Bubico I.L.

Caragiale
Adevarate capodopere actoricesti realizeaza personajul Caragiale in "Bubico" si in "La hanul lui Manjoala". Desi sunt doua proze diferite, si ca specii si ca identitate a imaginarului, ele se aseamana prin rolul fundamental jucat in constructia epica de cel care prefera sa se urce pe scena ca interpret si eventual regizor. Partitura interpretata e diferita, asa cum diferite sunt spatiul epic si finalitatea mesajului. In "Bubico", el experimenteaza una din ideile teoretice foarte dragi si anume, aceea prin care acorda gestului, mimicii, ochilor o importanta capitala in actul comunicarii. "Un tic, un nume potrivit sau un gest valoreaza mai mult decat o pagina intreaga de descrieri", ii spunea fiicei sale, iar intr-un articol consacrat lui Ion Brezeanu optiunea ii aparea si mai transanta: "in teatru, ca si in lume, vorbele constituiesc numai o parte a existentei... in viata, de zece ori mai mare rol au ochii si sprancenele decat gura; vorbele fara ochi au prea putina caldura ochii fara vorbe pot spune multe. si nu numai ochii si sprancenele pot fi mai elocvente decat gura. Orice miscare poate spune mai mult decat tirade intregi". Este ceea ce face in schita amintita. in economia textului, participarea la dialog este redusa la minimum. Replicile, atatea cate apar, joaca un dublu rol: pe de o parte, ele acroseaza dialogul dintre caine si stapana sa, ori dintre ea si povestitorul devenit personaj, pe de alta parte, stabilesc relatia antitetica dintre ceea ce spune ori face si ceea ce gandeste Caragiale, adica acea relatie generatoare de comic si de suspans in coordonatele careia se deruleaza intreaga intamplare. Formularile din gand construiesc un dialog sui-generis perceptibil doar pentru autor si pentru cititor, acesta din urma fiind cu discretie invitat sa devina spectator. Iata jocul perechilor de replici aparente: " Bubico! zice cocoana... sezi mumos, mama! "Norocul meu gandesc eu sa traiesc bine!... lua-te-ar dracul de javra!" " Bubico zice cocoana sezi mumos, mamitico! "Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului!" " Sa-i dea mamitica laptic baiatului? (...) Ah! suspin eu in adanc; lua-te-ar hengherul, Bubico!" Pe masura ce ne apropiem de final, o singura data mai apare un "Ah! Bubico (...) de capu-ti!... vedea-te-as manusi!", atunci cand acesta incepe sa urle.

Imprecatiile cu valoarea lor defulatoare sunt abandonate in favoarea gandului care prinde contur pentru a se transforma in fapta. Din momentul in care cauza disimularilor stresante a disparut, o data cu Bubico, zburat pe fereastra, personajul Caragiale isi abandoneaza masca pentru a spori efectele. Dupa ce-o indeamna pe nefericita doamna sa traga semnalul de alarma si apoi o da cu satisfactie in primire, iese din scena printr-un ultim gest spectaculos si definitoriu: "Pe cand, in mijlocul pasajerilor gramaditi, cocoana se jeleste, eu mapropiu de urechea ei si, c-un ranjet diabolic, ii soptesc raspicat: " Cocoana! eu lam aruncat, manca-i-ai coada! Ea lesina iar... Eu trec ca un demon prin multime si dispar in noaptea neagra..."... Omul a intrat intr-un compartiment ce era gazduit de o [Link] a salutat-o,cand deodata un glas de caine a inceput sa latre la barbat ca la un hot. Cucoana a calmat cainele,acesta bagand capul in poseta. In compartiment a intrat conductorul, cerand biletele pasagerilor .Bubico scoase capul din geanta si a inceput sa later mai [Link] momentul in care conductorul s-a apropiat de stapna,catelul dadea sa iasa din geanta ,agitandu-se. Apele s-au linistit,iar femeia si-a aprin o tigareta,si cum barbatului nu-i era somn,s-a gandit sa-si aprinda si el o [Link] nu avea cu ce s-o aprinda,a rugat cucuoana sa-i de si lui un [Link] nici bine nu apuca sa faca un pas,ca Bubico a inceput sa latre mai tare decat la [Link] toata zarva femeia a reusit sa-i dea barbatului un chibrit. Bubico a venit catre barbat,iar acesta speriat a ridicat picioarele,spunand ca-i este [Link] i-a zis,ca Bubico nu vrea decat sa se imprieteneasca cu [Link] i-a dat o bomboana catelului,astfel apropiindu-se de el. Barbatul a sfatuit-o pe cucuoana sa nu-l mai tina pe Bubico in geanta si i-ar fi mai bine daca l-ar scoate la [Link] a deschis fereastra compartimentului,apoi a luat o bomboana ademenindu-l pe catel catre [Link]-l in brate,Bubico a scos capul pe [Link] l-a atentionat pe barbat sa aiba grija de caine pana cand,Bubico a zburat pe geam. Cei doi s-au grabit catre alarma astfel,trenul [Link] a intrebat cine a dat semnalul de alrma,iar barbatul aratnd catre femeia [Link] si-a reluat [Link] la destinatie,doamna s-a trezit din lesin distrusa de [Link] in mijlocul multimii, camaradul ei de calatorie s-a apropiat de ea si i-a soptit la ureche ca el a fost cel care a aruncat catelul pe [Link] toate acestea,cucoana a lesinat din nou,iar barbatul si-a continuat drumul,disparand in noapte.