservatoare si reticenta populatiei rurale fata de turism, dublata de dorinta unor intreprinzatori particulari de a obtine profit maxim cu eforturi ct mai reduse si n timp ct mai scurt posibil; lipsa unei comunicari prompte si eficiente.